1,838 matches
-
visând veșnic , am fi fericiți. Conștiința de sine, conștiința unicității noastre (și mai ales ea) ne face să tânjim după nemurire. Și de ce soarele tocmai pentru ca nu e viu există mai mult? Poate pentru ca asta sunt ele. Din întuneric, din pântecul rece al femeii, din apă fluidă, apă ce fuge de tot, se naște lumină, stabilitate, verticalitate, contur și demnitate. Noi nu ne aparținem și vrem să fi propria noastră creație. De ce nu am fi, dacă noua ne aparținem? Însă iată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
nesfârșit în viața ta, căci întotdeauna vrei să se repete lucrul care te face fericit! Însă, trezindu-mă acum din această dulce reverie și întorcândumă la realitatea mea, îți zic că toate neajunsurile chiar de aici mi se trag, din pântecul serviciului meu păcătos și sumbru, care nu m-a lăsat niciodată să trăiesc. Dimpotrivă, m-a subjugat cu greutatea sa copleșitoare, prefăcându-mă într-o unealtă oarbă și înrobindu-mă trup și suflet, încât n-am putut să dispun vreodată
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
cinema. După încheierea proiecției, mulțumit ca după un desert greu, de ciocolată, mă hotărăsc să iau tramvaiul până la aceeași Hackescher Markt, doar-doar voi putea evita întâlnirile apropiate de gradul al III-lea. Zis și făcut. Cochetul vagon galben își deșartă pântecul de călători întârziați și înfulecă un nou lot. În burta chitului, mă aflu și eu, un Iona cam amețit de sunetul prea puternic al filmului, dar, cum vă spuneam, esențialmente satisfăcut. Nu mai sunt locuri pe scaune, așa încât trebuie să
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
că mcdonaldizarea va lovi și aici (și germenii acesteia se văd deja în cei câțiva adolescenți supraponderali), că bogatele pizze în stil american, uriașele fripturi cu cartofi prăjiți și prăjiturile grele cu ciocolată vor începe, treptat, să rotunjească măcar superficial pântecele retractile și simbolice ale japonezilor de azi. Nutriționiștii s-ar revolta, pe bună dreptate, dacă ar citi umilele și neinspiratele mele rânduri, dar nu aceasta este miza. Viața este palpitantă și plină de surprize până când intervine un fenomen dizgrațios și
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
și aceea din cireșe amare, ocupă locuri de frunte în preocupările gospodinelor din Cristinești. Nu am găsit niciodată viața schimbată în satul meu, ori de câte ori am revenit, doar văile și dealurile parcă sunt mai mici, lăsate mai jos, parcă supte de pântecul pământului. Am compus și mă închin sfântului loc natal cu poeziile: „Locul unde te-ai născut,” „Leagăn,” „Uliți posomorâte,” „Descătușarea sufletului,” „Norocos,” „Iubesc” și cu poezia „Cristinești.” La începutul călătoriei mele în viață, nu-nțelegeam prea bine ce se întâmplă
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
de glasul ei. Și după asta am să-i spun: mângâie-mă. Mângâie mă, și luându-i mâinile i le coborî încet, ca într un ritual, peste trupul ei cu forme unduitoare. Începu de sub bărbie și-l călăuzi spre rotunjimile pântecului și ale coapselor, apoi îl lăsă pe el să urmeze calea fără ajutor, cu ochii larg deschiși. Bart îi simți în obraz răsuflarea fierbinte și părul ei lung, despletit îi atinse fața, ca o mângâiere. Și ținemă bine la pieptul
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
