350 matches
-
și el, și Învățăceii mimau, mai toată omenirea se prefăcea că trăiește cu teamă de legi și de Dumnezeu, și asta doar pentru a păstra În stare de funcționare instituții, state, planeta. Nu pornești războaie - Își zicea -, fie și de pacificare, cu oameni ca Antonia... Care, printre altele, spunea că ONU nici nu avea de ce să mai existe, de vreme ce păpa o grămadă de bani, făcînd, pînă la urmă, doar ce vroia America. Acuza se datora, desigur, și radicalului slav din sîngele
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
Închis Hollywood-ul; fiecare cetățean ar fi devenit aproape un sfînt, gata cu casele de modă, cu mîncarea În exces, cu goana după bogății, industria ar fi fost mult diminuată; americanii nu ar mai fi pornit războaie, fie ele și de pacificare - nimeni nu ar mai fi omorît pe nimeni. Ce ar fi ajuns băncile? Pentru că ar fi fost un păcat să dai bani cu camătă, finanțele lumii Întregi ar fi intrat În cea mai neagră criză; ar fi fost Încuiat pentru
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
Janeiro chiar în acel timp, i se oferă să facă guvernul. Izbutește să alcătuiască un guvern mixt, dar nu soluționează nici una din problemele politicii interne. Semnează multe amnistii, exceptând totuși pe oamenii de mare suprafață, care rămân în afara granițelor Portugaliei. Pacificarea nu dă nici un rezultat și, pentru că războiul european ridică noi greutăți, la 31 decembrie 1914 Bernardino Machado demisionează. Președintele Republicii izbutește anevoie să rezolve criza. Guvernul alcătuit e net democratic (Afonso Costa), însă câteva săptămâni în urmă ministrul de război
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
de disconfortul locurilor în care se aflau și ocupați doar cu vorbitul. Sala unde guvernul țării, nu numai o dată, în mod accidental cu asistența și participarea șefului statului, s-a reunit ca să dezbată situația și să ia măsurile necesare pentru pacificarea spiritelor și pentru liniștea străzilor are, cu siguranță, o masă mare în jurul căreia se așezau pe comode scaune tapisate și pe care era imposibil să nu se afle sticle cu apă minerală și pahare corespunzătoare, creioane și pixuri de diferite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
recentelor evenimente, consider că avem nevoie de o schimbare radicală a strategiei, care va trebui să acorde o atenție specială, între ceilalți factori, posibilității ca, în capitală, să se fi născut și să se dezvolte o atmosferă de o anumită pacificare socială, ca urmare a gestului de inechivocă solidaritate, nu mă îndoiesc că machiavelic, nu mă îndoiesc că determinat politic, căruia țara întreagă i-a fost martoră în ultimele ore, a se citi comentariile edițiilor speciale, toate laudative, ca urmare, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
se curbează, se contractă, obiectele decad, se destramă, se întrepătrund. Cât timp a trecut și trece ? Ridicarea mâinii stângi, un veac, un mileniu, pulsul ceasornicului, lent lent, stins, uitat, să uităm sentința, gongul final, dulcele clopoțel, să pactizăm cu această pacificare. Cineva a ciocănit, ciocănește în ușă, în urmă cu mai multe nu se știe câte ore sau chiar mai devreme, câteva câte secunde. Bătaie cu unghia în lemnul ușii. Ar trebui răspuns la acest apel ? Continuă sau doar a reînceput
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
tragică și l-a rugat să facă apel la concursul armatei austriace, adăugând că aceasta ar fi singura salvare și că altfel țara este amenințată de o completă distrugere. Regele însă a refuzat net să recurgă la amestec străin pentru pacificarea unor dezordini interioare și a cerut primului-ministru o soluție potrivită împrejurărilor și demnității țării. Neavând altă soluție, și din cauza opoziției care nu e dispusă să-i dea concurs nici chiar în situația actuală, primul-ministru a oferit regelui demisia cabinetului. Demisia
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
simțit nevoia să se înfățișeze pretutindeni ca un martir trimis la eșafod. Prin București se vorbea în taină că armata nu mai e deloc sigură și că, până la urmă, va trebui, totuși, să se facă apel la austriaci pentru adevărata pacificare. Se zice că nici noul guvern n-are încredere mare în soldații țărani, dar nu vrea să cheme ajutor străin înainte de a face o supremă încercare. ― Dragii mei, trăim cea mai cumplită tragedie din istoria neamului romînesc! zise Baloleanu cu
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
spre a evita orice eventuale ezitări, vă rog să luați măsuri, domnule general, ca în detașamentele desemnate pentru represiune să nu fie înglobați soldați din regiunea tulburată! zise prefectul cu mai multă gravitate. Pe urmă discutară puțin itinerariul expediției de pacificare. Baloleanu hotărî ca un detașament de o mie de oameni cu șase tunuri să fie mâine, duminică, la ora opt dimineață lângă gara Costești, unde va sosi și dânsul cu reprezentanții parchetului. ― Orice rezistență va fi imediat reprimată cu forța
