464 matches
-
în timpul păstoririi preotului Ioan Cîmpeanu, în anul 1931 au început lucrările și au durat până în 1940, când a fost acoperită și tencuită numai în exterior. Vitregiile vremii au făcut ca biserica să rămână în această stare până în anii 1968-1969, în timpul păstoririi părintelui Horațiu Alexandru, când s-a tencuit interiorul, s-au pus geamuri, uși, catapeteasmă și s-a dotat cu cele necesare slujirii. A fost târnosită în 8 septembrie 1969 de către P S Valerian Zaharia. Alte lucrări de întreținere și înfrumusețare
Poarta Sălajului, Sălaj () [Corola-website/Science/301819_a_303148]
-
și școala, fosta clădire a școlii, deși construită în anii 70, fiind în stare avansată de degradare. Biserica din sat, cu hramul Sf. Mucenic Gheorghe, după mai multe încercări de a fi construită (1920, 1944, în anii `70, în perioada păstoririi preotului Gheorghe Rădulescu din comuna Beuca), a fost sfințită de către P.S Galaction al Alexandriei și Teleormanului, pe data de 19 octombrie 1997, de praznicul Sfântului Ioan de Rila, fiind înălțată cu ajutor financiar din partea omului de afaceri de origine
Plopi, Teleorman () [Corola-website/Science/301823_a_303152]
-
Mariane”, alcătuite din femei, și „Pauliene”, compuse din bărbați. Prin grija sa s-a reorganizat așa-numita „Reuniune de misiuni”, precum și „Asociația de adoratori”, menite a ajuta opera de reformare a clerului, „obligat” periodic să participe la exerciții spirituale. Sub păstorirea sa, marcată de împuținarea, până aproape de „desființare”, a proprietății funciare a diecezei, s-au construit sau reparat o mulțime de biserici și case parohiale, s-a modernizat stațiunea climaterică Stâna de Vale (prin construirea, în 1925, a hotelului „Excelsior”, astăzi
Valeriu Traian Frențiu () [Corola-website/Science/299547_a_300876]
-
al României, a refuzat o distincție conferită de fostul președinte Ion Iliescu în data de 7 februarie 2004. Refuzul a fost motivat prin faptul că acordarea acestei distincții ar fi fost făcută în scop electoral, în favoarea candidatului Adrian Năstase. În timpul păstoririi sale Eparhiei de Oradea Mare i-au fost restituite mai multe biserici, palatul episcopal și Catedrala Sf. Nicolae din Oradea, care fuseseră expropriate odată cu instaurarea regimului comunist. În data de 10 martie 2015 episcopul Bercea a fost trimis în judecată
Virgil Bercea () [Corola-website/Science/299546_a_300875]
-
urmat de Csákány Miklós. Între anii 1961-1962, locașul de cult din Cătălina a fost renovat prin tencuirea interiorului și a exteriorului, urmată de zugrăvire și schimbarea acoperișului din șindrilă cu un acoperiș realizat din tablă zincată. În perioada 1964-1973, în timpul păstoririi părintelui Daniel Todea, s-au confecționat icoane pentru iconostas, s-a introdus iluminatul electric, au fost primite prin donație de la credincioși vase liturgice, veșminte și cărți de cult. După refacere, biserica a fost sfințită la 22 mai 1966 de episcopul
Comuna Panticeu, Cluj () [Corola-website/Science/299562_a_300891]
-
de preoți și credincioși din satele vecine. În 1995, la inițiativa preotului Călin Pruneanu, exteriorul locașului de cult cunoaște o nouă renovare, motiv pentru care, în data de 14 septembrie 1996, biserica este resfințită de episcopul Irineu Bistrițeanu. În perioada păstoririi părintelui Ioan Alin Fărcaș, 1998-2004, s-au turnat 150 de mp de trepte din beton însoțite de balustradă metalică, pentru a face mai accesibil urcușul pe colina unde se află biserica. A urmat montarea unui gard împrejmuitor al locașului de
Comuna Panticeu, Cluj () [Corola-website/Science/299562_a_300891]
-
