2,363 matches
-
decât orașe izolate aparținând imperiului, foarte distanțate unele de altele, ca Philadelphia și Heracleea Pontului. Bizantinii vor reuși să se mențină în marea turcească încă zece ani, dar aceasta nu va avea nici o repercusiune asupra evenimentelor. După cucerirea coastei bthyniene, otomanii vor începe să ia calea mării și să lanseze atacuri contra litoralului european al imperiului și, dacă Andronic al III-lea reușea încă să respingă atacurile, marile pericole erau la orizont. Otomanii erau din ce în ce mai puternici în nordul Mării Egee, iar selgiucizii
Andronic al III-lea Paleologul () [Corola-website/Science/317271_a_318600]
-
nici o repercusiune asupra evenimentelor. După cucerirea coastei bthyniene, otomanii vor începe să ia calea mării și să lanseze atacuri contra litoralului european al imperiului și, dacă Andronic al III-lea reușea încă să respingă atacurile, marile pericole erau la orizont. Otomanii erau din ce în ce mai puternici în nordul Mării Egee, iar selgiucizii emiratelor de coastă din Asia Mică se dezvoltau în partea meridională. Atacurile lor vizau mai ales pe latini, care comandau acest sector maritim; ele nu atingeau decât în mică măsură pe bizantini
Andronic al III-lea Paleologul () [Corola-website/Science/317271_a_318600]
-
în Evul Mediu. Ea a fost construită între 1427 și 1430 la ordinul despotului Đurađ Branković, conducătorul Despotatului Șerbiei. A fost fortificata de către Imperiul Otoman, care a cucerit orașul la sfarsitul aceluiași secol. Cetatea a rezistat mai multor asedii ale otomanilor și sârbilor, supraviețuind relativ neatinsă. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial a fost puternic deteriorată de explozia accidentala a depozitului de muniție aflat aici și apoi de bombardamentele armatelor aliate. Începând din 2009 ea a fost supusă unor ample
Cetatea Semendria () [Corola-website/Science/336695_a_338024]
-
Coridorului X pan-european. Dunărea o conectează, de asemenea, cu multe alte situri istorice, mai ales Belgrad și suburbia să Vinča, Novi Sad, cetatea Golubăț, Lepenski Vir și Viminacium. În mijlocul turbulentelor ce au avut loc în perioada cuceririi Balcanilor de către otomani de la începutul secolului al XV-lea, conducătorii creștini ai regiunii au pierdut mai multe bătălii, printre care Bătălia de la Kosovo Polje și asediul orașului Veliko Tărnovo. Despotul Ștefan Lazarević a trebuit să mențină Despotatul Șerbiei într-un echilibru fragil între
Cetatea Semendria () [Corola-website/Science/336695_a_338024]
-
de la începutul secolului al XV-lea, conducătorii creștini ai regiunii au pierdut mai multe bătălii, printre care Bătălia de la Kosovo Polje și asediul orașului Veliko Tărnovo. Despotul Ștefan Lazarević a trebuit să mențină Despotatul Șerbiei într-un echilibru fragil între otomani și maghiari. În jurul anului 1403, el a acceptat să devină vasal al regelui maghiar Sigismund și a stabilit nouă capitala în orașul Belgrad, care îi fusese cedat că o recompensă. După moartea despotului Ștefan în 1426, Đurađ Branković, nepotul și
Cetatea Semendria () [Corola-website/Science/336695_a_338024]
-
Despotatul Șerbiei într-un stat tampon. Un tratat a stabilit, de asemenea, suzeranitatea otomană asupra Șerbiei, ce a rămas în continuare un stat vasal al Ungariei. Ținându-se cont de relația mai veche cu Ungaria și de diferențele religioase față de otomani (Ungaria și Șerbia erau creștine, spre deosebire de Turcia care era musulmană), capitala statului a fost aleasă într-un loc mai apropiat de Ungaria decât de Imperiul Otoman. Localizarea Semendriei pe Dunăre, între Belgrad și Golubăț, oferea un acces ușor către alte
Cetatea Semendria () [Corola-website/Science/336695_a_338024]
