2,791 matches
-
nu mai simți atingerile dulci, chiar dacă o lună întârzie berzele să își facă un cuib, întârzie ploile să vină, sunt amânate recoltele, se aprind marile incendii, chiar dacă o lună păianjenul traversează pădurea de iarbă să ajungă în grădina dragostei tale, păianjenul cu picioare lungi portocalii al chinurilor trecute și al greșelilor tale, chiar dacă o lună vor șuiera săgețile prin fața casei tale. iată că o săptămână a trecut deja. nouă în al patrulea loc: în aer nu se mai aude fâlfâitul păsărilor
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
a-mi mărturisi sentimentele cele mai profunde, mai adevărate. N am reușit... În schimb, simțeam cum mă mistui lent la flacăra dureroasă a neputinței. Vedeam limpede, cum tot ce clădisem În nopțile de nesomn, se destrăma asemenea unei pânze de păianjen bătută de vânt. Mi-am Înfipt unghiile În palme, plină de mânie și de dezgust față de gelozia ce-mi strecura În inimă, picătură cu picătură , din veninu-i dăunător venin care Îmi dădea o stare aproape halucinogenă. Umblam furioasă prin cameră
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
ora 4:45) și reveneam acasă după amiaza (orele 17, alteori și la 21 ). În perioada liceului, m-am aplecat asupra romanelor de dragoste, și nu numai, fiind o romantică incurabilă. Amintesc: Stendhal (Roșu și negru) ; Cella Serghi (Pânza de păianjen); Mihail Drumes (Invitația la vals); Ion Grecea ( Talida); Camil Petrescu ( Ultima noapte de dragoste, Întâia noapte de război); Liviu Rebreanu (Pădurea spânzuraților) etc. Am ales facultatea de Agronomie din cadrul I.A.N.B (Institutul Agronomic N. Bălcescu) București, dintr-un
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
trează, credeam că visez. Am făcut un efort pentru a mă ridica din pat. În casă, era întuneric. Nu mai știu de cât timp nu mai trăsesem perdelele în părți. Acum, erau acoperite cu un strat de praf și erau păianjeni. Le-am ferit în părți și, în casă, a intrat lumina. Geamul era murdar și plin de tot soiul de gunoaie. Afară, nu se vedeau deslușit lucrurile. Când m-am întors și am privit în cameră, m-am îngrozit, Doamne
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
fața, îi aud vorbele pe care mi le-a spus când am plecat la școală în oraș. M-a petrecut până la șosea, cam trei kilometri peste hotar, fără să scoată un cuvânt. Îi simțeam inima suspendată de un fir de păianjen. Crescusem în brațele ei. De la câteva luni mă culca cu ea. Mă strecuram în căușul cald al corpului ei masiv, întotdeauna mirosind a busuioc și cumva a sevele pământului, și adormeam fericită. Atunci când am părăsit satul, pentru prima oară și
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
acestora este îndreptățit. Aerul lui de lider a dat-o gata. După ce ajuns în patul lui a aflat că nu are slujbă, că a fost exmatriculat în anul trei de la Politehnică. Se simțea prinsă ca o muscă în pânza unui păianjen. Deși îi ajunge că este deștept. "Doar imbecilii lucrează, se înmulțesc și se însoară la biserică", spunea el cu o mină de copil alintat. Toate bune și frumoase, numai că nu se puteau hrăni cu frunze de stejar. Pentru un
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
gașcă a lor ca pe niște infractori sau ca pe niște animale bune de împușcat. Aș sta zile în șir aici, pe malul Oceanului Pacific. Orizontul e violet, soarele fierbinte, cerul înalt, iar sufletul meu e suspendat de un fir de păianjen. Mă ridic din nisip, îmi înfășor sarongul în jurul pieptului, îl leg la mijloc, am cincizeci de ani, mă simt mai sănătoasă ca la treizeci, aș face dragoste până la leșin, numai că nu am cu cine, toată ființa mea țipă după
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
peșteră, al ei chircit de durere, plin de sânge uscat, firul de apă strecurându-se printre pietre spre pântecele pământului, agonia, pianul cântând singur în peșteră, fuga, călătoria pe urmele băiatului din Clădirea Albastră, somnul, durerea, somnul, durerea, greața, greața, păianjenii uriași, fantomele, durerea, greața, vioara lui Zinzin cântând bezmetic, femeia aplecată peste vioară ca peste balustrada unui pod, atacă clapele pianului și vede chipul transfigurat al lui Alex, trupul gol lângă al ei, tremurând ca în transă, gemând de plăcere
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
