1,224 matches
-
această opresiune și se autosugestionează să iubească viața, deși are sumbre înclinații melancolice. Starea sa dominantă e rezumată în jurnalul propriu din a doua pagină a romanului: "E martie cu pete de nouri, pe ici și pe acolo; lumina gălbuie pâlpâie spre larg. Păsări ștrengăresc prin zarzări, alături! Mă electrizează hlizirea senină a unui cer ca din pânză de safir. Iarăși viața se țese așa, ca-n fitece zi, cu puteri sfidătoare. Înalț fruntea spre cerul lânced. Eu și el, mituri
Psihologismul halucinatoriu by Ion Simuț () [Corola-journal/Memoirs/10494_a_11819]
-
se adresează, rosturile fiecărei revelări a Logosului. Și face acest lucru începând de la nivelul cel mai de sus al sfințeniei, trecând prin istoria Bisericii și a neamului nostru românesc și ajungând până la condiția ultimului viețuitor al acestei lumi în care pâlpâie nădejdea în mântuirea pregătită „celor chemați de la întemeierea lumii” (Mt. 25,34). Demersul în sine nu este unul facil, deoarece presupune atât abordări exegetice, cât și prezentări ale unor diverse puncte de vedere, nuanțări și actualizări permanente, dar, așa cum remarcă
DESPRE POSIBILITATEA ÎNNOIRII CREDINȚEI, NĂDEJDII ȘI BUCURIEI NOASTRE, PRIN VESTEA CEA BUNĂ PE CARE NE-O BINEVESTEȘTE CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU DIN MIEZUL TUTUROR LUCRURILOR… PARTEA I de STELIAN GOMBOŞ în [Corola-blog/BlogPost/384814_a_386143]
-
și un tată, atâta tăcere înfrigurată. Se înțeleg doar din priviri, ea să-L roage, el să tacă. El resemnat, cu sufletu-mpăcat, ea tulburată, speriată, el, doar un râu ce pleacă, ea, o piatră. Acoperind, cu mâna tremurândă, o lumânare pâlpâie a despărțire. Mâinile tatălui împreunate-n sfântă-nchinăciune, privirea-i se închide pe candelă-n iubire. Din cuib de ochi, eternă despărțire, două lacrimi pleacă, una de fiică, alta de tată. Într-un sătuc, cu multe neștiute, o fată-și duce
ÎNCĂ, TE CAUT... de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1960 din 13 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/384927_a_386256]
-
Autorului EU, FĂRĂ TINE... de Nicolaie DINCĂ Eu, fără tine, sunt farul părăsit, Din golful trist al țărmurilor ceții, Sărman sihastru, uitat și umilit, Și răvășit de valurile vieții. Sub negre vânturi sunt gol și devastat, Doar flacăra-mi mai pâlpâie nătângă Și-atunci când briza se schimbă în oftat, Las streșinile ochilor să plângă. De-nfrigurare, îți visez căldura, Suavul zâmbet ‒ cadoul îngeresc, Cu palmele avide-ți prind făptura, Cu giulgiul ei de fum să mă-nvelesc. Cum stau acolo,singur
EU, FĂRĂ TINE… de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 1960 din 13 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/384932_a_386261]
-
Acasa > Poeme > Dragoste > POEM DE IUBIRE Autor: Maria Ileana Tănase Publicat în: Ediția nr. 2205 din 13 ianuarie 2017 Toate Articolele Autorului Am deszăpezit gândurile prinse-ntre troiene, în suflet pâlpâie lumânarea ce picură amintiri, altă iarnă își cerne fulgii peste umeri și gene, dar parcă a fost ieri când mă topeai în priviri. Ți-am simțit zvâcnirea aripilor în preajma-mi, adierea ce mi-a răvășit păru-n prag de iarnă
POEM DE IUBIRE de MARIA ILEANA TĂNASE în ediţia nr. 2205 din 13 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/385058_a_386387]
-
în eter, Cât de dalba curgi prin toate, ești un râu scânteietor, Susurând un rând de șoapte murmurate de Izvor. Peste crește pui marame de luciri dumnezeiești, Florile le faci năframe de culori împărătești, Te împărți în mii de fluturi pâlpâind prin ierburi, lin, Ca apoi să mi te scuturi într-un fluviu cristalin. Păsări licurești prin aer în penaj multicolor Și din nouri tu faci caier, tors în stropi, ca un fuior, Ca o revărsare vie, ploaia sfântă șiroind, Din
LUMINA de EMILIA AMARIEI în ediţia nr. 2032 din 24 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385184_a_386513]
-