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Ionești, următorul, prefectul ținu o cuvântare mai caldă, fiindcă nu fusese nici o dezordine, adevărat că nici conac boieresc nu se găsea. Îndată ce ieși coloana din Ionești, maiorul Tănăsescu trecu la compania din urmă să dea ultimele dispoziții căpitanului însărcinat cu pacificarea satelor de pe malul drept al Teleormanului până la Izvoru. Într-o brișcă, un procuror cu administratorul de plasă reprezentau autoritatea civilă... În Babaroaga un pluton, comandat de un locotenent, fu detașat pe linia Gliganu-Lespezi ca flanc-gardă. Având informații că în Gliganu
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
punct de vedere procedural așa ar fi! zise prefectul foarte volubil. Dar trebuie să ținem seama și de factorul politic, domnul meu! Dezordinile s-au generalizat prea mult și spiritele sunt prea înfierbîntate. Primul scop trebuie să ne fie o pacificare a spiritelor. Țăranii să se liniștească fără teama unor represiuni care i-ar putea exaspera și care deci ar agrava situația. Vinovații vor fi pedepsiți, negreșit, exemplar, dar după ce vom asigura o destindere generală. Pe urmă va începe și opera
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
pe țărani, iar pe el l-a lăsat acolo caraghios, deși el are toate puterile și toate răspunderile. Începu să explice procurorului că maiorul și-a depășit rolul și că el nu va permite să i se încalce autoritatea, fiindcă pacificarea tulburărilor e o operă delicată, care cere calm și tact, iar nu orgie de sânge. Procurorul, cu ochii holbați, aproba dând mereu din cap și tresărind de câte ori auzea o nouă salvă. ―... stai!... ochi!... foc! urla maiorul Tănăsescu în clipele când
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Ruginoasa se întîlniră cu trăsura prefectului Baloleanu care petrecuse noaptea, împreună cu primul-procuror Grecescu, în castelul Ghica de la Izvoru, scăpat ca prin minune de furia țăranilor. Condoleanțele fură lungi și lăcrimoase. Baloleanu apoi purcese cu râvnă la povestirea activității sale de pacificare. Era mișcat și plin de admirație pentru propriul său eroism. Zugrăvea în culori poetice primejdiile nemaipomenite care i-au amenințat viața și din care a scăpat ca prin urechile acului, de se miră și el. Se felicita că a reușit
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
câte doi. Câțiva soldați purtau și bâte grele cu care să îmboldească la mers pe eventualii șovăitori. Curând după-amiazi își luară rămas bun de la Grigore Iuga, unde prânziseră, Baloleanu, Grecescu și maiorul Tănăsescu. Se duceau, spunea prefectul, să constate efectele pacificării în toate comunele care au fost contaminate de spiritul răzvrătirii. Mai ales că au primit rapoarte confidențiale cum că, în unele sate, moșierii, întorși acasă sub ocrotirea armatei și găsindu-și avutul prădat, au început să se facă singuri instructori
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
văzu înhățat de soldați furioși și apoi deodată cravașa maiorului începu să-i sfârtece obrajii... La Drapelul, a doua zi, Roșu îl îmbrățișă, parcă s-ar fi întors din mormânt. Îl introduse și la Deliceanu, să-i istorisească metodele de pacificare ale noului guvern. Veșnic ispitit de a ridica Drapelul prin ceva de mare senzație, secretarul redacției se gândea să publice impresiile tânărului redactor, inclusiv conflictul cu maiorul sanguinar. ― Nu, nu, Roșule! îl opri directorul. Noi ne-am obligat moralmente să
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
pace, și a început și războiul suedez, atunci e necesar să se recurgă la măsura extremă propusă de mine mai înainte, adică să se pustiască Moldova și Valahia, să fie duși de acolo toți locuitorii în granițele ruse”. Toate punțile pacificării păreau tăiate. La 2 octombrie 1772, Maria Tereza îi scria marchizei d’Herzelle că „mizeria este extremă peste tot. Nu vă spun nimic nici despre Polonia, nici despre turci. Ambele mă mâhnesc și mă ucid”. Așa-zisul congres de la Focșani
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
propunerilor făcute de Michal Czajkowski, N. Bălcescu și Cezar Bolliac, în care scop Zamoyski a fost trimis în Ungaria și a stăruit pe lângă Bathyani. După cum se știe, toate acele străduințe s-au încheiat cu acordul din iulie, acel Proiect de pacificare pentru a cărui negociere detaliată fusese autorizat Bem. Era însă prea târziu. În tot acest timp, între emisarii români, ce acționau în Transilvania, Debrețin și Pesta, și polonezi se ajunsese la o conlucrare amiabilă. Cererile lui N. Bălcescu privitoare la
