1,781 matches
-
Stalinka trecea o cale ferată îngustă; o cale ferată parcă în miniatură, cu o locomotivă mică, toată înnegrită de funingine, cu vagonete, mici și ele și - ca într-o iluzie optică - cu un mecanic îmbrăcat într-un maiou pătat cu păcură: un fals uriaș aplecându-se pe geam. De fiecare dată, înainte de a traversa unul dintre drumurile care se pierdeau la orizont, locomotiva scotea un strigăt pe jumătate tandru, pe jumătate plângăreț. Dublat de ecoul lui, semnalul acela semăna cu chemarea
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
și/sau stocarea ilegală de explozibili. În legătură cu această sursă de arme există două cazuri importante. Primul, este dat de exemplele celor două camioane-bombă, construite din chimicale comerciale ușor de găsit, una de către radicalii islamici în New York și alta, făcută din păcură și nitrat de amoniu, de către veteranul de armată Timothy Mc Veigh, în Oklahoma City. Deci, componentele acestor bombe sunt relativ ușor de găsit, iar cei care le construiesc au lucrat în domeniul producerii lor sau chiar le-au folosit când
Terorismul internațional: reacții ale actorilor regionali și globali by Gabriel Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1082_a_2590]
-
gramaticii irlandezi din secolul al VII-lea au încercat să asemene structura 566 Ordine și Haos acestei limbi cu cea a Templului Babel : „în turn, erau numai nouă materiale, și anume lut și apă, lână și sânge, lemn și var, păcură, pânză de in și bitum [...], adică nume, pronume, verb, adverb, participiu, conjuncție, prepoziție și interjecții” (4, p. 20). Nu trebuie să ne surprindă obsesia oamenilor de a recupera (fie și parțial) lingua adamica, limbă vorbită de oameni până la tragicul episod
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
ea venituri și averi, dar minore în raport cu cele pe care le-a produs piața industriei rămase socialiste. Una era să imporți zeci sau chiar sute de mii de televizoare color pentru populație și alta să asiguri necesarul de țiței și păcură pentru centralele termice pe timp de iarnă sau să exporți uriașul excedent de ciment pe care îl producea industria socialistă după oprirea tuturor proiectelor de investiții declanșate anterior de regimul comunist. Pe această piață a economiei încă socialiste, succesul noilor
Noul capitalism românesc by Vladimir Pasti () [Corola-publishinghouse/Science/2089_a_3414]
-
îl avusesem. Din cei 1 400 de lei plăteam doar sindicatul, 7 lei, un sindicat, probabil, al fabricii, la care fusesem automat înscrisă. Muncitorii necalificați - nu am văzut decât bărbați - luau salariul într-o hală, semnând pe un butoi de păcură, probabil. Eram ca zilierii. Nu primeam spor de vechime și nici alocație pentru copil. După șase luni aveam dreptul la jumătate din alocație pentru copil. La Oficiul Forțelor de Muncă, un tovarăș Moș mi-a spus că totul, adică angajarea
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
univers e străbătut de nostalgia totalității și, ca revers, de stihia degradării cosmice și a anxietății existențiale. Spectrul cataclismului final bântuie versurile, agresive coșmaruri aherontice, ierni polare și toamne bacoviene amenințând viața și spiritul: pădurile „se bejenesc”, „cad ploi de păcură ropotitoare”, marea e un paradis în derivă spre care migrează „nămolul” și „înecații”. Paralel, se întâlnește solitudinea cosmică a eului liric - „întemnițat și temnicer” zidindu-se zilnic -, dar și, compensator, intervine întoarcerea lui către începuturi, cu valoare de repere pure
BUDESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285911_a_287240]
-
solicitudinei guvernului, funcționează de 3 și 1/2 luni cu un capital de 270 000 lei"721. Se evidenția faptul că "pericolul era mare și (...) guvernul nu avea estrema sa bunăvoință și solicitudine pentru noi de a ne trimite bani, păcură, instrumente (...) toate mesurile luate de administrație erau zadarnice și astfel holdele județului și poate chiar și ale țărei deveneau prada lor"722. Înființarea băncii creditului agricol era considerată ca fiind foarte necesară deoarece "bine facerile acestei instituțiuni sunt imense, prin
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
au uscat, în urma lor a rămas sare, gips și nomol care se înfățișează acum în chip de clisă (argilă). De aceea, apele sunt pe acitulburi, sărate și rele de băut. în unele văi sunt izvoare cu pucioasă și puțuri de păcură. Abia spre răsărit de uluc începe iarăși altfel de pământ.” (George Vâlsan) “Nicăieri nu se vede mai bine cum s-a încrețit scoarța pământului, adăugând bârne noi Carpaților, ca în județul Prahovei. Dealul Băicoi este ca un fel de val
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