2016 Toate Articolele Autorului Mereu se scurge clipa precum viața toată. Bîjbâim prin ceață căutând Lumina. Ascunsă în speranță, pașii, ea, ne poartă Spre Sfârșitul Sorții ce trage... Cortina. Tristețea mă cuprinde pierzându-se-n Eter. Aprind o lumânare ce pâlpâie-n tăcere Umbre pe perete mă privesc sever Rece este clipa stelei în cădere... Nopțile-mi sunt lungi, reci și înălbite Sufletul mi-e greu la ceas adormit... Amintiri muiate-n clipe rătăcite Le ascund, tăcută, în gându-mi obosit
A FI CĂLĂTOR PE ACEASTĂ LUME de DOINA THEISS în ediţia nr. 2113 din 13 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384323_a_385652]
-
Și caut pașnic să găsesc Măcar un pic de armonie Un strop, o rază de iubire, Oftez prelung, nu am aflat Decât dezamăgire. Doar rânjete difuze Minciuni, dezmăț, trufie, O răutate cruntă Domnește-n agonie. Mă-nvalui în lumina Ce pâlpâie plăpândă Ferindu-mă de demonul Ce stă de mult la pândă Și-n veșnicul abis Ființa să-mi cuprindă. Referință Bibliografică: Trăire / Eugen Baciu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1585, Anul V, 04 mai 2015. Drepturi de Autor: Copyright
TRĂIRE de EUGEN BACIU în ediţia nr. 1585 din 04 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/384530_a_385859]
-
mormânt, plapumă să-i fie chipului din el. Că omul, ca frunza revine-n pământ, cum apa se-ntoarce în nori de pe Cer. Pe frunze înlăcrimate îmi scriu gând, de jalea sufletească-n Toamna vieții ce-și duce focu-n durere pâlpâind, pe calea căderii în noaptea morții. APUS DE TOAMNĂ Toamna cerne ploaie rece. Vântul șuieră prin ramuri. Rău mă strânge vântul-rege, noaptea bântuind la geamuri. Vreme aspră, Toamna cerne, să adoarmă buburuze. Să-și ducă vise eterne în mormintele de
ILUZII DE TOAMNA (POEME) de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1419 din 19 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384627_a_385956]
-
fire de pătrunjel Iar cei ce fură sunt liberi, dau/iau mită Nu sunt bătuți ca ele de arșiță și ger. Le-au lăcrimat dorințe lovite de nevoi ș-au devorat durerea ce a săpat adânc -Ne-ați dizolvat credința ce pâlpâie în noi Redați-le speranță când aripile lor se frâng . Redați-le, redați-ne încrederea-n ziua de mâine Fără difernțe între săraci și bogați Să aibă cu toții pe masă...o bucată de pâine Să fim uniți sub falnicii Carpați
GLASUL GENERATIEI DE AZI de VALENTINA GEAMBAȘU în ediţia nr. 1770 din 05 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384697_a_386026]
-
nr. 2028 din 20 iulie 2016 Toate Articolele Autorului Mă ucizi ? Sau îmi dai viață ? Îți) simt iubirea cum se împlântă în mine și mă despică. O jumătate sângerează trecutul iar cealaltă, revarsă zâmbete și lumină când mă săruți, sau pâlpâie palid când nu ești. Alină-mă cu dragostea ta ! Sau ucide-mă ! *** Pictura: Illusion by Annette Schmucker Referință Bibliografică: Destin / Ovidiu Oana Pârâu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2028, Anul VI, 20 iulie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016
DESTIN de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 2028 din 20 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382357_a_383686]
-
Stihuri > Cugetare > CUVINTE ÎN BUIESTRUL RIMEI SAU ÎN TRAP LIBER? Autor: Tania Nicolescu Publicat în: Ediția nr. 2046 din 07 august 2016 Toate Articolele Autorului LUMI NOI Mi-am ancorat corabia în rada albastră a dimineții și cu lumina surâsului pâlpâind sub pleoapele încă adormite temerar magelan mă avânt în hățișul lianelor străzi deja vibrând sub rumoarea crescândă de pretutindeni revărsată de pași cribluri claxoane pneuri de minge lovită-n gardul de sârmă al școlii și-un soare alb îmi calcă
CUVINTE ÎN BUIESTRUL RIMEI SAU ÎN TRAP LIBER? de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2046 din 07 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/382362_a_383691]
-
