322 matches
-
niciodată de genul ăsta de educație... Am mers În urma ei către lift, admirîndu-i În sinea mea tupeul. Înainte ca ușile să se Închidă, ea se aplecă În față și mă sărută pe gură, atingîndu-mi ușor cu degetele vînătăile de pe gît. Ostoindu-mi pielea sensibilă, m-am așezat În fotoliu și am Încercat să nu iau În seamă gulerul ortopedic de pe birou. Simțeam pe buze gustul sărutului primit de la Paula, mirosul glossului de buze și parfumul american. Dar știam că nu pasiunea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
în lunga lor călătorie staționară prin eternitate. Adevărul pe care ei îl știu navighează în liniște împreună cu ei. Al treilea volum, Live or Die (să trăiești sau nu) i-a adus prestigiosul premiu Pulitzer pentru poezie, dar nu i-a ostoit dilema pe care o trădează chiar titlul, exacerbată nu doar de jocul confesional cu focul, cât de condiția sa psihică precară de dinaintea acestui joc secund, mai mult sau mai puțin pur, precum și de sinuciderea prietenei sale, Sylvia Plath, în februarie
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
ezitau să compare opera sa cu operele lui Balzac, Rebreanu și chiar a mea, dacă mai dădeam și eu un rînd. Ponor se bucura că se spun atîtea laude referitor la scrierile sale, pe drept cuvînt, aș spune eu, și ostoia setea nemărginită a confraților săi, criticii. Evident că cel care plătește consumația are și privilegiul de a fi ascultat cu atenție și aprobat în tot ceea ce spune. Eram mulțișori la o masă intimă la Bolta Rece și cam toți beau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
o găsiți În Facerea, 25, 30-34: Îmboldit de foame, Isav și-a vândut dreptul de prim născut, fratelui său Iacov, În schimbul unui blid de linte... Că suntem flămânzi, de securitate evident, nu-i un secret pentru nimeni. Că ne vom ostoi foamea cu linte, adică cu un paliativ, o aderare posibilă, nu certă, la o organizație cu un viitor nesigur, adică NATO, e ceva mai puțin important În discuție. Important e Însă că, În spațiul de până la Nistru am rămas primii
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
să Împartă un cultuc de pâine și atât. Paguba e evidentă, dar câștigul/compensația pare Învăluită În mister. Deși e cât se poate de firească: mica pisicuță Îi va acoperi, cu sfârâitul torsului ei, alte zgomote... În plus, Îi va ostoi zbuciumul generat de inaccesibilitatea unui caiet, a unei cărți, de lipsa liniștii de care școlarul are atâta nevoie. Și altele, dar care pot fi rezumate - și chiar atenuate compensator, În schimbul cultucului de pâine - În puțin suflet, adică ce spun poate
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
udam bine pe bătătura casei și plângeam înfundat de parcă încercam din răsputeri să-mi înăbuș sughițurile, înghițeam ca și când îmi mestecam propriul bol alimentar. Venea Maia, mă privirea dojenitor, mă urmărea apoi pe ascuns și mă lăsa să plâng până îmi ostoiam lacrimile. Știa Maia ce știa. Seara nu mai aveam nimic, îmi făcea plăcinte cu brânză și stafide rulate în cerc și înăbușite cu iaurt de capră, să nu fie prea gras, iar aproape de final arunca câteva ouă bătute bine. Când
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
atins de pământul Țării Moldovei pe care să-l cuprindă în hotarele sale. Imperiul Țarist, prin anexarea de noi teritorii ajunsese la Gurile Dunării, se lățise peste poate prin înglobarea multor popoare cărora le răpiseră teritoriile și tot nu-și ostoise setea de expansiune, țelul suprem fiind ocuparea Istambulului, vechiul Constantinopol, Capitala Imperiului Bizantin și a Împăraților Bazilei, la refacerea căruia au visat toti țarii cei mari ai Imperiului Rusesc. Evoluția situației internaționale din a doua jumătate a secolului al XVIII
Înstrăinata noastră Basarabie by Ion Lupu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/833_a_1563]
-
imensă sită, mâini colosale și nevăzute cerneau o ploaie de foc mistuitor... și pământul părea cufundat Într-o genune de flăcări. În turburarea ei caniculară, arșița miezului Înflăcărat al zilei mușca cu dinți de foc de 441 pretutindeni și Îți ostoia setea sa covârșitoare cu cele de pe urmă picături de viață, umede și vii, sorbite din vinele adânci ale lucrurilor... Și pretutindeni, toate, Într-un susur nedeslușit, sfârâia a uscăciune! Arbori uriași, ca o mână de vreascuri netrebnice, se zvârcoleau neputincioși
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
și compoziția, faptul că „se vede că sunt gândite pentru cazan, iar gustul de cazan, toată lumea o știe, ăsta nu-l prinzi, domnule, acasă, pe amărâtul ăla de aragaz de la bloc”, declară doamna Mariana, fericită nu doar pentru că și-a ostoit foamea, ci și pentru faptul că fiica dumneaei, o postadolescentă de 18-19 ani, grăsuță, cu carnea albă și cu o față devorată de coșuri, a reușit în fine să intre în rând. De altfel, în tot timpul în care a
