822 matches
-
asta (vezi, n-am măcar un plic decent: am fost obligată să scriu atâtea scrisori idioate de politeță, că le-am isprăvit pe toate. Și nu vreau să amân scrisoarea: mi-e așa de frică de ziua de mâne!). Sunt ostenită. Din ce în ce mai ostenită. Îmi vine să mă așez pe marginea drumului și să mor. Dar... n-am vreme. Am atâtea de făcut! Două zile am lucrat, la via dșomnuțlui Sadoveanu, ca să pun un pic de ordine în manuscrisele lui. Caietele, însemnările
O epistolă necunoscută a Otiliei Cazimir by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/4268_a_5593]
-
n-am măcar un plic decent: am fost obligată să scriu atâtea scrisori idioate de politeță, că le-am isprăvit pe toate. Și nu vreau să amân scrisoarea: mi-e așa de frică de ziua de mâne!). Sunt ostenită. Din ce în ce mai ostenită. Îmi vine să mă așez pe marginea drumului și să mor. Dar... n-am vreme. Am atâtea de făcut! Două zile am lucrat, la via dșomnuțlui Sadoveanu, ca să pun un pic de ordine în manuscrisele lui. Caietele, însemnările lui, claie
O epistolă necunoscută a Otiliei Cazimir by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/4268_a_5593]
-
cu o putere de fiara și strigă de produce un ecou Îngrozitor.” În realitate, slăbit de marile preocupări intelectuale și de erizipelul de altfel vindecat ce i se iscase pe fata din cauza mânjirii cu necurățenii a locului zgârieturii, se simțea ostenit și doritor de o lungă liniște...” G. Călinescu citează o frază din textul următor: „De 7 nopți, de când stau lângă nenorocitul, numai astăzi a putut fi scos din cămașă de forță, având niște furii ce seamănă mai mult a turbat
Editura Destine Literare by Nicolae Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/75_a_295]
-
Ne reîntoarcem la începutul veacului al XX-lea, nu doar expresionist, ci și crepuscular, la modul unui rafinament tradițional adus la viciu, dar și la finețea delirantă, așa cum transpare în Craii lui Mateiu. E aci o noblețe detracată, un snobism ostenit - o foame de trecut ce - anulîndu-și viitorul, se hrănește frenetic cu prezentul (surogat de trecut, viitorul e refuzat de trecutul dilatat, devenit prezent morbid). O horbotă de cuvinte alese împodobește această stare de spirit paradoxal voluptuoasă în maceranta-i desfășurare. Căci
O existență artistică: Val Gheorghiu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17087_a_18412]
-
spuzit de stele, iar lacurile Biwa și Yogo păreau două oglinzi aruncate pe câmpie. Când Hideyoshi, care păruse obosit de pe drum, ajunse în vârful turnului - cu silueta hotărâtă profilându-i-se pe cerul nopții - se simți mult mai fericit decât ostenit. Cu cât era situația mai periculoasă și greutățile mai mari, cu atât se bucura mai mult. Era acea fericire care se naște din adversitățile înconjurătoare și din capacitatea de a se întoarce și a le vedea răamse în urmă, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
aduce, odată cu un plus de metaforizare a discursului liric, un sentiment de oboseală existențială; versurile sunt pătrunse de o melancolie discretă, trecerea anilor învăluind totul în ceața amintirilor: „încă o zi încă o rază prin vidul de sticlă / până la tâmplă / ostenită lumină ce-mi spui / ia-ți viața în spate și umblă / calc peste prag încă o dată / ce contează încotro / cât încă se-ntâmplă.” SCRIERI: Sentimentul baricadei, Craiova, 1976; Poeme în mărime naturală, Craiova, 1983; Întâmplarea cea mare, București, 1984; Lacrimi
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285704_a_287033]
-
de țară și de mosi-strămosi. Acești copii crescuți prea repede mari sînt ca un reflux, contravalul care, misterios și mirific reface balansul cuvenit, echilibrul generațiilor de ieri, de alaltăieri, succedate de viitorimea pe lînga care trecem noi, ceilalți, cu pas ostenit și cu culpabilitatea de rigoare. Ecoul pe care-l trezește în fiecare dintre noi orice știre rea, catastrofica, referitoare la cei plecați în bejenie, demonstrează - fără strop de tăgada - că pentru cei mai avansați în vîrstă și cei zoriți să
Chirurgia sufletului by Mihai Stoian () [Corola-journal/Journalistic/17441_a_18766]
-
vid interior și neputința exasperanta care ne cuprinde uneori, îndemnînd pe unii să fugă fără a ști unde vor să ajungă, pe alții să își pună capăt zilelor, sau dimpotrivă, să și le ducă mai departe, dar cu acel aer ostenit și blazat zugravit pentru totdeauna pe chip. Călugării o numesc akedia, psihanaliștii îi spun dezvrăjire. În esență, această stare presupune, daca înțeleg bine atît limbajul religios, cît și pe cel psihanalitic, următorul lucru: conștientizarea faptului că ne aflăm într-o
