1,724 matches
-
despre vedetele de cinema, politicieni, sportivi sau criminali, circulă legende. Unele spun că-s plini de bani, că au făcut din cerșit averi. Altele pun niște drame siropoase pe seama vagabondajului lor, și nu puține sunt cele care vorbesc despre iubiri pătimașe care s-au sfârșit prost, ratări În profesiuni elitiste ș.a.m.d. Legendele nu spun Însă nimic despre o vocație a așteptării. Totul În cerșit se clădește pe această așteptare. Graba nu Încape În meseria lor. Nici lipsa memoriei și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
impune, un sentiment asemănător din partea celuilalt. Nu mă așteptam la prea mult, cu siguranță nu mă așteptam la ceva anume, dar viitorul îmi părea îndeajuns de deschis și de incert pentru a primi zborul avântat al iubirii mele devenite acum pătimașe. Pur și simplu trebuia să o văd, asta era tot. Sentimentul pe care îl încercam în timp ce mergeam cu trenul spre Cambridge, era acela de uimire în fața sursei dragostei mele și a naturii sale. Când începusem, fără știrea mea, să o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
încă, pentru a mă chinui, ceva din visul de a avea o întâlnire măreață și miraculoasă cu Honor, întâlnire în cursul căreia lumina anemică ce însoțise ciocnirile noastre din trecut să devină sau să fie percepută ca fiind, strălucirea iubirii pătimașe. Mi-o închipuisem singură, liberă, așteptând în liniștea conștiinței ei amorțite să apar eu. Adevărul era atât de diferit încât aproape că nu putea fi privit în față. Nici măcar pentru o clipă nu-mi trecuse prin minte că ar putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
ținea țeapăn în mână și lacrimile îi picurară în șampanie. Georgie își acoperise fața cu batista. M-am uitat la Alexander și el la mine. De fapt, cu bune și cu rele, ne cunoșteam de foarte mult timp. 24 Dragostea pătimașă se hrănește din orice. Așa se face că, după ce am trecut peste durerea și șocul provocate de hotărârea lui Georgie, aceasta mi-a deschis un fel de canal prin care dorințele mele s-au scurs, cu o violență sporită, spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
în oraș, astfel că, pur și simplu, nu mai aveau ce mînca. S-a gîndit atunci la Săteanu, tînărul de la seral; s-a gîndit la el toată noaptea, cu ciudă, apoi cu ură și a sfîrșit prin a-l invoca pătimaș, fără să-i fie clar dacă îi dorește răul, pentru că a spus-o directorului (de declarația cu "insolența" avea să afle mult mai tîrziu, cînd soțul i-a fost reabilitat post-mortem), sau se gîndește la el numai să aibă un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
să trăim..." Își dădea singură seama că se minte; nu a crezut niciodată în ideile soțului, nici măcar nu i le cunoștea, ba de multe ori o înfuria patima cu care el se dăruia muncii; uneori, la începutul anchetei, în ciuda modului pătimaș în care fata își iubea tatăl, voia să și-l renege, dar asta numai la început, pînă să fi primit palmele. "Pentru ce să-l reneg?! și-a zis atunci. Pentru ce să reneg pe bărbatul în fața căruia își scotea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
mănînce tăcută, devenind senină, parcă nimic nu s-ar fi întîmplat. Dacă nu mi-ar fi spus Maria azi că nu-i a lui nea Toader, aș fi jurat că-i leit Aglaia și iar i-aș fi strigat: Săteanco, pătimașă ca tot neamul vostru... singurii care se băteau la horă cu alde Vlădeanu." De ce nu vrei să bei? Am și vin; chiar așa!, să-l aduc. Nu, te rog! Nu pot să beau, crede-mă. Spune-mi, Mihai, te rog
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
ca o răbufnire plină de ciudă că toată întîmplarea cu Maria a luat dintr-o dată o astfel de întorsătură; dar pentru că Doina, surprinsă de această explozie, îl privește cu un aer nevinovat, de copil, o drege: Ești, mai întîi, neam pătimaș, de-al Sătenilor, semeni al naibii cu vara ta, Aglaia, păcat că n-o cunoști. Ba poate că tăticu' o să se hotărască odată să mergem în sat, la bunicu'... Nu înainte de-a-i fi trimis un vițel, să aibă... Hm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
Salut! Pe mîine. A, se întoarce el din ușă vii cu fata la noi, dar fii atent, te rog!, numai dacă n-o rănești pe Doinița, n-aș vrea... Nici eu, nea Toadere! izbucnește în rîs Mihai. M-ar sfîșia, cred; neam pătimaș de-al Sătenilor. ""Neam pătimaș de-al Sătenilor" simte Săteanu cum reverberează în el vorbele, înfiorîndu-l puternic, parcă să-l taie în două. Trebuie să mă interesez, să întreb, e prea de tot" îl străfulgeră un gînd, lăsîndu-l perplex, apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