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
înglobează pe toate celelalte: a) nu s-a terminat combustia internă, care alimentează vâlvătaia și b) a intervenit, oricât ar părea de paradoxal, plăcerea de a savura micile și marile victorii, de a-și mângâia orgoliile rănite, de a-și ostoi patimile, de a-și măcina forțele și nervii, chiar dacă, așa cum se spune și se recunoaște, sunt alte priorități pentru țară. Este asemenea bandelor rivale care, la vederea sângelui, simt plăcerea de a omorî adversarii și dușmanii; terorismul mondial se întreține
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
și în viața particulară, și în cea comunitară. De multe ori, vrând să intru la dânsul în celulă, găseam ușa încuiată. Când reveneam socotind că și-a sfârșit pravila, rugăciunea sau meditația, îl găseam cu capul în mâini, neputându-și ostoi plânsul. Avea pentru mine o afecțiune deosebită. Îi plăcea să facem împreună Paraclisul Maicii Domnului. Această rugăciune îi aducea liniștea sufletească. Apoi îmi vorbea despre lupta Căpitanului, cu toată armata minciunii și inconștienței instalată la cârma țării. Despre lupta ce
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
domnului Ioan Miclea, șef de atelier, Compania Națională "Romarm" - Ș.A Filiala Societatea Comercială "Cugir" - Ș.A., județul Albă; - domnului Constantin Popescu, pensionar; - domnului Gheorghe Oarga, rectificator - Compania Națională "Romarm" - Ș.A Filiala Societatea Comercială "Cugir" - Ș.A., județul Albă; - domnului Trandafir Ostoia, maistru - Societatea Comercială "Uzina Constructoare de Mașini" - Ș.A. Reșița, județul Caraș-Severin; - doamnei Viorica Rotaru, șef de birou - Institutul Tehnologic pentru Turnătorii, Deformări Plastice și Tratamente Termice - "Intec" - Ș.A. București; - domnului Petrache Român, dispecer - Societatea Comercială "Oil Terminal" - Ș.A. Constantă; - domnului
DECRET nr. 979 din 29 noiembrie 2002 privind conferirea unor decoraţii naţionale. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/147103_a_148432]
-
de ani în urmă, se afla o salină din care se scotea o sare impură folosită pentru vite. Cred că îți mai amintești, dragă prietene, cum am pățit-o cu apa din prima fântână de la intrarea în sat. În loc să ne ostoim setea, mai rău ne-am stârnit-o. De unde am dedus noi că străinul însetat trebuie să întrebe pe localnici care-i fântâna cu apă bună de băut, pentru că aici, lângă o fântână cu apă dulce, se poate găsi una cu
Iaşii dealurilor albastre by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1211_a_1919]
-
Pe curând, iubite prieten. XV Numai tu, dragă prietene, puteai să spui: „Umblat-am noi de nebuni pe toate coclaurile, dar nu bănuiam că a existat și o moșie Nebuna”. Nu am bănuit noi multe, dar să încercăm a ne ostoi setea de cunoaștere, fie și la vârsta maturității. Așa că potrivește-ți pașii după ai mei, că astăzi am de gând să ți umplu desaga cu noutăți. Am cam terminat-o noi cu soare-răsare și ar cam fi cazul să „schimbăm
Iaşii dealurilor albastre by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1211_a_1919]
-
Abatorul târgului, una din nenumăratele realizări ale primarului junimist Nicolae Gane, în a cărui vreme Iașul a făcut pași importanți către civilizație... De aici înainte am intrat pe drumul Dancului. Chiar în marginea satului - știi bine, dragă prietene - ne-am ostoit setea cu apa unei cișmele deosebite. Întâi, că debitul apei este impresionant, și apoi, este una din cele mai plăcute la gust din câte am găsit în jurul Iașilor. Ia să văd, îți mai amintești, dragul meu, ce scrie - cu litere
Iaşii dealurilor albastre by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1211_a_1919]
-
apelează la droguri. Dacă în societățile arhaice, șamanul ingera substanțe halucinogene în cadrul unui scenariu sacru de a intra în contact cu zeul, lumea modernă, desacralizantă, a pierdut sensul religios al ieșirii din realitate, mărginindu-se la expedientele mundane, care mai ostoiesc grijile și care te ajută să treci peste presiuni și obligații. Fumatul, alături de alcool, vine tot din scenariul șamanic unde inhalarea de ierburi genera extaz (ek-stasis, însemnând, în grecește, "ieșirea din sine") și e foarte bine că azi e stigmatizat
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
web), alcătuită din milioane de device-uri, care se conectează prin porturile câte unui hub la networkul global care este astăzi internetul. Și nu mai e nicio metaforă, e chiar realitatea zilelor noastre, când omul alienat al capitalismului triumfător își mai ostoiește singurătatea stând, interminabil, cu fața la ecran pentru a mima comunicarea, călătoria, cunoașterea, sexul sau viața în ansamblul ei. Problema hubului e însă mai mult decât una metafizică. El reprezintă, cum spuneam, o realitate de neocolit, pentru că întreaga noastră existență este azi
