313 matches
-
pentru sprijinirea teatrului de lupte caucazian. Germanii și-au dat seama de importanța practică a ofensivei otomane în Caucaz ca diversiune la acțiunile Puterilor Centrale pe frontul de răsărit și au sprijinit cu arme și muniții Armata a 3-a otomană, care urma să fie însărcinată cu efectuarea acestei operațiuni. Ministrul de război otoman, Enver Pașa, spera că un succes în campania din Caucaz, ajutată de rebeliunile popoarelor musulmane din regiune, avea să îi deschidă drumul spre Tbilisi. Obiectivul strategic german
Campania din Caucaz (Primul Război Mondial) () [Corola-website/Science/326274_a_327603]
-
de iarnă și a făcut planuri pentru organizarea unei defensive puternice și pregătirea contraatacului atunci când condițiile meteo aveau să fie favorabile. Ordinele lui Izzet au fost însă contramandate de Enver Pașa, ministrul otoman de război, iar Armata a 3-a otomană a declanșat ofensiva pe 7 noiembrie. La ofensivă participau militarii Corpului al 9-lea, unitățile de cavalerie și Regimentul tribal kurd. Cavaleria otomană nu a reușit să ducă la bun sfârșit operațiunea de încercuire a trupelor ruse, iar participarea kurzilor
Campania din Caucaz (Primul Război Mondial) () [Corola-website/Science/326274_a_327603]
-
planurile lui Voronțov. El a rămas ferm pe poziții la Sarikamis. Enver Pașa și-a asumat personal comanda Armatei a 3-a în lupta care a urmat cu forțele ruse. Pe 6 ianuarie, cartierul general al Armatei a 3-a otomane a ajuns sub tirul rușilor. Hafiz Hakki Pașa a dat ordinul pentru retragerea generală. Pe 7 ianuarie, ultimele forțe otomane au pornit în marș către Erzurum. Înfrângerea otomanilor în bătălia de la Sarikamish a fost covârșitoare. Doar aproximativ 10% dintre soldații
Campania din Caucaz (Primul Război Mondial) () [Corola-website/Science/326274_a_327603]
-
au permis rușilor să se replieze și să-și întărească pozițiile. Atacul aliat de la Gallipoli, prin care aliații vizau cucerirea capitalei otomane, a ajutat de asemenea situația forțelor ruse de pe frontul caucazian. Pe 12 februarie, comandantul Armatei a 3-a otomane, Hafiz Hakki Pașa, a murit de tifos și a fost înlocuit de generalul Mahmut Kamil Pașa. Kamil a început prin reorganizarea armatei în vederea stopării a ceea ce planificatorii militari de la Constantinopol considerau că sunt obiectivele principale rusești - înaintarea în Anatolia. Situația
Campania din Caucaz (Primul Război Mondial) () [Corola-website/Science/326274_a_327603]
-
din regiunile controlate de ruși au fost feriți de orice represalii ale otomanilor. Pe 6 mai, rușii au început să înainteze prin valea Tortum spre Erzurum. Înaintarea rușilor a fost oprită de Diviziile a 29-a și a 30-a otomane. A urmat contraofensiva Corpului al 10-lea otoman. Contraofensiva otomană din partea de sud a frontului nu s-a bucurat de același succes ca aripa de nord a atacului. Pe 17 mai, forțele ruse au intrat în orașul Van. Otomanii au
Campania din Caucaz (Primul Război Mondial) () [Corola-website/Science/326274_a_327603]
-
se retragă pe pozițiile de plecare, dar șase zile mai târziu au lansat o nouă ofensivă, de această dată spre nord-vestul lacului Van. Ofensiva, organizată sub comanda lui Oganovski, a vizat dealurile de la vest de Malazgirt. Rușii au subestimat efectivele otomane din regiune și au fost surprinse de contraatacul turcilor în dreptul orașului Malazgirt. După această înfrângere, rușii s-au îndreptat spre Muș. Oganovski nu știa însă că în același timp cu forțele sale, spre Muș mărșăluiau și Corpul al 9-lea
Campania din Caucaz (Primul Război Mondial) () [Corola-website/Science/326274_a_327603]
-