Demonul de amiază by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17614_a_18939]
-
și simplu În apartamentul ăsta și să huzurești. Apropo, frumos locșor. — Nici o problemă, Încuviințează Wakefield cu grăbire. Oricum călătoresc mult. Fraierul pune botul, se felicită singur. Diavolul rămîne tăcut, savurîndu-și cel de-al doilea whiskey. Închide ochii cei galbeni și osteniți și, pentru o clipă, Wakefield Își Închipuie că a adormit, pînă cînd mormăie și ochii i se deschid cu o fluturare. — Și va trebui să-mi aduci cîte ceva de peste tot de unde te duci. — Să-ți aduc ceva? Cam ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
psihodrama neașteptată compensase cu vîrf și Îndesat. În culise, Doris Îi Înmînează cecul cu onorariul. Îl pune În buzunarul interior al hainei. Agenții de se pun În mișcare În fața și În spatele lui și iată-l În camera de odihnă, transpirat, ostenit și temîndu-se de Întîlnirea cu Mariana. Bea o Coca și așteaptă inevitabila Îmbrînceală de la ușă. CÎnd aude vocea fostei soții certîndu-se cu agenții de securitate, deschide larg ușa și iat-o, respirația agitată ridicîndu-i iute sînii pe sub ia românească cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
să zậmbești. Învățasem de mult la școala sufletului meu că oamenii zậmbesc la fel. Dar tu nu zậmbeai niciodată... Uitasem și eu să zậmbesc, priveam colțuri răzlețe de cer și așteptam tăcută zậmbetul tău, Yoane! Poate că plậngerea oarbă și ostenita bucurie a sufletului tău era totuna. Dar eu încercam să țin trează în minte privirea ochilor tăi pe care îi chemam tainic în noapte și ei veneau parcă dintr-o altă lume străină și eu trebuia de fiecare dată să
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
pentru numele Domnului, nu te uita așa la mine! EDNA: Bei din rachiul de la bietul tata, zi și noapte. Sora mea devine o bețivă! MARTINE: Nu sunt o bețivă. (își tamponează tâmplele cu o batistă albă, delicată) MARTINE: Dar sunt ostenită, ostenită, atât de ostenită. Am citit replicile Martinei și mi s-a părut că m-am descurcat binișor. Mai ales propoziția cu „foarte ostenită“. —Bine. - Merrill părea surprins. - Da, foarte bine. Foarte bine, au zis bărboșii. Cum te putem contacta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
numele Domnului, nu te uita așa la mine! EDNA: Bei din rachiul de la bietul tata, zi și noapte. Sora mea devine o bețivă! MARTINE: Nu sunt o bețivă. (își tamponează tâmplele cu o batistă albă, delicată) MARTINE: Dar sunt ostenită, ostenită, atât de ostenită. Am citit replicile Martinei și mi s-a părut că m-am descurcat binișor. Mai ales propoziția cu „foarte ostenită“. —Bine. - Merrill părea surprins. - Da, foarte bine. Foarte bine, au zis bărboșii. Cum te putem contacta? I-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
te uita așa la mine! EDNA: Bei din rachiul de la bietul tata, zi și noapte. Sora mea devine o bețivă! MARTINE: Nu sunt o bețivă. (își tamponează tâmplele cu o batistă albă, delicată) MARTINE: Dar sunt ostenită, ostenită, atât de ostenită. Am citit replicile Martinei și mi s-a părut că m-am descurcat binișor. Mai ales propoziția cu „foarte ostenită“. —Bine. - Merrill părea surprins. - Da, foarte bine. Foarte bine, au zis bărboșii. Cum te putem contacta? I-am dat lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
MARTINE: Nu sunt o bețivă. (își tamponează tâmplele cu o batistă albă, delicată) MARTINE: Dar sunt ostenită, ostenită, atât de ostenită. Am citit replicile Martinei și mi s-a părut că m-am descurcat binișor. Mai ales propoziția cu „foarte ostenită“. —Bine. - Merrill părea surprins. - Da, foarte bine. Foarte bine, au zis bărboșii. Cum te putem contacta? I-am dat lui Merrill una din cărțile mele de vizită de la Candy Grrrl. —Faină carte de vizită! OK, tre’ s-o ștergem. O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
moțăia, iar Wendy le Împărtășea celor care rămăseseră treji impresiile ei la cald. „O, Doamne, uitați-vă la oamenii aceia de pe marginea drumului. Sparg pietre ca să le transforme În pietriș cu care să paveze drumul... Ce fețe! Par atât de osteniți. Oare guvernul chiar crede că oamenii sunt niște roboți?...“. Deși de-abia intraseră În China, Wendy Își etala deja sensibilitatea la regimul despotic. Ca orice cățeluș exuberant, Wendy trebuia să Învețe ce Înseamnă „ssst“. Asta gândea Harry Bailley. Stătea pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
