3,617 matches
-
teoretice ținînd de o tradiție înapoiată căreia, se spune, în scurt timp îi vom pune cruce. Și cu cît pomenim mai des de aceste păcate ale gîndirii contemporane, cu atît fizica își vede mai netulburată de drum, fără să-i pese de tribulațiile pe care filozofii le deapănă pe marginea ei. Că pozitivismul a fost depășit de mult și că criteriile lui sînt valori defuncte cărora nimeni nu le mai acordă încredere o tot spunem de decenii bune, atîta doar că
Antinomia lumii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9840_a_11165]
-
acoperă nu e cine știe ce acoperămînt care stă deasupra lor învăluindu-le și ascunzîndu-le privirii, ci sursa acoperirii lor este pur și simplu dezinteresul nostru. Cauza acoperirii unui lucru este nepăsarea față de el. Dar, din clipa în care începe să-mi pese de un lucru, el intră în cîmpul de deschidere al ființei mele și astfel, luminat de atenția și simțirea mea, începe să se descopere. Nu putem descoperi decît lucrurile sau făpturile pentru care avem o deschidere inițială a ființei noastre
Povestindu-l pe Heidegger by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9867_a_11192]
-
apatică Te împinge să arunci cuvinte aduse doar dintr-un gând... De-ar fi vorbe sincere cele pe care le rostești Nu aș mai cădea mințit cu chipul în palme Dar este mult mai ușor să amăgești Fără ați mai păsa că minciuna-ți ustură și moare! Reamintire Nopțile ce-mi frământă sufletul, Mă readuc ușor în sufocanta zi Și demult îmi este uitat vuietul Ce se evaporă-n disperarea de a fi. Imagini din gându-mi ce sunt trecute, Aievea
by MIHAI TODERICĂ [Corola-publishinghouse/Imaginative/1008_a_2516]
-
care se împotrivește dogmelor oficiale. A nu fi de partea celor puternici este singura lui rațiune de existență. Asta înseamnă: să nu înghiți gogoașa propagandei oficiale, să nu închizi ochii prefăcîndu-te că nu vezi și, mai ales, să nu-ți pese de cîrtirea corului de detractori. Primul articol care mi-a atras atenția asupra lui Ion Papuc a fost un năucitor text (intitulat Ceea ce știu) despre moartea lui Dragoș Protopopescu. Titularul Catedrei de engleză din București și-a pus capul sub
Onestitate by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8979_a_10304]
-
într-un capot. Și citea ziarul. - Mamă! am strigat eu. - Maică-ta tocmai a ieșit cu o treabă, a spus domnul din balansoar. Ești mezinul? Nu era treaba lui cine eram eu, mezinul, cel mare ori cel mijlociu. Ce-i păsa lui? Da' ce, eu l-am întrebat cine era? În orice caz, nu era bătrân și, pentru variație, acest exemplar era unul bărbierit proaspăt. Cam trecuse vremea artiștilor ajunși în sapă de lemn. Pe noptieră, am văzut una dintre poșetele
Arnon Grunberg Istoria calviției mele by Gheorghe Nicolaescu () [Corola-journal/Journalistic/9218_a_10543]
-
Să nu faci ce face popa... E ca o dogmă populară. Nici nu trebuie să știi carte. O doamnă în vârstă, amintindu-mi vorba aceasta, cuvânt cu cuvânt, plus repetiția - iar proverbele, se știe, nu au nevoie de stil, lor nepăsându-le de acesta, adoptând stilul lor... să nu faci ce face popa, să faci ce zice popa - repetiția, în sine, frumoasă, să-ți intre bine în cap, vasăzică... Iar doamna, uscățivă, plutind de atâta experiență, care, de fapt, ușurează, - imită
Credință și joc lexical by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9232_a_10557]
-
nu au cultul marilor noștri scriitori contemporani. știu ce vor spune unii, reacționând ironic: "dar avem noi mari scriitori?" - "și dacă avem, de ce să-i mumificăm într-un cult?" După 1947 regimului comunist, presei literare și breslei nu le-au păsat de scriitorii care nu au pactizat cu ideologia partidului unic. Nu s-a vorbit și nu s-a scris nimic despre Hortensia Papa-dat-Bengescu, Ionel Teodoreanu, Victor Papilian și alții care mai trăiau încă în anii '50. Mă gândesc doar la
DRP din 1990 încoace by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9293_a_10618]
-
-o îngândurat pe Iasomia. Părea că acum, nici ea nu mai credea în acea expediție sau în valabilitatea prezenței noastre acolo, sau în valabilitatea mea, și nici eu nu mai credeam în capacitățile ei supranaturale, sau că i-ar fi păsat în vreun fel de ceea avea să se mai întâmple în continuare cu solzii de dinozaur... părea să nu mai aibă chef de acel basm adevărat din jurul nostru, care acum își pierdea strălucirea, insesizabil... de ce? N-am înțeles. Iar ea
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2900]
-
