1,946 matches
-
am făcut, eu îl omor! Numai să-l găsim!... Episodul 25 Marțianul În clipa când comandantul Felix S 23 își manifesta zgomotos furia pentru pierderea de pe orbită a satelitului natural „Veac Nou”, de masa lor se apropie discret chelnerul. — Tovarășe pământean - spuse el cu glas scăzut către Felix -, dumneavoastră ați pierdut cumva un satelit? — L-am pierdut temporar, răspunse comandantul. De ce? — E aici cineva care vrea să vă vorbească. Poate vă interesează... Din penumbra barului, trecând pe lângă cele două cilioaie, își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
zise Dromiket 4. „Apilarnil” nu vrei? Nu, răspunse marțianul. „Apilarnil” am. Episodul 26 Orizontul nostru de așteptare În sfârșit, după unele mici tergiversări legate de faptul că marțianul voia „Gerovital” ambalat în lăzi din lemn de nuc, făcură târgul: roboții pământeni dădură cele patru lăzi cu medicamente, iar marțianul le dădu coordonatele direcției în care dispăruse satelitul „Veac Nou”. — Deși nu beau - spuse marțianul, frecându-și mulțumit mâinile -, aldămașul îl dau eu. Ce beți? Antigel, răspunse comandantul Felix S 23. — Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
întrebă Stejeran 1. — O specie de vinoferi, numai că au dinții mai mari, îl lămuri prima femeiușcă. — Hai noroc! zise Felix S 23, apucând paharul cu antigel și dându-l peste cap. Să știți că sunteți foarte simpatice! — Îți mulțumim, pământene, răspunse a doua femeiușcă. Nu ne facem decât datoria. — Dar cum de sunteți așa de frumoase? întrebă Felix S 23. Sunteți o bucurie a circuitului optic. — E o poveste lungă, zise prima femeiușcă. Știți ce e aia orizont de așteptare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
Dați-ne niște pixuri, așa, de amintire. — Pixuri n-avem noi voie, c-am mai dat și ne-ați luat secretul la pastă, răspunseră femeiuștile. Atunci, rămâneți cu bine! zise Felix S 23. Tot învârtindu-vă! le urară femeiuștile. Roboții pământeni le îmbrățișară, strânseră îndelung una din mâinile marțianului, apoi, însoțiți de Getta 2, ieșiră din barul „Supernova” și se îndreptară spre navă. În curând, „Bourul” își ambală motoarele valide și, lăsându-se ușor pe-o parte, se înălță spre zări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
ale cunoașterii. Episodul 28 Probleme general-umane Se depărtară văzând cu telescopul de stația interplanetară a omuleților verzi și, foarte repede, nava spațială „Bourul” intră în viteza ei obișnuită, de croazieră. În cabina largă, confortabilă, era destul de cald. Cei trei roboți pământeni și cu roboata extraterestră Getta 2 stăteau în fotolii, privind prin hublouri. Priveliștea nu era prea atractivă: rar de tot, pe lângă navă treceau plutind bucățele de asteroizi și căpăcele de „Coca-Cola” pe care le lansase cine știe ce navetă spațială publicitară. Comandantul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
mai fi asta?! exclamă comandantul Felix S 23. Într-adevăr, în fața navei interplanetare „Bourul” se zărea ceva asemănător unui copil mergând pe o tricicletă, în aceeași direcție cu nava. Nu trecu mult și, datorită vitezei superioare a vehiculului nostru, roboții pământeni și Getta 2 putură desluși cu claritate un soi de băiețel, cu capul cam mare, poate și din cauza globului de sticlă care-i acoperea scăfârlia în întregime, cu corpul slăbuț, îmbrăcat numai într-o flaneluță de platină argintie și cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
ocupă nimeni. De-aia am fugit. Vreau să mă duc la bunica din 1943. — Bine - zise uluit Felix S 23 -, dar ceilalți bărbați din Alpha ce fac? — Care bărbați? făcu micul Benga. În galaxia Alpha nu sunt decât femei. Roboții pământeni tresăriră puternic. — Și e departe galaxia asta, băiețaș? întrebă părintește comandantul Felix S 23. Episodul 31 Mărturisirile micului Benga La întrebarea aceasta, micul Benga răspunse că nu știe exact. Păi tu cum ai venit din Alpha? întrebă Felix S 23