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
și otravă. De aceea, nu ai iluzia că îți plac decât după o perioadă de abstinență. La fel ca atunci când ți-e foame sau sete, cu cât suferi mai multă vreme, cu atât îți crește plăcerea când, în sfârșit, îți ostoiești suferința. Fumătorii cred, în mod eronat, că fumatul e doar „un obicei". Ei îți spun: „Dacă pot menține lucrurile la un nivel suficient de coborât sau dacă pot fuma doar la ocazii speciale, creierul și corpul meu o vor accepta
În sfărșit, nefumător by Allen Carr () [Corola-publishinghouse/Science/92303_a_92798]
-
ce se desfășura ochilor mei, și dezlegând-o deci din pripon, o condusei, ca o altă zeitate antică, sub egida-mi ocrotitoare înlăuntrul sacrosant al întăriturilor mele!... Iar pornirile războinice și sângeroase ale muștei cu spatele lucitoare și verzii se ostoiră la hotarele umbroase ale pădurii." (Calistrat Hogaș, Singur) (e) " Când se întunecă de-a binelea, sosiră și stăpânii căsuței. Erau cei șapte pitici [...] Ei aprinseră cele șapte lumânărele și, de îndată ce se făcu lumină în căsuță, își dădura seama că cineva
Limba română: repere teoretice și aplicații by ANGELICA HOBJILĂ () [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
de vorbă pe-acolo și m-am apucat să transmit la Radio Iași. Când s-a auzit că a căzut Ceaușescu, grupul de cheflii a mai stat o bucată bună de vreme la restauranul ,,Racova” și după ce s-au mai ostoit ăștia care tot cântau ,,Deșteaptă-te române”, ,,Trăiască Revoluția”, ,,Jos Ceaușescu”, pe la ora 14:00, printre oameni au apărut și ei: avocatul Marian Enache, Alexandrache care era șef pe la liceu, Paul Munteanu și încă vreo câțiva din oamenii lor. Și
Ceauşescu- ... -Băsescu : Mitterand - Snegur - Iliescu - Lucinski - Constantinescu - Regele Mihai I : evocări de reporter by Dumitru V. Marin () [Corola-publishinghouse/Journalistic/500_a_1238]
-
pe niște povești pentru femei bătrîne și rătăcite rău cu duhul cum zice Celsus în scrierea Calea/Doctrina Adevărului. Sub nasul lor în Canaan erau roiuri de îngeri la filisteni și la eseni, iar pentru cei din Alexandria își puteau ostoi necazul cu îngerii terapeuților pe care Filon i-a cunoscut foarte bine! Tradiția mozaică anterioară exilului nu cunoaște nici paradis, nici iad, nici un loc intermediar. După moarte, sufletul omului se ducea în she’ol unde se adunau cu strămoșii lor
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
Mitra și au dat o secetă cumplită peste oameni, iar pentru a-i salva de la nenorocire pe aceștia, arcașul ceresc a tras cu arcul într-o stîncă prăpăstioasă din care a ieșit un izvor de apă vie, unde și-au ostoit setea toți muritorii. A urmat apoi un cataclism și mai teribil, care a amenințat întreaga natură. Un potop universal a decimat oamenii iar pămîntul a fost acoperit de apele rîurilor și mărilor. Un singur om, sfătuit în taină de paznicii
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
de centru, mama nu putea pleca la nenumăratele „acțiuni” la care erau chemați Învățătorii. Zăpada era Înaltă de doi metri, se circula printr-un fel de canal, eram izolați total, nu ne căuta nimeni, școala era Închisă. Pentru a ne ostoi foamea, mama fierbea o oală mare cu grăunțe de porumb, erau boabe naturale, bune la gust după ce se muiau, nu apăruseră Încă semințele sovietice productive. Ne umflau burta, ne săturau. Și deodată, prin viscol, apare În prag, transpirat și acoperit
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
rațiune, de intelect, de forța sa productivă și creatoare, pe când femeia este condusă de sentimente. Femeia ideală este aceea care se uită pe sine, dăruindu-se celor din jurul ei. Este tânăra fată curată și proaspătă, o apă vie făcută să ostoiască setea bărbatului. Este soția care dă putere, reazem pentru soțul ei și mamă devotată pentru fiii ei. Este toiagul pe care se sprijină părinții la bătrânețe, măicuța care se roagă în genunchi pentru mântuirea lumii. Sau femeia care îi ajută
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
și oi, nu aveai laptele trebuitor. Nu aveai din ce te înfrupta, când te întorceai de la ogor sau de la mină, de oriunde. Și lucrul aces ta nu era de loc bine. Nu prea aveai pe ce pune mâna, ca să-ți ostoiești foamea. Să poți dormi noaptea. Să ai putere de muncă a doua zi. Restul turtelor pregătite de mama, poate și mai bine întinse și coapte pe plita sobei din casă aveau și ele rostul lor principal. Înmuiate și umplute cu
Întoarcere în timp by Despa Dragomi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1236_a_2192]