surprinse de contraatacul turcilor în dreptul orașului Malazgirt. După această înfrângere, rușii s-au îndreptat spre Muș. Oganovski nu știa însă că în același timp cu forțele sale, spre Muș mărșăluiau și Corpul al 9-lea și diviziile 17 și 28 otomane. În ciuda unor condiții grele de deplasare, turcii au reușit să se reorganizeze foarte rapid și eficient. Forțele expediționare 1 și 5 au fost plasate la sud de direcția de deplasare a ofensivei ruse, iar în partea opusă forțele de sub comanda
Campania din Caucaz (Primul Război Mondial) () [Corola-website/Science/326274_a_327603]
-
În aprilie, armata rusă a Caucazului a atacat pe două direcții. Plecând din Erzurum, o coloană a cucerit orașul port Trabzon. Cea de-a doua coloană a atacat pe direcția Muș - Bitlis. Această coloană a atacat Armata a 2-a otomană, pe care a obligat-o să se retragă în Anatolia centrală, și a cucerit orașele Muș și Bitlis (2 martie - 24 august). Bitlisul fusese ultimul punct defensiv important care mai împiedica înaintarea rușilor în Anatolia centrală și spre Mesopotamia. În
Campania din Caucaz (Primul Război Mondial) () [Corola-website/Science/326274_a_327603]
-
acțiunile ofensive și a cucerit Muș și Bitlis. După pierderea acestor orașe în fața atacurilor rusești la începutul anului, ministrul de război otoman îi ceruse lui Musta Kemal să organizeze defensiva în regiune. Zona era apărată de Armata a 2-a otomană. Când Mustafa Kemal a fost desemnat să preia comanda Armatei a 2-a, inamicul avea inițiativa tactică în regiune. Luptele din partea de est a lacului Van a continuat de-a lungul întregii veri, dar fără rezultate importante pentru vreuna dintre
Campania din Caucaz (Primul Război Mondial) () [Corola-website/Science/326274_a_327603]
-
și 50.000 de oameni. Militarii armeni au fost dotați cu cele 160 de tunuri, 180 de mitraliere și 160 de milioane de cartușe lăsate în urmă de ruși. În timpul Revoluției din Octombrie, pe frontul caucazian, Armata a 3-a otomană trebuia să apere 190 km de la Munții Munsur până la Marea Neagră, cu 66 batalioane, 177 de mitraliere și 157 de tunuri. Armata otomană avea probleme mari de dotare cu armament, aprovizionare și transport. Atacurile împotriva Erzurumului și Trabzonului ar fi avut
Campania din Caucaz (Primul Război Mondial) () [Corola-website/Science/326274_a_327603]
-
Unit un ajutor financiar de 1 milion de ruble Generalul armean Tovmas Nazarbekian și-a plasat forțele principale pe poziții de la Erevan, la Van și Erzinjan și se opuneau forțelor otomane conduse de Vehib Pașa.Ofensiva Armatei a 3-a otomane a fost declanșată pe 5 februarie. Forțele otomane s-au deplasat prin estul liniei, printre Tirebolu și Bitlis. Teritoriile pierdute de otomani în timpul ofensivelor rusești au fost cucerite de la apărătorii lor armeni. Kelkit a fost eliberat pe 7 februarie, Erzincan
Campania din Caucaz (Primul Război Mondial) () [Corola-website/Science/326274_a_327603]
-
m și cu o lățime de 6,8 m este și în ziua de azi cel mai lung pod de piatră din Turcia. Podul traversează râul Ergene, care a fost în epoca medievală o frontieră naturală în cale înaintării armatelor otomane în Balcani. Inițial, podul se numea Cisr-i Ergene („Podul peste Ergene”). Deși râul pe care îl traversează este mult mai îngust decât lungimea totală a construcției, arhitectul a luat în calcul traversarea zonei mlăștinoase din jurul cursului de apă. Podul a
Uzunköprü () [Corola-website/Science/322529_a_323858]
-
sute de ani. Această campanie a dus la declanșarea mai multor bătălii: la Sardarapat (21 - 29 mai), Kara Killisse (24 - 28 mai) și Bash Abaran (21 - 24 mai). Tratatul de pace a fost semnat în timp Armata a 3-a otomană ajunsese la doar 7 km de Erevan și la doar 10 km de Echmiadzin. Tratatul a trebuit să fie examinat și aprobat de Puterile Centrale. După două săptămâni după semnarea tratatului, delegații R. D. Armeană au fost invitați la Constantinopol
