1,159 matches
-
mine” - iar un păduche era grav. Mare atenție acolo, apropo de o zi obișnuită, era să poți să ții cât se poate de curat, adică să Împiedici păduchii să se Înmulțească sau să intre, să te aperi de păduchi... Majoritatea păduchilor erau purtători de tifos? Acolo oricum toți păduchii erau purtători de tifos. Dar un păduche care mușca un localnic nu era grav, pentru că el avea anticorpi și nu se Îmbolnăvea - Însă dacă Îl mușca pe un bucovinean care nu avea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
acolo, apropo de o zi obișnuită, era să poți să ții cât se poate de curat, adică să Împiedici păduchii să se Înmulțească sau să intre, să te aperi de păduchi... Majoritatea păduchilor erau purtători de tifos? Acolo oricum toți păduchii erau purtători de tifos. Dar un păduche care mușca un localnic nu era grav, pentru că el avea anticorpi și nu se Îmbolnăvea - Însă dacă Îl mușca pe un bucovinean care nu avea anticorpi, acela făcea tifos... La 21 de zile
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
să poți să ții cât se poate de curat, adică să Împiedici păduchii să se Înmulțească sau să intre, să te aperi de păduchi... Majoritatea păduchilor erau purtători de tifos? Acolo oricum toți păduchii erau purtători de tifos. Dar un păduche care mușca un localnic nu era grav, pentru că el avea anticorpi și nu se Îmbolnăvea - Însă dacă Îl mușca pe un bucovinean care nu avea anticorpi, acela făcea tifos... La 21 de zile după ce a spus tata că a găsit
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
mușca un localnic nu era grav, pentru că el avea anticorpi și nu se Îmbolnăvea - Însă dacă Îl mușca pe un bucovinean care nu avea anticorpi, acela făcea tifos... La 21 de zile după ce a spus tata că a găsit un păduche s-a Îmbolnăvit, iar În clipa când a făcut febră, noi am știut că are tifos exantematic... Grija cea mare până a se Îmbolnăvi tata era să se caute să nu existe alți păduchi. Asta Într-o cameră de 10
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
spus tata că a găsit un păduche s-a Îmbolnăvit, iar În clipa când a făcut febră, noi am știut că are tifos exantematic... Grija cea mare până a se Îmbolnăvi tata era să se caute să nu existe alți păduchi. Asta Într-o cameră de 10 persoane și cu paie pe jos, așternuturile noastre erau niște saci cu paie... Deci toată lumea era cu ocupația principală - e adevărat, nu ne scoteau la muncă - să nu intre păduchii... Ce s-a Întâmplat
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
să nu existe alți păduchi. Asta Într-o cameră de 10 persoane și cu paie pe jos, așternuturile noastre erau niște saci cu paie... Deci toată lumea era cu ocupația principală - e adevărat, nu ne scoteau la muncă - să nu intre păduchii... Ce s-a Întâmplat cu celălalt frate al mamei dumneavoastră despre care ați spus că a avut un incident mai grav? Nu țin minte prea bine. Îmi amintesc că la un moment dat partizanii deveniseră foarte activi - mă refer la
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
nu știam unde ne duc, cum, nimeni nu știa nimic... Deci ați stat tot În casele evreilor deportați? Da, tot În casele lor, cu grămada, familii Întregi În câte o cameră... După ce exantematicul a Început să-și arate colții și păduchii, și mizeria, și tot ce vreți, În octombrie ne-au scos și ne-au transportat, tot pe jos, spre Nistru. Nu știam exact unde ne duc, dar acum, deja pe drum, au Început ploile și praful s-a transformat În
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
Mi-au spus și mie despre groaza unui convoi numit Edineț, dar credeam că este vorba despre evreii din Edineț! Acum Însă Înțeleg că este vorba despre dumneavoastră. Da, noi eram. Dacă nici noi nu ne mai simțeam oameni - curgeau păduchii pe noi... Am fost Învățat de mic să fiu un om curat - dar eram ceva... nu... Nu poate fi descrisă transformarea omului În animal, asta e ceea ce vă pot spune... Deci grupul acesta, Edineț, a pierdut extraordinar de mulți oameni
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