unei corăbii. O senzație de fericire bântuie pereții somnului. Cu pleoapele crăpate alunec din așternuturi. Mă Îndrept spre camera cu oglindă mare. Vreau să-mi admir trupul alb, cu reflexe trandafirii. Găsesc oglinda acoperită de o pânză groasă, uriașă, de păianjen. „Să fiu al naibii” - Îmi spun - și trântesc un picior În materialul acela neobișnuit. Simt duritatea pânzei și ceva cleios care-mi atinge pielea. Piciorul Îmi rămâne agățat. Trebuie să fac ceva. Nimic prin preajmă cu care să mă eliberez
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
de mai putea raționa. Se gândea tot mai intens la ea. Îl cotropea sentimentul acela tăios al interminabilei așteptări și Întrezări vidul imens În care plutise mereu. Undeva, Într-unul dintre ungherele Îndepărtate ale camerei, descoperi o uriașă pânză de păianjen. Pânza, de un albastru transparent, acoperea un pat masiv, peste a cărui lucire mată o văzu, dintr-o dată, pe ea, Întinsă acolo. Da, era chiar ea, cea pe care o aștepta din totdeauna. Fragilă, aproape străvezie, Înveșmântată În alb, cu
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
În mare viteză, fără să mai spună nimic. Mă contemplu de o jumătate de oră În oglinda de la baie. Am pielea urâtă, de un cafeniu spălăcit, brăzdată de șănțulețe Întretăiate, de pliuri În coada ochilor, ramificate ca niște pânze de păianjen. Din nas și din urechi Îmi răsar mereu fire de păr, cu tot efortul meu aproape zilnic de a le Îndepărta. Sunt aproape chel În vârful capului, iar pletele, inegale, Îmi atârnă haotic peste urechi. Îmi pipăi apăsat cu limba
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
am răspuns sec. Știu că nu m-a crezut. Eu Însă, din seara cu pricina, n-am mai fost capabil s-o iubesc. Lola mă asculta absentă. Apoi, sesizând că m-am oprit, mă privi senin și râse de un păianjen minuscul care-mi cobora din creștet spre frunte. Nu-i frumos să râzi așa, fetițo! În halul acesta (chestia e că Lola mea părea tare prost educată: dădea capul pe spate cu o degajare dezarmantă, În timp ce râsul ei căpăta accente
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
așteptat o binecuvântare. Mara îi zâmbi drăgăstos și Nela ieși. Înapoi în dormitor, Mara se simți din nou în siguranță. Puse florile în vază și scoica pe noptieră, apoi dădu drumul la televizor. Doamna Aurelia întredeschise ochii. Prin pânza de păianjen de pe ochi, văzu chipul drag al Marei. Când te-ai întors? — În seara asta. — Cum a fost? — Foarte aglomerat. — Ai avut timp frumos? — A fost foarte cald. — Te-ai bronzat? — N-am prea stat la soare. — Mi-ai adus o
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
picioare. Deschise ochii și văzu cum în jurul său vegetația creștea până în tavan. Jungla verde se modela după formele mobilei din cameră. Trunchiurile copacilor, moi ca de plastilină, erau înfășurate în liane groase ce se împleteau între ele ca plasele de păianjen. În vis ai tot felul de senzații și Emil se sperie că o să fie înghițit de arbuștii de lângă pat. Voia să facă să înceteze ploaia, însă picăturile continuau să cadă și să se amestece cu alte picături și să formeze
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
și s-O îngrop. De data asta n-am mai ezitat. Am luat un cuțit cu mâner de os, care se afla în alcov. Mai întâi am tăiat cu infinite precauții veșmântul subțire și negru care, ca o pânză de păianjen, Îi făcuse corpul prizonier, singurul voal ce O acoperea. Părea să fi crescut, talia era mai înaltă ca de obicei. Apoi i-am tăiat capul; din gât îi curseră câteva picături de sânge închegat și rece. Au urmat brațele și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
cărămizi, peste ruinele miilor de case antice. Pereții, tencuiți cu var, poartă o inscripție sub formă de friză, exact ca aceia ai mormântului. Cel mai mic detaliu al acestei încăperi îmi mănâncă o groază de timp. De exemplu, pânzele de păianjen din colțuri - pentru că, de când am căzut la pat, mă ocup mai puțin de mine. Cuiul lung plantat în peretele gros a suportat leagănul meu și al soției mele, poate și greutatea altor copii. Puțin mai jos, s-a desprins molozul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
traversat odată cu minusculii mei tovarăși munți zgrunțuroși de calcar, ocolind craterele adânci lăsate de cuie, coborând de-a lungul crevaselor adânci ale fisurilor din tencuială. Cu inima cât un purice, am Însoțit furnicile În bătaia muștei bâzâitoare, sunând alarma ori de câte ori păianjenul organiza un desant sau când vreun gândac ieșea din tranșee cu radarul de filigran al antenelor activat, rotindu-și turela lucioasă În direcția convoiului. Spre apus, au părăsit mlaștina prelungă de igrasie pentru a se pierde În tabloul electric de
