532 matches
-
L-am găsit și eu când am intrat în casă cu Eric, dar am amânat să-l deschid, pentru că bănuiam ce conține. Și am fost fericită ca fiul de împărat care nu a intrat în Valea Plângerii, până când, de fapt, pachețelul a început, perfid, să se deschidă singur-singurel și să emane niște miasme suspecte. Și-așa a trebuit să observ că în patru ani n-am scris literatură, și tot așa am fost nevoită ca, de vreo doi ani încoace, să
Pachețelul auriu. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Ștefania Mihalache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1774]
-
încoace, să tot ruminez vizavi de faptul că nu scriu literatură. Și ruminarea aceasta s-a însoțit cu vinovăție, rușine, scuze, explicații evazive, promisiuni vagi, perioade mari de uitări ale scrisului... care au coincis cu la fel de lungile uitări de sine. Pachețelul a rămas întredeschis, dar a început să se transforme. Să începem însă cu începutul. „Vine Eric !“ stătea scris, cu literele contorsionate ale lui Mircea, pe calendarul lipit de ușa livingului, cu data de 3 martie încercuită cu roșu. Făcuse asta
Pachețelul auriu. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Ștefania Mihalache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1774]
-
și care, deși zdrobit și el, mai are energie să mă încurajeze și pe mine. Singurul pe care mă pot baza. Mircea este. Toto crește, Eric crește, teza crește, viața merge mai departe. Și abia acum se desface complet și pachețelul cu „și și“. „Și mamă (a doi copii), și scriitoare ?“ Ce simplu ar fi să pot spune, ca la reclame, „De ce nu ?“ și să vină un Mr. Proper, sau altcineva multipotent, să rezolve problema. Citesc Lapte negru de Eli Shafak
Pachețelul auriu. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Ștefania Mihalache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1774]
-
plăteau și te simțeai bărbat. Știi și tu, să te trezești și să te vîri în haine la șapte, să tragi prima pipă din ziua aia în timp ce maică-ta îți prăjește micul dejun, apoi s-o apuci spre tramvai cu pachețelul de sendvișuri, să stai în salopetă cu alți muncitori înghesuindu-te la poartă, să intri în sala mașinilor - ... „Salut“, „Salut, iată o luăm de la capăt“. „că bine zici,, - și apoi dă-i și bate și pocnește; și senzația de pericol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
descurajat și mai epuizat decât oricând. Iar a trebuit să stau până mi s-au obișnuit ochii cu bezna. Eram exclus din lume. Am desfăcut sfoara cu care era legată pătura și din ea s-a rostogolit pe jos un pachețel învelit în hârtie. Cu siguranță un dar de la femeie, de la Epiharia. Am pipăit îndelung podeaua rece, plină de praf și de mizerii. Pachetul trebuie să fi fost foarte mic și ușor, n-a făcut deloc zgomot, în cădere. N-am
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
se simte bine. Și lui îi e bine acum, îi e cald sub plapumă, ghemuit, e nespus de fericit după zbor, de parcă l-ar fi făcut cu adevărat, e bucuros că azi n-are griji, că mama e bine, că pachețelul lui Alexandru a fost încredințat în bune condiții Iuliei, că a scăpat de întrebările lor, și, mai ales, că evenimentul loteriei e așa de aproape, nu-l mai desparte decât o zi de rezultat. Brațele și mâinile până la vârfurile degetelor
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
asigură că dincolo nu voi fi păcălit? Melania Lupu rîse: ― Tablourile vor fi la voi. Ce garanție mai dorești? Inginerul rămase un timp pe gânduri. ― Bine, domnișoară, unde e filmul? ― Apleacă-te puțin și vei găsi în colțul din stânga un pachețel. Trebuie developat. ― Erați sigură că voi accepta. ― Firește. Altfel nu te-aș fi chemat. Ultimele amănunte și locul unde te vei întîlni cu tovarășii dumitale ți le voi comunica duminică seară. Și-acum, te rog să reții! Nu-mi plac
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
obrazul zâmbind. ― Te sărut, fetițo. Ce timp oribil! Se lăsă dezbrăcată de Miga și se repezi lângă sobă. ― M-am înfrigurat toată. Pe bulevard, credeam că mă ia vântul pe sus. Nu, nu Șerbănică, nu du sacoșa. Am acolo un pachețel pentru voi. Exact, ăla în hârtie albă. Miga își izbi palmele fals consternat. ― Iar dragă? Exagerezi... Nevastă-sa îl expedie. ― Mai bine du-te și pregătește-i ceva fierbinte... Bei un grog? ― Cred că m-aș mulțumi cu o cafeluță
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
