44,744 matches
-
Toma Grigorie Gustul întoarcerii o lumină străvezie mă izbise peste față precum valul Dunării când m-am decis să-mi părăsesc sejurul de nouă luni din marsupiul ochilor lipiți mama golenceancă tocmai venise să mă nască de la târgul calafetean în Duminica Tomii pe atunci se năștea acasă cu moașe empirice tata resimțea o greutate mai mare în ranița de război când
Poezie by Toma Grigorie () [Corola-journal/Imaginative/3553_a_4878]
-
alte trupuri nepotrivire de caracter totul încape într-o pălărie a mutului om ce-și rupe linia vieții din palmă vreascuri putrezite doar carnea luminii e trează lacrima ta adormiți nebunii în regele lear scapătă grija frumoasă a tresăririi apa părăsită din ciuturi somnul vulnerabil al fecioarelor în așteptarea învingătorilor lasă răsplată învinșilor vicleșug moștenit după trădare bătaie clopotului în liniștea copilăriei mai tânăr cuibului de vulturi împletește-n gard de nuiele clipele zilei poartă stăpânii somnului frica învinșilor aprinde rug
Poezie by Gheorghe Vidican () [Corola-journal/Imaginative/3416_a_4741]
-
în mijlocul unei păduri începe să miroasă-a mâncare aerul e găurit de păsări aprinse soarele un cuib de viespi care urcă spre noi când se face noapte eu mă retrag să le povestesc și copiilor cum în desenul meu acum părăsit pe asfalt un mic suflet stă în picioare lângă un cadavru în zori soarele va coborî din nou prin fereastra noastră cu un șir de viori întinse pe sfoară care în bătaia vântului se întorc de la dumnezeu Weekend în plină
Poezii by Viorel Mureșan () [Corola-journal/Imaginative/4913_a_6238]
-
șofez o pasăre Să fug unde văd cu ochii dar să ajung cu bine la Florența. Păcat De n-ar avea poemul o rană incontestabilă ca ordinul de vânătoare al Dianei în pădurile Traciei Splendoarea mea moartea mea te-aș părăsi în clipa asta de uimire Ce păcat ce păcat am iubit și n-am pierdut. Și deodată În vremuri de ciumă scotea cariul din lemnul bibliotecii și-l băga într-un măr verde Scotea viermele din mărul roșu și-l
Poezie by Ovidiu Genaru () [Corola-journal/Imaginative/4503_a_5828]
-
în cer, sîngele ei îmi udă pielea mea foșnitoare ca o mireasă pe care o dezbrac în patul pe care o fac cruce în care mîini nevăzute bat cuie în palme, în tălpi - iubitul meu, iubitul meu, de ce m-ai părăsit - mîine, le spune celor nevăzuți, veți fi cu mine în barul din colț, unde voi fi și eu, crucea mea coborînd ca o umbră după apus în trupul care i-a dat naștere - voi dormi la nesfîrșit în brațele ei
Pustia by Gellu Dorian () [Corola-journal/Imaginative/4927_a_6252]
-
în cer, sîngele ei îmi udă pielea mea foșnitoare ca o mireasă pe care o dezbrac în patul pe care o fac cruce în care mîini nevăzute bat cuie în palme, în tălpi - iubitul meu, iubitul meu, de ce m-ai părăsit - mîine, le spune celor nevăzuți, veți fi cu mine în barul din colț, unde voi fi și eu, crucea mea coborînd ca o umbră după apus în trupul care i-a dat naștere - voi dormi la nesfîrșit în brațele ei
Pustia by Gellu Dorian () [Corola-journal/Imaginative/4945_a_6270]
-
poartă trupul și își pierde urmele-n zăpadă și, mai ușori, nu ne mai înșurubăm în pământul cu morți. Și știu asta pentru că tu nu poți să mori, iubito, pentru că nu poți să dispari, mamă, pentru că nu poți să mă părăsești, tată. Acest cărucior în flăcări arzând toate dealurile, toate clădirile și toate mările, nu e decât șirul de forme care mă urmează veșnic. Cad din vârful muntelui și mă prăbușesc în gheața adâncului. Mă opun... Gândesc... Deci exist... Mișc mâinile
Podul by Liviu Georgescu () [Corola-journal/Imaginative/5635_a_6960]
-
adâncului. Mă opun... Gândesc... Deci exist... Mișc mâinile din ce în ce mai lent, până când nu mai plutesc. Iar sufletul se ridică deasupra și începe să cunoască, prinde fulgerele din univers și le crește lumina. O pace albă pătrunde. Cineva îmi încălzește trupul nemișcat, părăsit. Cineva țopăie pe pieptul meu ca o pasăre înnebunită, în rit. Un magnet mă trage spre el cu forță enormă și cad spre inima mea întunecată, spre infime tunele ce tremură ca ierburile marine bătute de valuri eterice. Cad în
Podul by Liviu Georgescu () [Corola-journal/Imaginative/5635_a_6960]
-
zăpadă, dar eu nu mai mă înșurubez în pământul cu morți. Și știu asta pentru că eu sunt peste tot și tu nu poți să mori, iubito, pentru că tu n-ai putea să dispari, mamă. Pentru că tu nu poți să mă părăsești, tată.