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
ținem lună... — Da’ aurul? Unde țineți aurul? Sau platina! zise bărbosul. Ia să vă văd plăcuțele! — Ce plăcuțe? făcu Felix S 23. Plăcuțele de la circuite! răspunse bărbosul. Dezechiparea! Uitându-se jenați unul la altul și toți la Getta 2, roboții pământeni începură să-și desfacă șuruburile din jurul șoldurilor. Primul fu gata Dromiket 4. Blondul veni lângă el și-i săltă puțin carcasa cu baioneta, aplecându-se și privind în interiorul lui Dromiket. — Aluminiu, raportă blondul. Făcu aceeași operație și cu ceilalți. În dreptul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
-i pruna. — Mari aiuriți sunteți, constată bărbosul și se așeză pe lada cu „Dero”, scoțându-și o țigară. Fumați, doamnă? — Cu plăcere, zise Getta 2, luând megalongul din pachetul oferit. — Stați și voi pe unde puteți, zise bărbosul către roboții pământeni care rămăseseră în picioare. Văd că nici scaune n-aveți destule. Episodul 34 Întâlnire de gradul zero În cabina de comandă a „Bourului”, agresori și atacați se așezară care pe unde putea. — Așa deci, făcu bărbosul, uitându-se compătimitor la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
amintire, fie-i piesele ușoare! spuse Getta și scoase din poșetă, arătându-le-o, o șaibă drăguță, lustruită. Episodul 36 Planeta tălâmbilor Povestea pe care le-o spusese Getta 2 despre soțul ei în impresionase vădit pe cei trei roboți pământeni. Se gândeau că, la urma urmei, într-un viitor mai mult sau mai puțin îndepărtat, aceeași soartă îi aștepta și pe ei: demontarea, recuperarea, recondiționarea și folosirea sub alt nume și sub alți indicatori. Un fel de metempsihoză a pieselor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
bune, că fac viermi. Și totul din cauza „Transcom”-ului. Anul trecut am pățit la fel cu pătrunjelul. În loc să-l culegem în aprilie, l-am cules în iunie, cu dinamită, că urma să însămânțăm napii. Episodul 42 Cosmic School Roboții noștri pământeni, însoțiți de Getta 2 și de micul Benga, ce dormea încă în magazia navei, nu zăboviră prea mult la ciupercăria „Avântul”; luară ca amintire câteva așchii din ciuperci și, pe la 16,32 (ora Bucureștiului), „Bourul”, cu scrâșnetul specific, decola în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
spre profesorul-robot. Un moment, spuse acesta, dând melcul la o parte și deschizând un caiețel. La M 4 se studiază ciorba de potroace! citi el în caiețel. Se apropiară de masa M 4 și văzură într-adevăr cum o elevă pământeană vioaie, drăguță, le explică unor jupiteriene durdulii, roșcate cum se face ciorba de potroace. Avea la dispoziție tot ce era necesar: gheare de găină, capete, gâturi, pipote, borș etc. — Aici ce se studiază? întrebă pedagogul, apropiindu-se de masa C
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
în schimb, ele sunt bâtă la gătit, la croșetat, la flirt, la gospodărie în general. Ale noastre sunt invers. De aceea le punem să se-nvețe reciproc. Anul trecut am avut o promoție excelentă de doici neptuniene și două cercetătoare pământene în geometrie plană. N-a fost ușor nici într-o parte, nici într-alta. Episodul 43' Cosmic School (III) Mai vizitară alte câteva clase din cursul superior de liceu și câteva amfiteatre studențești unde roboților tereștri li se explică principiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
