725 matches
-
râs, dar îi întinse mâna hamalului și-l felicită: Bravo! Mi-ai plătit-o! Unu la unu! Da’ ce credeai matale, să rămâi eu de prost? Hm, nu mă cunoști, neică! He, he, îți mai trebuie! Ne-am distrat de pățania asta, chiar pierdusem atenția și milițianul, auzind râsul nostru, a deschis vizeta și s-a răstit: Ce râdeți, bă? De ce râdeți? Râdem și noi dom’ șef, că a făcut unul o glumă și știți, la glumă se mai și râde
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
a mai auzit Cristi pe la mese dis- cutându-se, și de fiecare dată îl bufnea râsul, apreciind creativitatea rivalilor săi. Numărul amantelor fictive se înze- cise, la fel și numărul bețiilor fictive fără sfârșit, care se terminau cu câte o pățanie de neuitat. Unul spusese că l-a văzut o dată în compania unor ghizete, umblând gol pe malul Dâmboviței și urlând ca un nebun cuvinte deocheate, altul că mergea acasă nu cu una sau două, ci chiar și cu câte cinci
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Science/864_a_1839]
-
voastră ? Ne-a ciripit monsieur Papudof tot. De când vă aștep- tam ! Au trecut ultimele ore ca zilele ! Sub mese ne găseați dacă mai întârziați. Ore în șir au povestit vrute și nevrute, cum a ajuns fiecare ce-a ajuns și prin ce pățanii sau aventuri a trecut fiecare, unii plecând direct din Brăila la Paris sau în alt colț al lumii și ajungând apoi, prin cine știe ce întâmplări, tot în Orașul Luminilor. Și-au amintit de profesori și de corurile în care învățaseră să
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Science/864_a_1839]
-
era acela că acolo aveam să lansez prima mea carte „Aventuri în insula naivilor”, dar împreună cu ceilalți doi coautori, Gustav Hlinka și Costel Iftinchi. Cartea fusese o adevărată provocare pentru mine, de mult mă chinuiau în cap multe amintiri despre pățaniile care le avusem în mai multe tabere de pictură naivă, iar la întâlnirea de la Expoziția Internațională de la București din 2005, ne-am hotărât noi, cei trei coautori să scriem această carte. Zis și făcut, am trecut la treabă și în
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
aveam eu și Boancă la plecarea din Oradea. Acum în schimb regreta că drumul se apropia de sfârșit, iar noaptea petrecută împreună a fost ceva de neuitat și a râs cu multă poftă. Abia atunci le- am povestit și noi pățania noastră arătându-le dicționarul. Mirarea a fost enormă, peste un sfert de oră a fost o liniște de mormânt în momentul când ne-a văzut fețele în cuprinsul cărții. Neștiind ce să creadă, toată noaptea le-am dovedit că eram
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
noaptea le-am dovedit că eram niște adevărați nebuni, iar acum le arătam că suntem oameni de cultură cu fețe în dicționar. Într-un final ne-a catalogat drept nebuni cu experiență care pot face față în orice împrejurare, toată pățania sfârșinduse odată ce am pășit pe peronul gării din Iași, lăsând în urmă amintirile ce nu vor fi uitate. Vara a trecut repede apropiindu-se anotimpul frunzelor ruginii. În toamnă am fost invitat să particip la cea mai mare manifestare din
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
pepsi dându-i astfel o altă culoare și gust, transformându-l într-un vin veritabil pe care și-l doreau toți la masa de Crăciun. Am început și eu să râd, dând astfel tonul la o nouă porție de râs. Pățania cu Vinul de Iași a rămas mult timp în secret, fiind povestită doar în cercurile de artiști din Iași unde de fiecare dată când ne întâlneam la un pahar de vorbă ne aminteam cu plăcere de întâmplările de la Pitești, Gheorghe
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
mulțimea de elevi care râdeau în hohote. „ - Și, cum, măi,.. chiar n-ai știut că „șoarece”, îi porecla ?!” Mă întrebă unul cu lacrimi în ochi. „ - Aaa..!”, în sfârșit, m-am lămurit și eu. Ha-ha-ha..! râseră băieții, amintindu-și cu plăcere pățania, petrecută cu atâția ani în urmă. ...Ha-ha-ha... am tras încă un rând de hohote... toți patru. Iată ce înseamnă a trăi timpul la trecut, a-l avea, a-i da viață !.. A privi îndărăt, nu e oare aprivi înăuntru ?!.. E
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
se întorcea împreună cu soția (medic specialist în TBC) dintr o excursie din vest. După ce le-au controlat actele, grănicerul a strigat către colegii lui în uniformă: „veniți bă, să vedeți, Brenndörfer se întoarce din Austria, ha, ha, ha!” Dar despre pățaniile mele la revenire în țară, altă dată. Doamne-ajută. Badea Gheorghe Asta este situația În fiecare an vizitez România și mă bucur să pot discuta cu prieteni, cunoscuți, foști colegi de școală, foști colegi de serviciu, cu oameni diverși, tineri sau
