646 matches
-
saine a dandysmului”1. Ce vrea să spună de fapt admiratorul marelui dandy englez prin acel saine, cuvânt lăsat deliberat În franceză? Ce s-ar Înțelege prin „sănătatea” dandysmului pe care Îl propune Beerbohm? Un tip aparte de civilitate, o ostentație temperată, fără exhibiționism excesiv, fără teatralitatea unui d’Orsay, de pildă. Sau, am adăuga noi, a unui Wilde. „Dandysmul său e intrinsec: o stare a propriei făpturi, și nu ceva dobândit. E un dandysm psihologic, ce se manifestă mai degrabă
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
citit tablele legii În felul său, balcanic ș...ț. Poetul nu cultivă eleganța meticuloasă și discretă a lui Brummell, nu este, cu alte cuvinte, un fashionable ori un dandy flegmatic și distant, precum Baudelaire, ci se apropie mai curând de ostentația și vanitatea agresivă a redingotelor lui Barbey d’Aurevilly, extravagante și demodate. Asemenea lui Moréas, și acesta un levantin sclipitor și exotic, prevăzut, pe deasupra, și cu un monoclu insolent, dandismul de tip clasic, apusean este interpretat de Macedonski În sens
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
a Înfrunta o lume Întreagă, refuzând să se Înscrie În normă, să cadă În regimul comunului, al indistinctului. Excentricitatea dandy-ului e o formă de apărare În fața agresiunii trivialului și a banalității pline de fadoare. Superioritatea sa afișată, ironia, disprețul, ostentația comportamentului, a veșmintelor, a limbajului sunt o formă de autoizolare În mijlocul unei societăți pe care dandy-i reușesc să o fascineze și să o oripileze deopotrivă. Dandy-ul pune astfel În scenă un paradox. E ca o insulă În mijlocul unei
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
brutală. Are un radicalism oarecum temperat, pentru că o manifestare provocatoare În exces l-ar exclude treptat sau chiar brusc din mijlocul lumii În care vrea totuși să fie validat. Sunt bine cunoscute cazurile unor aspiranți la gloria dandy-lor care, prin ostentația fără limite a vestimentației sau a comportamentului, au stârnit cel mult dezaprobarea societății În care se afișau, dar și a micului club select din care voiau să facă parte. Să dăm câteva exemple: marchizul de Saint-Cricq, care ar fi putut
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
rărea ca o dantelă. Dă prost să fii văzut cu haine care să-ți exhibe bogăția. Dandysmul cere discreție și rafinament chiar și atunci când vrea să sfideze și, În consecință, Însemnele statutului său nu trebuie să se exprime direct, cu ostentație. Și Sartre, și Barthes au remarcat (și interpretat) amănuntul legat de oroarea lui Brummell de costumele „prea” noi. Ceva nepurtat de nimeni nu are „marcă”, e prea „de sărbătoare”. Tocmai de aceea Brummell pune un valet să-i uzeze puțin
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
am inventaria sistematic mijloacele prin care un dandy Își elaborează strategia de seducție, s-ar vedea că el apelează la ambele formule descrise de Baudrillard. Una ar aparține „polului feminin”, directă, lineară, implicând la maximum corpul, chiar cu o anumită ostentație datorită insistenței prin care acesta e somat să semnifice, iar cealaltă, stând sub semnul masculinului, ar fi seducția „oblică”, rafinată, sofisticată, cucerind prin absență, eschivă, distanță, suspans, printr-un Întreg repertoriu al detașării ironice. Deși recunoaște că nu de puține
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
acestea, dandysmul nu face decât să confere pretutindeni prestigiu și distincție, un veșmânt rafinat homosexualității reale, latente sau pur și simplu fantasmate. Pe scena socială de până după al doilea război mondial, pederastia dandy-lor se stilizează abil, nu afișată cu ostentație. Altul e spațiul public În care ei se oferă ochiului, ce-i drept, cu o anume oblicitate: pagina de carte, tabloul, teatrul, filmul. Despre sublimarea homosexualității dandy-lor scriitori sau artiști s-au publicat zeci de pagini. Nu aceasta ne interesează
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
În toate lucrurile ce Îi stau În preajmă; ochiul se lasă Încântat, iar aerul pe care Îl tragem În piept are dulceața plaiurilor natale. În intimitate, această persoană ne seduce prin naivitatea tonului. Prin firesc. Nici un efort, nici un lux, nici o ostentație; Își exprimă cu simplitate sentimentele ca fiind adevărate. Este deschisă și nu rănește În nici un fel amorul propriu al celuilalt. Îi acceptă pe oameni așa cum i-a lăsat Dumnezeu și le iartă celor care greșesc sau sunt ridicoli; prevenitor cu
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
vlagă, abandonul, destinderea Îi par greșeli de neiertat. Trebuie să te Înfrânezi, să te stăpânești pe deplin, să te concentrezi. El notează, după Emerson, că „eroul este veșnic concentrat”. A admirat la Delacroix: „concizia și un fel de intensitate fără ostentație, rezultat obișnuit al concentrării tuturor forțelor spirituale spre un punct dat”. Îl cunoaștem acum destul pe Baudelaire pentru a Înțelege sensul acestor maxime: a avut din naștere, Într-o epocă deterministă, intuiția că viața spirituală nu este dată, ci că
