326 matches
-
marele stolnic și spătarul Mihai, spunându-le că vodă îi așteaptă în spătăria mică. Când intrară în spătăria mică, spătarul, instinctiv, se trase în spatele stolnicului pentru a putea aprecia situația în liniște. Observă că vodă Ștefan era foarte îngrijorat. Doamna Păuna, după felul în care își scotea și își punea la loc în deget inelul cu pecete, părea enervată; se uită la cei doi Cantacuzini bătrâni și izbucni necontrolat: Ai văzut, tată-socrule, ți-am spus eu că nu-i a bună
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Ce să văz, Păunițo,... măria ta, se reculese repede stolnicul când îl observă și pe tânărul de lângă ușă, îmbrăcat cu haine prăfuite. — Să-ți spună și domniei tale ce a auzit omul nostru vorbindu-se printre ienicerii din Giurgiu, și Păuna doamna făcu un semn cu mâna spre tânărul de lângă ușă. Spătarului Mihai i se păru că fusese chemat din greșeală; urma să asiste, avea el impresia, la o discuție de familie între socru și noră, unde nu avea ce să
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
mâna spre tânărul de lângă ușă. Spătarului Mihai i se păru că fusese chemat din greșeală; urma să asiste, avea el impresia, la o discuție de familie între socru și noră, unde nu avea ce să caute, se aplecă protocolar în fața Păunei și, în șoaptă, își ceru permisiunea să plece, dar doamna, autoritară, roșindu-se la față, țipă ascuțit: — Nu, nu, locul domniei tale este aci, trebuie să hotărâm ce-i de făcut, nu poți da bir cu fugiții! Hai, povestește-le
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
lui încăperea se umplu cu acel soi de liniște apăsătoare, care prevestește furtuna. Nu se mai auzea gâfâitul stolnicului. Spătarul, de unde rămăsese, îi vedea pe toți scăldați în lumina după-amiezii de vară și dintr-odată i se părură tare frumoși: Păuna doamna, zveltă, palidă, cu buzele subțiri, jucându-și mereu inelul de pe un deget pe altul, vodă Ștefan, bărbat la patruzeci de ani, îmbujorat în obraji și cu o imensă tristețe în ochii mari, migdalați, doar neica Dinu era descumpănit, îi
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
creadă pe turc... Trebuie să mai fie și altceva, de i-au dat drumul. Dacă se întoarce, de data asta nu mai iartă Constandinul Stancăi pe nimeni, că prea l-au chinuit la Ediculé. Nu trebuie să se întoarcă, strigă Păuna, nu poate să se întoarcă! De ce să fie mai presus Brâncovenii decât Cantacuzinii? Mihai își dădu seama că și de data asta vor izbândi. Se simțea bătrân și oarecum obosit, soarta Brâncovenilor îi apăsa cugetul, sentimentul vinovăției îl imobiliza și
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
ochi critici, dar iată hotărârea femeii pe care o admirase cu câteva clipe în urmă vine să-i alunge șovăiala și remușcările. Zâmbi, pentru că și acum, ca și alte ori, nu putea să-și stăpânească gândurile: „Oare de ce se crede Păuna Cantacuzină și nu Brâncoveană?” — Nu este nimic de râs, neică Mihai, hotărî doamna, îl așteptăm pe imbrohorul Rekiap să ne spună el, ca și cum n-am ști nimic. Ziceați că lipsesc din spătărie scrisorile cu rușii și că nu s-au
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
-și gândurile în spatele buzelor strânse. Se gândeau cu toții cum să facă. — Banul Constantin Știrbei..., șopti pe gânduri marele spătar. — Da, da, Constantin Știrbei, se bucură stolnicul, pentru că într-o clipă înțelese că acesta era omul de care aveau nevoie. Doamna Păuna făcu câțiva pași, deschise ușa și porunci unui dorobanț să-l aducă din sala ospățului pe domnia sa banul Constantin Știrbei. Banul intră în spătărie și, deși bătrân, mersul său elastic și expresia șireată a feței stârniră admirația spătarului. — În cât
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
să-l aducă din sala ospățului pe domnia sa banul Constantin Știrbei. Banul intră în spătărie și, deși bătrân, mersul său elastic și expresia șireată a feței stârniră admirația spătarului. — În cât timp poate să ajungă domnia ta la Stambul? spuse doamna Păuna direct, după ce răspunse la salutul lingușitor al vărului prin alianță. — Știu că dacă treci Dunărea, drumul este bun de caleașcă, și cu cai de schimb, dacă noaptea mă odihnesc în caleașcă și ziua călăresc în galop tot cu cai de
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Știu că dacă treci Dunărea, drumul este bun de caleașcă, și cu cai de schimb, dacă noaptea mă odihnesc în caleașcă și ziua călăresc în galop tot cu cai de schimb, ajung în două zile. — Când poți pleca? întrebă autoritar Păuna. — Acum, dacă sunt caii înhămați. Tot doamna fu cea care dădu poruncă să vină comișelul mai mare peste grajdurile Curții din București ca să se organizeze schimburile de cai prin poștele domniei cu o ștafetă care urma să plece chiar în
