695 matches
-
după ce mi-am mâncat supa de linte, și m-am dus la culcare devreme, cu o sticlă de apă fierbinte la picioare. A doua zi dimineața continua să plouă, dar mai liniștit, vântul se oprise și frigul se muiase. O pâclă deasă, lipicioasă, de culoare perlei, înfășurase casa și era cu neputință să vezi capătul digului rutier. Am scos afară lăzile de gunoi, care nu mai fuseseră deșertate de nu știu câtă vreme, și am rămas câteva clipe în mijlocul drumului, ascultând. Cuprinsul invizibil
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
pisă grea, din metal gros, care s-a dovedit a fi capul unui ciocan. Coada sau mânerul, sau cum s-o mai fi chemând bastonul care susține capul, zăcea separat. Am așezat ambele obiecte pe masă. Afară era aproape beznă, pâcla se lăsa mai curând ca un nor, întunecând orice dâră de lumină pe care ar fi putut-o oferi cerul crepuscular. Cădea o ploaie măruntă și cu toate că vântul nu sufla puternic, casa părea să se hurduce, să se zgâlțâie, să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
se revărsau din cer gingașe, împrăștiind întunericul și încet încet, împrejurimile se limpeziră... La răsărit, pe Crainicu, prima panglică auriu albăstrie se întindea ca un brâu luminos.. de sus, de pe Bivolu până jos pe Vârfu Mare... Peste puțin timp, din pâcla sură, izvorâ dimineața albă. Spre răsărit, de pe Crainicu, cerul se înroșea din ce în ce.. și soarele se ivi ca un disc de aramă, care creștea.. tot creștea... Era mărețul spectacol al soarelui care răsare.. pe care, l-a contemplat
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
Un rictus sceptic față de veleitățile feciorului mai mare, de care se simte totuși mândru, s-a așternut pe obrazul bărbatului. Mama doar, sfânta mamă, privește cu o uimire blândă la copilul încă adormit. Tabloul idilic nu ține mult. Cu trăsnete, pâclă și viituri, munții își varsă des puhoaiele. Apoi cerul se curăță iar și iarba cu bălți nu mai are aceeași coloare. Șanțurile s-au umplut cu apă și peste toate lucește în cerul limpede soarele. Suflecați până la genunchi, oamenilor le
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
au început la Iași. La Fălticeni, de unde putea să tragă câte o raită duminicală prin Mălini, Labiș nu resimțea atât de acut nostalgia locurilor natale. Iașul însă l-a distanțat de ele. Mereu visa la munții acoperiți de brazi, la pâclele din văi, la masa tâlharilor de pe obcină și la Suha sa. Starea aceasta răbufnea în versuri pline de o sonoritate de tălănci. Și ambientul de la liceul ieșean era altul decât la Fălticeni unde Labiș constituise o glorie a școlii. Și
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
aceste ființe scurmau cu înverșunare în pântecele Bărăganului, pentru a-și construi adăposturi subterane temporare. Tăcute și încrâncenate, introvertite și necomunicative, erau preocupate doar de ideea fixă a scobitului în pământ, care le stăpânea corpul și mintea, rătăcite într-o pâclă densă și otrăvitoare. Era cel mai jalnic, înfiorător și cutremurător exemplu de involuție istorică, de regres catastrofal la nivel planetar al speciei umane. Pe scara dezvoltării societății omenești, făceam un regretabil, incredibil și nemeritat pas înapoi, în vremurile apuse, cețoase
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
aceste ființe scurmau cu înverșunare în pântecele Bărăganului, pentru a-și construi adăposturi subterane temporare. Tăcute și încrâncenate, introvertite și necomunicative, erau preocupate doar de ideea fixă a scobitului în pământ, care le stăpânea corpul și mintea, rătăcite într-o pâclă densă și otrăvitoare. Era cel mai jalnic, înfiorător și cutremurător exemplu de involuție istorică, de regres catastrofal la nivel planetar al speciei umane. Pe scara dezvoltării societății omenești, făceam un regretabil, incredibil și nemeritat pas înapoi, în vremurile apuse, cețoase
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
fund, chiar de către cei pe care i-a promovat și susținut adică, exact cum i s-a întâmplat, la Craiova, bunului său prieten Marin Sorescu (și nu numai lor). Umilit și marginalizat, s-a stins pur și simplu, uimit de pâcla ce începea să acopere steaua poeziei într-o lume a pragmatismului sensibil doar la "ochiul dracului". A fost un suflet chinuit. Fata pe care a adoptat-o prin anii '80 îi poartă numele și, cu devoțiune, îi editează postumele și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
Într-o dispută teologică pe Elimas, „un evreu vrăjitor”. „Și acum, iată, mâna Domnului te-a lovit - spune Pavel. Și orb vei fi și soarele nu-l vei mai vedea o vreme.” „Și În aceeași clipă a căzut peste Elimas pâclă și Întuneric și, dibuind Împrejur, căuta cine să-l ducă de mână” (Faptele apostolilor 13, 11). „Plin fiind de Duhul Sfânt”, Pavel poate acum să provoace altora experiența inițiatică pe care a trăit-o el Însuși „pe drumul Damascului”. Un