întoarce el din ușă vii cu fata la noi, dar fii atent, te rog!, numai dacă n-o rănești pe Doinița, n-aș vrea... Nici eu, nea Toadere! izbucnește în rîs Mihai. M-ar sfîșia, cred; neam pătimaș de-al Sătenilor. ""Neam pătimaș de-al Sătenilor" simte Săteanu cum reverberează în el vorbele, înfiorîndu-l puternic, parcă să-l taie în două. Trebuie să mă interesez, să întreb, e prea de tot" îl străfulgeră un gînd, lăsîndu-l perplex, apoi, ca să nu se dea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
atunci, din cauza mea; așa mi-am zis întotdeauna; eu sînt Diavolul acelor întîmplări, eu am semănat ispită și-am dat prilejul de păcat, dar ce rod superb am știut să culeg: Doinița!... E a mea! Toată e a mea! "Neam pătimaș de-al Sătenilor." "Leit Aglaia." Ducă-se cu noaptea putorile ca alde Coca, petreacă-și lîncezeala frigidă în pace alde nevastă-mea ce am de împărțit cu ea? (doar vila, e drept), pot s-o ignor la urma urmei -, eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
cu ele în jos furoul. Sărutul lui Mihai se așterne pe burta femeii, mai sus de ombilic, umezind locul cu buzele fierbinți și moi, după care începe a coborî încet, sărutînd cald și umed pielea fină a burții un sărut pătimaș, născut dintr-o plăcere greu de stăvilit, care o înfioară pe Maria și nu-i mai lasă mintea limpede, să-și dea seama că este dezbrăcată complet. Mai simte doar cum sărutul se prelinge pe un șold, apoi de-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
În spatele celuilalt geam era o expoziție cu echipament pentru rugby. Aranjamentul de la Boots conținea un frumos picior de plastic, de culoarea caramelului, îmbrăcat în chestiile acelea care erau o adevărată încântare la atingere. În jurul său, parcă împrăștiate cu o ură pătimașă, se aflau alte accesorii din categoria ciorapilor și colanților, alcătuind un colaj senzual pe catifeaua din vitrină. Expoziția de alături era stabilă și virilă. Conținea și ea un picior de plastic lipsit de trup, numai că, în timp ce amputarea piciorului feminin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
dincolo de cei doi stâlpi ai porții. Towser Bridges, căpitanul echipei Wanderers, îi permisese lui Bull să execute transformarea (în ciuda faptului că șuturile lui nu erau dintre cele mai precise). Era lovitura de gheată pe teren pe care Bull o anticipase pătimaș pe parcursul celor două zile petrecute la Londra după descoperirea fofoloancei sale. Era libera mișcare a mușchilor, vigoarea tinerească pe care Bull le opunea crezului tern al lui Juniper și spiritului estetic palid al fostului său șef... Ah! Numai că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
ultimul lucru pe care-l doream. Dincolo de gusturile lui fine în materie de basme și discuri cu povești, de adorația mistică pentru Rahan, de referințele savante privind studiul și aprofundarea civilizației apașe, Radu era capabil de o sinceritate fraternă și pătimașă care te topea. Pe mine, cel puțin. Știu că pare greu de crezut, dar erau zile în care uitam să joc fotbal, doar pentru că în drumurile noastre spre granițele regatului, bunăoară spre bucla bulevardului Drumul Taberei, poveștile deveneau aievea, eram
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
pe alee după ultima ploaie. Ajunseră, În sfîrșit, la treptele de piatră ce duceau spre ușa de la intrare. În salonul cu reviste ilustrate, unde Rowe se obișnuise să-l vadă pe Davis plîngînd Într-un ungher și unde cei doi pătimași jucători de șah se așezau la o partidă, Îl găsiră pe Johns, Într-un fotoliu, cu capul În palme. Rowe se apropie de el. — Johns! Johns ridică privirea și spuse: — Ce om mare era! Ce om mare! — Era? — Da!... L-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
subiecte normale de corespondeță de serviciu se ivesc aluzii la intrigi, comploturi, mistere, iar pentru a explica aceste aluzii, sau pentru a explica de ce nu vrea să spună mai mult, Marana sfârșește prin a se lansa în fabulații mereu mai pătimașe și încurcate. Scrisorile sunt datate din localități risipite pe cele cinci continente, dar par să nu fie încredințate niciodată poștei regulate, ci unor mesageri ocazionali, care le franchează altundeva, din care cauză timbrele de pe plicuri nu corespund țării de proveniență