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
sunat telefonul la el acasă și a răspuns băiețelul, care avea 5-6 anișori. „Sunt maistrul Focșa de la Uzina Steagul Roșu și vreau să vorbesc cu Domnul Oprișan”. „Tăticu când doarme, nu-i acasă!” Toți au făcut mare haz de această pățanie. Copilul însă a trăit o mică tragedie: a trebuit să mintă urmare a cererii tatălui său. Mai târziu însă s-a întâmplat ceva mult mai grav. Venind de la serviciu pe la ora prânzului, Oprișan e întâmpinat în prag de soția sa
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
proveneau din toate rasele, continentele și popoarele, vorbeau toate limbile pământului, mai rău decât în Babilon, erau însă toți binevoitori, prietenoși, senini și comuncativi. Pe măsură ce învățam limba, cu puținele cuvinte pe care am reușit să le învățăm, ne povesteam viața, pățaniile, drumul greu pentru a ajunge aici. Și ce a fost foarte important, de la fiecare dintre ei am învățat despre religii, culturi și mentalități îndepărtate, era un contact direct, nemijlocit, cu aceste culturi străine și necunoscute mie. Un arab mi-a
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
că examenul de admitere se va da în toamnă. N-a fost să fie. Dar un drum cu atâtea noutăți pentru subsemnatul a fost năucitor. Auzi tu ... tren, vapor, fără boi și fără cai. Asta îmi aduce aminte de o pățanie ... când eram mai mic ... cu "mașina de tuns". Aveam, cred, vreo 4-5 anișori. De tuns, ne tundeau mama sau tata cu foarfecele. Ultima dată când m-a tuns ... tata îi spune mamei să-i aducă aminte când se va mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1460_a_2758]
-
de a mă primi. Nu numai că nu l-am înduplecat ... dar m-a dat în fața celor prezenți ca un exemplu de indisciplină universitară și de neseriozitate comportamentală a unui viitor profesor, invitându-mă să părăsesc sala. Am expus această pățanie nu ca o acuză la adresa profesorului ... ci ca exemplu de rigoare ... presupus educativă, în desfășurarea procesului de învățământ ... fie el și universitar. Într-un fel mi-a făcut un bine ... și iată de ce. Nevoit să rămân în internatul Școlii Normale
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1460_a_2758]
-
minute ... l-am lăsat mirat și nelămurit că ... cum adică ... eu mare acolo (?!) nu pot interveni ... am luat repede un taxi și am reușit să prind trenul în ultima clipă. La revenirea în Iași ... între altele i-am povestit soției pățania cu trenul ... a râs pe săturate și a sfârșit prin a mă avansa de la "distrat" la "aerian". A doua oară ... tot cam așa. Era într-o zi de Sf.Petru ... trebuia să ajung la Bârlad, la onomastica fratelui. Pățit fiind
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1460_a_2758]
-
succes. Noi nu ne Împușcăm unul pe altul cum mai faceți voi, și vai de șoarecii care se confruntă astfel cu „sindicatul“ nostru. Dar lăsăm și urme veșnice. Măcar cât durează substanța și nu numai ea. Precum cea lăsată de pățania unui prieten - de astă dată felin - care a greșit, o dată și rău. Acel loc e ocolit, de mulți ani, de toate pisicile ce ajung pe acolo. Dar aici nu e vorba de miros, ci de biocâmpul care se impregnează În
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
știind naviga... Dar, după ce Între ei și Constantinopol, stăpânind țărmul nordic al mării, s’au interpus tătarii, au luat-o pe uscat. Dreptu-i, se și Încuscriseră cu acei oameni ai stepei, ce fugeau de apă ca pisica, mai ales după pățania cu debarcarea În Japonia, din 1281... Și, dacă tot au ales calea uscatului, rușii ne-au devenit curând „oaspeți“, căci pe la noi trecea drumul cel mai scurt. Trebuie să mărturisesc, În paranteză, că au Încercat și drumul Caucazului de trag
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
înființeze la catedra de cartografie a universității al doilea serviciu secret, controlat, ca nu cumva să fie sustras ceva. În plus, asistentul profesorului a devenit informatorul securității. Prea puțin i-a păsat de asta lui Ion Gugiuman. Își povestea amuzat pățania chiar și la coada de la lapte unde se așeza în fiecare dimineață, cu două sticle legate pe spate cu o curelușă. Se înființa acolo pentru a duce lapte la nepoți. În timp ce povestea, pe figura lui ironică și vulturească se așternea
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
