806 matches
-
i-am simțit, așa i-am perceput. Fiindcă i-am văzut împlinind sub ochii noștri Evanghelia, pentru că ne-au învățat creștinismul practic prin exemplul personal: au flămânzit ei ca să sature pe cei flămânzi, au privegheat ei ca să se odihnească cei osteniți, au pătimit ei ca să ia mângăiere cei întristați, s-au sacrificat ei ca să trăiască ceilalți. Bunul Dumnezeu să-l odihnească cu sfinții pe Părintele Ioanichie Bălan - cel care a ajuns, în urmă cu trei ani, alături de marii săi îndrumători, slujitori
PĂRINTELE IOANICHIE BĂLAN... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 266 din 23 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355867_a_357196]
-
nicăieri 5. pui de porumbel pe crucea răsturnata - însetat și el Maria Doina Leonte 6. munte cu miori - ciobănii pe coclauri în transhumanta Sorin Micuțiu 7. Răcoare în zori - printre mărăcini uscați trece o șoaptă 8. Sfârșit de vară - greierele ostenit a tras oblonul 9. Săraci pe drumuri - poate că i-au dat banii afar' din casă Ioan Marinescu-Puiu 10. cărți de vizită - cucu-și lasă numele fiecărui pom Corneliu Traian Atanasiu 11 Deasupra ceții Crucea de pe Caraiman- Trenul la semafor
HAIKU de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 246 din 03 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356043_a_357372]
-
-vă! Cei cu visul cuibărit în marele arcan, în univers Toți ce ați cules învățătura din sinuosul lumii sens Din viețile martirilor, ucișilor pentru dreptate Veniți acum spre Adevăr, spre luminata libertate! Cu credință, cu dragoste, Apropiați-vă! Toți cei osteniți, vă cheamă Iisus Mântuitorul Vă strigă îngerul în numele Lui, Mângâietorul Păziți împlinirea poruncilor, dar iubiții mei frați Vegheați marea porunca a Iubirii, nu vă depărtați! Vă apropiați, vă apropiați!. Referință Bibliografică: Rezonanță / Elena Armenescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr.
REZONANŢĂ de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 430 din 05 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354766_a_356095]
-
vijelie, apostrofându-i: „Nu vă e rușine! Nu vă e frică! Cum îndrăzniți să-l deranjați pe Înaltul Arhiepiscop... și Mitropolit al...?” Toți credincioșii sosiți cu autocarul și alții care se aflau prin preajmă au rămas consternați. Din rândul celor osteniți însă, s-a ridicat o cuvioasă bătrânică, cu trăsături încă frumoase și demnă a răspuns întrebând: „Da ce, Înaltul e diavolul ca să ne fie frică?”. Răspunsul Ierarhului nostru i-a liniștit însă pe deplin, un pic mai târziu când a
UNDE SUNT IERARHII BISERICII ORTODOXE ROMÂNE?! (1) de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 605 din 27 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355286_a_356615]
-
în izvoarele cu urme aurite oglindind în ele căpriori, Te cătam în florile pe care boabele de rouă strălucesc, și în raza mea, rază de soare dintr-un suflet simplu, omenesc. Unde-mi ești, vioară fermecată? Vino iar la brațu-mi ostenit, Prinde-n glasul tău, ca altădată Cântec de iubire nesfârșit. Eu, cu tine lângă tâmpla-mi ninsă m-oi culca pe braț duios de flori, și din lacrima din cer prelinsă ostoi-voi rug aprins de zori. Leonid IACOB Poezie
CÂNTEC PENTRU VIOARĂ de LEONID IACOB în ediţia nr. 311 din 07 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355423_a_356752]
-
pentru încă douăzeci de ani". Singurul sprijin i-a fost dragostea caldă ce-o purta familiei lui, oamenilor și locurilor minunate ale țării de care nu s-a putut dezlipi, indiferet la ce distanță s-a aflat, indiferent cât de ostenite i-au fost tălpile umblând prin lume pentru a asigura pâinea familiei dragi. Ajuns în Turcia, cu gândul la cei dragi lăsați acasă, notează în jurnalul său: Este miezul nopții, turcii dorm cu toții! Am lucrat foarte mult, este mult de
MARIN TRAŞCĂ – „EL DESCONOCIDO” de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 571 din 24 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/355110_a_356439]
-