grăbiți și câte un bună dimineața mârâit mahmur, într-un birou suna telefonul, pe pervazul de tablă picăturile de ploaie cădeau mărunt. * Ușa de la intrare se închise și Scarlat pătrunse în hol sprijinindu-se de pereți. Ținea în mână un pachețel. Inginerul îl măsură surprins. ― Ce-i aia? ― Morfină! Ți-am spus, am tot felul de relații. Sper să ne ajungă până "dincolo". * Tablourile se aflau într-o valiză mică. Inginerul, cu trenciul pe umeri, se uită încă o dată în jur
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
un timp dungile subțiri de lumină care se distingeau în noapte ca un portativ și se întoarse spre Dincă. Individul aștepta flegmatic, pe canapea cu mâinile încrucișate la piept. ― Cum de n-ai distrus filmul? întrebă maiorul strângând în buzunar pachețelul învelit în hârtie neagră. E un corp delict care putea fi oricând folosit împotriva dumitale. Dincă dădu din umeri. ― Habar n-am avut că Dascălu nu l-a luat cu el. Nici măcar nu mi-a trecut prin minte să-l
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
un pas de ghilotină și-i gata să-i cânte motanului Mulți ani trăiască!" Melania Lupu șopti cu un zâmbet timid: ― Știam că până la urmă ne vom simți admirabil împreună. Maiorul o examină câteva clipe apoi scoase din buzunar un pachețel negru și-l puse pe masă. ― Ce-i asta? Un dar pentru Mirciulică? ― Ați vrut o probă, spuse Cristescu clătinând capul. O aveți! Bătrâna desfăcu hârtia încet. Rămase cu filmul în palmă și-l privi nedumerită. ― Ce trebuie să fac
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
de o sinceră lipsă de curiozitate pentru viața și treburile colocatarilor. Lipsea aproape toată ziua, iar seara ieșea cu nevastă-sa, amândoi ciudat de eleganți față de existența precară pe care o duceau acasă. Mâncau pe apucate, prin expresuri sau din pachețele mici de băcănie. Plângea de frică, din cauza emoțiilor și a nervilor măcinați în insomnii ucigătoare, doborâtă de tensiunea ultimelor evenimente. Sculptorul se așeză călare pe un scaun. Aruncă spre ceilalți o privire înveninată: ― Care din voi e șmecherul? În ochi
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Moș Crăciun! Nu ți-e rușine? ― Ba da. Mi-e rușine... ― Acum înțeleg! Are haina roșie... De asta nu se vede sângele... ― De asta nu se vede... repetă ca un ecou bătrâna. Făcu un pas înainte. Ținea în mână un pachețel mic. Doru Matei se agăță de stinghia divanului. ― Ce vrei să faci? Eu nu sânt Moș Crăciun... Ce ai cu mine? Melania Lupu continua să se apropie. Zâmbea. ― Nu! bolborosi tânărul. Îți spun doar că eu nu sânt ― Ce importanță
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
indiferent în ce parte îl împingea Fortuna. Ședea concentrat în întunericul sălii Prytania, la numai câteva rânduri depărtare de ecran, trupul lui umplând bine scaunul și revărsându-se și pe celelalte două alăturate. Pe locul din dreapta își pusese mantaua, trei pachețele de Milky Way și două pungi suplimentare cu floricele de porumb, închise bine la gură, ca floricelele să rămână calde și crocante. Privind absorbit la prezentările filmelor viitoare, mânca floricele din punga începută. Unul dintre filme părea destul de tâmpit ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
și-și înfundă labele în compartimentul cu crenvurști, George spuse: — Eu te-am ajutat la nevoie, da’ poate mă poți ajuta și tu. Poate, spuse Ignatius, cu gândurile în altă parte, mușcând dintr-un cârnat. — Vezi astea? spuse George, arătând pachețelele în hârtie cafenie pe care le purta sub braț. Sunt niște chestii pentru aprovizionat școlile. Problema mea e că trebe să le iau de la distribuitor la ora prânzului și nu le pot duce la școli decât după ce se-nchid. Așa că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
minute mai târziu, când dădu buzna Într-un cabinet șic dintr-unul dintre cele mai Înstărite cartiere ale orașului, Zeliha ținea Într-o mână tocul rupt, iar În cealaltă un serviciu de ceai. După ce intră Își aminti dezamăgită că uitase pachețelul cu bețe de scorțișoară la Grand Bazaar. În sala de așteptare se aflau trei femei care aveau un păr groaznic și un bărbat aproape complet lipsit de păr. După felul În care erau așezate, Zeliha remarcă imediat și trase concluzia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