Când calda strălucire a lunilor toride Va prinde să decline, când soare potolit Spre golfuri de-ntuneric va luneca, trudit, Își va rosti chemarea din nou, Eumolpide... La vorba lui, pătrunsă de-un tăinuit fior, Tu vei ghici durerea Zeiței pământene Și plânsetul Fecioarei ce câmpuri leteene, I-e dat mult timp să ude în roua ochilor. Și-n toamna, somptuoasă de purpură și nacru, În toamna unde seara încheagă tonuri vii, Prin surda picurare a orelor târzii Îți vei purta
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
Pe unda nenturnată a orei înclinați. Ne prăbușeam ... Când iată că, înclinînd privirea Acolo, jos, pe crusta de caldarâm și lut, Zărirăm două umbre unite: contopirea Sălbatecă, informă, a marelui Sărut. Păreau a nu cunoaște nici piedici nici osândă. Zăgazuri pământene n-aveau... Alt Demiurg Le stăpânea, desigur, cu-o pravilă mai blândă Făptura lor ciudată și vecinicul amurg. O, simplă înfrățire, pătrunderea lor oarbă!... - Când, când, interioarele mări vor izbuti Ca ele să se-mbine, ca ele să se soarbă
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
din astre, un dar ales, copilul nepătat, din infinit, călcând printre luceferi să mântuiască lumea de păcat. Dar nimenea nu L-a primit în casă și nicăieri un loc nu s-a găsit, pe Domnul Domnilor, al lumii rege, nevrednici pământeni L-au umilit. Într-un târziu găsit-a Iosif locul, un grajd umil, pe-un braț de paie seci, acolo-ai vrut și Te-ai născut, Iubire, căldură să aduci în inimi reci. Indiferența lumii încă doare, deși Te-ai
Poem de Cr?ciun by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83369_a_84694]
-
Privesc jocul de culori al toamnei pustii De speranțe și vise Printre arbori rătăcesc fantome stranii La tăcere proscrise. Anotimpul plin de nostalgii și tristeți Preludiul noului an A decis să salveze din noianul de vieți Doar pe un zeu pământean - --------------------------------------- Virgil CIUCĂ Flushing, New York, SUA 1 august 2013 ---------------------------------------- CIUCĂ Virgiliu, poet și scriitor român. Membru al Ligii Scriitorilor din România (Filiala București) și al Asociației „Amicii Statelor Unite”. Născut în comuna Ghercești, județul Dolj. A urmat cursurile liceale la Școala Normală
CONDAMNAREA (POEME DE REVOLTĂ) de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 951 din 08 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364332_a_365661]
-
Cultural > Spiritual > ELENA BUICĂ - TESTAMENTUL UNEI SCRIITOARE CARE A ZAMBIT VIETII Autor: Elena Buică Publicat în: Ediția nr. 967 din 24 august 2013 Toate Articolele Autorului În efemeritatea existenței noastre pământești, fiecare ne dorim să marcăm trecerea firească prin „cele pământene” în tradiția veche, sădirea unui pom, sau ceva care să ne reprezinte ca individ, parte dintr-o societate în care ne-am născut, ne-am format și am viețuit, cu bune și cu rele deopotrivă. Unii lasă averi, adevărate tezaure
TESTAMENTUL UNEI SCRIITOARE CARE A ZAMBIT VIETII de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 967 din 24 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364402_a_365731]
-
strigau implorându-mă să le acord spațiu mai extins, din care apoi să poată fi „gustate” cu bucurie și interes de către cititorii însetați de minunățiile acestei lumi. Zâmbesc astăzi vieții cu recunoștință pentru că mi-a oferit, spre încheierea destinului meu pământean, un complex de împrejurări ce mi-au permis a mă apleca asupra scrisului aducător de picuri de lumină din izvorul bucuriei curate și înălțătoare. Zâmbind vieții, am încercat să mă înalț prin scrieri dincolo de clipă, să explorez cu sufletul și
TESTAMENTUL UNEI SCRIITOARE CARE A ZAMBIT VIETII de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 967 din 24 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364402_a_365731]
-