Acasa > Stihuri > Prietenie > CAII OSTENIȚI Autor: Gheorghe Șerbănescu Publicat în: Ediția nr. 827 din 06 aprilie 2013 Toate Articolele Autorului Cad tropote caii osteniți în frâie își caută fuga nu dorm o sete albă suplețe coama împletită în galop se avântă un alergat turbat mâini
CAII OSTENIŢI de GHEORGHE ŞERBĂNESCU în ediţia nr. 827 din 06 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346069_a_347398]
-
Acasa > Stihuri > Prietenie > CAII OSTENIȚI Autor: Gheorghe Șerbănescu Publicat în: Ediția nr. 827 din 06 aprilie 2013 Toate Articolele Autorului Cad tropote caii osteniți în frâie își caută fuga nu dorm o sete albă suplețe coama împletită în galop se avântă un alergat turbat mâini calice minți seci lovesc mândrie în bice strâng frâie durere impusă de om suflete pârjolite caii feblețea mea ochi
CAII OSTENIŢI de GHEORGHE ŞERBĂNESCU în ediţia nr. 827 din 06 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346069_a_347398]
-
sete albă suplețe coama împletită în galop se avântă un alergat turbat mâini calice minți seci lovesc mândrie în bice strâng frâie durere impusă de om suflete pârjolite caii feblețea mea ochi umezi vă admiră un om. Referință Bibliografică: Caii osteniți / Gheorghe Șerbănescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 827, Anul III, 06 aprilie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Gheorghe Șerbănescu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare la articolele
CAII OSTENIŢI de GHEORGHE ŞERBĂNESCU în ediţia nr. 827 din 06 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346069_a_347398]
-
în mici piese de puzzle. Mai încolo, o scoică s-a deschis fiind gazdă bună pentru o alta ce nu vrea să-și ude piciorul delicat. O tablă de șah se scurge printr-o altă poartă aducând cu sine trupuri ostenite de furtuna lăsată în urmă. Simt îmbrățișarea suavă cuprinzându-mi sânii și îmi doresc să mă revărs în albastru. Cineva îmi strânge încheietura mâinii. O coardă a primei viori se rupe. Sunetul ei îmi izbește dureros timpanele: „Ce faci? Nu
SFERA ALBASTRĂ (PROZĂ SCURTĂ) de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 902 din 20 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346108_a_347437]
-
și de dor privesc oricând spre casa părintească rămasă în umbra morții am chipul plâns și răvășit poet de sunt acum scriu rece nu cere părinții din etern vreau mâna de pământ din ce-a rămas acolo la mormânt lacrimi ostenite curg la îmbrățișarea cu trecutul părinții nu mai sunt sunt lacrimi picături de dor pe lavița visului între pereți răscruci de riduri pe frunte cât chin lovește omul fără părinți mângâiații duios în viață cât sunt să nu va depărtați
TU MAMĂ ÎMI LIPSEŞTI de GHEORGHE ŞERBĂNESCU în ediţia nr. 904 din 22 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346154_a_347483]
-
sus, culegătorii Și să le dea o sărutare. Dar unele sunt sus de tot Nici scară nu-i să faci urcare Și-atunci rămân și se zbârcesc Se stafidesc cu ochi-n soare. Iar jos, la rădăcini de măr, Culegătorul ostenit Culege-un măr căzut de vânt, Mai galben și puțin lovit, Îl ia și-l pune în paneru-i Ștergându-i fața noroită - Și tu ești bun, își zice el Și pleacă cu a lui ispită. Iar despre acei struguri care
CUGETAREA LUI...TRĂISTAN de LEONID IACOB în ediţia nr. 908 din 26 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346167_a_347496]
-
sărmanul n-are loc să mâie doar mătrăguna 'i-e tămâie nu-n gròpniță să mă astrùce: c-un ciot de sânge fără cruce în codru fiare facă nuntă să-și ostoiască foamea cruntă.. ...Poet bizar și hăituit de umilințe ostenit - nu-s semen cu-oamenii-n vreo parte: Crist mi-i părinte - Lupul: frate... * ...vântoase de venin s-au stins s-a stins și luna dinadins mai fumegă fost foc de vatră: drumeț zăbava-și face-n piatră ...un stih răzleț și
SUMBRE ZIDIRI (STIHURI) de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 2358 din 15 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/356091_a_357420]
-
