4,121 matches
-
rușine. Noi avem nevoie de Mitu, nu de "mituri" istorice ca "mitul" latinității, al continuității, al unității, al rezistenței... Repere de valorizare? Vîrful inegalabil (pînă la proba contrarie) al literaturii române, Miorița, e obiect de batjocură. Rîde cineva de Abel păstorul că s-a lăsat ucis de Cain plugarul? Agenții noștri de influență o fac. Încep să cred că da, ne e specifică înclinarea de a ne alia cu învingătorul; de a-i pupa papucul, cizma, pantoful Gucci, bocancul militar. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
a așteptat Duba aici, în casa asta. Duba? Da, Duba. O mașină cu geamuri oarbe care-i transporta pe arestați. Tata păstra pregătită o valijoară cu schimburi la ușa de colo. I-a așteptat pe tîlhari cu resemnare, ca bunul păstor din Miorița. Cu seninătatea lui în pragul morții. Eu prefer acea furie a trăirilor '89-'90. Sînt de acord cu sloganul liberal Alungați lupii! Cu frenetica reacție anticomunistă a "golanilor". Rămîn pe poziții agresiv-ireductibile. Mai bine virulență decît indiferență. O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
e cel mai vechi prieten, "cîinele rămîne un proletar printre animale". Am încheiat citatul. Însoțea pe cerșetori; la Roma, era pus la treabă, împreună cu alte animale sălbatice, trebuia să lupte contra gladiatorilor. Ca să nu-ți mai vorbesc despre cîinele ciobănesc, păstor mai bun decît păstorul. Cîinele-lup, ca mine, a făcut și războaie. Crezi că i-au dat vreo decorație? L-au lăsat tot afară. Abia la sfîrșit de Ev Mediu, cîinele a fost admis unde trebuia, în societatea înaltă. Au pictat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
prieten, "cîinele rămîne un proletar printre animale". Am încheiat citatul. Însoțea pe cerșetori; la Roma, era pus la treabă, împreună cu alte animale sălbatice, trebuia să lupte contra gladiatorilor. Ca să nu-ți mai vorbesc despre cîinele ciobănesc, păstor mai bun decît păstorul. Cîinele-lup, ca mine, a făcut și războaie. Crezi că i-au dat vreo decorație? L-au lăsat tot afară. Abia la sfîrșit de Ev Mediu, cîinele a fost admis unde trebuia, în societatea înaltă. Au pictat lîngă el prinți și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
zăcuseră atîta timp în ascunzișul din spatele altarului, împărțiți-le, le-am ordonat că n-avem timp, faceți ce știți, de azi înainte eu îmi iau mîna de pe voi, foarte urît, jenante vorbe din partea unuia ca tine, Părințele, zice Roja, halal păstor, nimeni n-a sesizat însă dedesubtul acelor vorbe, le străluceau ochii ca la niște lupi în timp ce înhățau materialul. Grenadele, TT-urile, cuțitele, petardele, sulele, trotilul ăla galben și ce o mai fi dat Dumnezeu. După aia s-au risipit ca
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
sunt pline cu îngeri călduți, petale de îngeri în jurul florii de romaniță. Lume, este ca un blestem să ne spălăm obsesiile cu clăbucii lui Dumnezeu! Nene Matei, deschide-ți ușa într-o icoană ce nu-și rostește singură rugăciuni. Fii păstor peste o turmă ce și-a uitat stăpânul, paznic într-o livadă cu mere verzi, călugăr propovăduind Evanghelia omului singur. Nu te teme, este păcat să murdărești prima zăpadă noaptea. Uite liliacul cum își culege cerul din burțile licuricilor. Setea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
Benedicta frământau aluatul, plămada creștea printre degete. Saliva întrecea gerovitalul unde lingea sora Magdalena, reumatismul se tămăduia până la os. Văzând cât este de neînduplecat cheagul (stareț cu cârjă episcopală), domnișoara Cătălina a schimbat frontul. De, părinte, cum spui matale. Ești păstor peste 25 de suflete, ai răspundere mare în fața lui Dumnezeu, te înțeleg. Și eu am în subordine câteva zeci, fiecare, la rândul său, are casă, familie, copii, guri de hrănit. Greutăți, părinte, în lume ca și aici. Nu pot să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
locul unde a rămas iarba cea mai bună. Își făceau o cruce largă la fiecare ispravă de acest fel a cîte unui ren, spre hazul stăpî nilor vitei. Lui Gheorghe Pomean, Iuri cum Îi spuneau rușii, graiul acestui neam de păstori de reni Îi suna oarecum cunoscut. Rosteau cuvintele tare și apăsat, parcă ar fi rostogolit la vale fiecare zicere. Deodată, Începu să priceapă: un bărbat spu sese „hó“, după care „nap“. Alte vorbe nu Înțelese, pînă cînd o femeie prinse
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
