498 matches
-
Și sângele continua să curgă. Dacă află mama, are să se Înfurie. Dar ce mai putea face? De-acum, o făcuse. — Hei? Nu fă figuri. Ce, ai leșinat? Și dacă ți-l făceai În limbă, ce se Întâmpla? Îi spunea Miria pălmuindu-i În glumă obrajii. Când Valentina redeschise ochii, cerculețul de inox Îi străpungea de-acum buricul - și strălucea În lumina becului. — Îți dau o cremă pentru cicatrizare. Te dai cu ea de două ori pe zi. Dacă ești norocoasă, Îți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Iar el aștepta Încrezător acest triumf. Înmulțirea numelor masculine din agenda ei, Întârzieri nejustificate și telefoane suspecte Îl convinseră pe Antonio că Emma frecventa fără știrea lui tehnicienii de la studio și staff-ul de turneu. Se certau ore Întregi, se pălmuiau și se zgâriau la sânge, țipau până când ea Îl lăsa baltă, făcând cu mâna primului camion care trecea pe lângă ei. Și Îl Înfurie și mai mult faptul că după un timp Emma părea că nici nu mai voia să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Aris tocmai se pregătește să plece cu echipa, dar Încă e pe aici, ți-l aduc imediat, spuse Meri. Fără ostilitate și fără ură. — Îți amintești de mine? o Întrebă Maja. — Bineînțeles! râse spaniola. Ești mama Camillei. Numele acela o pălmui. Camilla nu voia să se Întoarcă acasă după petrecere. Continua să vorbească despre tatăl lui Kevin Buonocore. Zicea lucruri oribile, fără sens. Întotdeauna a avut o fantezie debordantă, Camilla. Îi pusese o mulțime de Întrebări nebunești, voia să știe dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
răsucită în jurul unei crengi. Cum se zvârcolea acolo, în înaltul copacului părea un gândac mic și pierdut. Așa că Talpă lăsase ușurel spada, care și așa nu era a lui, așteptând supus un ordin. Zogru se apropiase pe neașteptate și-l pălmuise scurt și năucitor, poate de trei ori patru ori, apoi îi îndreptase puțin calul și-l lovise peste crupă. În scurt timp, fiecare dintre servitorii prințului călărea în câte o direcție imprecisă, printre copacii groși ai pădurii și, deși se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
ochi era albastru ca lapislazuli, celălalt, verde ca iarba Egiptului. Când s-a născut, moașa a strigat că a venit o vrăjitoare pe lume și că trebuia înecată înainte de a atrage vreun blestem asupra familiei. Dar bunica mea Ada a pălmuit-o pe femeia aceea proastă și i-a blestemat limba. - Vreau s-o văd pe fiica mea, a spus ea, cu o voce așa de clară și de puternică încât au auzit-o și bărbații care stăteau afară. Ada i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
gura brusc și apa rece ca gheața îți intră direct în gât și-ți umple instantaneu stomacul, răcindu-ți așa de mult organismul că pneumonia e garantată, iar cine-o face corect, leșină imediat, dar nu-i voie să-l pălmuiești, trebuie doar să-l stropești cu apă rece pe față și-și revine, eu i-am zis că e-n regulă și să nu mai vorbească atât, să-nceapă, să profităm cât nu e nimeni prin preajmă, că dacă ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
o litanie care Îi aducea eliberarea, din păcate tardivă. - O noapte oribilă, da... Era aproape ora cinci dimineața cînd a venit să mă scoale, eu dormeam ca un animal de povară abrutizat de muncă, n-am priceput nimic, mi-am pălmuit fata... Tremura toată, biata de ea, tremura de frig și de frică, spunea că făcuseră o prostie mare, că trebuia să mă duc În golf, că se Întîmplase o nenorocire... Avea hainele Într-un hal fără de hal, ude, pline de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
e singur - și Îl Împinge cu umărul. Bruno Începe să se tragă Înapoi, tremurând de frică; știe cam ce va urma. „Lăsați-mă...”, spune el cu o voce slabă. Pelé se apropie și el. E scund, vânjos, foarte puternic. Îl pălmuiește violent pe Bruno care Începe să plângă. Apoi Îl trântesc la pământ, Îl prind de picioare și Îl târăsc pe jos. Ajunși lângă closete, Îi smulg pantalonul de pijama. Sexul lui Bruno e mic, e Încă sexul unui copil, golaș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
să dau timpul înapoi, nu aș mai face prostia cu reverențele. — Locuiesc și eu în casa asta. Își dă părul pe spate. Așa că și eu sunt tot stăpâna ta. Ar trebui să-mi arăți același respect. Îmi vine s-o pălmuiesc pe fata asta. — Mă duc să-i cer părerea doamnei Geiger, de acord ? Înainte să îmi poată răspunde ies ca o furtună din bucătărie. Nu pot tolera așa ceva. Dacă Trish îi ia partea, asta e. Îmi dau demisia. N-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
