347 matches
-
studente grecoaice venite să viziteze țara. Puțin cam naiv el a crezut. Nu-ți spun ce conversație s-a încins în limba lui Moliere pe care o vorbea destul de stângaci, ce râsete au fost, ce veselie! Credea tot ce-i pălăvrăgeam, dar nu-și lua ochii de pe mine. Mi-a cerut adresa de la Athena, chiar mi-a făgăduit că vine acolo să mă vadă. Colegele mele să moară de rîs! gata, l-ai prins în laț...! În Gara de Nord, când ne-am
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
a completat leprosul, observând cum pe Norocel îl apucă plânsul. -Eu am fost la mănăstirea de dincolo de pădurea prin care am trecut noi, zise leprosul, pentru a mai schimba discuția care-l făcea nefericit pe Norocel. Și tot așa au pălăvrăgit cei doi, până când au ajuns la marginea satului unde locuia omul. -Norocel, îți mulțumesc din inimă, ești un adevărat om după nume și renume, asta n-o uita. De aici încolo mă descurc și singur. La auzul acestor cuvinte, Norocel
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
cuvinte și expresii, la fel de mult pe cât strălucea puterea raționamentelor înțelepte ale lui Mitsuhide. La drept vorbind, ar fi fost ca o încercare de a judeca dacă mâna stângă o apucă prima pe dreapta sau invers. În orice caz, acum Mitsuhide pălăvrăgea cu Takigawa Kazumasu, iar ochii care-l priveau fix nu aveau deloc chef de râs. Mitsuhide observă - poate, speria inconștient de ceva - căci Nobunaga se ridică deodată în picioare. — Ia ascultă, Cap de Kumquat! Stăpânindu-se, Mitsuhide se prosternă la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
lucru și pipăi încă o dată vaginul prin țesătura aspră a pantalonilor. Și după meci? Ce făcuse după aceea? Se duseseră pe malul Atlanticului, pe Coldharbour Lane, unde bătrâni jamaicani cu pălării de nylon jucau domino. Bull băuse câteva pahare și pălăvrăgiseră un timp. Se întâmplase vreo chestie neplăcută? Bull nu-și amintea nimic. Și cu asta, basta. Fusese o seară de muncă. Bull avea marele ghinion de a fi redactor de divertistment la o revistă locală numită Get Out!. Își detesta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
hippies bătrâni sau de danezi morocănoși. Dar nu vreau să mănânc căcatul ăla. Nu vreau să-l mănânc.) Tocmai așteptam să-mi vină potolul când, prin ușa deschisă, își făcu apariția Martin Amis - știi tu, scriitorul cu care începusem să pălăvrăgesc mai deunăzi. Localul era plin și el a ezitat până când a văzut locul liber de la masa mea. Nu cred că m-a văzut și pe mine. Martin s-a așezat în fața mea, a scos imediat o carte din buzunar și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
îndelungat, fiindcă erau unii care doreau să asiste la două evenimente consecutive pentru a fi mai siguri de adevăr. La bodegă, în piață, pe străzi, grupuri de străini discutau despre Ceasornicar și despre orologiul său. Rareori schimbau vorba, iar atunci pălăvrăgeau despre întâmplări de pomină petrecute pe meleagurile de unde veniseră sau numai în mintea lor. Povesteau despre femei cu două capete, despre rîul care urcă la deal și despre omul care mănâncă fier; despre câini care guiță, despre broaște roșii și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
mai aflase ori mai scornise Pitpalacul! Să-i fie de bine, mașinăria lui o luase razna! Ce-or să-i mai râdă Scămoșatului în nas! Nici nu știau cum să-i mai zică. Sute de oameni se îndreptau spre atelier, pălăvrăgind voioși. Dezamăgiți, câțiva pelerini, ultimii, mergeau tot într-acolo. Dar, odată ajunși, și unii, și alții s-au privit nedumeriți: orologiul stătuse! Bătuse, știau bine, la ora nouă și patru minute, iar acum arăta nouă și treizeci și șapte și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
că la Borsec nu se poate să nu te fi curtat cineva. - Ei, uite că nu! În planurile mele cuvântul cuceriri nu a existat. Dar nu mă pot plânge, am avut o vacanță minunată, așa cum mi-am dorit-o. Am pălăvrăgit de ajuns, ar fi cazul ca acum să trecem la ale noastre: mâine ne încercăm norocul, mergem la directoarea spitalului, nu!? - Nici o grijă, o convingem noi, spuse cu fermitate Olga, de parcă ar fi avut certitudinea că toate ușile îi sunt
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
