11,932 matches
-
să-și dorească să aibă rude și-s fericiți în solitudinea lor. Cât de singuri trebuie să fie - ca astronauții în spațiu, plutind în întuneric, dar fără acea coardă argintie care-i leagă pe cosmonauți de micuțul lor pântec de oxigen și căldură. O clipă se lăsă furată de metaforă și își imagină dubița albă în spațiu, plutind încet pe un fundal de stele, și pe ea, pe Mma Ramotswe, de la Agenția de astronaute nr. 1, plutind imponderabilă, răsturnată cu capul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
creț ca ăla pubian. Pentru a pregăti mâncarea, cei mai mulți dintre noi tăiam punga cu o foarfecă sau cu un cuțit. Vârai mâna și scormoneai până dădeai peste pliculețul cu oxid de fier - introdus acolo pentru a absorbi orice urmă de oxigen. Scoteai pliculețul și vărsai înăuntru câteva căni cu apă fierbinte. Aveam un cuptor cu microunde. Aveam furculițe și lunguri de plastic. Farfurii de carton. Și apă curentă. Abia apucai să citești zece pagini dintr-un roman cu vampiri, și cina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
atunci, mă, că avea spatele asigurat, fusese infiltrat între noi, de aia îi convenea s-o facă pe nebunul, voia atmosferă, trebuia să-și formeze un mit. El nu putea să respire la un loc cu noi, lui îi trebuia oxigen pur, măi, toată lumea de la general la soldat îl cunoștea ca pe un cal breaz. De ce să treacă neobservat când, de pe urma popularității, avea avantaje? Desigur, mai erau și dezavantaje dar acelea erau calculate așa încât să nu-l coste dar să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
pipeta, le așeza pe piept, pe urmă își apuca pleoapele între două degete, le depărta, irisul tulbure, albul globului ocular traversat de vinișoare roșietice, cădea prima picătură și în timpul acesta imaginația îl căra în sus, tot mai sus era aer, oxigen mult, simțea arsuri pe fundul ochilor, dar senzația era depărtată, depărtată, venea parcă de la o altă ființă, străină lui, aflată undeva jos, lipită de pământ, își masa pleoapele, îl gâdilau, îl gâdilau până la excitație, înșuruba capacul sticluței pe eticheta căreia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
de pământ, își masa pleoapele, îl gâdilau, îl gâdilau până la excitație, înșuruba capacul sticluței pe eticheta căreia era desenat un cap de mort, o așeza în trăistuță, în cealaltă despărțitura introducea pipeta. Înainte de a ațipi, în locul treptelor, a piscului, a oxigenului apăreau diplome albastre, roze, albe, distincții de orice fel, măriri. Tot el, tatăl era acela care a doua zi sau numai câteva ore mai târziu, privind la femeia care spăla în fața ferestrei, ieșea din odaie, se oprea n prag, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
și genunchi pântecele, pântecele în care, pumnul de rod, mare cât o portocală acum tresaltă în transformări permanente, automate, o nebuloasă difuză, acumulând, proliferând din interior, acaparând spațiu, celula pirat ce întinde nenumărate tentacule către filoanele dătătoare de hrană, de oxigen, o fortăreață devoratoare, feroce, de neînvins, prin marele sistem de apărare pe care îl amplifică în jur, în tot organismul... Curând îl aude cum coboară scările sărind treptele două câte două, e plăcută liniștea nopții, e perfectă. Îl mai aude
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
Forma nu este decât o metaforă a morții: limita extremă. Reflecțiile sale nu depășeau În greutate umbra Întunecată a arțarilor care plutea pe apa albastră-verzuie a lacului, sfâșiată, din când În când, de câte un pește zburător În căutare de oxigen. Și nici măcar cugetarea americanului. De tinerețe, e drept.” De fapt, Încerca să facă și altceva decât să o privească și să măsoare timpul În funcție de schimbarea regulată a poziției trupului ei pe prosopul de plajă, Într-un subtil joc erotic, când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
viață. Ochii mi s-au deschis brusc, mari ca două litere O, iar gâtul și umerii mi s-au arcuit în spate într-o amplă mișcare smucită, o singură gură de aer umplându-mi plămânii până la refuz. Litri întregi de oxigen uscat și praf de pe podea mi-au pătruns în piept, șuierător, și mi-au scuturat gâtlejul într-un acces violent de tuse. M-am sufocat și am scuipat printre gâfîieli, icnete și horcăieli de tuse tuse tuse. Din nas mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
