843 matches
-
la brațele groase ale lui Tanaka, samuraiul simți că prin trupul solului curgea același sânge de samurai de țară ca și prin propriul său trup. Acel sânge de samurai de țară care avea să apere cu îndârjire pământul și obiceiurile păzite vreme îndelungată de strămoșii lor. Credința creștină... nu-mi place nici mie. Tanaka scoase un oftat înăbușit. Dar să știi, Hasekura, eu am primit această însărcinare nu pentru că așa mi-a poruncit Sfatul Bătrânilor. Ci pentru că vreau să-mi primesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
ne proteja. Deși vociferam și le spuneam că aveam nevoie de protecție, nu ne luau în seamă. Ceva de genul: «Ce? Să te omoare pe tine?» Nu prezentam încredere pentru ei. Domișoara Egawa locuia în Knanagawa și casa dumneaei era păzită 24 de ore din 24, dar cei din Tokio - Nagaoka și Kobayashi - nu au avut parte de așa ceva. Oricum, nu am putut face nimic eficient. Ne era și frică și nici nu eram luați în serios. Toți avem sentimentul că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
o bucată de pâine și un spectacol de circ, cum își caută adăpost nocturn sub un pod, zgribulit de frig, înfometat, nefericit și însingurat... Continui să-ți dorești să joci rolul meschin de păzitor și să-mi impui mie condiția păzitului? "Ce vrea Carol? gândea febril Filip. Ce e cu acest nou și ingenios tertip de a scăpa de mine, pentru a-și putea duce funestul plan la îndeplinire? Se joacă cu paradoxurile... Le speculează..." Da! răspunse Filip. Chiar dacă aș face
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
port balcanic, loc de întâlnire al viselor extravagante. Profitând de starea de letargie a supraveghetorului său, Carol evadează, savurându și libertatea și posibilitatea de a înfăptui fără opreliști actul sinuciderii. În urma unui monolog interior, el sesizează unitatea dintre păzitor și păzit, are senzația dedublării și romanul se încheie în tonalitatea incertitudinii privind existența a două personaje sau a unuia singur. Dialogul dintre cei doi pare la prima vedere un schimb de idei, el nu este însă decât articularea reluată iarăși și
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
nu mai știm dacă venea acolo să se împerecheze cu frumoasa Felicia, sau să se lase, sado-masochist, torturat de cei doi paji negri. Întrepătrunderea aceasta dintre Carol și Filip, până la contopirea lor într-unul singur, dă adâncime mistică întregii povestiri. Păzitul și păzitorul se identifică, ajung să fie unul dublul celuilalt. "Filip devenise imaginea mea răsturnată în oglindă". Și, în final, totul plutește în îndoială. Filip se îmbolnăvește și nu se mai poate ridica de pe lada ce-i servea drept culcuș
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
laturi îcea de a patra se afla chiar pe malul râuluiă, constatase că în câteva puncte doar taluzurile ridicate în interior pentru susținerea bastioanelor împiedicaseră prăbușirea completă a acestora sub loviturile repetate ale berbecilor. Era adevărat că bastioanele erau bine păzite, însă mulți dintre apărători dispuneau de arme improvizate, iar catapultele, folosite adesea de oameni neinstruiți și reparate de multe ori, după cum le spusese și Anianus, cu unelte și piese de schimb nepotrivite, nu mai garantau o funcționare eficace. împuținarea proviziilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
Eu sunt pricina morții tuturor sufletelor din casa tatălui tău. 23. Rămîi cu mine, nu te teme de nimic, căci cel ce caută să ia viața mea, caută s-o ia și pe a ta; lîngă mine vei fi bine păzit." $23 1. Au venit și au spus lui David: "Iată că Filistenii au început lupta împotriva Cheilei, și au jefuit ariile." 2. David a întrebat pe Domnul, și a zis: "Să mă duc, și să bat pe Filistenii aceștia?" Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85041_a_85828]
-
o bucată de pâine și un spectacol de circ, cum își caută adăpost nocturn sub un pod, zgribulit de frig, înfometat, nefericit și însingurat... Continui să-ți dorești să joci rolul meschin de păzitor și să-mi impui mie condiția păzitului? "Ce vrea Carol? gândea febril Filip. Ce e cu acest nou și ingenios tertip de a scăpa de mine, pentru a-și putea duce funestul plan la îndeplinire? Se joacă cu paradoxurile... Le speculează..." Da! răspunse Filip. Chiar dacă aș face
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