Tratatul de la Batumi () [Corola-website/Science/322179_a_323508]
-
după încetarea Primului Război Mondial și după împărțirea Imperiului Otoman. În cei doi ani care au urmat încetării luptelor Primului Război Mondial în 1918, în conformitate cu prevederile acordului Sykes-Picot semnat de reprezentanții francezi și britanici în timpul conflagrației mondiale, Regatul Unit a preluat controlul asupra provinciei otomane Mesopotamia (Irak) și asupra sudului Siriei Otomane (Palestina și Iordania), în vreme ce Franța a preluat controlul asupra restului Siriei Otomane (Siria și Liban și Provincia Hatay a Turciei). În primii ani ai deceniului al treilea, controlul britanic și francez asupra acestor
Mandatul francez pentru Siria și Liban () [Corola-website/Science/322244_a_323573]
-
Otoman. În cei doi ani care au urmat încetării luptelor Primului Război Mondial în 1918, în conformitate cu prevederile acordului Sykes-Picot semnat de reprezentanții francezi și britanici în timpul conflagrației mondiale, Regatul Unit a preluat controlul asupra provinciei otomane Mesopotamia (Irak) și asupra sudului Siriei Otomane (Palestina și Iordania), în vreme ce Franța a preluat controlul asupra restului Siriei Otomane (Siria și Liban și Provincia Hatay a Turciei). În primii ani ai deceniului al treilea, controlul britanic și francez asupra acestor teritorii au fost oficializat prin sistemul mandatelor
Mandatul francez pentru Siria și Liban () [Corola-website/Science/322244_a_323573]
-
1918, în conformitate cu prevederile acordului Sykes-Picot semnat de reprezentanții francezi și britanici în timpul conflagrației mondiale, Regatul Unit a preluat controlul asupra provinciei otomane Mesopotamia (Irak) și asupra sudului Siriei Otomane (Palestina și Iordania), în vreme ce Franța a preluat controlul asupra restului Siriei Otomane (Siria și Liban și Provincia Hatay a Turciei). În primii ani ai deceniului al treilea, controlul britanic și francez asupra acestor teritorii au fost oficializat prin sistemul mandatelor Ligii Națiunilor. Franța a fost desemnată ca putere mandatară pentru Siria pe
Mandatul francez pentru Siria și Liban () [Corola-website/Science/322244_a_323573]
-
de la aproape toată din partea occidentală a Anatoliei, în urmă cu patruzeci de ani, la câteva avanposturi împrăștiate de-a lungul coastei egeene și o mică provincie în jurul Nicomediei la aproximativ 150 km de Constantinopol. Andronic a decis să atace armatele otomane care asediau Nicomedia și Niceea și spera să restabilească frontiera la o poziție stabilă. Alături de "domestikos" Ioan Cantacuzino, Andronic a condus o armată de aproximativ 4.000 de oameni. La Pelekanon, o armată otomană le-a blocat drumul. Cele două
Bătălia de la Pelekanon () [Corola-website/Science/329624_a_330953]
-
Regatului medieval al Ungariei a fost modificată în mod fundamental datorită deportărilor, masacrelor și colonizărilor. Numărul etnicilor maghiari de la sfârșitul perioadei dominației otomane a fost redus în mod substanțial. Cele trei părți ale fostului Regat al Ungariei - Ungaria Hagsburgică, Ungaria Otomană și Transilvania - au înregistrat diferențe minore ale creșterii populației în secolul al XVII-lea. Studii recente estimează că populația celor trei regiuni a crescut de la aproximativ 3,5 milioane de locuitori, la sfârșitul secolului al XVI-lea, la aproape 4
Ungaria Otomană () [Corola-website/Science/327745_a_329074]
-
Ungariei era de 900.000 de locuitori în zona controlată de otomani, 1.800.000 de locuitori în zona controlată de habsburgi și aproximativ 800.000 în Transilvania, adică un total de 3.500.000 de locuitori. Creșterea populației Ungariei Otomane în secolul al XVII-lea a fost de 100.000 de locuitori, de al 900.000 la 1.000.000 de locuitori.