frânseră toate în momentul impactului, și o ploaie de senzații, texturi, bucăți de amintiri, litere și foneme săriră în lături când am amerizat. M-am scufundat, adânc, purtat de forța căderii și absolut fără nici o idee, imagine sau amintire a oxigenului sau respirației. Am ieșit la suprafață tușind, icnind după aer, după ideea de aer. O vagă amintire fizică a realității podelei supraviețuise, dar acum mă legănam, pluteam și încercam să pășesc pe apa din ideea unei podele, din conceptul unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
să se întâmple. O știam pur și simplu. — Scout, am spus, ce se petrece? Ea expiră scurt. — Sunt bine, nu? Am aprobat din cap, trăgând-o strâns lângă mine. După câteva momente, Fidorous urcă din cabină cu un tub de oxigen pentru scufundări și ceva aidoma unei jachete gonflabile de salvare strânsă la subsuoară. Am ceva de spus, vorbi el, după ce l-am auzit să pună tubul jos lângă cușcă. Îmi pare rău, foarte rău față de voi amândoi. Te-am dezamăgit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
încet din cap, în semn de mulțumire. În bătaia soarelui, am simțit un zâmbet trist și glacial străbătându-mi chipul. — În orice caz, spuse Scout, ce-i aia? Fidorous întinse lucrul pe care-l adusese din cabină împreună cu tubul de oxigen. Crezusem că e o vestă de salvare, dar nu era, era o bărcuță gonflabilă pentru copii. — E a motanului, zise el, e cușca lui. Și atunci am râs, eu și Scout strângându-ne unul pe altul în brațe, iar Fidorous
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
era înclinat la cinci grade. Faptul că vinciul era prins la tribord înrăutățea și mai mult lucrurile și când am coborât cușca peste bord se mai adăugară, poate, cinci grade la înclinația catargului. Scout purta costum de scafandru, tub de oxigen și masca ridicată în vârful capului. Mai purta și două tricouri de-ale mele, care să-i dea încă puțin aer de Eric Sanderson. Ea era pregătită. Cușca era pregătită. Sosise timpul. — Bun, eroule, zise ea. Rechinul se apropie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
de bucata mea din Orpheus și am încercat să mă ridic cu totul din apă pe peretele frânt de carenă. Scout, cu masca de scafandru pe față, ieși la suprafața apei și făcu din mână, scoțând din gură tubul de oxigen. — Hei, făcu ea, rânjind. — Iisuse. Am îndesat imaginea în buzunarul de la spate, râzând și lăsându-mă să alunec de pe carenă în apă, spre ea. Scout râse și ea, dându-și jos masca de scafandru și înotând spre mine. Am prins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
de stejar, ca sé facem focul. Lemne lațe de stejar, ca sé facem frunze. Pédurarul se plimbé cu motocicleta printre lemne și animale. Braconajul sé fie lichidat, sé punem capét braconajului! Céci animalele sînt prietenele oamenilor și ne Îmbogéțesc cu oxigen. Ce ne vom face dacé se terminé oxigenul? Vladimir Ilici cu céciulé mare de iepure l-a certat pe pédurar pentru cé nu are grijé de lemne. Sé facem focul că sé fie cald În casé și oamenilor sé le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
de stejar, ca sé facem frunze. Pédurarul se plimbé cu motocicleta printre lemne și animale. Braconajul sé fie lichidat, sé punem capét braconajului! Céci animalele sînt prietenele oamenilor și ne Îmbogéțesc cu oxigen. Ce ne vom face dacé se terminé oxigenul? Vladimir Ilici cu céciulé mare de iepure l-a certat pe pédurar pentru cé nu are grijé de lemne. Sé facem focul că sé fie cald În casé și oamenilor sé le fie bine! Lemnele uscate și téiate drept, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
scos, ca sé nu fie gunoi În pédure, pédurea este o bogéție a naturii! - Este bine cé dumneavoastré aveți grijé de péduri. - Pédurea este, In primul rînd, verdeațé și aer curat, de-acuma dumneavoastré cred cé știți cé pédurea face oxigen. - Aerul trebuie sé fie curat, dragul meu. Numai așa putem sé creștem o generatie sénétoasé. Apropo, ce mai face Nadenica? - Tot cu copiii, Vladimir Ilici, cresc nébédéioșii! Uh, cé-s dați dracului! - De éștia avem nevoie, Edmundîci! - Că oțelu’! Nadejda-i maladeț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