-
importanți viziri” pentru a-i aduce logodnică. Pe 14 august 1435, un contract formal de „frăție și prietenie” între Șerbia și Republică Veneția a fost semnat în sala de audiențe a cetății Semendria. La începutul lui iunie 1439, pacea cu otomanii, care fusese obținută prin căsătoria Marei cu sultanul, a fost ruptă. Condusă de Murad al II-lea, o armată de 130.000 de soldați turci a ocupat dealurile din jurul Semendriei. Branković a plecat în Ungaria după ajutor, lăsându-l pe
Cetatea Semendria () [Corola-website/Science/336695_a_338024]
-
20.000 de militari turci, orașul a rezistat. Mahomed Cuceritorul a asediat Semendria pentru a doua oară și pentru a treia oară în 1456, cetatea fiind apărată de forțele militare sârbe. În cele din urmă, Semendria a fost capturată de otomani în 1459, ceea ce a dus la destrămarea statului medieval sârb. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, trupele germane au folosit cetatea că depozit de muniție. Pe 5 iunie 1941, muniția a explodat accidental, afectând întreaga cetate Semendria, precum și așezările
Cetatea Semendria () [Corola-website/Science/336695_a_338024]
-
nouă ani pentru a include o suburbie fortificata mai mare, terminând astfel cetatea principala. În suburbie a fost construit un complex religios în mai multe etape, începând din secolul al XV-lea, si o baie turcească a fost adăugată de către otomani în secolul al XVII-lea. Există o poartă mobilă în zidul dinspre Dunăre, pe unde marinării puteau pătrunde în cetate. Nu se știe sigur dacă au fost construite clădiri rezidențiale durabile. Între anii 1460 și 1480, în timpul ocupației otomane, a
Cetatea Semendria () [Corola-website/Science/336695_a_338024]
-
a respins spre Sofia. O bătălie importantă a avut loc lângă Nis, care a rămas un oraș liber timp de un an întreg după aceea. În timpul acestei lupte un comandant otoman numit Gjerg Kastrioti, alias Skanderbeg, a dezertat din rândurile otomanilor, cu mai mulți adepți. S-a refugiat în Albania, el a condus un război de gherilă care a avut un semi-succes împotriva otomanilor, acest război a durat tot restul vieții sale. Nis a cedat în fața dominației turcești din nou în
Niš () [Corola-website/Science/314127_a_315456]
-
după aceea. În timpul acestei lupte un comandant otoman numit Gjerg Kastrioti, alias Skanderbeg, a dezertat din rândurile otomanilor, cu mai mulți adepți. S-a refugiat în Albania, el a condus un război de gherilă care a avut un semi-succes împotriva otomanilor, acest război a durat tot restul vieții sale. Nis a cedat în fața dominației turcești din nou în 1448 și a rămas așa pentru următorii 245 ani. În perioada dominației turcești, Nis, a fost unul din locurile din administrația turcească militară
Niš () [Corola-website/Science/314127_a_315456]
-
au oferit lui Enver posibilitatea să preia puterea. În urma unei lovituri de stat din ianuarie 1913, Junii Turci au preluat puterea, iar Enver a fost numit ministru de război. Două înfrângeri majore - la Adrianopol și Yannina - i-au forțat pe otomani să cedeze în cele din urmă și să semneze Tratatul de la Londra. După izbucnirea celui de-al Doilea Război Balcanic în iunie 1913, Enver Bey a profitat de noua situație internațională și a condus atacul armatei otomane în Tracia Răsăriteană
İsmail Enver () [Corola-website/Science/326753_a_328082]
-
aceasta în familia imperială. Puterea lui Enver a crescut în mod simțitor în perioada în care Europa se cufunda în război. Enver Pașa a fost principalul arhitect al alianței cu Imperiul German, care ar fi trebuit să îi aducă Imperiului Otoman o victorie rapidă și importante câștiguri. Fără să îi informeze pe ceilalți membri ai cabinetului, el a permis vaselor germane de război SMS Goeben și SMS Breslau, sub comanda amiralului Wilhelm Souchon, să intre în Dardanele ca să scape de urmărirea