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
Municipiului București) și unul pentru eseu (2003; Concursul Național de Eseu „Mihai Eminescu”, Cluj-Napoca). Este membru al Uniunii Scriitorilor din 1991. Riscând un deficit de accesibilitate, iar după erupția textualismului postmodernist marginalizarea datorată unei poetici inactuale, D. a adoptat cu ostentație tipul de lirism gnomic, mitizant în notă arhaică, experimentat de Nichita Stănescu sau de Cezar Baltag. Emisia e solemn lapidară, poetul având fascinația tăblițelor cu înscrisuri cuneiforme și, ca Ion Gheorghe, a ocultelor litografii geologice. Un dublu demers, personalizarea unui
DIACONU-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286755_a_288084]
-
cu el sunt relativ facile. Impresia teoretică dată de organigramă este confirmată de modul de poziționare a birourilor managerului și arhitectura pavilionului administrativ. Acesta pune accentul pe funcționalitate, fără să imprime o simbolistică agresivă a puterii ori să sugereze cu ostentație succesul sau o aliniere la „moda managerială” a gadgeturilor scumpe - mobilă, echipament de comunicație, tablouri originale etc. Fără a realiza o analiză tehnică a documentelor de formalizare a managementului - ele se „aliniază” reperelor date de certificarea de calitate și de
Tehnici de analiză în managementul strategic by Bogdan Băcanu () [Corola-publishinghouse/Science/2251_a_3576]
-
trestii prea învechite”. Deși plasat în același registru, Manifest liric aduce o cristalizare a eului poetic în zona subiectivismului dramatic, anticipând lirismul meditativ ce marchează ciclul Postumele (1945-1967) din volumul Poezii (1969). Renunțând la ironie și la spectaculosul afișat cu ostentație, poetul caută acum semnificații esențiale, marcat de un sentiment al neîmplinirii căruia i se împotrivește cu luciditate: „Sunt un munte fugit în pământ,/m-am întors în fântânile mele de rocă bătrână,/ prea se agățaseră mulți pe umerii mei,/ prea
CORLACIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286417_a_287746]
-
Belvedere” (Franța) și „Wiener Festwochen” (Austria). Cartea de poeme Lacrimi civile (1991) a fost distinsă cu un premiu al Filialei Craiova a Uniunii Scriitorilor. Volumul de debut al lui B., Sentimentul baricadei (1976), cultivă un lirism discursiv, direct, lipsit de ostentație sau artificiozitate. Poezia se naște din observarea și trăirea realității cotidiene, filtrată însă printr-o sensibilitate acută, capabilă să discearnă prezența sacrului înapoia gesturilor și imaginilor celor mai banale: „Bătrâna hrănind porumbii orașului / dintr-un coșuleț de răchită / în urma ei
BERCEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285704_a_287033]
-
pentru o formulă a micului realism de observație socială și psihologică. Teme eterne - dragostea, nefericirea, inadaptarea, singurătatea - sunt rescrise cu prospețime și autenticitate. Mai puțin interesată de experimentul formal decât de adevărul situațiilor de viață, B. scrie modern, dar fără ostentație. Cele optsprezece schițe și povestiri independente prezintă o anumită unitate de adâncime. Ele se coagulează de obicei în jurul unei eroine stângace, visătoare și bovarice, care însă observă cu finețe întâmplările cotidiene ale universului ei mărunt și se autoanalizează lucid. Același
BITTEL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285751_a_287080]
-
vieții de fiecare zi și gata să le surprindă semnificațiile sociale. Anecdota ascunde o cunoaștere excelentă a slăbiciunilor umane, aparențele sunt date la o parte pentru a se releva fondul cu mijloacele umorului simplu, accesibil. Meschinăria, parvenitismul, patriotismul afișat cu ostentație și cu gândul la viitoarele recompense, găunoșenia discursurilor parlamentare nesfârșite, corupția și duplicitatea gazetarilor, superficialitatea omului de pe stradă (viitorul Mitică), perpetuu și complet avizat în orice „chestie”, sunt tot atâtea teme ale literaturii din gazeta lui I.L. Caragiale. R.Z
CLAPONUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286292_a_287621]
-
vervă și umor, portretele beneficiază de tușe rapide și decise. Pentru istoria literară, deosebit de importante sunt amintirile privitoare la Urmuz. Portretistul dispune de un simț ager al observației și de capacitatea de a surprinde esențialul unei existențe. Notațiile includ, fără ostentație, calități și defecte omenești, oferind deseori date inedite asupra unor personalități care au decis destinele teatrului românesc sau ale literaturii naționale. Considerarea critică a operei lui C. relevă un scriitor inegal, oscilând între realizări superlative și însăilări derizorii, un autor
CIPRIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286273_a_287602]
-