ég“. Fiul Pomeanului se Închină și Îndrăzni: „Én is beszélek magyarul!“ Nu-l Înțelese nimeni. Totuși, În graiul acelor oameni toate cuvintele care numeau mădulare ale trupului sunau la fel ca-n limba ungurească. Descoperiră uimiți că se pot Înțelege. Păstorii foloseau aceleași vorbe ca și ungurii pentru: cap, dinte, obraz, limbă, mînă, frunte, os, sînge, inimă, bărbat, prunc și altele. Pomean Îi numea „hanți“ și povestea că În fiecare iarnă se lăsau la vale spre miazăzi, iar primăvara se Întorceau
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
ciudate. Cu siberienii, vasăzică, se avea de minune. Dar Zahar, auzindu-l că vorbește graiul hanților, Îl bănui că nu ar fi ceea ce se dă că este, că ar veni nu dinspre apus, ci din miazănoapte, că e neam cu păstorii de reni și-i adus de stăpînire printre creștinii din sat ca să-i tragă de limbă și să-i prindă cu vreo vorbă proastă despre țar și Împărăție. Bănuiala s-a răspîndit și rușii nu s-au mai arătat la fel de
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
navele cu care ai ajuns acolo ți se defectează la aterizare, nu mai poți să le dregi și te vezi nevoit să trăiești, nu cu sprijinul tehnicii tale luminice, ci pe seama meșteșugului elementar de supra viețuire al ființelor locului, ca păstor sau agricultor. Prin Himalaya, pare-se că trăiesc ființe care au pățit-o Întocmai. Numele oficial al Mariei, acela de cetățeană a statului Illinois, trebuie să fi fost Mary Pomjan, asta dacă tran scrierea nu deviase de la modelul Înregistrat la
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
dăruit lui Solomon. Prin Nabucodonosor, monedele ajung în Nubia, de unde sunt aduse la Betleem de Melchior, unul dintre cei trei regi magi. Din grabă sau neatenție, Fecioara Maria le-a pierdut în pustiul egiptean. Ele au fost găsite de un păstor, care i le-a oferit lui Isus drept recompensă pentru o vindecare. Acesta n-a vrut să le primească și le-a dăruit templului. De aici au ajuns la Iuda și apoi la proprietarul Câmpului olarului. Inventatorul legendei spune că
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
pune în gardă; în al doilea rând, absența unor texte celebre astăzi, precum Apocalipsa lui Ioan sau Epistola către evrei; în sfârșit, prezența altor texte, dispărute astăzi mai mult sau mai puțin din colimatorul nostru, precum Didahia, Epistola lui Clement, Păstorul lui Hermas și câteva... apocrife, printre care Evanghelia lui Petru și Apocalipsa lui Petru. Apocalipsa lui Ioan a stat multă vreme „pe tușă”, din cauza milenarismului presupus din capitolul 20; nici Evanghelia lui Ioan n-a avut o soartă mai favorabilă
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
2Enoh sau Enoh în slavonă; Cartea jubileelor; 2Baruh sau Baruh în siriacă; 3Baruh sau Baruh în greacă; 4Ezdra; Apocalipsa lui Abraham; Testamentul lui Abraham; Testamentele lui Levi și Nephtali (din Testamentele celor doisprezece Patriarhi); Urcarea la cer a lui Isaia; Păstorul lui Herma; 3Enoh sau Enoh în ebraică. În paginile următoare mă voi opri pe îndelete asupra a șase texte care conțin pasaje apocaliptice mai mult sau mai puțin dezvoltate. Din păcate, a trebuit să trec peste Cartea jubileelor, prea amplă
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
asupra a șase texte care conțin pasaje apocaliptice mai mult sau mai puțin dezvoltate. Din păcate, a trebuit să trec peste Cartea jubileelor, prea amplă pentru a putea fi rezumată și interpretată în câteva pagini. De asemenea, am lăsat deoparte Păstorul lui Herma, considerându-l un text cât de cât cunoscut. Literatura „intertestamentară”92 creează o atmosferă aparte. În această atmosferă se înscrie și Apocalipsa lui Ioan, cu structura, elementele narative, stilul și conținutul teologic specifice. După un prim parcurs inițiatic
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
este revolta „mieilor albi” - „pioșii” (hasidim) -, care au pus mâna pe arme, alăturându-i-se lui Iuda Macabeul. Versetul 20 al capitolului XC deschide viziunea Judecății de Apoi: în pământul „gustos” al Palestinei se ridică un tron, pe care șade Păstorul oilor. I se aduc toate cărțile/cronicile pecetluite cu faptele creaturilor lumii. Păstorul sau Stăpânul oilor este slujit de cei șapte arhangheli. Are loc judecata. Nelegiuiții, începând cu primul „astru” căzut, își primesc pedeapsa. Poporul lui Israel biruie postum toate
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
-i-se lui Iuda Macabeul. Versetul 20 al capitolului XC deschide viziunea Judecății de Apoi: în pământul „gustos” al Palestinei se ridică un tron, pe care șade Păstorul oilor. I se aduc toate cărțile/cronicile pecetluite cu faptele creaturilor lumii. Păstorul sau Stăpânul oilor este slujit de cei șapte arhangheli. Are loc judecata. Nelegiuiții, începând cu primul „astru” căzut, își primesc pedeapsa. Poporul lui Israel biruie postum toate națiile: „Toate animalele pământului și toate păsările cerului căzură și se închinară înaintea
