439 matches
-
brațul din umăr. Apoi se Întinse pe spate, se tîrÎ sub mașină și-ncepu să lovească și să ciocănească pe dedesubt. Dar fără folos. Se ridică și se-nvîrti În jurul ei bombănind de unul singur. În cele din urmă se lăsă păgubaș și ne spuse că va trebui să ne dăm jos din mașină și să luăm o trăsură, dacă nu vrem să ne-ntoarcem pe jos acasă. Așa că ne-am dat jos, iar șoferul era așa de furios și de amărît
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
Grosvenor nu izbutea să înainteze prin coridorul înțesat de oameni. De două ori încercase să-și facă loc, dar de fiecare dată fusese împins înapoi de niște oameni care nici măcar nu-și întorseseră capetele ca să-l privească. Grosvenor se lăsă păgubaș. Deodată, auzi din nou glasul directorului: - Dacă vreunul dintre voi are vreo idee, s-o spună! - Demență spațială! zise cineva. Ideea asta îl enerva pe Grosvenor. Era o noțiune absurdă care continua să circule de atâta amar de ani, de când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
Hai că ești prost făcut grămadă! N-ai înțeles nimic. Aici e o treabă de șantaj. Îi ținem babacii în pistoale. Dincă se ridică cu mâinile în buzunare. ― Ascultă-mă pe mine! Îți pui singur juvățul de gît! Lasă-te păgubaș. ― Nici prin cap nu-mi trece. Aici n-am nici o șansă. Peste două săptămâni se întoarce nevastă-ta. Unde o să mă duc? Cine mă ascunde? ― O să căutăm o formulă, până la urmă găsim ceva. Femeia asta ori e escroacă, ori dementă
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
sfătuit să-și recunoască faptele de bună voie și atunci va fi scutit de neplăceri. Mi-a răspuns că în cele 15 condamnări el nu a recunoscut niciodată, deoarece trebuia să se apere șingur că nimeni nu-i dă dreptate: păgubașul mă acuză, miliția , procurorul la fel, atunci trebuia să mă declar nevinovat. Bine! I-am răspuns, dar sunt probe măi Gică care te acuză, dar el îmi zise pentru ce nu mă trimiteți în judecată dacă sunt, că acolo mă
Pe urmele infractorilor by Vasile Ghivirigă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91846_a_92804]
-
de soția ofițerului de securitate,Rebeca,foștii chiriași ai reclamantului. Fiind cadru militar a trebuit să solicit la procuratura militară un procuror pentru a merge în percheziția noului domiciliu, unde s-a gășit un geamantan cu obiecte sustrase din casa păgubașului, pe care îl ținea într-un hol din apartamentul vecinului, motivând că în casa ei nu prea avea loc. La cercetări amănunțite, autoarea Rebeca a declarat că nu și-a dat seama ce face, continuând disculparea ne-a povestit că
Pe urmele infractorilor by Vasile Ghivirigă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91846_a_92804]
-
bilete a stației Făurei știind că militarii la foaia de călătorie și se decupează talonul. S-a stabilit unitatea și numele ofițerului în marină. La percheziția domiciliului șefectuată de un agent de miliție s-a gășit geamantanul. S-a restituit păgubașului cercetările fiind continuate de procurorii militari,acest caz fiind de competențAșacestora. *** Am relatat aceste cazuri de furturi pentru a scoate în evidență că ocazia îi face pe unii oameni, hoți, indiferent de pătura socială din care fac parte și indiferent
Pe urmele infractorilor by Vasile Ghivirigă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91846_a_92804]
-
ei ar fi fost îngropați, ca morții de până atunci, între bălăriile din spatele azilului. "Bă, nu fiți proști, le zicea. Trebuie să ne punem bine cu el, să nu-și ia catrafusele. Altfel, adio cimitir de marmură. Bătrânul se lasă păgubaș, nu mai cheamă pe nimeni. Și apoi, altfel îți cioplește piatra de pe mormânt cineva căruia i-ai fost simpatic. Pune omul puțină inimă în meseria lui". Mai ales acest ultim argument a avut un efect miraculos. Fiecare și-a ales
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
ce monstru, ce haos, ce subiect de contradicție, ce minune! Judecător al tuturor lucrurilor, netrebnică rîmă, depozitar al adevărului, cloacă a incertitudinii și a erorii, glorie și pleavă a universului“. — Este cu adevărat geniul În stare pură! spunea tata, lăsîndu-se păgubaș să mai depășească o semi-remorcă. — „Omul nu e decît o trestie, cea mai firavă din natură, dar e o trestie gînditoare. Nu e nevoie ca universul Întreg să se Înarmeze ca să-l strivească“: o semi-remorcă e de ajuns ca să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