venea la școală, o făcea ca să n-o necăjească pe mama lui. Întotdeauna în întârziere, fără să ia în seamă ocheadele disprețuitoare ale viitorilor adulți, traversa clasa și se strecura în banca lui, chiar în fund. Elevii îl adulmecau cu ostentație când trecea pe lângă ei, profesoara suspina dând ochii peste cap. Mirosul de zăpadă și de pământ reavăn umplea încet clasa. Statutul nostru de paria în societatea clasei a sfârșit prin ne uni. Fără să devenim chiar prieteni, ne-am dat
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
nu prea mai e mare lucru de pierdut. Intrară în oraș și trecură liniștiți pe lângă un pâlc de băiețandri care se grăbiră să se ferească din calea lor. Privirile lor apăsate și îndreptate spre armele pe care le afișau cu ostentație cei doi călători erau mai mult decât lămuritoare. Johansson scoase de la centură un mic dispozitiv și apoi îi arătă lui Barna o direcție. Fără un cuvânt, se îndreptară spre o clădire luminată vag și cu intrarea săpată parcă într-un
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
rit roman de timpul de buchisire și descifrare. Individualizarea vechilor psalmodieri a făcut ca fostei ordini auditive comunitare să-i urmeze o meditație tăcută și intimă a textului sacru. O personalizare a vieții religioase dăunătoare atît gloriei instituției, cît și ostentației noului ritual. Subordonarea calvinistă a oralului față de scris are valoare de domesticire a cărnii și de reprimare a unui anumit libido comunitar; ca și cum cei ce alcătuiau elita urbană ar fi fost siliți să ascundă tot adevărul trupurilor și limbajul gesturilor
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
reacție în timpul prezentării foarte scurte și prin urmare ambigue a stimulului) au fost înclinați să formuleze interpretări pozitive ale figurii umane în Testul de Identificare, chiar atunci când mesajele verbale subliminale evocau o stare de suferință fizică. Subiecții se opun cu ostentație manipulării subliminale, iar indivizii creativi întrebuințează termeni afectivi în procent mai mare în Testul de Identificare (vezi Hope și Kyle, 1990). Rezumat Dintre numeroasele tipuri de procese preverbale supuse investigației, unele reflectă eforturi deliberate ale subiecților, precum cele descrise de
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
epicurieni și al tovarășilor lor de mai mică importanță pentru jocuri și conversații, pentru momentele de odihnă în comun. Frugalitate a meselor, a vinurilor și a felurilor de mâncare - nici excesele luxului, dar nici afectarea sărăciei, o distanță potrivită între ostentația bogaților și cea a săracilor, aversul și reversul aceleiași medalii... -6- Plăcerea de a trăi. Două epigrame permit reconstituirea unor mese epicuriene. Nimic de-a face cu fileurile de urs, brânza cu vin îngroșat, capetele de melci, porcii umpluți cu
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
detaliului și așezarea lui în context sunt, la acest autor, de la început uimitoare. Te întrebi când și cu ce și-a „făcut mâna” tânărul scriitor, a cărui cultură literară a devenit, desigur, abia de atunci încoace cea de care, fără ostentație, dă azi dovadă. (Preferințele literare pe care se întâmplă să le mărturisească și să le comenteze, de obicei succint, sunt toate nu numai opțiunile unui gust fără greș, dar și ale unei conștiințe artistice de o rară și pură profesionalitate
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
de gust, ceea ce înseamnă libertatea și siguranța spiritului, dar acea libertate sporită prin educație și disciplină. Frica de a-ți place Dunărea albastră e mai ales o stare de nesiguranță. Cât de bine-l înțeleg pe Nietzsche proclamându-și cu ostentație admirația pentru Bizet! Și ce admirabil compozitor e Verdi! ISPITA JURNALULUI Am, în genere, o destul de scăzută stimă pentru genul jurnalului intim. „A ține un jurnal” mi s-a părut totdeauna un lucru destul de suspect. Bineînțeles, bineînțeles, admir și eu
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
la un moment dat, că nomadismul s-a născut din nevoie, iar turismul - din urât. — Iată deci și confirmarea. Toată această foială turistică nu e decât expresia unei incapacități de reculegere, de gândire, de visare, a unei nerăbdări, a unei ostentații și a unei curiozități superficiale, de aceeași natură cu cancanul și cu colecțiile de cunoștințe în genul „cine știe câștigă”. În schimb, tinerii în blue-jeans și desculți, cu ghitara pe umeri, care merg pe jos sau cu autostopul pentru a
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
valorifice în 1953 manuscrisele a două importante traduceri, Istoria romană de Th. Mommsen și opera lui Sofocle. Amestec de romantism, parnasianism și simbolism, poezia lui tinde spre modelul clasic, ale cărui semne exterioare le pune în evidență cu o anume ostentație. Antichitatea romană este Mecca lui A., tărâmul spre care îl poartă destinul și imaginația (Viziuni antice). Este tărâmul poeziei, întrezărit, la modul simbolist, într-un absorbant „dincolo de orizont”. Instalat într-o Romă imaginară, poetul face, epicureic, elogiul vieții (Petronius către
AL-GEORGE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285211_a_286540]