povârnite. El îi aduse prinosul omagiului său fierbinte, zăbovind lângă sânii ei frumoși, catifelați și avizi de sărutări, apoi coborî dedesubtul lor, nelăsând nici un loc nesfințit de atingerea buzelor sale și își lipi cu tandrețe virilă obrajii, apoi gura de pântecul ei suplu, catifelat și fierbinte - un leagăn al tainelor vieții și iubirii, care se înălța și cobora ușor, în ritmul respirației. O, Doamne, repetă bărbatul copleșit de patimă și străbătut de un fior adânc, îți mulțumesc din suflet pentru darul
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
târg ori de aiurea; cu atât mai puțin cu târfele de-o noapte. Dar totul a ieșit pe dos. Donna Iulia părea un lemn; Tim a crezut că e frigidă. O poseda aproape cu forța; se luptau, uneori. Nițel masochism; pântecul femeii, când se dădea înfrântă, se arcuia, zvâcnind odată cu cel al bărbatului, și el încins; erau nopțile lor mai bune. Tot mai obosiți, încheiau păci temporare, petrecându-și insomniile în odăi diferite, gânditori, poate, la un alt război. Cine știe unde ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
niciodată. Era petrecută cu privirea, cu gândul, cu pofta. Într-o zi, o s-o mănânce rău între picioare, își spuneau unii. Simțiseră; Donna Iulia era, uneori, nițel agitată. O încerca, mai ales noaptea, ceva din adânc. Insuportabil, câteodată. Își mângâia pântecul, îl apăsa. Îi era silă de mâna umezită, de miros. Ce drept mai are Tim asupra mea? se întreba. Ar fi bine să nu se mai întoarcă; să-mi scrie, să știu și eu. Vremea nu mi-e chiar trecută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
întâlnirii celor două lumi. În tranzacțiile care au loc între șeful bandei și membrii ei cu caș la gură , dar exersați în a-și negocia partea, ai uneori imaginea lui Gavroche prezentând celor doi copii ai străzii palatul lui din pântecul Elefantului aflat în mijlocul orașului. Filmul se bucură de o acuratețe care vine din concretețea și golirea spațiului de orice surplus; regizorii aduc pe fundal o lume a cartierelor periferice, a locurilor obscure, dar nu blestemate pe care orice oraș le
Tați, mame și fii by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7001_a_8326]
-
Un cîntec de mătasă ce crește din noroi// Și te înalți o clipă pe zare să asculți/ Cum sarea se topește ca un metal în cîntec/ Și peștii pe nisipuri cum se tîrăsc desculți/ Cu solzii cuirase de argint pe pîntec// Și-ți tragi piciorul apoi din apa de cristal/ Privindu-te în unda rămasă tulburată/ Te recunoști cu fața sculptată în opal/ Dar crezi că e un altul ce marea ți-l arată" (Exercițiu). Automatismul, atracția unei mări în care
Vraja interzisă by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7005_a_8330]
-
zona directeții lirice, precumpănitoare în anii din urmă: "dormi/ surâsul în colțul gurii uitat/ ca un fluture viu// e un fel al vieții/ de a-și răspunde sieși/ o/ auzi cum bate un os/ în toaca de lemn verde/ a pântecului tău (6). Oricum, deși în modalități diferite, iubita rămâne, constant, o apariție stihinică, de o măreție firească, iar curăția ei este epifanică, precum în acest minunat poem: "de cum te-ai apropiat/ - înaltă și dreaptă smerenie - / cu adevărat ființă născută/ în
Vocația iubirii by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/7894_a_9219]
-
m-ar iubi, poate că pleoapele tale, acum blânde, ar tresări dacă îți voi spune ce mult mi-ar plăcea să mă atingi și să mă lași să te ating, poate că ai sprijini de mine smocul de peri de pe pântecul tău, iar genunchii ți s-ar deschide încet peste o umedă, netedă, fragedă moliciune de grotă care-mi încătușează dorința cu o fermitate de fildeș. Dar de astă vară mă ignori, îndrăgostită de un coleg de an cu acnee iritată
António Lobo Antunes - Dulci miresme, blânzi morți by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/7462_a_8787]
-