nici un oștean al acestei țări nenorocite În locurile civilizate În care intrăm! - Cu umilință o rog pe mărita doamnă să-i primească pe cei patru târgoveți moldoveni - se auzi vocea lui moș Onofrei din spatele trăsurii. Vor veghea asupra oaselor mele ostenite și asupra copilului. Iar drumul e lung... - Fie - acceptă contesa după o clipă de Îndoială. Pentru bătrânețile Domniei Tale și pentru ajutorul pe care mi l-ai dat la nevoie. Dar să nu-i văd În preajmă și să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
pași. În odaie, prizonierii adormiră amorțiți de căldura trupurilor Înghesuite, de foame și de uriașa oboseală a drumului. Paznicul se postă În fața ușii, dar, la scurtă vreme, se așeză mai confortabil, pe șezut. Privi atent Îngrămădeala de oameni murdari și osteniți, dar nu văzu pe nimeni treaz. Își scoase Încet arcul și tolba cu săgeți care Îl Împiedicau să stea cu spatele sprijinit de ușă și le așeză la dreapta lui. Apoi rămase nemișcat, cu mâna pe sabia de la cingătoare și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
fi acolo, Gianluca. Vei fi acolo și vei vedea. Cetatea de Scaun a Sucevei. Jurnalul lui Gianluca Fontanelli 1 ianuarie 1468 Scriu paginile acestea de jurnal la Suceava, În odaia În care Măria Sa Ștefan Îmi Îngăduie să-mi odihnesc oasele ostenite Înainte de a lua drumul Veneției. Dacă drumul Veneției mai poate fi parcurs sub iarna care a acoperit Întreaga Moldovă cu straturi uriașe de zăpadă. Întâmplările lui decembrie 1467, anul abia Încheiat, au fost deja povestite În articolul pe care l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
răniților și acoperită de zeci de mii de cadavre. Bătălia de la Vaslui se sfârșise. Cei care primiseră poruncă să lupte mai departe, spre miazăzi, porniseră pe urmele urdiei sângerânde. Ceilalți se alăturară voievodului, tot mai mulți, mai tăcuți și mai osteniți, privind parcă fără a crede Valea care, acum, devenise a morții. Și atunci, cu o mișcare Înceată, ridicând parcă toate visurile și nădejdile Moldovei mai sus de clipă, spre Timp, Ștefan ridică spada, cu mânerul În sus, așa cum făcuse la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
trei dinți. Veneau de la fân. Ieșiră din pădure și se apropiară de drum. Lăsară să treacă un șir de care Încărcate cu ghiulele, apoi traversară drumul și intrară pe pajiștea din partea stângă a casei Litovoi. Mergeau Încet, părând indiferenți și osteniți. Intrară printre ienicerii care Înconjurau curtea și care nu le dădură nici o atenție. Dar, brusc, Oană Își simți umărul drept prins cu forță. Durerea strânsorii Îi provocă o scurtă amețeală. Se Întoarse Încet, cu o privire naivă. Un ienicer Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
au fost înfrânți creștinii de păgâni „și au căzut acolo mulțime mare de ostași ai Moldovei”. Grigore Ureche, inspirându-se din vechile letopisețe, scria și el că a fost război „Și multă vreme trăindu războiul, ne ales de îmbe părțile osteniți și turcii tot adăugându-să cu oaste proaspătă și moldovenii obosiți și neviindu-le ajutoriu de nici o parte, au picat, nu fiește cum, ci până la moarte se apăra, nici biruiți dintru arme, ci stropșiți de mulțimea turcească, au rămas dobânda la turci
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
care aude zi și noapte în adâncul ființei ei, glasul copilașilor și al soțului chemând-o, și care n-are liniște și pace până când nu se ridică de pe patul suferinței și aleargă spre cei dragi; ori ca mulțumirea unui ostaș ostenit și rănit, care aude sunetul goarnei de pace și poate să se reîntoarcă în sătucul său la cei dragi, în mijlocul familiei sale, ori ușurarea pe care o simte vulturul închis într-o cușcă, care simte mereu chemarea libertății și înălțimile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
câte ceva despre rezistența anticomunistă. În curte, Miki lătra fără oprire. Ieși afară și vezi dacă nu a venit cineva pe râpă, să asculte la geam. Am dat aparatul mai încet, să ascult zgomotele serii. Când m-am așezat în fotoliu ostenită, să-mi adun gândurile, mi-am amintit de vecina care mi-a cerut să-i dau câinele când voi pleca. Nu știu de ce, gândul mi-a fugit la profesorul de filosofie și religie la al cărui curs participasem în ultima
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
înotând printre stâncile înalte și ascutite. Când m-am întors, mi-era deja foarte frig. M-am înfășurat în toate hainele pe care le-am găsit prin rucsac și m-am aciuat lângă o moviliță de nisip. Acolo am adormit ostenit, tremurând de frig noaptea întreagă și așteptând cu nerăbdare să văd ce-mi vor rezerva zorile. Când m-am trezit și m-am uitat pe plajă, după vreo zece minute am zărit în larg o barcă. Mi se părea pe
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]