Podul by Liviu Georgescu () [Corola-journal/Imaginative/5635_a_6960]
-
decât după orice ceas pâlcuri de chiparoși își lasă umbra de catedrală pe pământ semnalizând întoarcerile vântului vântul împrejmuind cu spumă pietrele abia uscate ce-ntr-o clipă își întunecă iarăși albeața Vilele în culori de argilă au un aer părăsit câteva bărci dorm în largul mării căsuțele din golf par paturi suprapuse într-un cămin de burlaci piezișe stânci ies din mare păzind fruntarii invizibile verdele și albastrul joacă în urmele de vapoare stânca din mijlocul mării se arată o dată
Moartea la Toulon (fragment) by Constantin Abăluță () [Corola-journal/Imaginative/5997_a_7322]
-
Ion Mircea Zarurile au fost aruncate și ele părăsesc suprafața de joc și se rostogolesc în spațiu și a fost seară și a fost dimineață. sunt zile în care ea se sufocă în propriul corp și-atunci e o țară în foetaj o țară ca un lift mutat de la
Invazia cifrelor by Ion Mircea () [Corola-journal/Imaginative/6105_a_7430]
-
acoperă podeaua pereții și tavanul a fost îndeajuns să acționeze oberlichtul și să vadă clădirile năpădite de cifre esplanada din fața catedralei și piața orașului îngropate sub omătul lor murdar oameni din cap până-n picioare împachetați în fracții. atunci și-a părăsit propriul corp și s-a mutat definitiv într-al meu așa că apariția zarurilor rostogolindu-se pe străzi cu fațetele lor înnegrite mărunt cu litere și cuvinte din toate limbile pământului a fost o ușurare și o binefacere pentru toți. după
Invazia cifrelor by Ion Mircea () [Corola-journal/Imaginative/6105_a_7430]
-
multă vreme absent prea multe coduri nerespectate „când alții mor după statui și nume" la 4 dimineața o nouă criză în camera de hotel în care ai fi vrut să te sinucizi inoperabil și alb ca varul cu picioarele cangrenate părăsit te vei gândi la moarte ca la un fruct înfășurat în sârmă ghimpată înțelege că frumusețea există îți va șopti un copil fără mâini aplecat peste o conservă de carne vei încerca să-nțelegi vei fi mai aproape ca niciodată
Poezie by Claudiu Komartin () [Corola-journal/Imaginative/6387_a_7712]
-
doar ochii, parcă, Simțeam cum de plăcere i se-ncarcă. Mergeam asemeni lui, pășind pe-o urmă Lăsată-n iarbă, ne-nsoțea în turmă Și cerbi și nevăstuici cu botul umed, Și încercam voios să mă încumet Să nu-l mai părăsesc deloc de-acuma, Cînd pipăiam chiar eu cu pieptul bruma, Și să ajung, mereu prieten cu dînsul, Acolo unde-s una rîsul, plînsul, Ca să mă tupilez cuminte-n casa Lui Dumnezeu cel moale ca mătasa. Și curcubeie se roteau deasupra
Călătorie by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/6755_a_8080]
-
divin la sfârșit vaier și suspin negre amare și nenumărate postiri dulci străvechi și enigmatice rostiri căderile mele-n abis au devenit - zice estetul -fastuoase călătorii în cer încetul cu încetul iar de când femeia zilelor și nopților mele m-a părăsit caut preajma drepților mutați de mult în țărână și în uitare vai nimeni știre-n lume de mine nu are rostirea numai rostirea e panaceu și alean precum apusul de soare mediteranean iar atunci când nu am cu cine mă convorbi
DIMINEȚI LIGURE by Mircea Petean () [Corola-journal/Imaginative/6495_a_7820]
-
doar ochii, parcă, Simțeam cum de plăcere i se-ncarcă. Mergeam asemeni lui, pășind pe-o urmă Lăsată-n iarbă, ne-nsoțea în turmă Și cerbi și nevăstuici cu botul umed, Și încercam voios să mă încumet Să nu-l mai părăsesc deloc de-acuma, Cînd pipăiam chiar eu cu pieptul bruma, Și să ajung, mereu prieten cu dînsul, Acolo unde-s una rîsul, plînsul, Ca să mă tupilez cuminte-n casa Lui Dumnezeu cel moale ca mătasa. Și curcubeie se roteau deasupra
Călătorie by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/6734_a_8059]
-
cînd timpul e rău nu mai am nevoie nici de miere și nici de lapte dulce sub limbă sau deasupra de limbă sub pernă în pernă sau deasupra de pernă cînd timpul e rău dumnezeu îmi întoarce spatele și mă părăsește-n pustiu cînd timpul e bun iisus îmi întră în casă și-mi arată rănile lui de pe cînd zăcuse pe cruce în cuie bătut acum două milenii cînd timpul e bun pot fericit să port și papuci de miere și
Poezie by Nicolae Tzone () [Corola-journal/Imaginative/6641_a_7966]
-