port balcanic, loc de întâlnire al viselor extravagante. Profitând de starea de letargie a supraveghetorului său, Carol evadează, savurându și libertatea și posibilitatea de a înfăptui fără opreliști actul sinuciderii. În urma unui monolog interior, el sesizează unitatea dintre păzitor și păzit, are senzația dedublării și romanul se încheie în tonalitatea incertitudinii privind existența a două personaje sau a unuia singur. Dialogul dintre cei doi pare la prima vedere un schimb de idei, el nu este însă decât articularea reluată iarăși și
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
nu mai știm dacă venea acolo să se împerecheze cu frumoasa Felicia, sau să se lase, sado-masochist, torturat de cei doi paji negri. Întrepătrunderea aceasta dintre Carol și Filip, până la contopirea lor într-unul singur, dă adâncime mistică întregii povestiri. Păzitul și păzitorul se identifică, ajung să fie unul dublul celuilalt. "Filip devenise imaginea mea răsturnată în oglindă". Și, în final, totul plutește în îndoială. Filip se îmbolnăvește și nu se mai poate ridica de pe lada ce-i servea drept culcuș
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
morminte colcăiau șerpii. Iazurile se acoperiră de mătasea broaștei și se transformaseră În mocirle urât mirositoare. Băile de abur, ca și șurile ce străluceau altcândva În soare, se transformaseră și ele În ruine. Până și granița, altădată atât de bine păzită, fusese lăsată În voia sorții. Vitele treceau dincolo și se Întorceau fără ca grănicerii, Înainte atât de atenți să nu calce picior de om sau de câine peste fâșia arată, să tragă În aer vreun foc de armă. De fapt, granița
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
intra În locuință cu scopul de-a verifica o reclamație verbală Împotriva gazdei. Banii erau ridicați de milițianul improvizat iar În schimbul lor redacta o chitanță de mână pe care o dădea păgubașului sfătuindu-l s’o țină la loc bine păzit Întrucât urma ca banii să-i fie restituiți extrem de repede dacă desigur va face dovadă de proveniența sumei respective...!! Cel În cauză speriat, timorat la vederea hainei de milițian se considera norocos: scăpase numai cu ridicarea banilor - care oricum Îi
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
-și realiza vârsta, nu era pe deplin conștient de propria situație, neprotejat fiind aici de o poziție aparte, de privilegiile distanțării oferite de un venit de cincizeci de mii de dolari În New York - apartenența la un club, taxiuri, ușieri, căi păzite. Pentru el erau doar autobuzele, metroul epuizant, prânzul la automat. Nu era un motiv de plângeri serioase, dar anii săi de „englez“, două decenii la Londra În calitate de corespondent la ziare și jurnale varșoviene, Îl lăsaseră cu o atitudine care nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
19 persoane care stăteau în aceeași casă, și ele, fetele, îngrijeau de frați și surori. Pentru fetițe era umilitor să vândă în stradă. Era rușine să fie silite să iasă din casă, singurul loc unde reputația unei femei era bine păzită. Ieșirea din „gineceu” însemna că sunt sărace și nemăritabile, chiar dacă familia era mândră de ele că aduceau câte un bănuț. Pe deasupra spăla rufe în secret pentru oameni străini. Și acum îi e rușine să vorbească despre asta în fața prietenei ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
în întunericul de sus luceau stele. Vântul de peste zi tot sufla și fremăta ușor în perdea. Mihalache Prescurie, vânătorul, zise: —Vătav ca Faliboga n-a avut boierul nici n-a mai avea... Cutreieră moșia ca vântul... N-au fost niciodată păzite hotarele așa ca acum. De unde-i de loc? întrebă Lepădatu. Prescurie se întoarse spre el. — Nu știu, răspunse. Nimeni nu știe de unde-i... Altfel, când a venit știm cu toții... Iaca, toți își aduc aminte... Într-o vară, la o gireadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
n-aveam nimic. Toți cinci ne-am întâlnit la ușă, unde Franklin și Mary-Jane s-au înfruntat cu un aer ostil. Pe palier, toată lumea și-a răsucit gâtul să se uite; această prezentare ultraconfidențială era unul dintre cele mai prost păzite secrete din toate timpurile. Intrați, vă rog, ne-a zis Shannon, asistenta personală a Ariellei. Ariella vă așteaptă înăuntru. Eu o să păzesc ușa. Să se asigure că nu ieșim, mai degrabă decât că nu intră altcineva. Stați, stați, a zis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
de sora lui Baba pentru acest sacrifiu al său. Cine știe care va fi efectul permanent asupra lui? Începu o divagație suplimentară despre suspiciunile sale privind ceea ce i se dădea de mâncare lui Sampath, despre felul în care mâncarea sa era strașnic păzită, astfel ca nimeni să nu se poată apropia, despre posibilitatea ca acesta să fie drogat, despre cum starea sa de spirit urca sau cobora până la cote anormale, spionul nu știa exact care. Vorbi despre cum aborda cerecetarea pe marginea subiectului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
