793 matches
-
citea, transpirat, referatul de acuzare. Tânărul zâmbise: „Da, da, așa da... acum e altceva“. Ajunsese la finele primei pagini. Și-a umezit buzele subțiri, violete, în apa sfințită. A lovit cu pipa irlandeză scrumiera, capetele s-au ridicat de pe foițele pătate. S-a păstrat un moment de reculegere. Primul din stânga mormăise ceva, ceilalți deveniseră extrem de atenți. „M-am săturat, m-am săturat de ăștia“, repeta, concesiv, grasul cel chel. În fața sa, primul din dreapta se însenină, zâmbi. „Da, să se care. Departe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
-l văd în uniforma asta, pentru că nu l-am văzut niciodată în ea. Arată incredibil de bine, cămașa albă apretată scoțându-i bronzul în evidență. Mă întreb dacă de-abia s-a întors din vacanță. Copilotul e o chestie timidă, pătată, care arată de parcă de-abia ar fi ieșit de pe băncile școlii. Doamne, credeam eu că agenții de pază arată mai tineri în ultima vreme, dar și piloții par să se țină tare! — Ce mai faci, Katie? întreabă Mike blând. Tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
jadul său este inima poporului chinez. De ce Baoyu iubitul? se întreabă Jiang Ching. Oare Fairlynn încearcă să fie Taiyu, singurul suflet din conac care îl înțelege pe Baoyu? Azi-noapte am avut un vis groaznic, în care degetele închise la culoare, pătate, ale iubitului meu se jucau pe gâtul lui în timp ce citea articolul lui Fairlynn. Degetele i se mișcau delicat în sus și în jos, ca și cum el ar fi fost cuprins de o dulce stare. Armate Populară de Eliberare recucerește Yenanul. În vreme ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
afli, incognito, acolo! Cu teoria stai bine, dar pe noi practica ne omoară! Și, dacă ai dat-o În bară, știi ce te așteaptă! Capitolul 12tc " Capitolul 31" Moartea PenelopeiTC "MOARTEA PENELOPEI" Am lipit un poster cu Belodedici pe ușa pătată, mi-am pus caseta cu Scorpions, am aruncat scrumiera În vasul de la closet, asta a fost o greșală, oricât am tras apa, mucurile se Încăpățânează să plutească, am deschis toate ferestrele, pentru că se apropie ora când pisăloaga de Casandra se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
după el doar una, arăta ca În Vizita bătrânei doamne, mănuși, pălărie, s-a uitat crunt, În dreapta, În stânga, era pulbere că fanfara orașului n-a venit s-o aștepte. Și hop, apare și o față dubioasă, cu un carton mototolit, pătat, scris de mână, cu litere strâmbe și o Înhață pe babă! Și, chiar În spatele ei, El! Cu ochelarii lui meseriași și trenciul aruncat pe-un umăr și barba tunsă la fix. — Pe cât că e ăsta? i-am zis Milenei. * N-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
Toate aceste elemente - și numai cele de atunci - spun: AU VENIT AI NOȘTRI! AU VENIT ROMÂNII! Drapelul cu pânza Încremenită În unduire colorată rămâne tenace și pe celelalte imagini-icoană - și ele statice - uniformele kaki (acel kaki românesc, frumos, galben-auriu), asudate, pătate, danteluite cu alb de la spuma sării sudorii; boturile cailor cu bărbi de spumă albă; burțile lor, umede, ude, mai Întunecate și ele brăzdate de spumă. Fulgi, funigei de spumă de cal alergat - să ne scape de păgâni. Și mai ales
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
tristețea lui, o zi unică de la Școala Misionară, în care Fratele John îl învățase literatură. Fratele John fusese concediat după o săptămână de predare fiindcă o ciupise de fund pe femeia de serviciu. Dar, deși plecase în dizgrație, cu reputația pătată, Sampath își amintea de el ca de o ființă plină de frumusețe, pe care i-o împărtășise în singurul moment inspirat pe care-l avusese școală. În timp ce se juca muindu-și pe rând degetele în călimară, atenția îi fusese atrasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
aloo mash, nici fierturi de legume, nici supă de roșii, nici cartofi prăjiți, nici șarlote, nici glazură caramel, nici mâncare englezească... Izbucni efectiv când spuse toate astea. — Bucătarul se ivi în ușă, rămase o clipă acolo în haina sa roșie pătată, cu o cârpă de vase neagră aruncată peste umăr, apoi îl privi pe perceptorul districtual cu o ură nedisimulată. Fără un cuvânt, se întoarse și dispăru din nou pe culoarul negru către bucătăria cavernoasă și foarte întunecată. Luni seara, maimuțele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