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
care își făcuse apariția în forță, cu zile neguroase, cu nopți în care se înregistrau temperaturi negative mult sub zero grade, cu un soare palid și obosit ce nu reușea decât pentru puțin timp să-și arate chipul gălbejit prin pâcla deasă și printre norii vineți și învăluriți. Mă aflam împreună cu un renumit profesor universitar la o școală generală dintr-un cartier mărginaș al orașului, într-o inspecție. Am găsit o școală bine gospodărită, curată și primitoare, suficient încălzită, semne că
CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
vreme fru moasă, va fi un an îmbelșugat în pîne și pește. Cînd Sfinții [9 martie] găsesc pămîntul coperit cu omăt, anul va fi bun. Dacă în ziua de Sf. Gheorghe [23 aprilie] va fi rouă multă ori va fi pîclă e semn de an bogat. Dacă iarna, la zile mari, va fi promoroacă multă e semn de belșug în toate. Se crede că dacă se arată după ziua Sf. Simion Stîlpnicul [1 septembrie] gîzele roșii numite vă cuțele-domnului, săcările* și
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
ai în casă belșug și roadă bună. De se trag clopotele în ziua de Paști toată ziua, roadele pă mîntului se vor face bine. Cînd sînt mulți șoareci, are să fie belșug în acel an. Cînd în ajunul logodnei va fi pîclă, promoroacă, rouă e semn că casa lor va fi îmbelșugată. Fruptul* alb nu se sară cu cuțitul, ci numai cu lingura, că la din contra, s-ar împuțina. încotro tună întîi, într-acolo are să fie pîne multă anul acela. Din
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
sălbătăciunele intră în sat ziua nu-i a bine. Sănătate Se crede că dacă în ziua Anului Nou este senin și ger oa menii în anul viitor vor fi sănătoși; dacă însă în acea zi va fi afară moale și pîclă, apoi că vor urma boale. Se zice că cel ce se scaldă în Vinerea Mare sau Paști este sănătos peste tot anul. Cucul, cocostîrcii și cucoarele se salută cu multă dragoste și sinceritate, asemenea și rîndunelele, zicîndu-se: „Sănătate, viață nouă și
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
m, la granița dintre Argentina și Chile (America de Sud). VULCAN NOROIOS erupție de noroi însoțită de emanații de gaze, ce crează un con mic cu crater; apare în regiunile petrolifere sau gazeifere; în România există vulcani noroioși în Subcarpații Curburii, la Pâclele Mari și Pâclele Mici, la nord de Buzău. VULCANOLOGIE știința care studiază vulcanii și toate fenomenele legate de activitatea lor. ZAIR fluviul cu cel mai mare bazin hidrografic din Africa: 13,6 milioane km2. ZADĂ singurul conifer care își pierde
GEOGRAFIA … PE ÎNŢELESUL TUTUROR (minidicţionar de termeni geografici uzuali) by DANIELA BRĂNICI () [Corola-publishinghouse/Science/1180_a_1955]
-
dintre Argentina și Chile (America de Sud). VULCAN NOROIOS erupție de noroi însoțită de emanații de gaze, ce crează un con mic cu crater; apare în regiunile petrolifere sau gazeifere; în România există vulcani noroioși în Subcarpații Curburii, la Pâclele Mari și Pâclele Mici, la nord de Buzău. VULCANOLOGIE știința care studiază vulcanii și toate fenomenele legate de activitatea lor. ZAIR fluviul cu cel mai mare bazin hidrografic din Africa: 13,6 milioane km2. ZADĂ singurul conifer care își pierde frunzele toamna, ca
GEOGRAFIA … PE ÎNŢELESUL TUTUROR (minidicţionar de termeni geografici uzuali) by DANIELA BRĂNICI () [Corola-publishinghouse/Science/1180_a_1955]
-
face întru cunoștință; ea este nedespărțită de plânsul curățitor „al inimii îndurerate” de golul absenței lui Dumnezeu. „Când îți vei întoarce duhul tău, adică mintea ta, în acest mod, vei vedea un fapt neobișnuit. Acolo unde nu-ți închipuiești, în pâcla sufletului tău, în bezna păcatelor tale, vei vedea scurgându-se din ochii tăi lacrimi. Când îți deschizi pleoapele, ele curg atât de firesc, atât de simplu, atât de îmbelșugat, încât ochii revarsă lacrimi.” Prin suspine se naște în noi o
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
voie pe caldul gliei sân"16. Decreație în mers, în sensul invers oricărei faceri, care - în chiar proximitatea misterului originar - aruncă peste ochi un alt văl ("Dar peste ochi și cuget căzu o deasă sită"), nouă opreliște înaintea vederii: Când, pâcla de gânduri și simțiri/ Se lămuri deodată în limpezi închegări". Sita deasă are o vădită funcție decreatoare de aparențe; ea cerne vizibilul, reținând tot ceea ce în ochi și în cuget e impuritate a privirii corupte, a rațiunii degenerate, pentru a
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