pregăti să mă joace În picioare când, cel rămas afară Îi strigă: - Stai! Vindecătorul Îl vrea Întreg pentru noaptea ce vine. - Da? făcu primul și se ghemui În fața mea. Mă scuipă și rânji. Mă scuipă din nou și apoi mă pălmui. Mai vorbești cu vorbele Tatălui? Ia zi, mai vorbești? Bun Înțeles că mai vorbeam: - Ești neam de șobolan, nu de bivol! Numai șobolanul te mușcă de călcâi atunci când nu-l vezi! Tatăl o să-ți stingă tot neamul! În crivățul Înghețat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
de reanimare.): Da’ ce i-am făcut eu? Eu n-am zis nimic. Ce-am zis eu? GARDIANUL: Suferă cu inima. Trebuie s-avem grijă. Nu trebuie speriat și nu trebuie contrazis... ARTUR: N-am știut. N-am vrut. GARDIANUL (Pălmuindu-l pe CĂLĂU.) Grubi! Scoală! (Către ARTUR.) Așa a fost el... Încă de mic copil... ARTUR: A fost mic? GARDIANUL: Am copilărit împreună... (Către CĂLĂU.) Scoală, Grubi, că ai treabă... CĂLĂUL (Buimac.) Cum? Ce? Care treabă? GARDIANUL (Semn către ARTUR
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
Dar eu știu, m-am interesat, după plecarea ta... Nu lucrezi la nici un ziar, minți În dreapta și-n stînga!“ Thomas nu mai avea vreme să scoată o vorbă. Bine că Helga nu țipa, ar fi avut tot dreptul; să-l pălmuiască, să-i dea cu geanta În cap, acolo, În plină stradă. Se vedea bine, o anume educație o făcea să se abțină, dar, totodată, să spună ceea ce avea de spus; totdeauna fusese așa, nici legătura cu Maricrisa nu o ținuse
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
înțeles din privirile lor că se distrau pe seama ei. S-a încruntat smucindu-se din brațele celui care încerca să-și lipească fața de obrazul ei. A reușit să se ridice și cu greu s-a stăpânit să nu-l pălmuiască pe acel „obrăznicuț”, precum îl numise în gând: - Mulțumesc, domnilor! Cred că ați putea fi ceva mai serioși, totuși. Nu credeți? Sunteți prea tineri pentru a vă permite acest lux, îi admonestă ea, căutându-și cu privirea sania. Tinerii au
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
începutul, ultima frază a unui roman trebuie să fie ca o lacrimă care rămîne veșnic în gura cititorului... Domnișoara ri îmi dă o palmă delicată, fără să spună un cuvînt. „nu divaga !” aceasta este semnificația palmei. De altfel, cînd mă pălmuiește, Domnișoara ri nu mai folosește persoana a doua plural, sunt singurele momente cînd mă tutuiește, cînd mă ia la per tu. 37. Mult prețuite scriitor, Nu pot intra la Cafeneaua Quadri fără să nu-mi răsune în minte muzica lui
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
că acest preaviz îți va vîrî mințile în cap, și nu vei aștepta să spun surorii dumitale, doamna Aglae Tulea, tot ce știu despre aventurile galante ale iubitului său frate. Un amic care-ți vrea binele" Dacă cineva ar fi pălmuit pe moș Costache, el n-ar fi fost mai zguduit decât de această banală anonimă. Se îngălbeni, și fruntea i se acoperi de sudori reci. Începu să se plimbe pierdut prin odaie, bolborosind vorbe fără înțeles. Aruncă scrisoarea, o ridică
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
bijuterii să vândă ceva. Atunci a desfăcut, cu un ac de cap îndoit, scrinul, unde știa că sunt brățările și a văzut că lipsesc. A fost scandal mare, să nu spui nimănui. Aurica a plâns, a țipat, soacră-mea a pălmuit-o că umblă la scrin, și celelalte. Acum s-au împăcat. Foarte bine. Cine știe ce învoială au făcut împreună?! Însă, eu acum vin să te-ntreb: frumos e asta? Dar Olimpia, ale cărei interese le prezint, nu are nici un drept? Actul
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
moare, viul a căpătat probabil obișnuința de a muri; fără de care nu s-ar explica de ce o insectă sau o rozătoare și chiar omul, ajung, după câteva sclifoseli, să crape atât de demn. X mă insultă. Sunt gata să-l pălmuiesc. După ce mă gândesc, renunț. Cine sunt? Care e adevăratul meu eu: cel care ripostează sau cel care se retrage? Prima mea reacție e întotdeauna energică; următoarea, moale. Ceea ce se cheamă "înțelepciune" nu e, în fond decât un veșnic "după ce mă
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