Făcea totul cu gesturi sigure și nonșalante, ca din întâmplare, fără să se uite, pentru a nu atrage atenția asupra prăzii. Când se împuțina lumina, de nu mai deosebeai lupul de câine, se ascundea și freca obiectele cu moloz și păcură să le ia rugina și apărea a doua zi cu ele în piept, lucind în soare. Avea un chip radios, rânjind știrb la drumeți, cu pleoapele mereu căzute peste globii ochilor, lăsând o fantă îngustă prin care se strecura cu
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
primit, căci e fără pretenții, muncind de dimineață până seara ca un animal și luând parte la toate necazurile sau bucuriile familiei. Într-o zi, ca să mă amuz, am făcut cu Viky un plan: Viky a adus o căldare cu păcură caldă pe care o reîncălzea mereu. Urcat pe un scaun, cu un băț având la capăt legată o cârpă, și înmuind în căldare, am scris negru deasupra ușii cabinei noastre, spre mândria servitoarei: "VILLA HELENE". M-am căznit mai mult
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
Făcea totul cu gesturi sigure și nonșalante, ca din întâmplare, fără să se uite, pentru a nu atrage atenția asupra prăzii. Când se împuțina lumina, de nu mai deosebeai lupul de câine, se ascundea și freca obiectele cu moloz și păcură să le ia rugina și apărea a doua zi cu ele în piept, lucind în soare. Avea un chip radios, rânjind știrb la drumeți, cu pleoapele mereu căzute peste globii ochilor, lăsând o fantă îngustă prin care se strecura cu
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
a vanilie, a lămâi și a portocali, dar mirosea și a petrol și, mai ales, a bani. Mirosurile erau Însă altfel decât cele pe care le simțise la Rădăuți sau În vreun alt oraș pe care-l vizitase. Mirosea a păcură, a tămâie, a sudoare de elefant și de cămilă și a fel de fel mirodenii. Și toate aceste mirosuri te făceau, nici Mașa nu știa de ce, să te simți străin de tine și apropiat de Dumnezeu. Cerul era Îndepărtat - și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
erau asfaltate În timp ce perimetrul clădirei era ornamentat cu iarbă verde și flori din toate nuanțele și mai ales culorile...! Fără excepție apsolut toate construcțiile de locuințe avea instalate grupuri sanitare iar Încălzirea era alimentată cu gaze ori electric și cu păcură. În raza fieccărei trei - patru comunități se afla un „Complex Comercial” ce rivaliza cu Însăși aprovizionarea orașelor și unde Îți trebuia o săptămâna să vizitezi și să vezi tot ce era de văzut...! Căteva secunde lui Tony Pavone Îi fulgerase
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
cu ochii triști. Odată l-am întrebat pe pădurar: — Ce are nevastă-ta, Voineo? Ia, ce să aibă? n-are nici pe dracu! Nu știi dumneata cum îi muierea? Ș-o urmărea cu ochii lui mici ca două picături de păcură. Căuta apoi să-mi întoarcă de la nevasta-sa privirile în altă parte: — Iaca, vezi știubeiele acestea?... poți zise că-s niște cetăți ale muștelor... Eu am prins aici, într-un copac, un roi, ș-acu ian uită-te dumneata ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
o margine de divan, tăcută și mirată. Prietina ei spunea ceva tainic, cu mult foc, băiatului; iar el o asculta când c-un zâmbet, când c-o încruntare din sprâncene; și din vreme în vreme își oprea ochii ca de păcură asupra ovreicei. Haia își pleca genele, privea în pământ; apoi iar cerca să vadă obrazul celui din fața ei, și ridică pleoapele cu sfială. Tudorița se ridică și-și petrecu prietinul pe dindos, până în hudiță; apoi îndată se întoarse râzând, vorbind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
răspunse flăcăul. Între ei, copoii stăteau cu capetele plecate. Iaca și cânii, vorbi iar bătrânul; tot așa socot: numai să ridice capetele în sus și să urle... Dăvidel Boghean îl aținti cu ochii lui mici și negri ca picături de păcură. —Ce ai, uncheșule? N-am nimica, măi băiete, da’ m-au apucat așa gânduri de bătrâneță... Mă gândeam, suind, că baba ceea își face câteodată de cap! Când îi abate femeii, apoi să ferească Dumnezeu. Că astă-noapte i s-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
stătea Mathilda, privind prin el și dincolo de el. Fața ei triunghiulară emana atâta farmec și atâta disperare, Încât Noimann, căzând În genunchi, se târa spre ea, zdrelindu-și Încheieturile de traversele mai mult sau mai puțin Închipuite, pe care, În loc de păcură sau motorină, picurau lacrimi de ceară, Întinzându-se În așternut. La orizont, dincolo de nori, se ițeau sânii ei rotunzi și luminoși ca niște faruri. Dar oare de ce, atunci când fruntea sa Îi atingea pantofii purpurii cu toc Înalt cât catedrala, imaginea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
golul tot pâlpâie, revine mai greu întortochind dilemele. Suferința parcurge căi neștiute printr-un procedeu plin de ignoranță, încurcat în fire plăpânde sculptat cu unde precise. Ochii... algele unui pericol mental patinând, alunecă pe serpentine filiforme tăceri în oceanul de păcură. Nu mai rabzi, mânios te desprinzi din acea zbatere anacronică iar tu nu mă suferi!