în continuare cu solzii de dinozaur... părea să nu mai aibă chef de acel basm adevărat din jurul nostru, care acum își pierdea strălucirea, insesizabil... de ce? N-am înțeles. Iar ea părea să înțeleagă și mai puțin, sau să nu-i pese deloc să înțeleagă și să-și explice. Era ca și cum ar fi vrut să se retragă din tărâmul fantastic, pentru a redeveni o persoană obișnuită, în Valea Verde... deși ea nu-mi păruse niciodată banală, acum o vedeam astfel pentru prima
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2900]
-
Să nu reușești nimic în viață e un succes cu mult mai aproape de revelația înțelesului și, sigur, mult mai îndepărtat de finalitatea falsă pe care ne-o atribuim. * Țelul, în viață, l-ai pierdut sau începe să nu-ți mai pese de el. Trăiești ca să dai de lucru trupului, eforturile minții tale se îndreaptă către a-i căuta și rafina extazurile, bucuriile jalnice, evadările închipuite. Spiritul unei coafeze e de mii de ori mai viu, Duhul Sfânt ar trebui să i-
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
sunt imposibile datorită vigilenței conștiinței. Diverse Diamante Marii creatori din toate timpurile sunt diamantele care dau strălucire diademei de pe fruntea unei națiuni. Nepăsare Cei ce obțin profituri fabuloase de pe urma prejudicierii sănătății planetei condamnă omenirea la grave suferințe fără să le pese. Ajutor Dacă vrei și poți să ajuți pe cineva sprijină-l atunci când este la ananghie, nu după ce și-a umplut carul cu saci. Succesiune Trecutul pregătește prezentul și prefațează viitorul. Gânduri Gândurile care preced somnul se învălmășesc haotic în visele
Gânduri diamantine - Aforisme, cugetări, gânduri by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1185_a_2204]
-
ca o spirală, înainta revenind întotdeauna la sine. Ne chema. Nu trebuia decât să-i răspundem. Terence, foarte sensibil la clipele de fericire, destupa ultima sticlă de Orvieto. Dopul sărea, iar deficitul barului creștea cu douăzeci de rupii. Puțin îi păsa. Depășise eficiența, stilul nimeni nu mă face pe mine. Pensionar militar prins în capcana acestui bar în derivă, împovărat de confidențele unui întreg oraș, de datorii, de vechile discuri cu Mozart, Terence călătorea mai departe și mai liber decât noi
Nicolas Bouvier L'usage du monde by Emanoil Marcu () [Corola-journal/Journalistic/9507_a_10832]
-
arunci mereu priviri peste umăr. Acest reflex, în literatură, uneori devine o frână. Și despre critica literară prea intens practicată se poate spune că îți erodează spontaneitatea. Te face prea analitic, prea calculat. Ca prozator, e bine să nu-ți pese, trebuie să știi să-ți "dai drumul", să tai parâmele care te leagă de tot felul de convenții și coduri sociale. Aceasta este problema mea când încerc să scriu literatură: e o luptă cu limitele pe care mi le-am
Vitalie Ciobanu:"România este o foaie albă pe care urmează să scriem ceva. împreună." by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/7710_a_9035]
-
de tânăra, 15 ani, și această realitate mă îndreptățește să fiu cu grijă în a va aprecia versurile din acest moment. La vârsta această minunată, copilul fericit care pareți a fi e normal să se răsfețe și să nu-i pese de stil. Apele se vor limpezi însă curând, gustul se va șlefui și el. Deocamdată să vedem cum va mai place să recitiți aceste Drumuri: "La colțul străzii o gașcă de draci verzi/ împarte pliante cu privire la/ viața din iad// îngerul
Post restant by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/7721_a_9046]
-
Securității". Această logică le este străină pretinșilor jurnaliști lipsiți de scrupule, care vor cu orice preț să facă senzație. Acceptați cu prea multă ușurință în paginile marilor ziare, se reped asupra oricărui subiect generator de scandal public, fără a le păsa de adevăr sau de reputația pe nedrept compromisă a unor oameni. "Așa se face că asistăm zilnic, scrie d-na Carmen Mușat, la campanii de presă menite să compromită personalități incomode (dintr-un motiv sau altul) și să acrediteze ideea
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9764_a_11089]
-
părut o idee foarte bună, m-am gândit că, dacă s-ar exprima, în loc să se urască, dacă ar avea un mijloc prin care să se elibereze de povară, trăia doar ca să trăiască, fără să o inspire ceva, fără să-i pese de ceva, fără nimic al ei, mă ajuta la magazin, după care venea acasă și se așeza în scaunul ei mare și se holba la revistele ei, nu la ele, ci prin ele, lăsând să i se așeze praful pe
Jonathan Safran Foer - Extrem de tare și incredibil de aproape by Andra Matzal () [Corola-journal/Journalistic/9735_a_11060]
-