noi oamenii - barbați și femei - în câte închipuiri îmbrăcăm lucrul cel mai simplu din lume - puii noștri". Ea se aruncă pe pat. I se părea că are un copil la sân și-l mângâia, apoi îmbrobodi o perniță ș-o pălmui, o puiculi, ca și când ar fi copilul ei... Vremea se-ntunecase și ploaia începuse a plezni repede dar monoton în geamuri. Din când [în când ] câte un fulger strălumina pe un moment chilia, astfel încît, sub această repede strălucire, toată casa
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
aspru. Îțicontinui exercițiile de răufăcător? Ce-i cu acest caiet? Dă-l încoace! . - Este caietul meu! Îndrăzni a riposta Tudorel cu oarecare accent de demnitate jignită. . - Nimic nu mai e al tău aici, domnule ministru de externe!strigă Ioanide exasperat, pălmuind pe Tudorel. Acesta, palid, se retrase înapoi fără nici un cuvânt și dispăru umil pe ușa sufrageriei, iar Ioanide zvârli caietul în soba plină de jăratic. Pentru cele trei zile dramatice în care Pica fugise cu Gavrilcea și fusese împușcată în
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
era un bărbat onest, că văzuseră cu ochii lor cum acela stătuse liniștit. Astfel, un fapt veritabil devenise o problemă și nevinovatul păgubaș se transformase într-un delicvent care insultase. "Țipă în stradă, zicea Ioanide, că un necunoscut te-a pălmuit și îndată, printre cetățenii strânși din curiozitate, unii îți vor lua apărarea și vor afirma că au văzut cum ai fost atacat." Prin urmare, de unde până atunci Ioanide fusese arhitectul care G. Călinescu construise o biserică extravagantă, acum devenea eroul
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
vertiginos în mine și s-a lipit, ca o pecete a căinței, de sufletul meu. Cu câte pelerinaje ale iertării, doar de mine știute, nu a trebuit să le plătesc apoi! Când Ganea Ivolghin, cuprins de ură și mânie, îl pălmuiește pe Mîșkin, acesta îi spune: "O, nici nu știi cât de rău o să-ți pară! Cât de mult ai să suferi că ai făcut asta!" O asemenea replică poate surveni într-o lume în care personajele se pot imagina unele
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
bătută la cur ca să-i vină mintea la cap". Ce conta că prezența pe ecranul televiziunii, ore și ore în șir, a foștilor poeți de curte era o palmă pe obrazul poporului român dacă poporul român nu simțea că este pălmuit? "Apel către lichele"? Sigur, apelul acesta nu fusese făcut pentru și către lichele. El fusese făcut pentru a indica obiectul posibil al unei repudieri colective, pentru a împiedica ceea ce mai apoi s-a întîmplat. Apelul acela nu avea în el
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
care a fost pedepsit cu 600 de franci amendă. Mai zilele trecute impertinența acestui tânăr evreu i-a atras căteva palme de la un căpitan. În fine duminică sara a provocat din nou un conflict, căci a avut obrăznicia de-a pălmui, ce-i drept numai pe-un coreligionar al său, pe d-nu Moritz Brander, pentru că acesta se esprimase că jocul actorilor merită fluierat. Astăzi aflăm însă un ciudat detaliu asupra onorii evreiești. Moritz Brander, agent al societății Dacia, s-a
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
privință, caricatural e cazul unui director care ne spunea că "pedepsele corporale, ca furtunul, au fost interzise"... numai că avea unul la picioare! În școala lui, 32% dintre elevi spun că au fost loviți cu furtunul, 33% că au fost pălmuiți, iar 32% că au fost puși în genunchi. Se pare că, deși textele sunt bine cunoscute, folosirea pedepsei corporale în școlile primare djiboutiene ca în multe alte țări rămâne subiect de dezbatere. Dacă majoritatea interlocutorilor noștri sunt de acord că
Violența în școală: provocare mondială? by Éric Debarbieux () [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
Povestește mai departe, Mariedl. MARIEDL (se lasă pe spătarul scaunului și închide ochii): Grete se albește toată și bâlbâie numai: și unde-i, de fapt, așezată Australia? Hannelore se duce direct la Grete și, fără să spună o vorbă, o pălmuiește de câteva ori cu putere, de-i cade lui Grete proteza din gură și Pepi se așază într-o rână. Apoi îi spune că insul obraznic din spatele ei e un șofer de taxi care așteaptă să fie plătit și că
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]