i-am simțit, așa i-am perceput. Fiindcă i-am văzut împlinind sub ochii noștri Evanghelia, pentru că ne-au învățat creștinismul practic prin exemplul personal: au flămânzit ei ca să sature pe cei flămânzi, au privegheat ei ca să se odihnească cei osteniți, au pătimit ei ca să ia mângâiere cei întristați, s-au sacrificat ei ca să trăiască ceilalți. Bunul Dumnezeu să-l odihnească cu sfinții pe părintele Calciu și pentru rugăciunile lui să ne miluiască și să ne mântuiască pe noi toți. Amin
ORTODOXIA SI STATUL SUB REGIMUL TOTALITAR... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 249 din 06 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356013_a_357342]
-
-n floare de liliac ce-ascunde În patimi învelite crâmpeie dulci de viață. Se prăvălesc spre ramuri mirări din cer descinse Pe tălpi de întuneric plâng doruri răstignite Se-ntoarnă taine sacre pe pajiștile ninse Cu puf de păpădie și lacrimi ostenite De rouă... Grinzi de floare ce străjuiesc splendoarea Și luturi dogorânde sub arșița dorinței Se năruie-n parfumuri, înveșnicind chemarea Nălucilor din vise în palma neputinței. Magnifice vitralii, veghind frânturi de gânduri Izbesc tăceri arsura din plesnituri de stânci Se
FLORILEGIU DE PRIMĂVARĂ (1) de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 867 din 16 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/370996_a_372325]
-
făcut, rotund la față, fără plete, îmbrăcat ca toți oamenii (...) El ține în brațe un ghiozdan ros pe la margini: degetele de la mâna dreaptă îi sunt pline de cerneală violetă, ochii lui mici, înfundați, cu gene rari, au privirea vagă și ostenită a omului distras, dus pe gânduri.” „Mâncam adesea la același birt, povestește Vlahuță, și multe seri ni le petreceam împreună „vorbind rău de lume” și fumându-ne dejunul și prânzul de-a doua zi. El era pe-atunci redactor la
MIHAI EMINESCU VĂZUT DE CONTEMPORANI de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 916 din 04 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/371000_a_372329]
-
i-am simțit, așa i-am perceput. Fiindcă i-am văzut împlinind sub ochii noștri Evanghelia, pentru că ne-au învățat creștinismul practic prin exemplul personal: au flămânzit ei ca să sature pe cei flămânzi, au privegheat ei ca să se odihnească cei osteniți, au pătimit ei ca să ia mângăiere cei întristați, s-au sacrificat ei ca să trăiască ceilalți. Bunul Dumnezeu să-l odihnească cu sfinții pe Părintele Teofil Părăian - cel care a ajuns acum alături de marii săi îndrumători, slujitori și înaintași, iar pentru
DESPRE PĂRINTELE DUHOVNICESC ŞI IMPORTANŢA ACESTUIA ÎN VIAŢA CREŞTINULUI, ÎN VIZIUNEA PREACUVIOSULUI PĂRINTE ARHIMANDRIT TEOFIL PĂRĂIAN... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2125 din 25 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370008_a_371337]
-
de daci Deschide-ne poarta, ne-arată drumeagul Căci demni am rămas, chiar de suntem săraci! SUNTEM... Suntem vremelnici pe acest pământ - Suflete caste pe altar de fluturi Sau poate frunze rătăcite-n vânt În toamnele brumate de pe ciuturi, Fulgi osteniți când dorurile curg În ierni pustii, și ele istovite, Jariști de gând roșite de-un amurg Al viselor în hăuri prăbușite Ne agățăm de-un fir de busuioc Păstrat în sân parcă de-o veșnicie, Ca-n veri ce ard
POEME DE ZIUA LIMBII ROMÂNE de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 1338 din 30 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/370426_a_371755]
-
Călcând neînfricați peste nevoi În vârf de lance arborând Cuvântul Bieți truditori ai vorbei suntem noi, Dar vom învinge,-așa ne-ajute Sfântul! VIS undeva, pe-o insulă veche lăcrimaseră stelele în palmele cu care voiam să ating cerul degete ostenite curgere lină de pulberi în care soarta-și ascuțise săbiile trudeau s-alunge întunericul dornice să atingă lumina lumina blândă găzduită de pântecele împlinit al lunii ori în trena nesfârșirii mării răsfirată pe-un țărm depărtat maramă din nisipuri împodobite