Cople?it by Aurel Avram Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83723_a_85048]
-
neant. Ceva, totuși, se mișca. Porunci treceau din om În om. În fiecare grup apăruseră luptători cu semnul scutului și spadei, purtând arcuri mari și câte trei tolbe de săgeți. Mai aveau la ei pânze groase de cânepă, Îmbibate În păcură. Oștenii văzură cu mirare că săgețile aveau vârfuri colorate și că, printr-o frecare scurtă a vârfului săgeții de bucata de cânepă, acesta lua foc. Pe dealurile din stânga Bârladului, către Bobriac, o săgeată se ridică drept spre Înaltul cerului, arzând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
cădeau secerați de Înaintarea perfectă, În careuri de luptă, a ienicerilor. -Acum! strigă Oană, sărind În șa. Catapultele! Douăzeci de catapulte ascunse În pădure aruncară, simultan, valuri de foc. Erau bucăți de lemn Împănate cu vârfuri de săgeți Îmbibate În păcură, cărora li se dăduse foc. La instalarea acelor catapulte muncise Oană imediat după primirea mesajului de la Angelo. Iar acum se dovedeau devastatoare pentru Cuceritori. În aproape un ceas de luptă, căzuseră peste o mie din Cuceritori, dar și aproape cinci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
instrucția lui. Va face studii economice și industriale serioase. Drăgănescu pregătea de pe acuma o mare dezvoltare a stabilimentelor lui, pentru a ie transforma mai târziu în uzine. Mini se gândi cu simpatie la baba Smoala si la ulcica ei cu păcură. Da. Era 110 evident că Elena își adora, în felul ei, copilul. Un fel egoist, ca toate felurile, de altfel. Elena își pregătea moștenitorul pentru ideile ei preconcepute, îl iubea pentru că i le putea satisface. Faptul că prin el își
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
telefon și se zbătuse o vreme Între ele până să scape. Umpluse locul de pene lungi, nepământești, și de petice din cămeșoiul cel alb. Spaima lui cea mare culcase la pământ câțiva stâlpi de lemn Îmbibat cu un fel de păcură Împuțită. Copiii Își lipeau urechile de acei stâlpi care zumzăiau și ascultau ce-și spuneau unul altuia marii conducători ai lumii ori nevestele lor cele sclifosite, care se lăudau una alteia cu bijuteriile și minunatele veșminte pe care și le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
fi dezvăluite la viitoarele aniversări ale eroicului nostru veteran de război; după ce doamna țața Gherghina a fost surprinsă În pat cu un alt bărbat de către soțul legitim, i s-a aplicat tratamentul tradițional: a fost dezbrăcată la piele, unsă cu păcură, tăvălită prin fulgi, urcată În căruță dimpreună cu zestrea ei - două preșuri Împletite din cârpe, un rățoi, trei găini și o cratiță smălțuită -, plimbată prin tot satul și depusă, În cele din urmă, În bătătura rușinaților ei părinți, care i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
grohăia nehotărât și Întrebător și tremura din toate Încheieturile. Încercară În zadar să-i Închidă lui Florea Cucu ochii albaștri, cu luciri de gheață, Încălziți, totuși, de o duioșie fără seamăn. Pe albia Dunării curgea În loc de apă un soi de păcură vâscoasă. Lenevoasa alcătuire căra Încet la vale puzderie de clădiri Înalte ce se clătinau lin, dar fioros, și lucruri mai mărunte. La un cot al albiei, o imensă catedrală se aplecă brusc, apoi, fără să le sfarme, Își culcă turlele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
ne poftește ceremonios. În clipa următoare dispare. Însă se întoarce cu două ulcele goale. Dintr-un ungher ridică un ulcior pe care îl șterge de colb cu mișcări de alint. Apoi sloboade în fiecare ulcică o licoare neagră cum îi păcura, cu o aromă ce te înalță cu gândul spre cele sfinte...Cu o plecăciune sfioasă, crâșmarul s-a retras dincolo de ușă, lăsând în urmă urarea „Gustați în pace!” Ca de obicei, bătrânul a ridicat primul ulcica și a adulmecat-o
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]