ți s-au lipit de ale mele, și fără a înceta să vorbească gura mea s-a apropiat, șireată, pe furiș, cu grijă, de gura ta: îți mirosea răsuflarea, îți mirosea părul, îți mirosea gâtul, îți mirosea cutele taliei, cutele pântecului, și era gata să-ți mângâie pubisul, să simtă din ce țesătură ești făcută, când mâța, speriată de frenezia bucuriei mele, a sărit de pe cuvertură încurcându-se într-o lampă al cărei abajur s-a desprins luminând o secundă mobilele
António Lobo Antunes - Dulci miresme, blânzi morți by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/7462_a_8787]
-
conducerea de agenții, manageriat, acolo unde, în zăpăceala lor, bărbații dau greș și încurcă locul. S-o spunem clar: bărbaților li se impută toate războaiele, de la cel al Troiei, încoace. încă prin 2008, mai nășteau copii vedetele ce-și exhibau pântecele pe copertele revistelor de lux, soțiile de miliardari nonagenari, copile abuzate de tați-unchi justițiabili. Forurile de preîntâmpinare strecurau încă din 2008 în șorțulețele fetițelor anticonceptive, în buzunarele băiețașilor, prezervative. Savante dezbateri televizate - între reclame de ape de dinți și paste
Anul 2050 by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/7965_a_9290]
-
te-am rugat pentru zâmbet și aur,/ Nu te-am rugat pentru somnul copilului, nu,/ Nu te-am rugat pentru liniște, nici/ Pentru-o mai sălbatică clocotire.// Nu te-am rugat pentru viață,/ Nu te-am rugat pentru moarte, pentru pântec,/ Acum te implor pentru adormirea cântecelor,/ Pentru stingerea șuvoiului cântec." O rugă făcută din condei, dar făcută bine, lipsită și de beția dramei, și de tristețea comediei. O despărțire, a prozatorului, de o poezie întrutotul onorabilă, săvîrșită ușor, ca o
Cîntecele inocenței by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7825_a_9150]
-
gunoaie. Al doilea, "găsind din întâmplare și câteva resturi de poeme, se prefăcu bolnav și, sub plapumă, le mâncă singur pe furiș", adică "tot ce rămăsese bun în literatură", pe care, în urma unei încăierări carnavalești, îl debordează. Amicul Algazy, "în pântecul căruia fermenții bășicii înghițite începuseră să trezească fiorii literaturii viitorului, găsi că tot ce i se oferă este prea puțin și învechit" etc. Și literatura, ca o "epifanie derizorie", intră sub incidența mecanicii placate pe viu. Convențiile se compromit prin
Înainte-mergătorul fără voie by C. Trandafir () [Corola-journal/Journalistic/7550_a_8875]
-
cheie. Formulele tradiționale alunecă pe deasupra suprafețelor energiei sale fără niciun efect, conturînd un trecut lînced ("Pentru sute de ani pereții bisericilor au plîns fără chip, au plîns în balanță pe talgerul gol cu atîta sfințenie încît se auzeau zefiruri prin pîntecul gravid, sfinții prin nesfîrșitele convertiri, bibliile tipărite pe coajă de arbori, tînguiala Anei, zborul lui Manole" - Istorie și fapte) ori un lamentabil viitor: "Mîine soarele va răsări sub nori / și lumea va fi o simplă fosilă. / Ninge de anul nou
Ultimul optzecist by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7292_a_8617]
-
era colorat peretele, auzeam sunetele casei și știam că sunt iarăși singură în lumea mea. Erau momentele în care mă simțeam egală cu hârciogii fugăriți de vulpi, tufele de vâsc de pe vârfurile merilor și caii însemnați cu fierul înroșit pe pântecul stacojiu. Adică fără scăpare" (p. 59). Inedit la nivelul conținutului și al construcției, impecabil stilistic, romanul Flaviei Teoc, Kyrie Lex, lasă totuși, în final, impresia de oarecare inconsistență epică. Pline de poezie și de idei, paginile romanului nu au totuși