POEME DE ZIUA LIMBII ROMÂNE de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 1338 din 30 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/370426_a_371755]
-
dar cu același zâmbet drag i-a privit îndelung pe toți. Îmbrățișările mamei fac mai mult decât toate pachetele din lume iar câteva hăinuțe de la mâna a doua sunt uneori de neprețuit. Umilințele îndurate nu i se observă pe chipul ostenit și răvășit de suferință. Cuvintele sunt de prisos în acest context iar revederea prea dulce și așteptată ca să fie tulburată în acest moment de amintiri. Oricum există mereu un nou început și infinite speranțe. Iar la urma urmei și umilința
LECŢIE DE UMILINŢĂ de LILIOARA MACOVEI în ediţia nr. 1490 din 29 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369417_a_370746]
-
ăsta!’’ își spunea în gând cu un oftat înăbușit. La amiaz’, Ioana n-a mai venit cu mâncare. Au mâncat ce le-a mai rămas de la prânz. Seara au venit acasă la Mărin. I-aștepta Ioana cu mâncare caldă. Bărbații osteniți, s-au pus pe mâncate, parcă nici chef de vorbă nu mai aveau. Ioana îl tot privea pe ascuns pe Colaie și parcă simțea că-i sare inima din piept și că obrajii îi iau foc. Ba parcă privirile lor
COLAIE AL LUI LIPICI de ILIE FÎRTAT în ediţia nr. 1566 din 15 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369482_a_370811]
-
după ce își înșeală tatăl și fratele cu ajutorul mamei sale pentru a primii toate binecuvântările și privilegiile întâiului născut, este nevoit să suporte unele consecințe dureroase. Și pleacă ca fugar spre Padan- Aram la Laban, fratele mamei sale. Iar pe drum ostenit și îndurerat se culcă cu capul pe o piatră, și visează acel vis impresionant în care vede o scară și pe îngerii lui Dumnezeu suindu-se și coborându-se de la pământ spre cer pe acea scară iar în vârful scării
GREUTATEA VIEȚII de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 2190 din 29 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369632_a_370961]
-
și soarele, care se ascunde într-un nor... Mă uit în jurul meu, prin iarbă uscată. Furnicile mai caută hrană pentru iarnă ce sigur va veni în curând. Câte un fluture mai mic, de un albastru pal, parcă fără puteri, zboară ostenit căutând câte-o floare, fie ea și ofilită, pe care să se așeze și să își tragă sufletul! În stânga mea observ o tulpină firavă cu două rămurele, la capăt cu câte o floaricică care a început să chelească pierzându-și
BANCA AMINTIRILOR (14) TOAMNA TÂRZIE de GEORGE GOLDHAMMER în ediţia nr. 2093 din 23 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369687_a_371016]
-
i-am simțit, așa i-am perceput. Fiindcă i-am văzut împlinind sub ochii noștri Evanghelia, pentru că ne-au învățat creștinismul practic prin exemplul personal: au flămânzit ei ca să sature pe cei flămânzi, au privegheat ei ca să se odihnească cei osteniți, au pătimit ei ca să ia mângâiere cei întristați, s-au sacrificat ei ca să trăiască ceilalți. Bunul Dumnezeu să-l odihnească cu sfinții pe Părintele Arhimandrit Dometie Manolache - cel care a ajuns, în urmă cu douăzeci și nouă de ani, alături de
UN AUTENTIC EROU AL CREDINŢEI… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1630 din 18 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352916_a_354245]
-
i-am simțit, așa i-am perceput. Fiindcă i-am vazut împlinind sub ochii noștri Evanghelia, pentru că ne-au învățat creștinismul practic prin exemplul personal: au flămânzit ei ca să sature pe cei flămânzi, au privegheat ei ca să se odihnească cei osteniți, au pătimit ei ca să ia mângâiere cei întristați, s-au sacrificat ei ca să trăiască ceilalți. Bunul Dumnezeu să-l odihnească cu sfinții pe Părintele Stareț Neonil Ștefan - cel care a ajuns, în urmă cu puțin timp, alături de marii săi îndrumători
CÂTEVA CUVINTE DESPRE LAVRA “ATHOSULUI ROMÂNESC” – SFÂNTA MĂNĂSTIRE FRĂSINEI ŞI DESPRE VENERABILUL EI STAREŢ, TRECUT DECURÂND LA VENICELE LĂCAŞURI, PĂRINTELE ARHIM. NEONIL ŞTEFAN… de STELIAN GOMBOŞ în [Corola-blog/BlogPost/354475_a_355804]