s-a lăsat”. „S-a lăsat” Însemna că omul și-a spus că el nu poate supraviețui și nu mai lupta pentru viață. Și murea. În afară de cele două boli care erau mortale, tifosul exantematic, ai cărui microbi sunt purtați de păduchi, și diareea de lagăr... Era un fel de dezinterie, dar ei spuneau diaree de lagăr - așa traduc eu din germană. Aceste boli, În majoritatea cazurilor, erau hotărâtoare. Mortale. Și a treia astfel de boală era omul care din punct de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
asta. Și medicii, foarte mulți dintre ei au decedat prematur. Ei, vreau să spun că acest „mincinos” ne-a dat „injecții” serioase pentru noi, speranța că războiul era pe sfârșite. Și asta era prin februarie: Încă mai era mult. Acești păduchi ne-au făcut viața și mai amară. Nu erau posibilități de igienă. Era o țeavă lungă cu găuri În loc de baie - baie pe dracu’! Dimineața curgea pe acolo un pic de apă și, mă rog, săpun - nu!, prosop - nu!, nimic, cum
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
bolnav Însemna că murea, dacă era o excepție - rămânea În viață. Era singura baie Într-un an de zile. Vă dați seama, ceva de groază. Dar duminicile, când nu se lucra, mai ales vara și toamna, se făcea „apel pentru păduchi”. Ce Însemna „apel pentru păduchi”? Ieșeam pe Apel Platz, câte 5, normal, ne așezam jos, pe sol, și fiecare trebuia să scoată cămașa și se Începea căutarea și omorârea păduchilor. Păduchii ăștia intră În tivul cămășii, acolo se bagă, și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
era o excepție - rămânea În viață. Era singura baie Într-un an de zile. Vă dați seama, ceva de groază. Dar duminicile, când nu se lucra, mai ales vara și toamna, se făcea „apel pentru păduchi”. Ce Însemna „apel pentru păduchi”? Ieșeam pe Apel Platz, câte 5, normal, ne așezam jos, pe sol, și fiecare trebuia să scoată cămașa și se Începea căutarea și omorârea păduchilor. Păduchii ăștia intră În tivul cămășii, acolo se bagă, și ies noaptea să sugă sângele
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
lucra, mai ales vara și toamna, se făcea „apel pentru păduchi”. Ce Însemna „apel pentru păduchi”? Ieșeam pe Apel Platz, câte 5, normal, ne așezam jos, pe sol, și fiecare trebuia să scoată cămașa și se Începea căutarea și omorârea păduchilor. Păduchii ăștia intră În tivul cămășii, acolo se bagă, și ies noaptea să sugă sângele - și atunci Îi scoteai și Începea exterminarea păduchilor. Ăsta era „apelul păduchilor”. Mă rog, au fost și unii care făceau haz de necaz și făceau
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
mai ales vara și toamna, se făcea „apel pentru păduchi”. Ce Însemna „apel pentru păduchi”? Ieșeam pe Apel Platz, câte 5, normal, ne așezam jos, pe sol, și fiecare trebuia să scoată cămașa și se Începea căutarea și omorârea păduchilor. Păduchii ăștia intră În tivul cămășii, acolo se bagă, și ies noaptea să sugă sângele - și atunci Îi scoteai și Începea exterminarea păduchilor. Ăsta era „apelul păduchilor”. Mă rog, au fost și unii care făceau haz de necaz și făceau concursuri
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
ne așezam jos, pe sol, și fiecare trebuia să scoată cămașa și se Începea căutarea și omorârea păduchilor. Păduchii ăștia intră În tivul cămășii, acolo se bagă, și ies noaptea să sugă sângele - și atunci Îi scoteai și Începea exterminarea păduchilor. Ăsta era „apelul păduchilor”. Mă rog, au fost și unii care făceau haz de necaz și făceau concursuri cine face mai multe victime. Dar degeaba, pentru că a doua zi ieșeau alți păduchi din ouă. Era ceva de groază. În aprilie
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
sol, și fiecare trebuia să scoată cămașa și se Începea căutarea și omorârea păduchilor. Păduchii ăștia intră În tivul cămășii, acolo se bagă, și ies noaptea să sugă sângele - și atunci Îi scoteai și Începea exterminarea păduchilor. Ăsta era „apelul păduchilor”. Mă rog, au fost și unii care făceau haz de necaz și făceau concursuri cine face mai multe victime. Dar degeaba, pentru că a doua zi ieșeau alți păduchi din ouă. Era ceva de groază. În aprilie, 24 spre 25, suntem
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
sângele - și atunci Îi scoteai și Începea exterminarea păduchilor. Ăsta era „apelul păduchilor”. Mă rog, au fost și unii care făceau haz de necaz și făceau concursuri cine face mai multe victime. Dar degeaba, pentru că a doua zi ieșeau alți păduchi din ouă. Era ceva de groază. În aprilie, 24 spre 25, suntem adunați pe Apel Platz, vine comandantul lagărului, un căpitan SS, și ne ține un discurs În care spune că ne vom Încolona, vom părăsi lagărul și ne vom