În anul 1989 se mută cu familia la Washington DC, unde preia parohia românească „Sfânta Cruce”. A continuat să muncească în construcții până când a reușit să-și cumpere o casă, la circa 20-30 kilometri de biserica parohială. De-a lungul păstoririi de către Sfinția Sa a parohiei Sfânta Cruce, numărul credincioșilor a crescut impresionant. Multe persoane de alte confesiuni s-au convertit la ortodoxie, pentru dragostea, harul și viața îmbunătățită pe care le avea părintele. În SUA și-a continuat lupta în numele lui
Gheorghe Calciu-Dumitreasa () [Corola-website/Science/299213_a_300542]
-
Orodoxă I Centru Biserica din centrul satului este de zid, construită între anii 1840-1848, pe locul celei vechi din lemn din secolul al XIV-lea, cu hramul „Cuvioasa Parascheva”. În anul 1912, i s-a adăugat tinda cu turnul-clopotniță sub păstorirea Preotului Alexandru Coman (m. 1922). Biserica se mărește si îsi ridică un nou turn, când se repară și școala din ulița bisericii, care îi aparținea, cu suma de 50.000 de coroane, provenită prin vânzarea unor păduri, prin mijlocirea notarului
Moisei, Maramureș () [Corola-website/Science/299764_a_301093]
-
cu pante repezi și o streașină largă. Ca urmare a adăugării pridvorului de către Alexandru Lăpușneanu, acoperișul a trebuit și el modificat pentru a cuprinde și pridvorul. Clopotnița se află în prezent într-un turn construit în anul 1781, în vremea păstoririi episcopului Dosoftei Herescu, ultimul episcop care și-a avut reședința aici. Pe unul dintre clopote se află o inscripție în limba slavonă: "Io Ștefan, voievodul Țării Moldovei", putând data din vremea lui Ștefan I (1394-1399). În interior, biserica se prezintă
Mănăstirea Bogdana () [Corola-website/Science/298412_a_299741]
-
din scaunul episcopal al Hușilor și devine stareț al Mănăstirii Neamț. Ca urmare a faptului că scaunul hușean devenise vacant, episcopul este ales la 19 martie 1924 ca episcop al Hușilor, păstorind acolo până la moarte (31 decembrie 1931). În perioada păstoririi sale au fost alipite la Eparhia Hușilor 12 parohii din cadrul Mitropoliei Basarabiei. Episcopul Iacov Antonovici s-a remarcat printr-un număr mare de realizări ca episcop al Hușilor, dintre care menționăm următoarele: A desfășurat o bogată activitate științifică, remarcându-se
Iacov Antonovici () [Corola-website/Science/307073_a_308402]
-
Mangra", (n. 25 mai 1850, Săldăbagiu, comitatul Bihor - d. 14 octombrie 1918, Budapesta) a fost un mitropolit român, istoric, membru titular (1909) al Academiei Române. Din cauza poziției sale politice a fost scos din dipticele Bisericii Ortodoxe Române, iar perioada sa de păstorire la Sibiu declarată drept sedisvacanță. s-a născut la 25 mai 1850 în Săliște-Săldăbagiu, comitatul Bihor. Tatăl său s-a numit Mihai Mangra și a fost preot. Mama sa a fost Maria Mangra, născută Ceontea. În unele lucrări au fost
Vasile Mangra () [Corola-website/Science/307190_a_308519]
-
catedrala "Sfântul Ioan Botezătorul" din Arad, în prezența Înaltpreasfințitului Antonie Plămădeală, mitropolitul Ardealului, Înaltpreasfințitului Nicolae Corneanu, mitropolitul Banatului, Preasfințitului Vasile Coman, episcopul Oradiei, Preasfințitul Emilian Birdaș, episcop de Alba Iulia și a Preasfințitului Gherasim Hunedoreanul, arhiereu-vicar al Episcopiei Aradului. În timpul păstoririi sale a fost înălțată în Arad o nouă catedrală ortodoxă, cu hramul „Sfânta Treime“ și "Sfântul Nicolae", care, la data de 6 decembrie 2008 a fost târnosită de Patriarhul Daniel. Piatra de temelie a noii catedrale episcopale, situată în cea
Timotei Seviciu () [Corola-website/Science/308648_a_309977]
-