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
noastre, ne vom Întâlni În vis: Îngenuncheați lângă godinul Îndesat cu lemne jilave sau chemându‑mă cu o voce stinsă. Atunci mă trezesc, aprind lumina. Căința și durerea se prefac Încet Într‑o duioasă amintire. Stufosul nostru roman atât de pătimaș mi‑a Împlinit viața. Soarta m‑a binecuvântat, nu mai am nevoie de o altă răsplată. Știu că n‑o să figurez la indexul cărților lui M.O., În monografiile sale ori În vreo adnotare de text. Numai că eu sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
mai frumoase se îngrijeau să le ducă apa proaspata și mâncare celor care munceau, să le șteargă sudoarea atunci când era nevoie, să le ofere un zâmbet sau un cuvant dulce și să-i răsplătească pe burlăci cu mângâieri și îmbrățișări pătimașe, după lăsarea serii. Tapú Tetuanúi se simțea foarte fericit cu rolul său, mai ales datorită faptului că scumpă lui Maiana părea să-i acorde mai multă atenție decât oricăruia dintre nenumărații ei pretendenți, chiar și decât lui Vetéa Pitó și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
să facă asta pentru că toate gândurile lui se învârteau, fără rezerve, în jurul ei. Pe fată o inhiba, în primul rând, singurătatea de care se bucurau acum. Înainte, mereu era cineva lângă ei. Fetele de la cămin, lumea de pe stradă. Nebunia sărutărilor pătimașe, furate sub clar de lună, dispăruse. Luana îi admira trupul frumos, în intimitatea celor patru pereți, simțind o dorință copleșitoare să-i cadă în brațe. El deretica, îmbrăcat în tricou și pantaloni scurți, în timp ce ea se trezea privind pierdută unduirile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
nimic mai bun de făcut decât să râdă de ea. Înfuriată, se repezi la el cu pumnii strânși, să-l lovească. O ridică în brațe și-o trânti pe pat. Lasă-mă, ticălosule! Monstrule! Bărbatul îi acoperi gura cu sărutări pătimașe, se încolăci în jurul ei, îi atinse trupul cu mâini fierbinți. Luana încerca, eroic și zadarnic, să se elibereze. Simțea trupul cald și dorința lui pentru ea, se înmuia încet sub pasiunea lui și se trezi sărutându-l, căutându-l, smulgând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
bucura de un bărbat ce venea vesel de la serviciu și-o scotea în oraș la o prăjitură. Cât de departe erau, oare, vremurile când mergeau la teatru și la concerte, sau la chefurile din "Tudor" unde dansau îmbrățișați, sărutându-se pătimaș, spre ciuda nebună a celorlalți? Cum să-și readucă aproape acel îndepărtat "Still loving you"? Într-o dimineață de aprilie, Luana deschise ochii plictisită de începerea unei alte zile, care avea să fie la fel de monotonă ca toate celelalte. Îl găsi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
obosit iar ea grăbită să-și reia lectura. Începu să facă drumuri cât mai dese la Sanda, Ștefan fiind nevoit să dea numeroase telefoane ca s-o facă să se întoarcă. Nu era prost. Simțea că o pierde. Sărutul ei pătimaș, care-l arunca odinioară în extaz, dispăruse. Scenele de gelozie și interminabilele mustrări pieriseră, lăsând în urmă o indiferență dureroasă. Nevasta lui își reînnoise garderoba, își schimbase pieptănătura. Unduirile timide de puștoaică deveniră, fără ca el să știe când, forme îndrăznețe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
să mai simtă atingerea fermă a mâinii părintești. Nu putea da siropoase declarații de iubire pentru că nu le cunoștea. Luana trebuia să simtă c-o iubește și atât, fără alte zorzoane de prost gust. Nopțile lor împreună, pline de iubiri pătimașe, la care el nu sperase vreodată, trebuiau să-i spună totul. Când Luana se inspira din trupul lui, golindu-l de orice gând, cum să-i spună că i se oferea nu numai ca om, ca bărbat, ci i se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
avea curajul să-și complice viața. La adăpostul acestei siguranțe, nici nu va greși vreodată. Va continua să-și ducă crucea, să-și plângă de milă și atât. Pentru Luana nu era la fel de simplu. Se născuse cu o fire aprigă, pătimașă, al cărei tribut trebuia să-l plătească. Ceva, însă, din toată discuția, îi ușurase sufletul. Prezența Iulianei, femeie ca și ea, capabilă de aceleași trăiri, nu-i mai păru atât de angelică. Porniră să alerge alături de copii și Luana se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]