2,742 matches
-
casele de peste drum. B2: Poartă mică... pomi în floare... o fereastră luminată... streșini albe de ninsoare... F1: Toate-i par ca "altădată..." F3: Și păreri-de-rău trecute cad pe inima-i trudită, ca un stol de păsări mute pe-o grădină părăsită... B2 (ușor reverberat): Bulgăraș de gheață rece, iarna vine, vara trece, și n-am cu cine-mi petrece... Bulgăraș topit în foc... Dacă n-am avut noroc... Dacă n-am avut noroc... * B1: O, vis al iubirii trecute! Sunt singur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
voluptățile lumii, vorbind despre foxtrot, charleston... Dar toate astea le abordează din exterior. Rare concluzii sau moralizări deduse mai mult din ton. Roy Disney din California vine la Hollywood, să-și ajute fratele mai mic Walt. Acesta, într-un garaj părăsit, a început prin a desena scene din Alice în țara minunilor ce le-a trimis celor ce credea că-l vor putea ajuta să facă primii pași în noua cinematografie, cea a desenelor animate Acum, cu ceva bani strânși, face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
-l salva, într-o dovadă a ta de supremă compasiune. Strigi la el puternic, dar nu te ascultă. Nu este surd, dar a auzi este un dat, a asculta-i o calitate. Îți întoarce spatele și te lasă, iar tu, părăsită, suferi în sinea ta, și lacrimile mereu îți mocnesc sub pleoape, dar, de revărsat, nu se revarsă, pentru că ești o mamă puternică; măcar așa vrei tu să dai impresia. În timp, ajungi să strângi în tine tot prisosul de amărăciune
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
am, este prea amorțit, îngropat cu totul, ca într-un mormânt! Imaginează-ți, dacă sufletul omului să zicem că ar fi un superb lac cu apă limpede, atunci cu siguranță că sufletul meu n-ar fi altceva, decât un heleșteu părăsit, plin cu alge care put! Mă privesc câteodată în oglindă și observ doar o străină cu privirile tulburi, răvășite. Mam schimbat mult, sunt ca o haină învechită, destrămată, ponosită. Totul în mine poartă pecetea altcuiva decât a mea, încât simt
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
de insulă ce se Întinde spre el pornind de la jumătatea apei. Art.574 În cazul În care o apă curgătoare, formându-și un braț nou, Înconjoară terenul unui proprietar riveran, el rămâne proprietar asupra insulei astfel create. Art.575 Albia părăsită de o apă curgătoare care și-a format un nou curs va avea regimul juridic stabilit În legea specială. Art.576 Accesiunea naturală asupra animalelor (1 Animalele domestice rătăcite pe terenul altuia Îi revin acestuia din urmă dacă proprietarul nu
Medierea litigiilor care privesc posesia by Mihai Santa () [Corola-publishinghouse/Law/1701_a_2910]
-
realitate care nu dădea bine În ochii muritorilor de rând. Biete Întrupări, frustrate, Închistate, care trăiau după mentalități și prejudecăți goale de sens , privându-se de cel mai Înălțător și revigorant sentiment: iubirea. Fără iubire, sufletul este asemenea unei fântâni părăsite, asemenea unei păduri unde nicio pasăre nu mai cântă. Grea povară pentru trăirile mele care-i căutau mereu privirea, atingerea. Sfârșitul de săptămână și sărbătorile erau de-a dreptul ucigătoare. Desigur, un binevoitor a făcut cunoscută legătura noastră. Lucrurile s-
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
cu alai de obiceiuri și tradiții. „Casa părintească” - răbufnire tandră, nostalgică, emoționantă. Iată, o descriere inegalabilă a casei părintești, a casei copilăriei: „Casa părintească nu e doar o casă, nu e doar un loc undeva, care poate fi vândut, dăruit, părăsit, uitat... pe care, cu timpul, vânturile și ploile o pot dărâma, fiind fără de stăpâni. Casa părintească sunt trăirile, simțirile, bucuriile, amintirile frumoase, imaginile întipărite în suflet, pe care nimeni nu ți le poate lua, de care nimeni nu te poate
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
în alt registru. „Ești oarbă!” - dispută teologică de mare profunzime, demnă, întru apărarea dreptei credințe. „Incendiul”: importantă scriere autobiografică; sensibilitatea autoarei se vede încă de la acest episod relatat în povestire, petrecut în copilăria acesteia. Privirea prin gaura cheii ușii bisericii părăsite a satului, ca o privire de aici către dincolo, din spațiul profan către cel sacru, amplifică sentimentele copilei față de biserica părăsită, abandonată, aflată în degradare ca și construcție, însă, care, chiar așa, nu este lipsită de cinstirea cuvenită sfințeniei sale
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