situată în cea mai aglomerată intersecție din centrul municipiului Arad, a fost pusă de arhiepiscopul Timotei Seviciu la 24 noiembrie 1991. Noua catedrală ortodoxă din Arad este prima catedrală episcopală începută, finalizată și târnostită în România după căderea comnismului. Sub păstorirea episcopului Timotei Seviciu au fost construite peste 70 de biserici în județele Arad și Hunedoara și au fost restaurate peste 450 de lăcașuri de cult, multe dintre ele monumente istorice. Au fost efectuate lucrări de restaurare a mănăstirii cu hramul
Timotei Seviciu () [Corola-website/Science/308648_a_309977]
-
a dispus ridicarea sa la 28 august 1990 la rangul de arhimandrit. A fost hirotonit întru arhiereu la 2 septembrie 1990 în Catedrala "Nașterea Domnului" din Chișinău de către Patriarhul Alexei al II-lea al Moscovei și al întregii Rusii. În timpul păstoririi sale, PS Vichentie s-a implicat prin înființarea și dezvoltarea Seminarului Teologic de la Mănăstirea Noul Neamț din Chițcani, care este în prezent cel mai mare centru spiritual și educațional al Mitropoliei Chișinăului și al întregii Moldove. PS Vichentie s-a
Vichentie Moraru () [Corola-website/Science/308684_a_310013]
-
este menționat în același act sinodal al Patriarhiei de Constantinopol, din mai 1590, prin care se înființează Patriarhia Rusiei, unde este menționat că „"Antim al Proilaviei"” Grigorie I-ul apare menționat pe la 1621, fără a exista totuși o certitudine asupra păstoririi sale, în acea vreme Mitropolia Proilaviei fiind practic desființată. Meletie Sirigul (în greacă ) s-a născut în 1586 la Candia, în Insula Cretă și a murit în 1664 la Istanbul, având numele de botez Marcu. Meletie a fost atât preot
Mitropoliții Proilaviei () [Corola-website/Science/308696_a_310025]
-
familie originară din Cretă care s-a stabilit în Chios. A intrat în monahism de la o vârstă fragedă și în 1655 este ales mitropolit al Proilaviei, succedându-i lui Meletie Sirigul care a fost caterisit în acest an. După o păstorire de numai trei ani, în 1658 este înscăunat că mitropolit de Târnovo. La 14 august 1673 el îi succede patriarhului Dionisie al IV-lea „Muselimul” pe tronul patriarhal de la Constantinopol, sub numele de Gherasim al II-lea. Rămâne în această
Mitropoliții Proilaviei () [Corola-website/Science/308696_a_310025]
-
să fie înmormântat la mănăstirea Radu Vodă din București.. Noul mitropolit de Paronaxia, Iosaf, îi oferă lui Gherasim stăreția micii mănăstiri „Sfanțul Chiriac” din Naxos, unde avea să și moară la 6 februarie 1689. Cel mai important act al scurtei păstoriri a lui Gherasim că mitropolit al Proilaviei l-a constituit readucerea în cadrul mitropoliei a orașului Reni (Tomarova) cu zona înconjurătoare, care de la reînființarea Mitropolie Proilaviei la 1639, funcționase că Exarhat, sub conducerea unui Exarh Patriarhal. Gherasim reușește să obțină o
Mitropoliții Proilaviei () [Corola-website/Science/308696_a_310025]
-
sub numele de Părtenie al IV-lea. După ce a păstorit o vreme în scaunul mitropolitan de Brusa, a fost ales în cea mai importantă demnitate ecleziastica, în cinci rânduri, în perioadele 1657-1662, 1665-1667, 1671, 1675-1678 și 1684-1685. În timpul primei sale păstoriri, la 1659, are loc la Târgoviște un sinod local, convocat de domnul muntean Mihnea al III-lea Radu, si care a analizat probleme teologice și pastorale de interes și actualitate la acea dată. S-a păstrat un schimb de scrisori
Mitropoliții Proilaviei () [Corola-website/Science/308696_a_310025]
-
si care a analizat probleme teologice și pastorale de interes și actualitate la acea dată. S-a păstrat un schimb de scrisori între Părtenie, patriarhul de Constantinopol și domnul Țării Românești, referitoare la acest moment. În timpul celei de-a doua păstoriri, probabil la 1665, patriarhul Părtenie a întărit drepturile de autodespotie ale Mănăstirii Tismana. După cea de-a doua retragere - silită - din scaun, în anul 1667, Părtenie ajunge în Țară Românească în nădejdea de a câștiga bunăvoință domnitorului muntean Radu Leon