de a-l vedea pe celălalt în cele mai sordide situații. Dar dragostea mea se hrănește tocmai din asta. Îmi place să merg la cumpărături împreună cu ea, să beau cafeaua împre ună cu ea, să o privesc în cadă, să pălăvrăgim despre OZN-uri. Îmi place s-o privesc cum mănâncă și cum pune hainele la uscat. Când facem dragoste, intimitatea noastră e lucrul cel mai prețios, și plăcerea noastră depinde cu totul de ea. De fapt, fac dragoste două corpuri
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
ea să fie tot atât de răvășită de amintire ca și el, pentru ca între ei să existe o legătură, fie și una chinui toare și de nemărturisit. Mereu, când o conducea pe Ingrid spre casă, seara târziu, după orele de școală, pe când pălăvrăgeau despre orice privind cerul incendiat de amurg, și când îi întâlnea ochii, Victor încerca să afle din ex presia lor cât de mult știe, cât își amintește Ingrid și mai ales cât îi pasă. Mergeau pe străzi cu vechi clă
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
pe care i le revelasem. Din spațiile de ciment ale parcărilor de suprafață și de pe acoperișurile parcărilor supraetajate, examina deja cu un ochi limpede și lipsit de sentiment tehnologia care provocase moartea soțului ei. Cu o însuflețire forțată, începu să pălăvrăgească. - Ieri am plătit un taximetrist să mă plimbe pentru o oră. „Unde vreți“, i-am spus. Am stat într-un ambuteiaj uriaș aproape de pasajul subteran. Nu cred că ne-am mișcat mai mult de cincizeci de metri. N-a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
și restul femei, foarte vesele și gălăgioase, îmbrăcate în rochii frumoase, deschise la culoare, cu flori plăcute mai mari sau mai mici, nemțești ce să mai zic. Pe drum el îi prezintă grupului și foarte încântate iau înconjurat câteva turiste, pălăvrăgind între ele. El nu înțelegea nimic dar nu conta, tatăl lui Gigi era acolo. Două nemțoaice care se cunoșteau bine cu el, îi stăteau agățate de gât pe o banchetă. Gigi știa puțin cât să se descurce însă mai mult
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
dorea și Virgil, care-i ură și el noroc cumnatului său, bând coniacul mai încet, ca să-l savureze. Era un coniac de calitate, dar nu atât de bun ca lichiorul de import cu care-l cinstise în alte rânduri. După ce pălăvrăgiră vreo jumătate de ceas despre una și despre alta, Virgil puse punctul pe i și aduse vorba despre băiat, de care îi venea greu să se ocupe în lipsa nevestei; oare nu s-ar fi putut ca Iustina să aibă ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
atât de emoționați. Nu mai fuseseră niciodată împreună la Sibiu și Felicia nu mai avusese timp să-i scrie mamei sale, ca s-o prevină. Până la Videle, îi însoți și amicul Dobrescu, care mergea în vizită la niște rude. El pălăvrăgi tot timpul, vesel și pus pe glume ca întotdeauna, în vreme ce Victor se mulțumi mai mult să-l asculte, fumând și uitându-se pe fereastra compartimentului. Lasă, mă, nu te mai gândi atâta, că la-ntoarcere o să fii ginerică! îl asigură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
făcînd pe gazda, încercați să vă întindeți oasele cum puteți, că nu se știe cînd o să mai aveți ocazia, le face semn către un rînd de bănci de lemn înșirate în fața altarului. Noi trei mai avem cîte una-alta de pălăvrăgit, anunță. — Acum ce mai este? întreabă Roja neliniștit, urmărind grupulețul de umbre care se mișcă alene unduindu-se deasupra mozaicurilor crăpate de pe jos, contopindu-se cu personajele șterse pictate de jur împrejur pe pereți. — Ce să fie, spune Curistul, simțind
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
putea face era să asculte, cu o ciudă crescândă, apropourile reutilizabile și refolosibile, pe care și le făceau, într-un deplin acord, Getta 2 și Stejeran 1. — Tovarăși - spuse Felix S 23 -, cred că e cazul să anunț stingerea. Ați pălăvrăgit destul. Tovarășe Stejeran 1, am senzația că-ți cam bați joc de kilowații pe care ți i-a dat statu’. — Sunt kilowații mei - îndrăzni Stejeran 1 -, pot să fac ce vreau cu ei. Nu zău?! făcu Felix S 23. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
interes a stârnit în schimb ipoteza că Bătrânul plecase poate într-o lungă călătorie prin lume. „Cine știe prin ce porturi rătăcește acum?” a râs Siminel gata să îmbrățișeze cu entuziasm această versiune, care le-ar fi dat posibilitatea să pălăvrăgească îndelung despre țările calde la care visa el, dar, după câteva momente de reflecție, Mopsul a decis: „Nu, nu e posibil”. Și s-au întors la vechile istorii, care le inspirau mai multă încredere. Domnul Andrei pretindea că pe vremuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