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
vostru îmbrăcați ca de ședință, nu era vorba că cel mai important este să nu atragem atenția asupra noastră? Monte Cristo încă-și mai rumegă gîndurile care-l muncesc de dimineață, cercetează tavanul garajului cu privirea, igrasie, crăpături, pînze de păianjen. Petrică se fîstîcește puțin, nu-i vine nici o idee, nu-i trece prin minte nici o scuză. — Haideți că prea le luați pe toate în serios, dom’ Președinte, zice Monte Cristo, privind la papucii de lac ai lui Petrică, care începe
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
Viitorul, Axa, Contemporanul, Pămînt strămoșesc, mai nou, de voie, de nevoie, toată lumea citea Scînteia și Sportul popular. Apartamentul îți fusese sigilat de autorități timp de aproape șapte ani, așa că indiferent de duhoarea pestilențială, praful de un deget și pînzele de păianjen pe care le-ai găsit cînd ai ajuns acasă, trebuia să te consideri un norocos ca nimeni altul, pentru că după cum aveai să afli mai tîrziu, datorită unei nevinovate erori birocratice, nimic din ce-ți aparținuse nu-ți fusese confiscat. Din
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
dau seama de ce nu mă mai lua în seamă, știa ce o să se întîmple, vezi bine că aici e cheia problemei, adevărul a rămas undeva la mijloc, iar tu atîrni în gol de capătul unui subțire fir de pînză de păianjen care se poate rupe oricînd. Nu și-a închipuit că totul o să ia așa proporții, cine crezi că s-a gîndit, Părințele? Nici eu nici tu, de asta sîntem aici și ne stoarcem încă mințile, fiecare cu ce-l doare
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
Deși nu m-am putut hotărî nicicând s-o arunc, n-am făcut nimic ca să nu o pierd. După ce uitam de ea cu lunile, numai ce o găseam pe jos, în bucătărie, lângă găleata de gunoi, sau printre pânzele de păianjen de sub pat, sau vârâtă printre foile cu temele săptămânale ale studenților mei, sau sub telefon, împreună cu alte hârtiuțe pe care îmi notam mesajele telefonice și programul pe care mi-l întocmeam duminica pentru zilele săptămânii următoare. Ideea că e și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
momentul când trecuse de ușă, dar În clipa următoare stătea față-n față cu domnul Eckman. Între ei se afla un teanc mare de hârtii, iar domnul Eckman Își mângâia mustața și bătea darabana cu stiloul pe birou, În timp ce un păianjen Își trăgea sforile plasei peste o călimară uscată. Lumina electrică era slabă și fereastra era murdară de funingine, iar Într-un colț, pe o sofa de inox, doamna Eckman ședea și croșeta hăinuțe de copii. — Recunosc totul, spuse domnul Eckman
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
gândire atentă, ținuta vestimentară pe care o alese Lauren cuprindea patalonii ei favoriți, mulați, de culoare crem, o jachetă tricotată neagră, ușoară ca un fulg, din păr de nurcă, iar, pe dedesubt, un top din tul fin, ca pânza de păianjen. Își lăsă părul să cadă În valuri libere, după ce decise, fără să se bazeze pe nici o dovadă, că pe Giles nu l-ar fi atras o coafură Înfoiată. În dimineața aceea, m-a sunat din jumătate În jumătate de oră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
oțelul; mă apucase cu mâna de gât, îmi dăduse un genunchi în boașe, iar vârful cuțitului mi se apropiase de grumaz suficient cât să-mi zgârie pielea, făcând să țâșnească o picătură de sânge. Capacitatea mea de a opune rezistență - păianjenul detestabil al intenției vagi - dispăruse. Mintea mea căuta cu disperare o scăpare din situația aceea oribilă. Și care ar fi fost aceasta? Șiretenia țărănească a trupului. Când cineva îți pune cuțitul la gât, trebuie să stai nemișcat, ăsta e lucrul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
tablei. Oricât s-ar fi străduit, nu reușea să aranjeze cum trebuie schemele și legendele lor. Dacă voia să scrie „tufișuri“, terminația „-uri“ ajungea să fie notată pe verticală, iar literele se cățărau pe marginea tablei ca niște piciorușe de păianjen. Facilitatorul începuse să se încrunte din cauza efortului și, în scurt timp, fiecărei strâmbături îi corespundea un scârțâit al markerului pe tablă. Doctorii începuseră să se agite. Alan văzuse deja câțiva cunoscuți, inclusiv pe Hurst și pe Mukherjee de la cabinetul său
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]