Încolțit În mintea sa. După mai multe Încercări, toporașul nemțesc și-a făcut datoria, Încuietoarea a cedat iar Victor a luminat Înăuntru, a ridicat capacul, a privit și imediat l-a lăsat să cadă la loc fără să-i mai pese de zgomot. Trecuse prin multe situații de genul acesta, văzuse În tinerețea sa de jandarm multe răni și mult sânge, dar de data aceasta a rămas Împietrit și abia a putut rosti o Înjurătură cazonă: ’Mnezeii, ’mnezeilor lor de criminali
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
fraze reținute din discuțiile mai focoase din dormitorul băieților. Și? Și pentru că ai codițele acelea șmechere care degajă drăgălășenie, obrăznicie pozitivă și arată că ești o fată voluntară și dacă Îți dorești ceva chiar știi să obții fără să-ți pese de nimeni și de nimic. Măi, băiete! Tu chiar ai ceva În capul ăsta prea mare, cred eu. Poate că știe dumnealui ce știe, dar pe mine nu mă dai gata cu șmecherii din cărți. Asta vrei, nu? Să mă
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
nu-i spunem prostie), pe fondul unui comportament colectiv hormonal adolescentin, care face ca o parte importantă a societății românești să se „îndrăgostească“ de politicieni (sau de partide) pe care să-i „iubească“ necondiționat și cu pasiune, fără să-i pese de abuzurile și șmecheriile acestora. dan mihăescu Poate că presa ar trebui să profite de această oportunitate a momentului și să ceară/impună conducerii MAI un raport transparent și prezentat periodic, săptămânal/lunar, despre numărul dosarelor penale aflate în lucru
BULVERSAREA VALORILOR by Dan Tãpãlagã () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1337_a_2737]
-
radical? Cum și de ce a abandonat un om inteligent, excesiv preocupat de sine și imaginea sa, statutul de ins onorabil? Ce i-a sucit mințile în așa hal încât să nu mai distingă albul de negru, să nu-i mai pese de cum iese în lume? După ce și-a vândut acțiunile de la EVZ, îl găsim oploșit pe lângă patroni de presă dubioși: Adrian Mititelu, Sorin Ovidiu Vântu. Acel „Au furat prea mult! Mafia care s-a cățărat în spatele acestei țări a devenit o
BULVERSAREA VALORILOR by Dan Tãpãlagã () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1337_a_2737]
-
ajung francez. Am învățat forme ale conjunctivului pe care nu le folosește nici un francez normal la cap, știu istoria Franței mai bine ca orice francez... — Și Revoluția Franceză? frisonează Liliane, luând și ea o gură de coniac, fără să-i pese că bea din sticlă și după Lionel, și după Robespierre. — Mai ales. — Lionel, tu ești alesul! țipă isterică Liliane și-l pupă pe frunte. Lionel se uită atent la ea, îi ia sticla din mână și-și reia monologul: Mi-
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
a mai trecut o zi, dar mai are trei zile și ceva de nemurire (pentru că duminică nu știe exact la ce oră va muri). În zilele astea va face tot ce-i va trece prin cap, fără să-i mai pese de urmări. Zâmbește cât poate de tare în oglindă. Zâmbetul se lățește nefiresc de mult. Noroc că se lovește de urechi și revine la un zâmbet normal, de nemuritor. Se salută cu două degete la pălărie, ia punga cu resturi
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
mine. De el se apropie Clovis, care-i zice: — Mai încet, doarme Lionel. Cuvânt înainte de final în care se repară o nedreptate istorică. De când lumea și pământul, autorii de toate genurile fac ce vor cu personajele lor, fără să le pese dacă acestora le convin portretele care li se fac sau vorbele care li se pun în gură. Pentru a repara această nedreptate istorică, autorul romanului de față - Adrian Lustig, pentru cine a uitat - s-a hotărât să dea cuvântul personajelor
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
asta m-am și grăbit. Pornim? IERONIM: La al treilea semnal... REGIZORUL: Povestea, Bufonule. S-auzim! (Pe versurile Bufonului, Ieronim se îndreaptă, încet, spre oglinda centrală.) BUFONUL: El a mers, a mers într-una / Făr-de greu de drum să-i pese... Când pe vârfuri trece luna / El văzu prin lunci alese / Un palat crescând departe, / Ce lucește parc-ar arde. / El intră pe scări de-oglindă / Și prin salele deșarte, / Pe covoarele din tindă... / Și-n lumina blândei lune / El văzu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
e timp. Nu există drum de întoarcere. Bolovanul a început să se rostogolească, nu-l mai poți opri. Fii al meu pentru câteva clipe, după aceea poți să-ți aparții ție, Doinei, cui vei dori. Mie n-o să-mi mai pese. O dată cu pronunțarea acestor cuvinte, prin mintea ei zburase acea pasăre cu nume ciudat din Australia care, după întâlnirea nupțială, își alungase cu violență partenerul. Și adăugă: Eu voi fi fericită! Nu-și mai putu stăpâni pornirile. Dorințele ei o luaseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]