İsmail Enver () [Corola-website/Science/326753_a_328082]
-
britanice. „Donarea” acestor două vase de război Imperiului Otoman, care avea statutul de țară neutră în acel moment, a cântărit mult în schimbarea opiniei publice și a cercurilor conducătoare în favoarea Germaniei, în ciuda încercărilor diplomației franceze și ruse de păstrare a otomanilor în afara războiului. Pe 29 octombrie 1914, statutul de neutralitate a fost schimbat atunci când noul comandant-șef al flotei otomane, amiralul Souchon, a întreprins un raid împotriva porturilor ruse Odesa, Sevastopol și Feodosia, la care au participat vapoarele Goeben, Breslau și
İsmail Enver () [Corola-website/Science/326753_a_328082]
-
a urmat, armata rusă din Caucaz a încetat practic să mai existe. În același timp, CUP a reușit să se apropie de bolșevici după semnarea unui tratat de prietenie otomano-rus (1 ianuarie 1918). Enver a sesizat oportunitățile care se deschideau otomanilor în Caucaz după retragerea rușilor din regiune. Când el a prezentat planurile pentru ocuparea regiunilor de sud ale Rusiei, germanii i-au respins propunerile. Enver, descurajat de lipsa de cooperare a Imperiului German, a ordonat crearea unei noi forțe „Armata
İsmail Enver () [Corola-website/Science/326753_a_328082]
-
australiene, neozeelandeze, britanice și canadiene comandate de Lionel Charles Dunsterville. Generalul Dunsterville a ordonat evacuarea trupelor din Baku pe 14 septembrie și retragerea în Iran. Cea mai mare parte a populației armenești a reușit să se refugieze odată cu forțele britanice. Otomanii și aliații lor azeri au cucerit orașul pe 15 septembrie. Pe 30 octombrie însă, după semnarea armistițiului de la Mudros, trupele otomane au fost înlocuite de cele ale Antantei în regiune. Victoriile otomanilor în Caucaz au avut o influență minoră asupra
İsmail Enver () [Corola-website/Science/326753_a_328082]
-
a reușit să se refugieze odată cu forțele britanice. Otomanii și aliații lor azeri au cucerit orașul pe 15 septembrie. Pe 30 octombrie însă, după semnarea armistițiului de la Mudros, trupele otomane au fost înlocuite de cele ale Antantei în regiune. Victoriile otomanilor în Caucaz au avut o influență minoră asupra desfășurării conflictului mondial. În condițiile în care se prefigura înfrângerea Imperiului Otoman în război, sultanul l-a demis pe Enver Pașa din funcția de ministru de război pe 4 octombrie, în timp ce restul
İsmail Enver () [Corola-website/Science/326753_a_328082]
-
de la Buda (1541). El a comandat o armată de trupele austriece, maghiare, germane, italiene, boemiene și dalmate, însă Electorul nu era un războinic experimentat și în cele din urmă a bătut în retragere. El a fost învins din nou de către otomani în Asediul de Pesta în 1542. În 1545 Joachim a celebrat o nuntă dublă pentru doi dintre copii săi, Johann Georg și Barbara. Ei s-au căsătorit cu Sofia și Georg, ambii copii ai ducelui de Liegnitz, Frederick al II
Joachim al II-lea Hector, Elector de Brandenburg () [Corola-website/Science/334562_a_335891]
-
Albania): ocupațiile lor erau în principal comerțul și oieritul. În secolul XVIII mulți dintre ei s-au implicat în comerțul dintre Occident și Orient, Moscopole devenind unul dintre cele mai importante și prospere orașe din Balcani, până la distrugerea sa de către otomani în 1788. O considerabilă parte a Aromânilor din Grecia s-a elenizat cu timpul, atât lingvistic cât și cultural sau politic. Influența elenică asupra lor, care i-a determinat să-și schimbe limba și tradițiile, este mai ales bisericeasă și
Istoria aromânilor () [Corola-website/Science/305991_a_307320]
-