expresii populare curente, urme de lecturi clasice, câteva locuri comune, e adevărat că nu-și amintea tot ce era de amintit, de exemplu, a arde corăbiile, a tăia punțile, a lăsa baltă, a tăia răul din rădăcină, a se lăsa păgubaș, a se lăsa în voia sorții, a se da bătut, omului rătăcit nu-i trebuie sfaturi, a renunța în văzul țintei, sunt verzi, nu merită, mai bine o pasăre în mână decât două pe gard, altele și altele, și toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
ei ar fi fost îngropați, ca morții de până atunci, între bălăriile din spatele azilului. „Bă, nu fiți proști, le zicea. Trebuie să ne punem bine cu el, să nu-și ia catrafusele. Altfel, adio cimitir de marmură. Bătrânul se lasă păgubaș, nu mai cheamă pe nimeni. Și apoi, altfel îți cioplește piatra de pe mormânt cineva căruia i-ai fost simpatic. Pune omul puțină inimă în meseria lui”. Mai ales acest ultim argument a avut un efect miraculos. Fiecare și-a ales
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
stângaci mâinile pe genunchi. Takamori și Tomoe nu-l mai văzuseră în dispoziția aceea. De obicei dădea repede din cap în semn de încuviințare, dar în seara aceea și-l ținea, cu încăpățânare, nemișcat. Takamori s-a lăsat până la urmă păgubaș. Nu e nimic de făcut. Tomoe, trebuie să-l lăsăm să facă ce crede el de cuviință... Dar, Gas, te rog, întoarce-te când poftești. Poți conta pe noi cât stai în Japonia, spuse el cu tristețe. După ce-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
despre oamenii lui Scept, i-ai uitat cumva? Se bat și acum Între ei, pentru că ai trecut tu prin satul lor. Dar cu cei care au auzit de tine și așteaptă vestea de la tine, ce-o să faci dacă te lași păgubaș? - Ne treci apa, sau nu? i-am retezat-o atunci. - N-am terminat Încă vorbele cu care Începe trocul. Cu pruncul ei, mi-o arătă el pe Runa, ce ai de gând? - Pruncul meu o să Învețe să vorbească cu gura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
piele argăsită pe pământul nisipos. Se uită la lună: urcase mai bine de cinci palme - așadar, era trecut de miezul nopții. Aban mai rămase câteva clipe cu ochii pe cer, căutând niște stele anume, dar după o vreme, se lăsă păgubaș și văzu de foc. Tăciunii abia ardeau, iar el puse deasupra lor o scoică groasă, afumată, pe care o umplu cu apă. - Sunt unii la Miazăzi, Dogoni Îi cheamă, după numele celui ce le-a fost Tată. Dogon era om
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
și gros, ce părea să-i crească din nas. Ne-am chinuit să-l jupuim cum ne-am priceput mai bine, făcându-i pe mărunței să râdă de noi ținându-se cu mâinile de burtă, după care ne-am lăsat păgubași. - Sunteți tare viteji dacă ați dat jos un nas-mare din ăsta, ne zise Kikil. Numai că nu-i bun de mâncat. E bun la altceva, ne făcu el cu ochiul și, Împreună cu ai săi, Îi smulse cornul, chestie care le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
lăsă Întunericul, micuții cu ochii pieziși se luară la luptă cu iscoadele noastre și, nu mică ne-a fost mirarea când Îi văzurăm cât de iuți și de buni luptători erau. Erau prea puțini Însă, așa că repede s-au lăsat păgubași, mai ales că pândarii lor Îi văzuseră și pe oamenii lui Scept că se apropie. După cum aveam să aflăm, crezuseră că erau tot de-ai noștri, așa că ne-au primit ca stăpâni. S-au cam Întristat ei când au văzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
cu jind la gemenii care sugeau de zor la țâțele femeii mele. Se urcă pe burta lui Nunatuk, străduindu-se să-și facă loc Între Marea și Omăt. - Și Unu! Și Unu! - se ruga el dar, până la urmă, se lăsă păgubaș. Se lăbărță Între ceilalți doi prunci și, sorbind-o din ochi pe Nunatuk, se apucă s-o mângâie pe față. Mama Nunatuuuuk, mama Nunatuuuuk... tot spunea el. Se auzi un tropot de pași grei. Apoi, un fornăit. Tresărirăm, dar nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
de Logon... Omul care mă privise cu ochi de femeie... Sfătuitorul meu din nopțile grele de pe puntea de gheață... - Bună ziua, Logon... M-a privit, micșorând ochii. Nările i se căscară și păru să adulmece. După o vreme Însă, se lăsă păgubaș și se apucă să mă scotocească din priviri. - Ce vrei? - Curând o să dăm lupta de sânge. - Trebuia să vină și asta. Nu se mai putu abține și mă sorbi din ochi. Of, of. Prăpăditul ăsta abia mai sufla și nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