într-atât încât să se lase de fumat. Ar putea rezista la nesfârșit cu ceai de izmă și câteva felii de pâine, dar uite că fără țigări... Freca între degete, deasupra farfurioarei-scrumieră, capătul ars al unui Wincester fumat pe sfert, pătat și jilav, și parcă ar fi avut urme de ruj pe filtru. — Așa ne umplem de microbi și boli, dragostea mea. SIDA, sifilis, TBC. Să nu uităm însă că, întotdeauna, e loc și pentru mai rău. — E loc și pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
cred că am zahăr, am zis, scotocind la iuțeală prin dulap, În căutarea pliculețelor acelora pe care ți le dau În restaurantele ieftine și pe care le-am păstrat pentru cazurile de urgență ca acesta. Pliculețele erau cam mototolite și pătate, dar le-am golit pe amândouă În cana lui și-am aruncat ambalajele Înainte să apuce să le observe mai Îndeaproape. Apoi, am luat din uscătorul de vase o linguriță destul de curată și i-am Întins-o, zâmbindu-i din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
din nas. În seara asta, nu ardea focul În sobă, o plăcere rezervată doar pentru lunile de iarnă. Totuși, ar fi fost drăguț să fie puțin foc, chiar și unul fals, ca să se asorteze cu podeaua de lemn și zidurile pătate. Localul ăsta mă făcea să vreau să merg la Dublin. Se pare că, acolo, străzile sunt garnisite cu astfel de cârciumi, care nu se Închid niciodată, unde oamenii vin și sporovăiesc cu tine, după care te invită la petreceri la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
stranie, căci vopseaua se coșcovește; este acolo și o masă de biliard, așezată în fața câtorva separeuri tapițate cu vinil roșu, absolut adorabile. Clienții sunt mai ales șmecheri de Islington, dar atmosfera îți amintește de Hoxton Square: hainele le sunt intenționat pătate și destrămate, pantalonii le atârnă peste adidașii de firmă, iar tricourile sunt și ele din colecții la modă și probabil au costat exorbitant. Părul fetelor e la fel de dezordonat ca al băieților, singura diferență fiind că fetele îl au prins în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
de la cercei. Din nasul lui tanti Mizi a mai rămas un sfârc care îi atârna peste buze. Până și pechinezul lor, Chilot, care văzuse la TV venirea la putere a lui Nicolae Ceaușescu, avea în loc de blană un soi de mochetă pătată și arsă cu țigara. Îmi vizitez rudele seara - dacă nu mă duc, zic că sunt nepotul ăla cu nasul pe sus, de la București. Dacă mă duc, zic că am venit după căpătuială. De fiecare dată când trec pe la ele plec
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
spital, în mă-sa, bre! S-a-nțeles? Continuând să se chiorască preventiv, prin geamul blindat, după elocventa-i somație, Moș Magiun ia de-odată o pauză, înghite o porție bunicică de scuipat și eliberează, printre dinții lui răriți și pătați, o înjurătură complicată, nereproductibilă și cu circulație restrânsă, la anumite zone plebee ultra-rău famate, de mahala, de la periferia sud-vestică, dinspre Mimiu: Ce mama dracu'...? Ce s-a petrecut aicea? Domnu' Avocat, Dane, Boss! Voi sunteți, băă...?!? ASTAROTH Numele, prenumele, domiciliul
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
o izolație bună. Este cvasi-ermetică. Geamurile sunt etanșe. Doar descuiem ușa, fără să o deschidem și salut! Capcana este pregătită! Iar noi..., noi am tăiat-o! Dar, pe unde? Pe-aici, bre! și nenea Sandu dă la o parte linoleul pătat, descoperind un capac hexagonal, de tablă ruginită. Un chepeng, cu belciug. O trapă! Phiii... Ca-n filme! jubilează Bossul. Coborâm prin beci, care are o ieșire secundară dincolo de drum, în câmp, ne furișăm și ne târâm prin bălării, vreo zece-douăzeci
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
lui viață, trebuie să fi venit de aici. Niciodată cred că nu s-ar fi iubit mai cu poftă acele femei decât după ce ar fi asistat la moartea lui, ajungând acasă cu iubiții lor și aruncîndu-și pe jos rochiile însîngerate, pătate ca niște pansamente de substanță cenușie și lichid ocular. Dar Ruletistul sui pe lada îmbrăcată în brocart roșu, își duse pistolul la tâmplă și, cu aceeași expresie de spaimă paroxistică pe figură, smuci de trăgaci. Apoi, în tăcerea care suspendă
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
umplea sala de trepidații; în jur, în toate cuștile de sticlă, animalele, erbivore și carnivore, începuseră să se întindă, ca după un somn lung. Leoparzii își unduiau coada și mârâiau, antilopa gnu bătea din copită, girafa își întinsese înainte gâtul pătat, în diorama cu "Viața în Antarctica" ,uriașul elefant de mare, cu colți de trei ori mai mari decât ai morsei, răgea deja, cu grăsimea tremurîndu-i sub pielea lucioasă. Fugeam disperați și auzeam în urma noastră cum plesneau vitrinele. Ne-am repezit