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
cazne, putea să răsufle și asta era o binefacere. Vă spun, n-o să ne ierte pe niciunul, o să ne scurteze cu un cap pe toți! Pe măsură ce-și argumenta teza, stolnicul își pierdea calmul, tonul discursului său devenea vehement. Păuna doamna asculta mirată, i se păreau vorbele socrului ei de prisos. Auzise despre marele Brâncoveanu că ar fi supus la asemenea cazne ca să destăinuiască unde-și are ascunși banii, încât urletele lui de durere l-au scos din minți pe
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
vecernie la Mitropolie. Înțeleg că mâine Curtea nu mai pleacă la Târgoviște, deși, iată, au venit căldurile. — Ar fi bine să plece Curtea, cu dieci și secretari cu tot și noi să rămânem aci, să răscolim după înscrisurile Brâncovenilor, sugeră Păuna doamna. — Noi, adică cine? Cum o să meargă la Târgoviște Curtea fără noi? întrebă vodă. Fără să vrea, spătarul zâmbi amintirii celeilalte nepoate, doamna Marica a Brâncoveanului. Și pe ea o simțea prezentă în treburile domniei, dar fără să i se
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
ta, îngăduie-mi să plec, și fără să aștepte un răspuns spătarul se îndreptă spre ușă, de unde se mai înclină o dată și ieși. Îl supărase modul în care stolnicul îl exclusese - la Târgoviște, vodă Ștefan, la București, domnia sa și doamna Păuna -, pentru „neica Mihai” nu mai era loc. Când a ajuns la Mitropolie nu s-a dat jos din caleașcă, l-a trimis pe feciorul de lângă vizitiu să întrebe dacă sfinția sa îl poate primi. Peste câteva minute află că mitropolitul Antim
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Constantin Voievod, pentru că lăcașul era ctitoria neamului său, așa cum erau trecuți în pomelnic: Io Matei Voievod, Papa și Preda Brâncoveanu, Io Constantin Șerban Vodă, Io Constantin Vodă Brâncoveanu, Matei Cantacuzinul, doamna Maria Brâncoveanca și Io Ștefan Vodă cu doamna lui, Păuna. Venise și arhimandritul Ioan, starețul de la Hurezi, să facă sfânta liturghie. Cine țipase atât de înfricoșător, de s-au pornit zăvozii mânăstirii să latre, acum când somnul e mai adânc și când prima geană de lumină n-a prins să
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
când al doilea țipăt veni și mai dureros dinspre arhondărie. Acolo trăseseră vodă cu doamna și coconii lor. Maici ca niște umbre treceau grăbite cu lumânări aprinse spre arhondărie, întretăindu-se în drum cu cei câțiva arnăuți ai domnului. — Doamna Păuna... — E doamna Păuna, se auzeau șoaptele. Spre cenușiul de afară, ferestrele iatacului doamnei prinseră a se lumina; al treilea țipăt sfâșie văzduhul. — Binecuvântează, sfinția ta, binecuvântează, se auzeau speriate glasurile celor printre care chir Ioan arhimandritul trecea îndreptânduse spre arhondărie
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
țipăt veni și mai dureros dinspre arhondărie. Acolo trăseseră vodă cu doamna și coconii lor. Maici ca niște umbre treceau grăbite cu lumânări aprinse spre arhondărie, întretăindu-se în drum cu cei câțiva arnăuți ai domnului. — Doamna Păuna... — E doamna Păuna, se auzeau șoaptele. Spre cenușiul de afară, ferestrele iatacului doamnei prinseră a se lumina; al treilea țipăt sfâșie văzduhul. — Binecuvântează, sfinția ta, binecuvântează, se auzeau speriate glasurile celor printre care chir Ioan arhimandritul trecea îndreptânduse spre arhondărie. Peste câteva clipe
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
chir Ioan arhimandritul trecea îndreptânduse spre arhondărie. Peste câteva clipe preotul sta la căpătâiul femeii, alături de Ștefan Voievod. — Să trimitem după doftor, propuse starețul de la Hurezi. Nu este de doftor, răspunse o monahie. Mai curând trebuie să ne rugăm. Doamna Păuna, în capul oaselor, cu părul în neorânduială, cu ochii având pupilele dilatate până la conturul irisului, privea înainte fără să vadă pe nimeni; deodată sări drept în picioare și arătă cu o mână înaintea ei: — E capul beizadelei Constantin și al
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Bine, dar Cantacuzinii, vodă Ștefan, și stolnicul, și spătarul n-au fost oare blestemați? Pe Iuda l-a blestemat cineva? Pe vânzători nu-i vrea nimeni, atâta tot. În Țara Românească, vodă Ștefan Cantacuzino nu putu să recunoască față de doamna Păuna, încă suferindă în urma vedeniei avute, adevărul pe care cronicarul cu sfială îl spune: „Și a fost Ștefan Vodă un domn ginecolatru”. Așa este, s-a lăsat stăpânit de ambiția nevestei sale și de cea a tatălui său, marele stolnic, și