se vede încă de la acest episod relatat în povestire, petrecut în copilăria acesteia. Privirea prin gaura cheii ușii bisericii părăsite a satului, ca o privire de aici către dincolo, din spațiul profan către cel sacru, amplifică sentimentele copilei față de biserica părăsită, abandonată, aflată în degradare ca și construcție, însă, care, chiar așa, nu este lipsită de cinstirea cuvenită sfințeniei sale, creștinii satului, privind la ea rugători, cu credință și speranță în izbăvirea ei și a lor. Sentimentele copilei sunt tulburătoare: „Mi
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
casa părintească. Preferă să lase să mai treacă ceva timp, poate se mai deprinde cu ideea. Apoi se gândi și își zise: „Casa părintească nu e doar o casă, nu e doar un loc undeva, care poate fi vândut, dăruit, părăsit, uitat... pe care, cu timpul, vânturile și ploile o pot dărâma, fiind fără de stăpâni. Casa părintească sunt trăirile, simțirile, bucuriile, amintirile frumoase, imaginile întipărite în suflet, pe care nimeni nu ți le poate lua, de care nimeni nu te poate
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
vedeam. Pe locul gospodăriei lui moș Ion Vinaru, am văzut o priveliște care inspira tristețe și frică fiecărui trecător. Oamenii din sat, cu adevărat, mai degrabă preferau să înconjoare, numai să ocolească acel loc, să nu treacă pe lângă el. Totul părăsit, urât și distrus. Doar urmă se mai cunoaștea, unde a fost gard și unde a fost poartă. Casa, care era odată cea mai mândră din sat, abia se mai ținea să nu cadă, năpădită de buruieni până la prag. Via cea
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
de zilnicele talazuri”. Singură și tristă, învechită de timp, de ploi și ninsori, biserica semăna cu un cerșetor ce nu-și ia ochii lui, rugători și triști, de la mâna trecătorului, așteptând în orice clipă un gest de milostenie din partea lui. Părăsită și uitată de mulți, cu zidurile ce o înconjurau pe jumătate dărâmate, fără poartă, biserica mai păstra chipul smerit și curat, adierea sfințeniei care trezea fiorul credinței în inima celor care treceau pe lângă ea și i se închinau cu evlavie
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
cu agitația mea. De ce nu-mi găsesc liniștea, de ce caut mereu, de ce trăiesc atât de dureros sentimentul neîmpliniri? Trebuie să am tăria să-mi răspund cinstit la aceste întrebări, cinstit și până la capăt. Se uită în jur. Casa pare pustie, părăsită. Se îndreaptă de șale, o doare spatele, o doare fiecare bucățică din trup. O doare și măduva spinării de atâta oboseală. S-ar fi întins pe jos, ar fi zăcut nemișcată, zile în șir, dar știe că nu poate să
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
cu cariera sa didactică. A fost singura perioadă a vieții mele frământate de adevărat om liber. „O tempora!” Am amintit de moara bunicii, care a fost nevoită, în anul 1961, s-o închidă, autoritățile interzicând orice activitate de morărit, rămânând părăsită de mușteriii ce stăteau la rând cu căruțele cu cai sau cu carele cu boi, pline cu saci îndesați de boabe de porumb. Totuși, copiii n-au întrerupt parteneriatul cu moara pustie, cu toate că gârla morii a fost deviată și scăldătoarea
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
a unei comunități juridice internaționale, care nu trebuie să se confunde cu organismul particular al «Societății Națiunilor», având anumite puteri asupra fiecărui stat În parte, ajung deseori la concluzia că principiul, sau dogma, cum spun ei, a Suveranității Statului, trebuie părăsită”. Giorgio del Vecchio milita convins că: „Această soluție este inexactă; și trebuie Înainte de toate să corectăm Însăși punerea problemei. Suveranitatea ca și Statul, nu e altceva decât centrul unei organizări juridice, centrul din care emană, sau se consideră că emană
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
mai rar. Până ce, în urmă cu câteva zile, telefonul fatal: eu, măi bărbate, nu mai mă întorc în țară. M am măritat. Am să văd cum am să fac cu fata. Tu? Descurcă-te cum poți și cum știi . Năucit ,părăsitul, a hotărât pe loc. Mă spânzur. Eu, da; însă, cu fata, ce fac? În clipele următoare a decis ce face și cu fata. E prea mică. Dacă rămâne singură se prăpădește. Mai bine să n-o las. Întâi o spânzur
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
ai dreptate... chiar așa o să procedăm. Hai, mai toarnă unul, din ăsta, și gata. Vedem noi ce-o mai fi, pe iarnă... Piu, piu, piu... Deși în ziua aceea nu vânase nimic, totuși, când ajunse pe malul canalului de irigații părăsit, era bine dispus. De fapt, mai de fiecare dată, atunci când ieșea din casă cu arma de vânătoare, nu pleca, pe unde pleca, neapărat, cu intenția de a reveni cu trofee cinegetice. Pleca, mai mult, pentru a lua o gură de