plece. Urma să revină a doua zi la slujba de înmormântare. * * * Când a intrat în biserică, întâi a simțit mirosul plăcut de tămâie. Nu erau prea mulți oameni, dar buchetul de flori de la căpătâiul celui mort se mărise și lumânările pâlpâiau aprinse împrejurul sicriului. Din când în când, cineva venea să mai îndrepte câte o lumânare. În picioare, lângă sicriu, ca două plante atinse de aripa brumei timpurii, sprijinindu-se una pe alta, mama și fiica, amândouă răvășite de o durere
ECOUL de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2081 din 11 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382493_a_383822]
-
o torță: „Mucius Scaevola n-a fost fratele/ meu./ El nu și-a jertfit decât dreptul său braț./ Eu, neavând mai de preț/ decât inima,/ pe ea am sortit-o flăcării,/ dar n-a ars de tot/ un ciob mai pâlpâie/ în casa înghețată a trupului/ coborâtor/ din’ naltul fumegând/ al Crucii.” Poezia este o profesiune de credință, relevând sentimentele poetei, ca vibrație a inimii, seismograf al durerilor lumii, care ard pe crucea creștină, semn al speranței ce i-a mai
MARIANA CRISTESCU SAU VIZUALIZAREA ÎN INTERIORUL CUVÂNTULUI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1787 din 22 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382593_a_383922]
-
decembrie 2016 Toate Articolele Autorului aerul crud tomnatic dospește-n călimări și ne aruncă iar la semafor unde așteptăm câteva ore poate câțiva ani dând vamă umbrelelor uscați pleșuvi îngropați în hainele din dulap umerașe și molii un bec amețit pâlpâind în camera albă și wolframii noștri paraleli Referință Bibliografică: in un altra vita / Daniel Samuel Petrilă : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2163, Anul VI, 02 decembrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Daniel Samuel Petrilă : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea
IN UN ALTRA VITA de DANIEL SAMUEL PETRILĂ în ediţia nr. 2163 din 02 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382603_a_383932]
-
Acasa > Poezie > Oglindire > SUFLET DE FLUTURE ALB Autor: Gabriela Docuță Publicat în: Ediția nr. 1874 din 17 februarie 2016 Toate Articolele Autorului Un suflet de fluture alb Căzu-n capcana neagră-a minții, Frenetic pâlpâie cu aripile-ntinate De cenușa gândurilor sale triste. Intuiția ca-ntotdeauna nu-l părăsește, Șoapte-i trimite :oprește-te Nu are rost să te mai zbați, Învață și Negrul să-l accepți! -Ciudat ,își spuse el mândru Albul meu să-l
SUFLET DE FLUTURE ALB de GABRIELA DOCUȚĂ în ediţia nr. 1874 din 17 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384021_a_385350]
-
steaua mea. De-mi pun visuri și speranțe tăinuite în cuvânt, îndată sunt spulberate ca frunze de vreme rea. Cu raza privirii stinse croiesc idei din cuvânt, în toamna vieții să las rodul gândurilor scrise. În candela sufletului țin flacăra pâlpâind, izbânda visului real să-mi văd sub pleoape-nchise. Prin noaptea veșniciei cu Cer, Luceafăr și Lună, îmi duc visuri cuibărite în firavă năzuință, pe razele timpului să ajungă-n lumea bună. De mă voi pierde în abis, să-mi
RODUL GÂNDURILOR de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1405 din 05 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384098_a_385427]
-
adus. În Apusenii țării mele, Doi oameni moartea a răpus. Ce tristă ,rece și zăludă, Îmi pari acuma, iarnă rea, Căci soarta lor le fuse crudă, Când moartea viața le curma. Ei au plecat ca să salveze, O viață ce mai pâlpâia, Dar n-au putut să-aterizeze, Și-n codru moartea-i aștepta. Eroi cu suflete curate, Ce viță vieții ați vrut să dați, Voi veți trăi și mai departe... În amintire,neuitați. Gabriela Amzulescu-Zidaru Referință Bibliografică: IANUARIE CERNIT / Gabriela Zidaru : Confluențe
IANUARIE CERNIT de GABRIELA ZIDARU în ediţia nr. 1393 din 24 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384128_a_385457]
-