cuviință... Dar, Gas, te rog, întoarce-te când poftești. Poți conta pe noi cât stai în Japonia, spuse el cu tristețe. După ce-au căzut de acord, Gaston s-a ridicat. A intrat în camera lui și a adus patru pachețele înfășurate în ziare franțuzești. I-a dat un pachet lui Takamori și unul lui Tomoe. — Poftim, Takamori-san. Poftim, Tomoe-san. I-a rugat apoi să dea celelalte două pachețele mamei, care se culcase deja, și lui Mă-chan. — Gaston, a strigat mirată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
s-a ridicat. A intrat în camera lui și a adus patru pachețele înfășurate în ziare franțuzești. I-a dat un pachet lui Takamori și unul lui Tomoe. — Poftim, Takamori-san. Poftim, Tomoe-san. I-a rugat apoi să dea celelalte două pachețele mamei, care se culcase deja, și lui Mă-chan. — Gaston, a strigat mirată Tomoe, doar n-ai de gând să ne părăsești astă-seară. — Ba da, în seara asta... acum. Nu le venea să creadă. — Gas, imposibil! În primul rând, n-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
exemplu extrem de puțin educativ pentru copil. Dacă nu-și schimba direcția, avea să se Întâlnească față În față cu ea. O, nu! Chiar n-avea chef să dea nas În nas cu femeia aceea. Se opri brusc. — Ți-ai luat pachețelul? Întrebă pentru a se putea preface că Își caută ceva În rucsacul fiicei. Camilla, educată ca Întotdeauna, se opri, așteptând-o. O fetiță ca un Îngeraș, plină de atenție față de oricine, dar mai ales față de mama ei. Adevărată fericire, neașteptată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
astăzi l-am șters pentru totdeauna din viața mea. Se strădui să descifreze cuvintele ariei - care, deoarece Caballe pronunța italiana și franceza destul de libertin, Îi scăpau. Dar reuși să Înțeleagă Mon cœur s’ouvre à ta voix. Sasha Îi Întinse pachețelul cu ceasul lui Dario. Emma Îl așeză pe genunchi, cu grijă, de parcă ar fi fost din cristal. — Păcat, eu sunt un animal omnivor, spuse Sasha Îndreptându-se spre ieșirea din parcare. Mănânc orice. Și carne, și legume, și pește, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
unde asistenta scria ceva, profund cufundată în hârtii, Zogru a preluat conducerea. Omul i se părea interesant și agreabil. Era un bărbat de 26 de ani, stagiar, cu tată în Ministerul Sănătății, evident, și mamă care încă îi mai făcea pachețel dimineața, entuziast și hotărât să tragă un timp aici, la spital, cât să-și facă experiență și să-l mulțumească pe bătrânul lui, apoi să intre în cercetare și să găsească leacul cancerului. Avea mai multe idei în privința aceasta și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
o mărire de salariu sau ceva de genul ăsta. E vorba doar de data asta. — Înțeleg, spun, încercând să nu zâmbesc. E foarte generos din partea dumneavoastră, doamnă Geiger. — Am și eu ceva. Iris caută în coșul ei și scoate un pachețel învelit în hârtie maro. Înăuntru, găsesc patru tăvi noi și strălucitoare de copt pâine și un șorț gofrat cu model cu trandafiri. Ridic privirea spre Iris și nu mă pot abține să nu râd cu poftă. — Mersi, zic. Am să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
ne putem permite s-o pierdem, să știi. Citesc șocul de pe fața Melissei. Pare atât de ultragiată, că zici că Trish tocmai i-a dat o palmă. — Iar ăsta e de la mine, spune Nathaniel, băgându-se iute. Îmi întinde un pachețel învelit în hârtie cerată, și toată lumea se întoarce să vadă ce e. Desfac pachețelul și în mână îmi cade o brățară drăguță de argint cu zdrăngănea. N-are decât o singură zdrăngănea pe ea : o lingură minusculă de lemn. Pufnesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
atât de ultragiată, că zici că Trish tocmai i-a dat o palmă. — Iar ăsta e de la mine, spune Nathaniel, băgându-se iute. Îmi întinde un pachețel învelit în hârtie cerată, și toată lumea se întoarce să vadă ce e. Desfac pachețelul și în mână îmi cade o brățară drăguță de argint cu zdrăngănea. N-are decât o singură zdrăngănea pe ea : o lingură minusculă de lemn. Pufnesc iar în râs. Un șorț cu volane și acum o lingură de lemn. Mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
cafea). Pe rafturile din furnir de nuc se răsfiră niscai reviste, dicționare, Reader's Digest, manuale de feng shui, cărți de telefon, Stephen King, Huntington, ziare din lumea întâi sau a doua. Singura intruziune permisă, de pildă în India, sunt pachețele cu ceai de Darjeeling, în Maroc poza unui berber în burnus vinețiu, la București o țărăncuță de lemn ducând o cofă de trestie. Camera nu are fereastră, primind neon și freon din tavanul pavat cu tuburi albe și grătare de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]