asimilat tradiției. O bună parte din piesele reunite în Aur sterp reconstituie o atmosferă bacoviană - decoruri dezolante, stări de vagă tristețe. Litaniile marelui deprimat sunt înlocuite însă de cadențe mai iuți, tonul devine mai ironic: „De-acum se lasă iarăși pâclă deasă/ Și ca o babă-n haine de mireasă,/ Cu trena lungă încâlcită-n spini,/ Se plimbă toamna prin grădini/ [...] Pe stradă trece-un mort calic,/ Vântul merge după dric” (Preludiu de toamnă). Deseori imaginile rezultă din asociații mai cutezătoare
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288805_a_290134]
-
cu obstacole. Criza economică și efectele sale. Borcănelele cu ulei miraculos. Asaltul auditiv al difuzoarelor din parc. Melancolie și îndoieli înainte de Crăciun. Ajung pe teren în jurul orei 14.30. Meteo : sunt cam patru grade Celsius, umed, ploaie ușoară, dar o pâclă persistentă, monotonă, care „trage” și este destul de greu de suportat. Sunt însoțit de fiul meu, Matei- Alexandru, 4 ani și 8 luni. Pelerinajul, mai ales acum, în decembrie, este o luptă împotriva frigului, așa că l-am îmbrăcat destul de gros, seamănă
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
făcut dintr-o găleată fără fund, semn că viața lui Dumitru curgea, curgea ca fumul, în tăcere și fără a stingheri pe nimeni... *** Era sfîrșitul vacanței și luasem în piept drumul înzăpezit al Ungurenilor. Regretam satul din vale, unde o pîclă subțire se așezase grijuliu, ca o pătură călduroasă, peste case, peste copaci și peste biserică, estompînd imaginea locurilor mele dragi. Privirea își lua un ultim rămas bun, rămasul bun al dezrădăcinatului. Și sub poalele pădurii, la Stîna lui Ciuraru, un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
accepte Tartorul de pe la Crasnaleuca. În vremea foametei... Fratelui meu, Mihai Tataie, mi-e foame... N-are tata nimic. Acuși ajungem acasă... Drumul de la Botoșani spre satul Ghireni șerpuia prin stepa moldavă trist, singur și dezolant. Cît ochiul cuprindea, pînă dincolo de pîcla lăsată încolo, hăt departe, peste văi și dealuri molcome, nu era nimic aflat în mișcare, nu depistai nimic ce ar putea respira, nu îndrăznea nici vîntul să facă un efort inutil care să dea impresia de "eppur si muove". Două
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
creaturi. " Ciorile croncăneau și se strângeau pe turlele albe ale bisericilor. Întunecat la suflet din cauza vremii, cu urechile iritate de croncănitul păsărilor, Creangă puse mâna plin de ciudă pe o pușcă, se repezi pe ușă afară și o descărcă în pâcla de ciori." (G. Călinescu) Atitudine căreia îi acordăm cuvenitele circumstanțe atenuante, dată fiind starea de maximă iritabilitate la care îl aduseseră nesuferitele cârâitori. Dar, să revenim la... ciorile noastre din Bărăgan. Erau mii, mii de ciori, care-și aveau aici
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
scăpa de această porțiune periculoasă, frecventată zilnic și de către deportați, și de milițieni întrucât făcea legătura dintre sat și gostat -, doi dintre participanții la onomastica șefului de post se îndreptau spre sediul gostatului. Cu mintea încă tulbure, plutind într-o pâclă aburindă care-i împiedica să judece limpede, folosindu-și puținele resurse cerebrale de care mai dispuneau, cei doi milițieni înaintau, așa, ca-ntr-o stare hipnotică, aflându-se încă sub controlul divin al "agheasmei de Zăvoaia". Având copăcelul pe umeri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
contradictorii, oscilând între bucurie și durere, între adorație și acuzare, între năzuința împlinirii și incertitudine. Variațiile pe aceeași temă, în tonalități mai grave sau mai șăgalnice, aduc nuanțări uneori subtile, de finețe, mai cu seamă când poetul privește înapoi „prin pâclele de toamnă”, într-o rememorare calmă, nostalgică. Cu idei elementare despre poezie, R. exprimă direct ce crede și ce simte, preocupat doar să-și facă discursul cât de cât convingător. Cu un vers modest (dar apreciat de contemporani), R. are
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289390_a_290719]
-
părul vâlvoi, orbit de sângele ce-i șiroiește pe frunte, în mână cu sabia goală, picurând, calcă peste cadavre, prin mocirlă, prin bălți cu noroi și sânge. "Aiaia Allah-Allaaah!!!"... "Moldova!!! Moldova!!!" Strigăte. Răcnete.Blesteme. Săgețile vâjâie. Pușcile trăsnesc. Plutește o pâclă înecăcioasă de fum, pulbere și catran. Pe redută la Valea Albă fâlfâie steagul verde cu semilună al Profetului. Osmanlâii se bulucesc peste parapete, valuri-valuri... "Paștele!!! Dumnezăii!!! Anafura!!!" Capetele se rostogolesc cu turban cu tot. Corp la corp. Moldovan cu turc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]