sine o bucată de Filioară, cealaltă Filioară, adică de sat de sub cerul Văratecului și Agapiei. A rezidit-o în străinătate și odată cu ea și-a reclădit spiritul în alt loc, aproape opus după cultura, tradițiile, legile lui, culturii, tradițiilor, legilor pământene ori vremelnice, românești. Lumea descoperită de învățătoarea Filioara Roban în străinătate parcă e populată de tâlhari ai timpului. Aici oamenii storc ființa și sufletul clipelor și nu irosesc nimic din lucrul lor. În cele din urmă, după ce va fi suferit
FILIOARA ROBAN. FRUMOASELE MAME, FRUMOASELE ÎNVĂŢĂTOARE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1858 din 01 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/364448_a_365777]
-
numai tu poți să mă salvezi pe mine și pe Andrei din ghiarele diavolului. Te rog să nu-l uiți nici pe vărul nostru Costică...” și s-a stins ca o frunză ce se desprinde din pomul blestemat al vieții pământene. - Așa!... iar tu, dacă-nțeleg bine, măicuță dragă, te-ai angajat în fața muribundei că ai să te rogi Mântuitorului... să fie iertat un criminal? - Prea cuvioasă maică stareță, din fericire... și Andrei s-a stins în mod groaznic: a ars
A ULTIMA SPOVEDANIE de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 961 din 18 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364425_a_365754]
-
Privesc jocul de culori al toamnei pustii De speranțe și vise Printre arbori rătăcesc fantome stranii La tăcere proscrise. Anotimpul plin de nostalgii și tristeți Preludiul noului an A decis să salveze din noianul de vieți Doar pe un zeu pământean - Pe nenăscutul oștean NEBUNIA TOAMNEI Invadate de culori nebune Câmpurile par chilimuri scumpe, Ascultând de legile minune Sărbătoarea toamnelor irumpe. Nefi resc tronează galbenul aprins Cadru ireal de lumini și fl ori, Curcubeie vii pare că au nins Întregind tabloul
POEME NEWYORKEZE (1) de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 1104 din 08 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363766_a_365095]
-
brazii de argint, Eu grăbit îi ies în cale s-o dezmierd și s-o alint, Dar cochetă, capricioasă, dispare și n-o revăd Și mâhnit mă-ntorc din cale temător ca de prăpăd. Am noroc, din întâmplare, întâlnesc o pământeană, Părul blond, brațele goale sub hlamida-i diafană, Mlădioasă și senină cu mișcări de balerină, Sâni rotunzi, o față fi nă și privirea de regină. Creionam cu-nfrigurare planuri să-i ofer o fl oare Ea timidă și confuză mă
POEME NEWYORKEZE (1) de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 1104 din 08 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363766_a_365095]
-
fl oare Ea timidă și confuză mă privea din depărtare. Copleșit, aveam motive, mă gândeam c-aș vrea amor, Dar în zi de primăvară orice vis e trecător Clopotul singurătății m-a trezit din reverie Căci vedeam cu ochii minții pământene peste mie! AȘTEPTÂND PRIMĂVARA Au răsărit fără veste ghiocei de-un alb aprins Bate vânt de primăvară peste-un crâng fără cuprins Soarele încremenit nici nu arde, nici nu-ngheață La-ntâmplare-au apărut smocurile de verdeață Insistent ciocănitoarea bate
POEME NEWYORKEZE (1) de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 1104 din 08 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363766_a_365095]
-
nu-i toamnă, nici primăvară Acum au rămas pe Terra doar o iarnă și o vară! E VREMEA E vremea judecății vieții făr' de moarte E vremea renunțării la dorințe deșarte E vremea renegării credințelor obscene E vremea contemplării vieții pământene E vremea să impunem legea egalității Să condamnăm la moarte adepții nedreptății E vremea renunțării la forță și războaie E vremea să stârpim lupii în piei de oaie E vremea condamnării tiranilor netrebnici E vremea judecării armatelor de clerici E
POEME NEWYORKEZE (1) de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 1104 din 08 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363766_a_365095]