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
capăt acestei probleme”, adăugând că, dacă aliații săi nu vor adopta o conduită comună spre atingerea aceluiași țel, el, țarul, va rezolva singur chestiunea. Ulterior, țarul a mai făcut o precizare, și anume că esența problemei nu stă numai în „pacificarea Greciei”, ci și în aceea că moșierii ruși nu pot să treacă liber prin porturile Mării Negre producția lor marfă și că deja pierduseră trei milioane de ruble. Acest din urmă considerent avea o foarte mare greutate în calculele diplomației țariste
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
îndemna să treacă la acțiune hotărâtă pentru punerea în aplicare a convenției de la Petersburg. În replică, Canning și-a propus să lege din nou mâinile țarului, în care scop a avansat, în vara anului 1827, un proiect de convenție pentru „pacificarea Greciei”, căreia i s-a alăturat și Franța. Capitularea Atenei a încurajat rezistența turcilor, sprijiniți de austrieci, care, încă în martie 1827, propuseseră prin Metternich o conferință internațională în problema greacă. Toate acestea întrețineau false iluzii la Constantinopol și-l
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
internaționale, tensiunea crește. Societatea Națiunilor, în care francezii și englezii își puseseră toate speranțele de pace, se dovedește neputincioasă. Începând cu 1936, democrațiile și regimurile autoritariste se confruntă indirect în Spania, unde izbucnise războiul civil. Englezii duc o politică de pacificare. Stânga franceză este divizată. Guvernul lui Léon Blum nu se alătură niciuneia dintre tabere. Însă Italia fascistă și Germania nazistă nu pierd acest prilej pentru a-și testa trupele și arsenalul de război. În noiembrie 1937, Italia aderă la pactul
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
iasă din munți, apoi negociază o alianță cu Kossuth, președintele Comitetului de Apărare Națională ungară. La Paris, emigranții polonezi fac presiuni asupra lui Kossuth. Frăția de arme nu se concretizează decît foarte tîrziu. La 14 iulie 1848, un proiect de pacificare poartă semnăturile lui Bălcescu și Bolliac pentru români și a lui Kossuth de partea maghiară. Bălcescu se străduie să constituie o legiune românească și lansează chemări disperate "fraților" săi, care au emigrat după eșecul revoluției în Muntenia, ca să vină să
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
servicii acestei puteri, pentru a beneficia, la rândul ei, de sprijin, atunci când ar fi avut nevoie de așa ceva pentru promovarea intereselor pe care le-am menționat. Prilejul se ivise chiar în anul 1800, cănd apăruseră indicii clare ale unei apropiate pacificări a Continentului care, firește, nu trebuia pierdut. Ideea a fost clar formulată în instrucțiunile redactate la Berlin, între 14 și 16 octombrie 1800, pentru uzul lui Girolamo Lucchesini, trimisul extraordinar și ministru plenipotențiar al Prusiei la Paris. Potrivit acestora, reconcilierea
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
termeni nu-și făceau nici o iluzie în ceea ce privește posibilitatea diplomației suedeze de a influența, în vreo măsură oarecare, conținutul tratatului de pace. Ceea ce au putut avea în vedere se limită doar la a cunoaște, prin intermediul medierii, cât mai multe din clauzele pacificării, pentru a sesiza eventualele inconveniente pentru interesele suedeze atât în raporturile bilaterale cu Rusia, cât și în cele ce vizau poziția sa în sistemul politic european, în general. De aceea, cercurile conducătoare suedeze erau interesate să afle, mai întâi, detalii
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
și Prusia, erau tot mai insistențe, Poartă Otomană era dispusă să recunoască Republică Franceză și-și exprimă speranța că demersul său nu avea să fie singular, ci avea să fie urmat și de Suedia și de Danemarca 49. Perspectiva unei pacificări, cel putin parțială, a Europei era cu atat mai încurajatoare, cu cat astfel de semnale proveneau și din cercurile conducătoare austriece care manifestau, în mod evident, dorința de a rezolva, pe cale amiabilă, diferendul cu Poartă Otomană în problema delimitării frontierelor
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
Franței garanția otomană era acordată doar acelor posesiuni pe care Franța urma să le aibă după încheierea războiului contra Coaliției antifranceze. Din această rezervă decurgea altă, si mai explicită, care se referea la limitele întregului act, în sensul că, până la pacificarea generală a Europei, "le present Traité d'Alliance eventuelle ne poura être obligatoire pour une et l'autre pârtie contractante d'après le Systeme adopté par la Sublime Porte" (s. Ven.C.)90. Un alt articol, cel de al 13
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]