mei însetați de soare, Gânduri printre gene au lăcrimat Pictând vise în veștedă floare. Îmi sprijin tâmpla pe un ram de gând Cu tine caut răsăritul în a mea viață, Cu tine am învățat să râd să plâng Candele albe pâlpâie sub umbre de ceață. În orologii în tăcere îți număr pașii Speranțe-nmuguresc timid pe alei , Din cer cu tine zâmbesc îngerașii Când tu-mi sădești în suflet ghiocei. Cu tine împletesc din clipe vise În anotipul vieții ce renaște
PRIMĂVARĂ de VALENTINA GEAMBAȘU în ediţia nr. 1917 din 31 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383330_a_384659]
-
pusese la păstrare hârtia la San Piero. — O extravaganță. Ambrogio era un mare artist și constructor, dar știa prea puține despre marinărie. Sau o fi vrut să Închipuie cine știe ce alegorie nemaivăzută. Ai spus că era printre planurile lui? O lumină pâlpâia confuz În depărtare. Dante recunoscu cele două felinare care marcau intrarea În casa monnei Lagia, ridicată tot peste rămășițele unei vile romane, ca și taverna lui Baldo. Toate casele depravate păreau să prindă corp din rămășițele străvechilor părinți, ca viermii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
eu, ’r-ați ai dracu’ de mitocani! Episodul 24 îN LEGĂTURĂ CU UNELE PROBLEME îNTÂMPINATE DE POVESTITORII SECOLULUI AL XVII-LEA în toată această celestă harababură din jurul hanului, mai la o parte, ascuns de vânzoleala dimprejur printr-o căruță înaltă cu coviltir, pâlpâia domol un foc lângă care ședea o mână de oameni prăvăliți întru hodină. Dacă din întâmplare ori dacă în mod legic, cu necesitate, bunele noastre personaje s-au îndreptat tocmai într-acolo, ori dacă însăși docila noastră pană i-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
sfîrșit puneți cu stimă și trăiască lupta pentru pace. țnu s-a luminat Încă de ziuă În holul blocului e Întuneric ușa de la garsoniera de jos de lîngă intrare e dată de perete dinăuntru vine o lumină slabă cîteva lumînări pîlpîie mărunt cineva plînge acolo Încet Înfundat celelalte uși de la parter sînt toate Închise oamenii dorm Încă Îmi fac curaj și intru scoarțe decolorate de prea mult spălat pe pereți ștergare miros de levănțică și ceară topită pe pat e Întins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
fidel al Întunericului, meniți parcă amîndoi să-ți propună scurte repetiții de somn În vederea marelui spectacol al tăcerii. Viermi mici, albi, grăsciori ca niște prunci se cuibăresc În carnea ta, caută căldură și hrană, vezi ca prin ceață, flacăra lumînării pîlpîie și imaginea tremură, fecioara Își alăptează pruncul. Sub pleoape lumina se Înghesuie dinlăuntru. Culorile vor să fugă din tine și se-nvălmășesc toate acolo Între gene. Chipuri galbene, chipuri violete, date cu bronz, ca fetele noastre la demonstrația de chimie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
el va Închide ochii strîns, dureros de strîns, iată, nu de beznă și năluciri, ci de preaplinul luminii; dar le desluși felurimea de după pleoapele temeinic trase, căci În cuget, la frunte, de după țeastă, chiar Între ochi, chiar În miezul văzului, pîlpîiau rotocoale roșiatice, roșiatice și sinelii, și vineții, și gălbui și verzulii, și iarăși rumenii, care, de bună seamă, tot lumină era, nicidecum nălucire, sau poate doar nălucire, vedenie, oricum era lumină! 11. Dar vai, dacă nu era un vis, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
sate mulți, dar ei erau făcuți cum se facă azi posesorii de studii superioare:aveau diplome, nu și minte! Pentru ca regula generală a neștiinței de carte să funcționeze, trebuie să fi fost și excepții: într-o mare de întunerică au pâlpâit și câteva lumânări. Unii călugări mai luminați au copiat cărțile de cult, alții au îndrăznit mai mult, au scrisă cărți de istorie, numite letopiseșe (Grigore Ureche, Miron Costin), iar în timpul lui Vasile Lupu (16341653), când influența culturii grecești s-a
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]