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
puțind, ca de obicei, a ceapă prăjită și a sudoare sleită și de sub divan ieșind un iz de pipi de cotoi - sigur că l-a ținut pe nenorocitul de Pițurcă peste noapte acolo -, și am văzut într-un colț pantalonașii pătați ai lui Margot - uf ! Cât de dezgustătoare pot fi fetele ! Iată cum nici educația nu reușește să înlăture murdăria sexului ! Am ieșit repede, ca să nu vomit, și ăsta a fost un semn mai rău ca toate ; am început să vomit
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
al lui Alex și, printre puținii localnici care se pricepeau, era considerat drept „o perlă de art déco“. Data cam din aceeași perioadă ca și Camerele din Ennistone. Zidurile exterioare erau din beton, pe vremuri alb, acum de un cenușiu pătat, cu colțuri rotunjite, ferestre încadrate în rame curbe de oțel și un acoperiș din țigle verzi, ușor înclinat. Deasupra ușii principale exista și un soi de ornamentație asiriană (sau poate că egipteană), inițial colorată în verde și cafeniu. În ușă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
de brânză, pe cerul albastru, strălucitor. — De ce nu strălucește? — N-o lasă soarele. — Dumneavoastră aveți un câine? — Nu, răspunse Emma. Apoi simți un nod în gât. Avusese un câine, când fusese de vârsta lui Adam, un prepelicar drăguț, cu botul pătat. Fusese călcat de o mașină și omorât chiar sub ochii lui. Îi spuse lui Adam: — Am avut odată unul... Adam înțelese și își feri privirea în lături. — Fă-te că nu vezi, îl avertiză Tom pe Brian. Vin spre noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
întinsă. Apoi și-a mutat privirea cercetătoare spre fața adormită. Nici măcar în somn nu era calmă. Buzele umede întredeschise, printre care se strecura bulbuceala sforăitului, erau proiectate în acea expresie botoasă, dominatoare, care-l caracteriza. Ochii închiși, în orbitele lor pătate, erau ușor încrețiți. Pomeții înalți se afirmau la fel de imperativ în fața flască, iar șanțurile adânci, de o parte și de alta a nasului mare, încovoiat, păreau două văiugi create prin eroziunea apelor. Pe fruntea la marginea căreia părul creț, cărunt, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
dacă, până la urmă, n-ai să mă omori. Uită-te la mâna ta. Parc-ai fi o pakistaneză. Când ai să renunți la fumat? Când ai să te însori cu mine. Casa asta duhnește, mâna ta duhnește, mâna ta e pătată, mâna ta e neagră și uscată, inima mea e neagră și pătată, e ca o pungă veche de piele uscată, mirositoare. Și totuși... totul o să fie bine - trebuie să plec. Când mai vii? Nu știu. Peste o sută de ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
ta. Parc-ai fi o pakistaneză. Când ai să renunți la fumat? Când ai să te însori cu mine. Casa asta duhnește, mâna ta duhnește, mâna ta e pătată, mâna ta e neagră și uscată, inima mea e neagră și pătată, e ca o pungă veche de piele uscată, mirositoare. Și totuși... totul o să fie bine - trebuie să plec. Când mai vii? Nu știu. Peste o sută de ani. Veghează și roagă-te. Unde te duci? La cinema. Bună dimineața. Pearl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
mediocru“. Îi văzu costumul neglijent, cămașa murdară, fața nebărbierită. În același timp, George o analiza pe Alex și se gândea: „Ce-a mai îmbătrânit, și-i țeapănă și parcă bolnăvicioasă. Și i s-a încovoiat spatele și pielea-i atârnă, pătată și uscată, de parc-ar fi murdară, și colțurile gurii îi cad în cele două șanțuri de pe margini, și pleoapele-i sunt maronii și buhăite și de ce naiba și le-o fi boind așa! Arată patetică, îți face milă, niciodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
se potrivea cu acea parte a orașului Bruxelles - o totală schimbare față de interiorul, pe veci apus, din Belfast, care continua să supraviețuiască doar în imaginația ei. Perdelele de dantelă (extrem de frumoase), care acopereau ferestrele înalte erau îngălbenite, draperiile de catifea pătate și vag mâncate de molii, iar căptușeala lor de mătase atârna, pe alocuri, zdrențuită. Covorul turcesc era ros și tocit de urmele pașilor. Șalul brodat de pe pian, așezat întotdeauna exact în aceeași poziție, era decolorat în părțile unde se odihneau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]