Biruința celor învinși by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7317_a_8642]
-
Guy Ritchie, în pragul unei noi căsătorii, după patru ani de la divorțul de Madonna. Cel puțin acesta lucru confirmă pântecul rotunjit al actualei sale partenere, Jacqui Ainsley, precum și inelul imens de pe inelarul său, observate la ieșirea celor doi dintr-un restaurant, duminică, din Los Angeles, relatează UsWeekly, scrie Agerpres. Fostul soț al Madonnei a fost observat, duminică seară, ieșind dintr-
Fostul soț al Madonnei, Guy Ritchie, în pragul unei noi căsătorii () [Corola-journal/Journalistic/73230_a_74555]
-
inelarul său, observate la ieșirea celor doi dintr-un restaurant, duminică, din Los Angeles, relatează UsWeekly, scrie Agerpres. Fostul soț al Madonnei a fost observat, duminică seară, ieșind dintr-un restaurant din Los Angeles, însoțit de Jacqui Ainsley, care pe lângă pântecul rotunjit afișat, se putea vedea și un inel imens pe inelarul ei, mai mult ca sigur un inel de logodnă. După despărțirea de Madonna în 2008, Guy Ritchie, în vârstă de 44 de ani, a întâlnit-o pe Jacqui Ainsley
Fostul soț al Madonnei, Guy Ritchie, în pragul unei noi căsătorii () [Corola-journal/Journalistic/73230_a_74555]
-
personală a scriitorului, lovită prin moartea mamei, poezia lui va desprinde o miză pe care va încerca, din răsputeri, să o susțină. Unul dintre cele mai relevante poeme e Sacul în care am încăput, în care fiul nenăscut stă în pântecul unei mame nepieritoare, mereu tânără și zâmbitoare. Utopia lui Mihail Gălățanu este regresivă, un film dat înapoi până la întunericul cald al paradisului amniotic: "Pântecul e sacul în care am încăput,/ eu singur și cu lumea toată. Eu singur/ împreună cu lumea
Naștere ușoară by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7336_a_8661]
-
cele mai relevante poeme e Sacul în care am încăput, în care fiul nenăscut stă în pântecul unei mame nepieritoare, mereu tânără și zâmbitoare. Utopia lui Mihail Gălățanu este regresivă, un film dat înapoi până la întunericul cald al paradisului amniotic: "Pântecul e sacul în care am încăput,/ eu singur și cu lumea toată. Eu singur/ împreună cu lumea toată./ Pântec divin! Și sac cusut la gură! Închisoare delicioasă,/ În care viața mea se lăsa depănată. Depanată. Trepanată. Direct/ pe creier./ Viața mea
Naștere ușoară by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7336_a_8661]
-
mame nepieritoare, mereu tânără și zâmbitoare. Utopia lui Mihail Gălățanu este regresivă, un film dat înapoi până la întunericul cald al paradisului amniotic: "Pântecul e sacul în care am încăput,/ eu singur și cu lumea toată. Eu singur/ împreună cu lumea toată./ Pântec divin! Și sac cusut la gură! Închisoare delicioasă,/ În care viața mea se lăsa depănată. Depanată. Trepanată. Direct/ pe creier./ Viața mea se lăsa scursă în pântec,/ Loc în care n-aveam să mă mai întorc niciodată,/ pentru că niciodată nu
Naștere ușoară by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7336_a_8661]
-
am încăput,/ eu singur și cu lumea toată. Eu singur/ împreună cu lumea toată./ Pântec divin! Și sac cusut la gură! Închisoare delicioasă,/ În care viața mea se lăsa depănată. Depanată. Trepanată. Direct/ pe creier./ Viața mea se lăsa scursă în pântec,/ Loc în care n-aveam să mă mai întorc niciodată,/ pentru că niciodată nu am ieșit./ Pântecul era pajiștea cusută la gură./ Pe care aveam să mă plimb, după moarte, viața toată". Între autorul versurilor și personajul care le traversează, identificarea
Naștere ușoară by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7336_a_8661]