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
și au instalat niște corturi cu băi. Nu știu cum le-au făcut. Acolo trebuia să mergem pe rând la baie, dar Înainte de asta trebuia să aruncăm toate hainele, tot ce am avut pe noi, Într-un foc de lângă un cort. Cu păduchi cu tot, normal. Am intrat În cortul ăla și acolo ne-au luat În primire asistente, bărbați și femei, erau mai mulți negri, și turnau peste noi săpun lichid - nici nu văzusem până atunci săpun lichid, de unde să văd; și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
nu știu cum, au mai murit și s-a mai eliberat. Era bine să stai mai la intrare, fiindcă dacă erai Înăuntru nu știai dacă nu te calcă cineva În picioare, așa aglomerație era. Până acolo n-am văzut, dar acolo... și păduchi, și toate nenorocirile... Nemții vă duceau spre vest? Da, asta era În ianuarie, dar noi ne-am eliberat În aprilie - mai era ceva din viața asta „frumoasă”. După un timp, două-trei săptămâni, iarăși au făcut o selecție și ne-au
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
singură carte - era destul cât pătimisem. Acolo, la Ravensbruck, lângă mine era una foarte drăguță, avea vreo patru-cinci pulovere și când a văzut cât de „aranjată” sunt mi-a dat și mie unul. Dar Înainte s-a uitat dacă are păduchi. N-avusesem până atunci nimic, dar În pulover cred că erau. Deja fusesem separată de toate prietenele, nu cunoșteam pe nimeni. M-au chemat la control - eu m-am dus liniștită, că știam că n-am avut niciodată nimic, și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
fusesem separată de toate prietenele, nu cunoșteam pe nimeni. M-au chemat la control - eu m-am dus liniștită, că știam că n-am avut niciodată nimic, și au găsit, deci au fost În pulover. Ăștia la care au găsit păduchi a trebuit să stăm afară ceasuri Întregi, până au venit ceilalți și atunci ne-au luat să facem baie. Asta iarăși a fost o minciună: ne-au dus la 200-300 de metri la altă baracă și gata. A fost un
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
Bergen-Belsen era lagărul de exterminare a celor care nu mai puteau lucra și nu puteau fi folosiți de Imperiul German. Nu era cameră de gazare, nici crematoriu, ci pur și simplu un proces extrem de cinic, animalic: au aruncat În lagăr păduchi infectați cu tifos exantematic, iar dacă te Înțepau, organismul era infectat și temperatura ajungea până la 42 °C. Și omora, sfâșia inima. Din o mie de oameni, unul-doi, maxim trei supraviețuiau. Acolo, după două săptămâni și jumătate, simt că am temperatură
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
noi. Când veneau În lagăr ne aduceau de mâncare. Eu nu știu dacă aveam 30 de kilograme, mă mai și Îmbolnăvisem de tifos exantematic. Așa aveam „clienți”, Îi luam și Îi strângeam și Îi aruncam jos - nu știu dacă știți, păduchi. Ciorchini erau. Plus că aveam o dungă În cap, bărbierit, ca să fim, toți care eram În lagărul din Mauthausen, deosebiți. SS-istul sta de pază și, când te bărbierea, SS-istul venea și apăsa briciul și-ți crăpa capul. Câte
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
trebuia să iasă numărul; morții erau Înșirați lângă noi și abia pe urmă, după ce se făcea numărarea și se scădea din efectiv, puteam să Îi ducem În locurile destinate, de unde erau duși la crematoriu. Era o mizerie nemaipomenită, ne mâncau păduchii, era frig, bătăi... În funcții erau mai mult deținuți de drept comun, care dădeau În noi, aveau niște bâte de lemn cu care ne rupeau oasele... A fost o treabă foarte, foarte dură, ca să zic așa. Unii se și miră
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
a fost o chestie Îngrozitoare până am reușit să scap de hainele respective și să le Înlocuiesc cu altceva. Sau, de exemplu, după ce ne-am Întors de la Magdeburg voiam să merg să fac un duș, o baie, că ne mâncau păduchii. Abia când prezentai un păduche șeful blocului Îți scria numărul și peste două-trei zile Îți dădeau voie să faci un duș. Din când În când te tundeau complet, peste tot, fiindcă ei știau că păduchele Își depune ouăle acolo unde
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]