din care trei zile trebuia să bem apă. Până și îngerul nostru păzitor, care era Vera, și care nu suporta farsele băieților, îl beștelea pe Andi ori de câte ori trebuia să-și astâmpere setea cu apa parfumată și plină de clăbuci. După pățanie, toți l-au poreclit pe Andi „dezinfector teritorial”. Fiind inginer, tatăl hotărâse ca feciorul să urmeze politehnica. O atracție probabil ancestrală l-a îndreptat însă pe Andi către Archeos și către facultatea de istorie. El a studiat ce îi plăcea
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
366, p. 127)"/>. Or, pentru țăranul român, „omul pe care-l latră câinii vrăjmaș e răutăcios” <endnote id="(184, p. 420)"/>. Această imagine cotidiană a devenit un loc comun În literatura folclorică din registrul comic. „De ce să mă amuz de pățania telalului [= negustorului ambulant] ovrei asupra căruia s-au năpustit cânii ?”, se Întreabă un personaj din romanul lui I. Peltz Țară bună (1936). Snoavele populare cu acest subiect au fost rescrise pentru gustul târgovețului și al mic- burghezului. Vezi „cânticelul comic
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
Ch. este cît se poate de modern mobilată, atît de modern, încît pare că se află în cu totul altă lume decît casa familiei B, care seamănă cu un interior din romanele adolescenței noastre. Pînă una, alta, povestesc familiei Ch. pățania mea cu intrarea în Franța fără viză pe pașaport. Nu de altceva, dar știu din experiența prietenilor că autoritățile franceze sunt extrem de severe în privința respectării sejurului pe teritoriul lor. La ieșirea din țară, verificarea vizei de intrare se face atît
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
tot și huceagurile de pe dealurile satului În care am copilărit. Ba, dacă stau bine să mă gândesc, vrăbii am mai văzut și În Iași, În grădina liceului, ba și prin dealul Copoului, În timpul facultății. Nimic nou, nimic spectaculos. Opunem acestei pățanii o alta, ivită În arealul nostru autohton. Ne avântăm, Într-o plicticoasă după amiază de duminică, prin pădurea Bârnovei, pe un drum forestier, spre străfundul pădurii, din simpla curiozitate de a vedea ce se poate Întâmpla. Mașina alunecă ușor pe
[Corola-publishinghouse/Administrative/1951_a_3276]
-
acel loc se întrunesc șoselele de la Liov, Iași și Hotin, și dacă nu uităm însemnătatea strategică a acestui punct. Localitatea aceasta ar fi crescut și înflorit, de nu suferea prin războaie dese, prin năvălirea popoarelor învecinate, prin inundații și incendii. Pățaniile acestea i-au determinat pe locuitorii și negustorii acestui orășel, să-l părăsească și să se așeze pe malul drept al Prutului, adică pe locul de azi al Cernăuților. Când s-a întâmplat aceasta, nu se poate constata din documente
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
Raza literară”, se încearcă și ca poet, fie cu versuri originale, fie cu tălmăciri din Charles Baudelaire și Paul Verlaine. Din 1920 se profilează pe literatura de colportaj, fabricând în serie senzaționale biografii de haiduci sau reluând în prelucrări prolixe pățaniile lui Păcală și Tândală, diferite povești și basme, ale căror surse sunt străvezii (Charles Perrault, Frații Grimm, Petre Ispirescu ș.a.). Și mai puțin inspirate se dovedesc cele 7 000 de versuri din Gruia cel viteaz și tatăl său Novac. Cu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285835_a_287164]
-
haiducul, București, 1924; Popa Marosin, căpitan de voinici, București, 1924; Frați de cruce, București, 1930; Inelul fermecat, București, f.a.; Fata din dafin, București, f.a.; Ștefan Bujor, București, f.a.; Gruia cel viteaz și tatăl său Novac, București, f.a.; Viața, năzdrăvăniile și pățaniile lui Păcală, București, 1930; Haiducul Miereanu, București, 1934; Bujor haiducul, București, 1934. Traduceri: André Theuriet, Frida, București, 1910; A. S. Pușkin, Fata căpitanului, București, 1912; ed. cu ilustrații de I. Anestin, București, 1928; H. Ibsen, Rața sălbatică, București, 1913 (în colaborare
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285835_a_287164]
-
în colaborare cu Ana-Maria G. Bottez), Cinci săptămâni în balon, București, 1923 (în colaborare cu A. Constantinescu), Răzbunarea marinarului, București, 1924, Logodnica indianului, București, 1924, Noul Cain. Uzina fermecată, București, 1924, Salvarea miraculoasă, București, 1925, Aventurile familiei Guzgănescu, București, 1925, Pățaniile familiei Guzgănescu, București, [1930], În fața steagului, București, f.a., Aventurile a trei ruși și a trei englezi în Africa Australă, București, 1933, Mathias Sandorf, București, f.a.; Comoara zânelor. Povești din toate graiurile, București, 1923; Moartea mâncătorului de oameni. Povestiri vânătorești din
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285835_a_287164]