Ungaria Otomană () [Corola-website/Science/327745_a_329074]
-
apărări bine organizate, după mai multe atacuri cu mari pierderi de vieți omenești, Buda a rămas necucerită. Suleiman Magnificul a hotărât să atace armata habsburgică și a preluat personal conducerea trupelor care urmau să despresureze Buda. Pe 21 august, armata otomana a ajuns în fața porților Budei și a atacat forțele lui Roggendorf. Armata habsburgică a fost zdrobită. Aproximativ 7.000 soldați habsburgici au fost uciși în luptă sau s-au încecat în Dunăre. Von Roggendorf, grav rănit în luptă, avea să
Asediul Budei (1541) () [Corola-website/Science/327955_a_329284]
-
turci ar trebui la rândul lor executați. Începând cu februarie 1921, toți deținuții au fost eliberați de Curtea marțială din Constantinopol fără a fi puși măcar sub acuzare. Primul exilat a fost Ali İhsan Pașa, cel care a condus armatele otomane în campania victorioasă din Irak. Ali İhsan Pașa a fost învinuit că a organizat masacrarea soldaților creștini neînarmați din armata otomană cât și a civililor creștini din regiunea graniței otomano-iranieien (lacul Urmia). Ordonanța sa l-a urmat în exil în
Exilații otomani din timpul Primului Război Mondial () [Corola-website/Science/327053_a_328382]
-
Unele dintre arestări au avut o legătură directă cu politica britanică a anilor 1918-1920 care viza câștigarea unei poziții dominante în Caucaz. Pentru atingerea acestui obiectiv, armata britanică trebuia să ocupe punctele de interes strategic, iar Armata a 9-a otomană trebuia să fie dezarmată, emobilizată, iar funcționarii civili și militari trebuiau îndepărtați din posturile lor. Britanicii au arestat pentru aceasta ofițeri superiori ai Armatei a 9-a (Yakup Sevki Subası, Mehmet Rıfat, Mürsel Bakû) și politicieni ai Consiliului din Kars
Exilații otomani din timpul Primului Război Mondial () [Corola-website/Science/327053_a_328382]
-
loc în perioada 15 mai 1919 - 8 septembrie 1922, în conformitate cu înțelegerile dintre Puterile Aliate care au procedat la împărțirea Imperiului Otoman. Regiunea a fost condusă de Înaltul Comisar Aristidis Stergiadis. Nu au avut loc ostilități între trupele grecești și cele otomane în timpul Primului Război Mondial. Ocupația elenă a fost un eveniment controversat, dat fiind faptul că principala intenție a Aliaților a fost echilibrarea expansiunii italiene în Anatolia. Acordul italiano-anglo-francez de la Saint-Jean-de-Maurienne (26 aprilie 1917) a fost parțial încălcat prin ocuparea de către greci a
Ocuparea Smirnei () [Corola-website/Science/327070_a_328399]
-
malul opus al râului, au aplaudat tot acest timp curajulul grecilor. După bătălie, toate revoltele grecești din Principatele Dunărene și în alte zone nordice supuse Imperiului Otoman au încetat. Cu toate acestea, sarcina principală, de a distrage atenția forțele militare otomane semnificative din Balcanii de Nord, pentru zdrobirea inamicului în Grecia, a fost realizată.
Bătălia de la Sculeni () [Corola-website/Science/330712_a_332041]
-
dintre Austro-Ungaria, pe de-o parte și Rusia și Șerbia de cealaltă parte. Anexarea și reacțiile anexării au fost cauze care au contribuit la izbucnirea Primului Război Mondial. Conform articolului 25 din Tratatul de la Berlin Austro-Ungaria a primit drepturi speciale asupra provinciilor otomane Bosnia și Herțegovina și Sângeacul Novibazar. Articolul 25 stipula:„Provinciile Bosniei și Herțegovinei vor fi ocupate și administrate de Austro-Ungaria.” „(...) Austro-Ungaria își păstrează dreptul de a menține garnizoanele și să aibă drumuri militare și comerciale pe întreaga zonă din acea
Criza bosniacă () [Corola-website/Science/330047_a_331376]