gândea ce văzuseră și dacă au văzut strămoșii ceva cu o sută sau cu o mie de ani înainte. Nemaiavând nimic de judecat sau de făcut, cu trupul putred și fără altă avuție decât graiul, ședea pe gunoaiele maidanului și pălăvrăgea. Cine nu avea treabă se oprea la marginea drumului lângă acel maidan și-l asculta pe lepros. Totdeauna era mulțime adunată lângă maidan. Într-o zi leprosul striga: - El a tras un cerc pe fața apelor până la hotarul dintre lumină
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
și o scenă în genunchi... A, a intervenit Julia, asta e specialitatea mea, a exclamat ea și și-a pus mâna pe penisul tare ca piatra de sub materialul subțire al pantalonilor lui James. Grupul de bărbați începuse din nou să pălăvrăgească, dar când mâna Juliei a ajuns pe prohabul lui James, femeia a observat că unul dintre bărbați le făcea semne fără perdea celorlalți. Cu toții se opriseră din discuție ca să se uite la ei. Judecând după expresiile de pe fețele lor, bărbații
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
întrebă Vultur-în-Zbor. — Da, da, răspunse domnul Jones, împingând-o pe femeie în cameră. E doar un pic agitată, îi spuse într-un aparteu lui Vultur-în-Zbor. îi trebuie odihnă, atâta tot. îți propun ca noi doi să ne plimbăm. Să mai pălăvrăgim nițel. S-o lăsăm să se odihnească. Ești de acord? Sigur că da, spuse Vultur-în-Zbor. Așa că o lăsară în colibă și o luară către vâlceaua lui Virgil și Dolores de noaptea trecută. După ce plecară, Dolores se duse șchiopătând către cufărul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
place. La EMF, pe de altă parte, pretind că citesc rubrica Lex din Financial Times În fiecare dimineață Înainte de a ajunge la serviciu, deși dacă aș face asta, aș pierde acele treisprezece minute petrecute pe autobuz cu Emily verficându-i ortografia, pălăvrăgind, ținându-ne de mână. Agenții dubli mint ca să-și câștige existența. 15.12: Întreaga familie, Donald, Barbara, restul adulților și nepoții corespunzători, se plimbă pe pajiștea Înghețată care trosnește sub picioare, croindu-și drum printre vaci Holstein. Gerul năprasnic a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
10: Richard a ridicat tonul. Nu l-am mai auzit ridicând tonul până acum, poate doar ca să-mi ceară să-l cobor eu pe-al meu. Dar cum stăteam noi la masa din bucătărie, la micul dejun, cu copiii care pălăvrăgeau, nu v-ar fi venit să credeți auzindu-l cum s-a răstit la Emily. —Mami, pot să am o surioară mică? Nu, draga mea. — Dar vreau. Tati, pot să am o surioară mică? — NU, NU POȚI! —De ce? Pentru că mămicile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
luminat de un zâmbet trist. — Unchiul tău te iubește ca pe propriul lui fiu, nu-i așa? Întrebarea mi s-a părut deplasată și fără rost. Am încuviințat pe tonul cel mai expeditiv cu putință, neavând nicidecum de gând să pălăvrăgesc cu fiica Wardei despre relațiile cu familia mamei mele. Dar nu asta era intenția ei. Când voi avea copii, ai să-i iubești așa cum te iubește el? — Desigur, am zis. Însă acel „Desigur!“ a fost prea rapid, prea morocănos. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
nu am fost primit în particular. Suveranul îi avea în preajmă pe căpitanul slugilor înarmate, pe șeful cancelariei domnești, păstrător al sigiliului regal, pe maestrul de ceremonii, cât și pe alți curteni, cu toții mai somptuos înveșmântați decât monarhul însuși și pălăvrăgind nestingheriți între ei în vreme ce eu înșiram, emoționat, fraze cu trudă pregătite dinainte. La răstimpuri, sultanul ciulea urechea la câte un murmur, arătând totodată cu mâna că nu trebuia să mă întrerup. Dat find imensul interes pe care-l trezeau spusele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
a trebuit să mă sucesc un pic ca să aibă gâtul loc să se-ntoarcă. Și nu prea mă pricep io la sucit. În fine, am reușit să văd la ce se uita. Doamna Peters bea o cafea cu Denisha și pălăvrăgeau ca prietenele una cu alta. — Ooooh! am zis, oare despre ce-o fi vorba? — Nuș’, a zis Sheila, da’ nu-mi place. Dacă-i dă ei orele mele peste program, o omor pe vacă. Așa, ce ziceai de amicu’ tău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]