continua să lupte, deși cea mai mare parte a teritoriului său se afla sub ocupație străină. Pierderile armatei române au fost estimate la 300 - 400.000 de soldați, morți, răniți, dispăruți sau prizonieri. Pierderile cumulate ale germanilor, austriecilor, bulgarilor și otomanilor au fost estimate la aproximativ 60.000 de oameni. Campania victorioasă a întărit mult moralul trupelor germane și a generalilor lor: Falkenhayn și Mackensen. În cele mai multe cazuri, victoriile fuseseră obținute de diviziile germane, cu un ajutor bulgar în sud. Germanii
Participarea României la Primul Război Mondial () [Corola-website/Science/304763_a_306092]
-
două luni mai înainte de semnarea tratatului de pace. În acel moment, nu era foarte clar ce teritorii urmau să privească paragrafele 4 - 6 ale convenției. Teritoriile care erau subiecte ale reglementărilor celor trei articole erau trei foste regiuni ale Imperiului Otoman și șapte foste colonii ale Germaniei, menționate în Partea IV, Secțiunea I a tratatului de pace. Aceste 10 teritorii au fost administrate inițiale prin 15 mandate. Deciziile conferinței de la San Remo au confirmat alocarea mandatelor stabilită în cadrul primei conferințe de la
Conferința de la San Remo () [Corola-website/Science/323454_a_324783]
-
Mahomed în campania sa împotriva Imperiului din Trapezunt, ultimul supraviețuitor al Imperiului Bizantin. Mahmud a negociat predarea orașului Trapezunt, împreună cu trezorierul sau, savantul George Amiroutzes, care era și vărul sau. În 1463 Mahmud a condus invazia și cucerirea statului vasal otoman Bosnia, chiar dacă un tratat de pace între Bosnia și otomani tocmai fusese reînnoit. El l-a capturat pe regele bosniac, Stephen Tomašević, la Ključ, si a obținut de la el cedarea țării către Imperiul Otoman. Angelović l-a însoțit pe Mahomed
Mahmud Pașa () [Corola-website/Science/328767_a_330096]
-
perioadă, guvernul italian a controlat doar zonele de coastă din colonie. După cucerirea Libiei de la Imperiului Otoman, în războiul italo-turc din 1911-1912, o mare parte din perioada colonială timpurie a avut Italiei duc un război împotriva populației din subjugare Libiei. Otoman Turcia cedat controlul asupra Libiei în 1912 Tratatul de la Lausanne, dar rezistență acerbă de italieni au continuat din Senussi politico-religioase comandă, un grup puternic naționalistă de musulmani sunniți. Acest grup, în primul rând sub conducerea lui Omar Al Mukhtar și
Libia Italiană () [Corola-website/Science/323974_a_325303]
-
frunte cu fostul voievod Radu cel Frumos îi pune pe fugă pe ambii pretendenți. Armata ce venea se dovedi a fi forța principală a unei mari invazii otomane în drum spre Moldova. Laiotă îl înștiițează pe voievodul moldovean despre intențiile otomanilor, acesta pregătind din timp defensiva. Luptele care au urmat se încheie cu strălucita victorie de la Podul Înalt din 10 ianuarie în urma căreia tronul Țării Românești rămâne liber. Laiotă, în fruntea unui corp militar, taie calea unei armate turcești de 8000
Basarab Laiotă cel Bătrân () [Corola-website/Science/302055_a_303384]
-
s-au stabilit în cele mai mari orașe (Plodiv, Sofia, Varna etc), în timp ce țăranii din Anatolia au sosit în Ludgorie și Rodopi. Mulți creștini ortodoxi și paulicieni s-au convertit la islam, deseori fără a fi forțați datorită particularităților sistemului otoman millet, însa câteodată și obligați. După „Eliberarea Bulgariei” din 1878, cei mai mulți dintre musulmani au părăsit Bulgaria, însă alții au ales să rămână. Astăzi, musulmanii formează majoritatea în provincia Kardzhali și Raygrad(majoritatea turci) și provincia Smolzan(cei mai multi pomaci). Catolicismul roman
Religia în Bulgaria () [Corola-website/Science/319642_a_320971]