buzunar, fără ca acesta să simtă sau să observe ceva. Plata consumației a făcut-o de data aceasta, bine înțeles, Dumitrescu, care pentru a nu fi descoperit s-a grăbit să plece mai devreme decât tovarășul său. Puțin mai târziu a părăsit și Sidac birtul. Nu făcuse însă nici zece pași, când, din întâmplare, pipăindu-și buzunarele, a constatat spre marea lui surprindere că îi lipsește portmoneul cu suma de 7000 lei. Nefiind nimeni lângă el în birt, bănuiala a căzut deci
MIRCEA STREINUL – texte restituite by Mircea A. Diaconu () [Corola-journal/Imaginative/6598_a_7923]
-
în Rohozna, venind în ziua de 3 martie crt. la Cernăuți, s-a dus în lăptăria lui Herman Picker să facă o consumație. Aici a pus ochiul pe o blană a lui Picker ce se afla în cui. Când a părăsit localul s-a îmbrăcat în blană, făcându-se nevăzut. După scurt timp, proprietarul lăptăriei Picker, voind să îmbrace blana, a constatat cu groază că blana nu mai este la locul ei. Atunci o servitoare din lăptărie a alergat după hoț
MIRCEA STREINUL – texte restituite by Mircea A. Diaconu () [Corola-journal/Imaginative/6598_a_7923]
-
ăsta i se întipărise în minte, nu se știe de ce, și-l folosea totdeauna ca să-și alinte favoriții. Apoi se îndreptară împreună spre un fost sanctuar dacic, acum abandonat. Hunarus reușise să-i explice lui Tiberius Agillus că locul fusese părăsit pentru că, fiind conceput după calcule astrale, se constatase că muncitorii, beți, plasaseră megaliții geșit. Solstițiile și eclipsele nu mai cădeau în zilele prevăzute. Regele timpului se mîniase îngrozitor, îi trimisese imediat pe meșteri la Zamolxe și interzisese, într-un moment
Proză by Horia Gârbea () [Corola-journal/Imaginative/6593_a_7918]
-
Emil Brumaru M-ai umilit cu tristele-ți cuvinte. Cui să-i mai dărui ramuri cu parfum? Sînt părăsit la capăt greu de drum Și nici nu știu: vorba ți-e dreaptă? minte? Cum m-am umbrit! Te-ai luat după proverbul: " Nu iese fum dacă nu-i pic de foc."? Stau încîlcit ca-n coarnele lui cerbul. Mi
M-ai umilit cu tristele-ți cuvinte… by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/6947_a_8272]
-
Până la Templele Timpului zălogit în cele trei piramide. Zice-voi: sfârșit-am pâinea, un veac am încheiat Pe Tărâmurile celui dintâi văleat -De-un ciorchine de strugure mustind rămas-am beat -Am ajuns Marele Fecior Făt-Frumos din Focida Care, ca fluturele, părăsindu-și crisalida, Care, ca fluturele, ispășindu-și omida: Eu sunt Furga Murga Samurcaș Cu Feciorul Țugulea Mătușii din Amorgos alb cât un caș. Să facem focul de amurg La care mulgem sutina de oi, La care merele să dea în
Poezii by Ion Gheorghe () [Corola-journal/Imaginative/6777_a_8102]
-
unei mări verzi, străvezii, curățindu-se de toate cele, ghemul încâlcit al anilor trăiți până atunci i s-a deșirat și destrămat ca fumul prin ochii minții. Și-a revăzut, acolo în satul de pe malul Dunării pe care nu-l părăsise niciodată, lunecând una după alta, zilele fără hotar și lipsite de griji ale copilăriei, apoi pe cele ale tinereții, năvalnice, de o înverșunată risipă; cât și zilele anilor de mai dincoace, din puterea vieții în care se găsea, când așezate
Reîntâlnirea cu zmeul by Ovidiu Dunăreanu () [Corola-journal/Imaginative/6627_a_7952]
-
precum un sânge neplecat de-acasă precum un plâns care-a rămas în rasă (21 iunie 2008) Ritual (toiagul) am murit de trei ori - dar și mâine îmi strig îngerii peste pârleaz ei se zbenguie în jar și în pâine părăsindu-mă-n verbul meu treaz eu sunt adversarul rostirii pluta ce mite fluviul stufos așez în geana cerului mirii și mă scufund în toiagul meu ros (14 iunie 2008) Ritual (hrisov) hai la somn inimă beată de aer hai să
Simple ritualuri by Gheorghe Istrate () [Corola-journal/Imaginative/7197_a_8522]
-
mirare sunt omul înghețat în întrebare (1 iunie 2008) Ritual (cutume) afară afară afară se-aude se-aude se-aude cum sforăie morții de vară pe prispele lor strâmte și ude au ieșit ca prin vis de sub casă pipăie obiectele părăsite de mult și reintră decent în credință și rasă bătrân în bătrân și adul în adult moșii mei tineri neterminați copii agățați de cireși și de nume morții mei fără ochi și mirați în infinite și albastre cutume (14 iunie
Simple ritualuri by Gheorghe Istrate () [Corola-journal/Imaginative/7197_a_8522]