și puterea de muncé! Asta are Nadiușa și n-avem noi! - Ziceți cé-i frumos În pédure, vé place? - Da, foarte buné treabé. - Așa ar trebui sé facé fiecare, sé-și facé ordine la locul de muncé. Sé nu uitém, pédurea face oxigen. - Așa ar fi bine Edmundîci, dar Încé mai avem nevoie de timp. Timpul le rezolvé pe toate. - SÎnt sigur cé va veni o zi, cînd aceste probleme vor fi de natură trecutului. - Sé nu ne pripim, Edmundîci, niciodaté sé nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
sé deschizi gură, ca sé nu surzești. 40tc "40" - Ia sé vedem, cine ne spune, de la Științele Naturii, de ce avem nevoie de flori și de copaci? Știe cineva? Ia sé vedem, Stela, spune tu. - Că sé facé copacii și florile oxigen pe care Il respiré oamenii, fiindcé féré oxigen nu existé viațé și féré aer. - Asa, Stela. Că sé aibé toaté lumea oxigen. Dar oare numai oamenii respiré oxigen, sau și animalele? - Și animalele respiré oxigen pentru cé féré oxigen animalele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
40" - Ia sé vedem, cine ne spune, de la Științele Naturii, de ce avem nevoie de flori și de copaci? Știe cineva? Ia sé vedem, Stela, spune tu. - Că sé facé copacii și florile oxigen pe care Il respiré oamenii, fiindcé féré oxigen nu existé viațé și féré aer. - Asa, Stela. Că sé aibé toaté lumea oxigen. Dar oare numai oamenii respiré oxigen, sau și animalele? - Și animalele respiré oxigen pentru cé féré oxigen animalele n-ar putea sé existe. - Dar la ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
flori și de copaci? Știe cineva? Ia sé vedem, Stela, spune tu. - Că sé facé copacii și florile oxigen pe care Il respiré oamenii, fiindcé féré oxigen nu existé viațé și féré aer. - Asa, Stela. Că sé aibé toaté lumea oxigen. Dar oare numai oamenii respiré oxigen, sau și animalele? - Și animalele respiré oxigen pentru cé féré oxigen animalele n-ar putea sé existe. - Dar la ce ne folosesc noué animalele? - Că sé facem din ele carne și ménuși, si cușme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
Ia sé vedem, Stela, spune tu. - Că sé facé copacii și florile oxigen pe care Il respiré oamenii, fiindcé féré oxigen nu existé viațé și féré aer. - Asa, Stela. Că sé aibé toaté lumea oxigen. Dar oare numai oamenii respiré oxigen, sau și animalele? - Și animalele respiré oxigen pentru cé féré oxigen animalele n-ar putea sé existe. - Dar la ce ne folosesc noué animalele? - Că sé facem din ele carne și ménuși, si cușme de iepure, si sé ne fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
sé facé copacii și florile oxigen pe care Il respiré oamenii, fiindcé féré oxigen nu existé viațé și féré aer. - Asa, Stela. Că sé aibé toaté lumea oxigen. Dar oare numai oamenii respiré oxigen, sau și animalele? - Și animalele respiré oxigen pentru cé féré oxigen animalele n-ar putea sé existe. - Dar la ce ne folosesc noué animalele? - Că sé facem din ele carne și ménuși, si cușme de iepure, si sé ne fie cald iarnă, cînd ne ducem la școalé
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
florile oxigen pe care Il respiré oamenii, fiindcé féré oxigen nu existé viațé și féré aer. - Asa, Stela. Că sé aibé toaté lumea oxigen. Dar oare numai oamenii respiré oxigen, sau și animalele? - Și animalele respiré oxigen pentru cé féré oxigen animalele n-ar putea sé existe. - Dar la ce ne folosesc noué animalele? - Că sé facem din ele carne și ménuși, si cușme de iepure, si sé ne fie cald iarnă, cînd ne ducem la școalé. - Foarte bine. Dar ouéle
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
cald iarnă, cînd ne ducem la școalé. - Foarte bine. Dar ouéle și untul de unde le luém? - Ouéle le luém de la géini cînd se oué, iar untul se face din laptele de la vacé și din smîntîné. - Dar dacé n-am avea oxigen, am mai mînca noi oare unt dimineață? - Nici unt și nici oué, pentru cé ar muri toate géinile și toți oamenii. - Dar ia sé vedem, copiii capitaliști au ce mînca dimineață? - Nu-u-u. Și nici nu se duc la școalé, pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
rupt niciodaté crengi! - Și a sédit copécei și i-a zis lui pédurar sé nu mai taie copaci. - Hai, dar, mîine sé venim fiecare cu cîte un hîrleț, cu greble și semințe de flori că sé fie cît mai mult oxigen și unt. Da. Și sé nu vé mai prind cé rupeți crengile din copaci! Bohanțov, Gurskii și toți ceilalți! Sé nu vé mai prind, cé vé tăi mîinile! Cum nu, Bohanțov? Da’ sélciile de lîngé gard cine le rupe?! Sé
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]