GRUBI: Să cânte! BRUNO și MAJORDOMUL ( Într-un glas.): Să cânte! VIZITATORUL (Nu prea entuziasmat.): Să cânte?! BRUNO: Da! Să cânte! Ei? Ce părere aveți? VIZITATORUL: Da, într-adevăr... GRUBI: Da, dar întâi era cât pe ce să ne lăsăm păgubași. Iar eu zic „ți-am spus că n-o să iasă” și ne așezăm amândoi pe marginea gropii și ne aprindem ( Își scoate pachetul.) câte o țigară. (Și-o aprinde.) Dup-aia aruncăm chibriturile arse în groapă (Aruncă.) și când terminăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
invadare a unui teritoriu protejat prin Tratat. Acum exista un motiv. Ce rol îi va reveni în toată povestea asta? Ar trebui, oare, să le ducă albilor „tzanza“, să încerce să-i sperie și să-i facă să se lase păgubași...? Se vor mărgini să le expună ca obiecte curioase, sau poate că vreun descurcăreț va reuși să le scoată prin contrabandă și să le vândă unui negustor londonez de antichități. Un bun colecționar va plăti oricât i se va cere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
unii erau coioși. Dădeau un strănut și fisurau barajul hidrocentralei de la Bicaz... Pe care însă - vah! vah! vah! - tot ei, în nenumărate rânduri, îl slăviseră... De parcă ar fi fost cel puțin Războiul Troiei acest baraj. - Șaptezeciștii, în schimb, lasă-te păgubaș. Au fost și puțini și bețivi! - Deh, poate erau ei, vah, și puțini și bețivi... Totuși jetul urieșesc al rinichiului celui mai talentat dintre ei a putut traversa, într-o superbă boltă de peste patruzeci de metri, blatul mesei de la
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
greu îl scol să meargă la treabă! - Îți arat eu Laur ! Râdea Paul dar femeia se pornise: - Lasă-l, Laure, în pace, nu-ți face probleme că acuși adoarme și ne facem de cap! - Bine, bine! replica Paul lăsându-se păgubaș, însă ai grijă de copil, că jar mănânci! - Asta-i culmea, să duc grijă copilului când mă distrez mai bine! Dar dacă se auzea un scâncet, atunci îi lăsa baltă și alerga la pătuț, uitând controversele. Așa sunt femeile, ce
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
cinci sute și o mie, numărate de mâini lacome, fețe încordate și pânditoare, ochi cu priviri scormonitoare și mai ales o veselie iute stârnită. După ce dădură un ocol, bătrânul spuse: - Hai mai într-o parte, să nu s-arate vreun păgubaș! S-au tras către hanul de șiță, unde se înghesuia toată mulțimea de negustori. In fața cârciumii cu ziduri vechi, mâncate de igrasie, era un acoperiș lung, de frunze uscate de plop, rămase de cu vară, sub care, la mese
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
a trăit cu ea, a pus Stăpînu ochii pe dânsa. Ce-a făcut, ce-a dres, i-a suflat-o! A vrut Sandu să-l taie pe staroste, au stat supărați, s-au mardit, 1-a băgat Bozoncea-n spital pe păgubaș, ce, te joci?! Două luni azăcut. Pe urmă, n-a avut ce face. Tot la el a venit. Acum oftează și tace. Da eu cred că tot o mai are la inimă. Didina, uite așa-l fierbe! Nici nu se
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Când să treacă piața gării, o dată s-a uitat codoșul la Nicu-Piele. -Acu! Au zbughit-o amândoi, unul într-o parte, altul în cealaltă. În urma lor, boierul s-a dumerit greu și-a început să strige: - Hoții! Până să alerge păgubașul, ia-i de unde nu-s! Se adunaseră sergenții, fluierau degeaba. Pungașii s-au urcat fiecare într-un tramvai și duceau prada. Spre Calea Văcăreștilor era un târg înghesuit între două străzi murdare, unde se desfăceau lucruri de furat. Acolo nu
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
negustorii, după planul lui Florea. Osteniseră, dar nu se lăsau. Miza creștea și li se făcuse cald. Atunci a început Gheorghe a măslui cărțile. Polii au făcut picioare. Treceau sub palma pungașilor. Piele clipea din când în când peste masă. Păgubașii se frecau de scaune. În cafenea, fum să-l tai cu cuțitul. Sandu juca în pierdere, ca să nu se prindă păcăliții. Au mai schimbat ce-au mai schimbat popii și damele, până s-a ridicat un negustor în picioare. - Banii
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]