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
scăpăm de o dificultate, pedeapsă sau responsabilitate. Deja sus, soarele ardea. Am pătruns într-un labirint de străduțe pustii, mărginite de case cenușii care atingeau ciudate forme geometrice: cubice, prismatice și conice: erau străpunse de lucarne joase și întunecate, șubrede, părăsite, provizorii. Era de neconceput ca o ființă vie să fi locuit vreodată în ele. Ca o lamă de aur, soarele reteza umbra pereților, străzile se alungeau între vechile ziduri albe. Totul era liniștit și mut, ca și când elementele respectaseră legea sacră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
mine însumi. Involuntar, am început să merg spre casă, fără să văd pe nimeni și nimic. Aveam impresia că rătăceam printr-un oraș necunoscut. În jurul meu, case stranii, diforme, cu diferite forme geometrice erau străpunse de lucarne negre și păreau părăsite. Era de neconceput ca vreo ființă vie să fi locuit cândva în ele. Pereții lor albi răspândeau o lumină morbidă și, lucru bizar, incredibil, de fiecare dată când mă opream în dreptul unuia dintre acești pereți, lumina lunii placa pe suprafața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
scurt moment de teleshopping, În care doi Îngeri demonstrează funcționarea unui aparat universal de gimnastică, al cărui preț e de doar 1,99 fapte bune. În cele din urmă, ceva mai liniștit, decedatul se trezește Într-o stație de autobuz părăsită, aflată În mijlocul pustiului. De acolo, o săgeată ruginită indică direcția În care se află turnul - lucru inutil, Întrucât acesta e vizibil de oriunde. Poți să te Îndepărtezi, și el rămâne lângă tine, ca o umbră, Îndepărtarea chiar Îl apropie, căci
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
și la cele două spectacole reunite sub genericul Danse. Entre. Deux. Primul, broken car, realizat de Bernard Baumgarten, ne-a adus într-o lume bine cunoscută, contemporană. Un cuplu aflat într-o mașină (Dacia) rămasă în pană, lângă o casă părăsită, fără nici un fel de semn de viață în jur, se agită mai mult sau mai puțin în interiorul mașinii și în jurul ei. Totul se vede, filmat, pe un mare ecran din fundal. Apoi, cei doi interpreți apar și pe viu, rămânând
Danse. Entre. Deux by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/9192_a_10517]
-
inginer. Colonelul inginer a însoțit echipajul unui elicopter exsovietic la cercetarea primară încasând o doză de radiație provocându-i leucemie, după 7 ani a plecat în lumea veșnică. În urma controlului nuclear s-au stabilit trei zone de contaminare radioactivă: - zona părăsită 1100 km²; - zona de evacuare temporară 1840 km²; - zona de control nuclear sever. Pentru fiecare zonă s-a preliminat scăderea în timp a valorii radioactivității. Amploarea măsurilor de lichidare, mai exact de diminuare adâncă a pericolului peren în manifestare s-
CADENȚE PESTE TIMP by Col.(r) ing. NBC Nicu ȘAPCĂ () [Corola-journal/Journalistic/91799_a_93203]
-
au dus în lumea umbrelor; - strângerea tuturor frunzelor căzute în toamna anului 1986 în Kiev și transportarea lor în cimitirele radioactive;imposibilitatea folosirii legumelor, fructelor, cerealelor, altor bunuri agricole sau produse alimentare, pentru mai mulți zeci de ani, în zona părăsită și ca urmare, necesitatea decontaminării pământului prin îndepărtarea unui strat de 20 - 30 cm, iar reactorul nr.4 a fost acoperit cu sarcofagul din beton. Sarcofagul reactorului care a explodat Sper că redacția revistei ,,Cadențe peste timp” să mă amendeze
CADENȚE PESTE TIMP by Col.(r) ing. NBC Nicu ȘAPCĂ () [Corola-journal/Journalistic/91799_a_93203]
-
dom’ Roja, cînd m-am trezit aproape singur în Piață. În jurul meu erau risipite pe jos tot felul de materiale de propagandă amestecate cu umbrele rupte, poșete de damă, pălării, mănuși desperecheate, bucăți de stofă, locul arăta ca un talcioc părăsit, mi-am mușcat buzele, sîngeram, privind la balconul ăla nenorocit de unde se mai auzea încă muzica de propagandă venită de pe banda de magnetofon, o rușine. Dacă ar fi fost în stare să se ridice măcar pînă la jumătatea condiției de
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
dinții ascuțiți, ca de lup. Mai cere un pahar cu rachiu, și de data asta îl duce la buze golindu-l dintr-o înghițitură, simte rana palpitîndu-i, cu asta am închis și capitolul ăsta, se gîndește simțindu-se dintr odată părăsit, neluat în seamă, pierdut printre ceilalți bețivi. Mai dorește domnul un rînd? aude vocea bărbatului care îi umple din nou paharul fără să aștepte răspuns. Între timp omul cu mustață a înfulecat o bucată de cotlet cu tot cu garnitură, și-a
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]