mai greu și mai adevărat decât întreaga ta viață. Am intrat la „Capșa“ și am săvârșit ritualul ceaiului. Dom’ Argint încă mai servea. Abia se mai mișca, încins cu fața aceea de masă scrobită, aducând încet, ca pe trofee bine păzite, ceainicul, zaharnița, ceștile, cleștii pentru zahăr, oul acela argintat pentru esență și toate celelalte ale unui ceai cu dichis. Se chinuia bietul om să mai păstreze ceva din vechile ritualuri ale anilor de demult, bucurându-se când niște tinerei ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
un pol fiecare, și-l trimit pe Axente să ia salam și pâine și suc de roșii din oraș. Axente, Încă marcat de severitatea bine jucată de Grințu mai devreme, cere un bilet de voie ca să iasă normal, pe poarta păzită a școlii. Grințu râde și-i zice: — Ia-o peste gard! Peste mai puțin de trei minute Îl chiar zărește sărind gardul Înalt de sârmă Împletită prin dreptul ferestrei. Albu a turnat țuică În ceștile de cafea și Întreabă: — De la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
ei, cei specializați în crime și mușamalizarea lor, transformând victimile în făptași și pe făptași în victime, însușindu-și holocaustul pătimirii victimelor. Pitești-ul a fost cazanul cu smoală al studențimii române. Floarea studențimii trebuia nimicită aici, între zidurile bine păzite și izolate de restul lumii. Aici s-au petrecut cele mai îngrozitoare crime pe care le-a trăit vreodată ființa umană, urgie, osândă și moarte. Dar nici un murmur! Aici a fost strivit orice gând dumnezeiesc, orice încercare de a se
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
aștepta. Ridică privirile spre cerdac și abia atunci Îl văzu pe tatăl ei, care părea a aștepta un răspuns. - Tată... Trezește slujitorii... să-l Înhame pe Murguleț. - Erina! E toiul nopții! Ninge! Ești singură! - Nu-i nimic... Drumurile sunt mai păzite ca niciodată. Poate că ajung din urmă corpul de oaste al hotnogului Nechifor. - Dacă ești așa de hotărâtă, vin cu tine. Singură la drum de noapte nu te las! - O să-l iau pe Ionuț, slujitorul de la herghelie. Iartă-mă tată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
spre nord, spre inima țării, Suceava. Pe măsură ce Înaintau, musulmanii lăsau garnizoane care aveau misiunea de a asigura liniștea În spatele frontului. Murgenii erau destul de aproape de Vaslui, iar Vasluiul era locul celei mai mari Înfrângeri a sultanului. De aceea, ținuturile Bârladului trebuiau păzite atent și călcate apăsat. Vasluiul din iarna lui 1475 fusese un miracol. Dar acum, ocupația otomană era o realitate ce nu mai putea fi sfidată de nimeni. Turcii erau la Murgeni. Turcii erau la Vaslui. Până la urmă, Mahomed spălase rușinea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
purtăm în suflet peste timp și vremi, ne bucură sau ne întristează, învăluindu-ne în parfumul și vraja lor. Ele sunt o prețioasă avuție pe care fiecare om o păstrează în cele mai tainice ascunzișuri ale minții, bine ferecate și păzite. Pot fi amintirile furate sau pierdute? Furate, nu! Pierdute, da! Cei ce le lasă de izbeliște în calea devastatoarei uitări, pot rămâne fără ele. Și cei ce le-au aruncat în subsolul conștiinței, nu pot dispune de ele ori de câte ori ar
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
vadă din nou pe Pran. Spre dezamăgirea celor care pun la cale complotul, maiorul refuză să mai vină în camera chinezească. Vrea ca băiatul să-i fie trimis la reședința britanică. Clădirea în care se află reședința, este foarte bine păzită. Nu mai are timp să-și facă planuri. Cam fără chef, Khwaja-sara îl înghesuie în una din mașinile nababului, șuierându-i să facă orice i-ar cere maiorul, apoi să-i raporteze. De data asta, nu se vor face fotografii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
încărcați în cufere. I se face dintr-odată teamă de un posibil jaf. Îi cere lui Kuei Hsiang să țină ferestrele și ușa încuiate tot timpul. Căpetenia eunucilor îi spune mamei să nu-și facă griji, căci casa e deja păzită strașnic: — N-o să pătrundă nici măcar o muscă, stăpână. Îl întreb dacă am voie să vizitez prieteni. Aș vrea să-mi iau rămas-bun de la Fann Sora cea Mare. — Nu, îmi spune el. Sunt dezamăgită. O rog pe Rong să ducă înapoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]