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
așază pe bătrânul patriarh într-un car format din heruvimi și tras de șaizeci de îngeri. Din înaltul cerului se văd ca-n palmă, simultan, toate îndeletnicirile omenești: unii lucrează ogorul (arotrioun), alții conduc carele (hamaxegein); în altă parte, câțiva păstori își pasc turmele; alții dansează ori pur și simplu se joacă (paizein), se întrec în luptă, cântă la citeră, pledează în tribunale. În sfârșit, unii însoțesc trupurile morților la groapă, iar alții pe tinerii căsătoriți la camera nupțială 113. Într-
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
un typos (sau de o figura, după termenul forjat de Tertulian), Biserica există dintotdeauna. Primele mărturii 253 o socotesc cea dintâi dintre creaturi. Tema, înrădăcinată în apocaliptica iudaică, trece ulterior în recuzita creștină, găsind expresia cea mai pură în faimosul Păstor al lui Hermas: „Lumea a fost creată pentru Biserică” (8,1,2). Așadar Conciliul va fi reprezentat o victorie a Tradiției, a adevăratei Tradiții patristice, împotriva rigidei pseudo-tradiții scolastice, dar această victorie, după cum se știe, se va dovedi foarte repede
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
numai la munte se poate întâmpla, o stea o stea prin fulgii de zăpadă, înghețată ca cerul de iarnă, caldă ca inima ei, din care se topise pustiul tot... Și nu mai era singură. Venise și pentru ea Crăciunul. Lumânarea păstorilor ...Trezește-te, hai, scoală-te, scoală-te repede! N-auzi?! Haide-odată, când îți spun ! Văru-meu mai făcea așa, ca să stau și eu de rând la foc, să nu se stingă. Mă trezisem eu de când mă scuturase ușurel prima dată, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
de grâu 75 Apa Îndurării 79 Împărăția mea 82 Nunta 87 Numele 91 Potecile cerului 95 Nu Mă Uita 102 Orbul 105 Meșterul Porților 110 Îngerul care mângâie 113 Secretul Frumuseții 117 Ochii Cerului 120 Îngerul de Crăciun 131 Lumânarea păstorilor 136 Povestea mea 141 Întâmpinarea 145 Coroana 150 În cer și pe pământ 162 Numele Lui e Iubire 181 Tata 209 Îngerul Iubirii 215 Roata Timpului 226 De aceea 240 Puncte de vedere....... 242 Editura JUNIMEA, Iași ROMÂNIA, Strada Pictorului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
11 Luca, 8, 41-56 12 Animal fabulos, imaginat sub forma unui cal cu un corn în frunte; era caracterizat prin sensibilitatea sa deosebita față de puritate și frumusețe, el însuși pur și frumos. 13 Antoine de Saint-Exupéry 14 Continuare la "Lumânarea Păstorilor". 15 Text autentic egiptean. 16 stadii = singular: stadion: unitate de măsură pentru lungime, egală cu aproximativ 185 m. 17 Lc.,10, 41-42. ----------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------8 ECATERINA HANGANU 9 Potecile cerului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
și îngăduință. "Știu, maică, îi răspunsese prea fericitul, după ce o ascultase, cumpănind lucrurile așa cum se cuvine, știu prea bine că viața mănăstirească e plină de canoane și de griji, mai cu seamă-n timpurile de-acum, dar și aici primul păstor al bisericii își înălțase ochii spre cer asta ne este crucea, trebuie să ne silim cu toții s-o purtăm, întru dragostea creștinească și întru mântuirea sufletelor noastre, în numele lui Hristos!..." Auzind-o vorbind astfel despre Iustinian Marina, patriarhul adus în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
faptul că în biroul meu am pe perete o frumoasă icoană greacă reprezentându-l pe Cristos, dar nu am un crucifix. De ce? Deoarece împărtășesc reținerea protocreștinilor. În primele trei secole ale erei noastre Isus era reprezentat ca un tânăr imberb, "Păstorul cel Bun". Cele două reprezentări cele mai vechi ale Crucifixului datează din secolul V: nu un Cristos suferind, ci victorios și în rugăciune. A fost arta perioadei gotice târzii cea care a făcut din suferința lui Cristos tema principală a
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
cărților mele, studentelor și studenților cursurilor mele universitare, publicului conferințelor și predicilor mele, care m-au încurajat și mi-au dat forță sau care m-au contestat. În calitate de teolog, mă consider nu doar un om al studiului dar și un păstor de suflete, care prin teologia sa ar vrea să ofere persoanelor orientare și ajutor pentru viață. Numeroasele reacții avute în decursul anilor, mi-au dat mereu multă putere și curaj pentru a continua parcursul început. Pentru acest lucru sunt recunoscător
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]