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
nevestei sale și de cea a tatălui său, marele stolnic, și a uneltit să ajungă domn. Apoi a întors pe dos toate tainițele Brâncovenilor ca să găsească dovezile să-l trimită la moarte pe Io Constantin Voievod. Dacă nu era doamna Păuna să-l îmboldească mereu, poate că nu ar fi fost atât de aprig. Cronicarul spune că, în urma vedeniei în care doamnei, aflată la mânăstirea Dintr-un Lemn, îi apăruse în față, ca și cum ar fi fost aievea, retezarea capetelor Brâncovenilor, pe
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
o bucurie depășind închipuirea omenească. Socotea cuviosul Isac, starețul schitului, că arderea lumânărilor fiind sfârșită, în întunericul închisorii ei, bătrâna maică vedea lumina tronului lui Hristos, iar psalmii cei nemaiauziți îi spunea maica dimpreună cu îngerii. S-a făcut doamna Păuna sănătoasă după o vreme, dar viața greu și-a urmat cursul ei pentru neamul marelui stolnic Constantin Cantacuzino. Degeaba ctitoreau ei și-i citeau în liturghie preoții ieșind cu Sfintele Daruri: mai întâi a murit Radu, feciorul drag stolnicului, cel
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
-se voia Lui, dar dacă sunt rodul răutății omenești pentru pieirea mea, Dumnezeu să-i ierte pe dușmanii mei, dar păzească-se de mâna nemiloasă și răzbunătoare a judecății Sale”. Când Ștefan Vodă este chemat la Înalta Poartă împreună cu doamna Păuna și coconii săi, el încearcă să se abată de la porunca padișahului și să fugă în Transilvania, dar nu reușește, așa că la nici o săptămână de la Boboteaza anului 1716, pe un ger nemilos, sunt siliți să plece spre Istanbul. Tatăl său, bătrânul
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
-l ciugulească din palma ei, așa cum cerea arta vânătorii. Era deci o cunoscătoare. Și, întorcându-și calul, prințul se întrebă unde și în ce împrejurări dobândise ea acea cruzime rafinată. Însoțită de medicul ei, Guibert, Marioritza pornise de dimineață spre Păuna, casa de vânătoare a prințului. Un veritabil conac, bine întreținut, cu un singur cat, mai multe încăperi și o streașină largă, trasă peste cerdacul mare din față. Moșia avea loviști și braniști îngrijit delimitate prin graduri vii sau bariere de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
succes. Plecarea Marioritzei îi surprinsese pe toți cei care o cunoșteau. Lăsa un mare gol în urma ei. Îl resimțea și prințul. Dacă era sincer cu el însuși, trebuia să accepte că asta se întâmplase din momentul în care șoimarul de la Păuna îi trimisese vorbă că Além revenise la casa șoimilor. Pictorul îi invită în atelier, arătând o atenție deosebită față de Mariam. Îl chemă imediat pe Luciano și îi ceru feciorului să le aducă băuturi răcoritoare. Apoi se apucă grăbit de treabă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
stăpânii ei. Că într-o dimineață, vezi dumneata, șezând ea așa, cu tava și micul lor dejun dinaintea ușii întredeschise, l-a auzit pe prinț. Tocmai îi propunea soției să petreacă împreună ziua aniversării, doar ei doi, în pădurea de la Păuna. Cum nu mai auzea nimic, a dat să intre cu tava în dormitor, dar i-a găsit sărutându-se într-un fel care a buimăcit-o. Biata fată, desigur, fiind obișnuită cu lucruri mai puțin... elaborate. „Nu știam, doctore, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
proptise în bot pentru o tumbă ciudat de moale. Ultima. La mijlocul scării, oprit în dreptul oglinzii venețiene, prințul se înfioră. Încă mai simțea mâna rece a „distrugătorului de lume” pe inima, pe sufletul, pe viața lui. PAGINĂ NOUĂ 25 Pădurea de la Păuna era o pădure seculară. Un veritabil codru alcătuit din mai multe varietăți de stejari, fagi și frasini. Copaci foarte înalți și foarte bătrâni, cu trunchiuri noduroase, năpădite de liane de viță sălbatică sau de iederă, cu rădăcini puternice ascunse sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
lumii. Locuitorii din Valhala nu mor în luptele ce le fac decât a trăi din nou o viață nouă. Moartea lor scurtă ca și un somn ușor, nu le întrerupea deloc nemurirea. Asemenea este și cu viața celor osândiți. Religia păune ca o datorie bătrânilor, de a-și schimba rămășițele unei vieți aproape de a se stinge, pentru nemurirea ce li este făgăduită. Ceremonii la moarte. Scandinavii obișnuiesc să arză pe morți și să consacre mai dinainte focul care să aprindă căldăria
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]