Mitropoliții Proilaviei () [Corola-website/Science/308696_a_310025]
-
Proilaviei, al Tomarovei, al întregului mal al Dunării și al toatei Basarabii și al Ucrainei”". Daniil ctitorește la 1765 (1763) biserică cu hramul „Adormirea Maicii Domnului” din Căușeni, centru administrativ al Hanatului Tătăresc din Bugeac la acea vreme. Tot pe timpul păstoririi sale s-au construit și s-au sfințit alte șase biserici, si anume: în 1761, biserica cu hramul "Adormirea Maicii Domnului" din satul Molovata, în 1768 biserică cu hramul "Sfinților Arhangheli Mihail și Gavril" din satul Doroțcol, în 1771, biserica
Mitropoliții Proilaviei () [Corola-website/Science/308696_a_310025]
-
intru Hristos”", tomosul Patriarhului [[Calinic al V-lea,]] prin care acesta, din slugărnicie și pentru a face pe plac Sultanului, afurisea și condamnă pe așazișii „hoți și tâlhari din [[Peloponez]]”, de fapt luptători în mișcarea de eliberare națională din Grecia. Păstorirea lui Părtenie al II-lea se încheie la 30 noiembrie [[1810]], când a fost numit Mitropolit al [[Dhrama|Dramei]], în nordul [[Grecia|Greciei]]. [[Categorie:Liste privind organizarea Bisericii Ortodoxe Române|M]] [[Categorie:Mitropoliți|Proilavia]]
Mitropoliții Proilaviei () [Corola-website/Science/308696_a_310025]
-
o singură biserică romano-catolică și anume Biserica „Adormirea Maicii Domnului”, care servea și drept catedrală episcopală. În cartierul Dacia nu existau până atunci nicio biserică sau vreo altă clădire culturală: cinema, teatru sau muzeu. Având în vedere greutățile mari în ceea ce privește păstorirea credincioșilor romano-catolici din orașul Iași, în anul 1991 s-a început construirea a două noi biserici: Biserica „Sf. Anton de Padova”, la intersecția cartierelor Alexandru cel Bun și Dacia, și Biserica „Sf. Tereza a Pruncului Isus”, în cartierul Nicolina. La
Biserica Sfântul Anton de Padova din Iași () [Corola-website/Science/308057_a_309386]
-
său, a fost numit ca paroh la Parohia „Sfântul Anton” din Iași pr. Alois Farțadi, anterior paroh la Siret. Noul paroh și-a luat în primire postul la 6 septembrie 2009. Parohia „Sf. Anton de Padova” din Iași are în păstorire pe credincioșii aflați în partea de nord-est a orașului, numărând la data inaugurării 944 de familii cu 2.932 de credincioși. În aria de jurisdicție a parohiei se aflau cartierele Alexandru cel Bun, Dacia, Canta, Păcurari și o parte din
Biserica Sfântul Anton de Padova din Iași () [Corola-website/Science/308057_a_309386]
-
Budapesta", începând cu anul universitar 1862 - 1863. La această catedră a fost numit profesorul Alexandru Roman (1826 - 1897), membru fondator al Academiei Române de la București și publicist, care predase limba română, începând cu anul 1850, la "Liceul Premonstrantes" din Oradea. În timpul păstorirei sale Episcopia Greco-Catolică de Oradea a trecut de sub jurisdicția Arhiepiscopiei de Strigoniu sub cea a Mitropoliei Române Unite de Alba Iulia și Făgăraș. Episcopul Vasile Erdeli a murit la vârsta de 68 de ani, la Oradea, la data de 17
Vasile Erdeli () [Corola-website/Science/308196_a_309525]
-
Corala Catedralei Patriarhale a funcționat sub conducerea profesorului Nicolae Oancea între anii 1932 și începutul anului 1940. Credem că acesta a fost nevoit să renunțe la conducerea coralei o dată cu venirea pe scaunul patriarhal a lui Nicodim Munteanu (1939-1948). Perioada de păstorire a patriarhului Nicodim este cea mai frământată pentru continuitatea coralei, între 1945-1946 fiind chiar suprimată activitatea acesteia. Nu știm care au fost considerentele și argumentele patriarhului Nicodim, dar dorința sa, - odată cu venirea la cârma Bisericii - era ca în Catredala Patriarhală
Corul Patriarhiei Române () [Corola-website/Science/308241_a_309570]