936 matches
-
cedru, fură interceptați cu un reporș rapid de pajii care stăteau de pază. Pajii păreau extrem de agitați, în vreme ce omul pe care-l opriseră părea impertinent și înfierbântat. — Yuko, ce se întâmplă? întrebă Hideyoshi. — Nu sunt sigur. Cred că e un paj și unul dintre oamenii de gardă. — Aruncă o privire. — Desigur. Yuko se ridică și ieși, lăsând ustensilele de ceai la locul lor. Privind afară, constată că - în locul străjerului la care se așteptase - omul sfidat de paji era Asano Nagamasa. Tinerii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
Cred că e un paj și unul dintre oamenii de gardă. — Aruncă o privire. — Desigur. Yuko se ridică și ieși, lăsând ustensilele de ceai la locul lor. Privind afară, constată că - în locul străjerului la care se așteptase - omul sfidat de paji era Asano Nagamasa. Tinerii paji, însă, nu aveau de gând să anunțe pe nimeni, atâta timp cât aveau ordin să țină pe toată lumea afară. Nu conta cine era - Asano sau altul. Asano răspunsese că, dacă nu transmiteau mesajul, avea să intre cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
și unul dintre oamenii de gardă. — Aruncă o privire. — Desigur. Yuko se ridică și ieși, lăsând ustensilele de ceai la locul lor. Privind afară, constată că - în locul străjerului la care se așteptase - omul sfidat de paji era Asano Nagamasa. Tinerii paji, însă, nu aveau de gând să anunțe pe nimeni, atâta timp cât aveau ordin să țină pe toată lumea afară. Nu conta cine era - Asano sau altul. Asano răspunsese că, dacă nu transmiteau mesajul, avea să intre cu forța. Pajii replicaseră că, dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
Asano Nagamasa. Tinerii paji, însă, nu aveau de gând să anunțe pe nimeni, atâta timp cât aveau ordin să țină pe toată lumea afară. Nu conta cine era - Asano sau altul. Asano răspunsese că, dacă nu transmiteau mesajul, avea să intre cu forța. Pajii replicaseră că, dacă voia să treacă, n-avea decât să încerce. Or fi fost ei doar niște simpli paji, dar li se încredințase un post și aveau să demonstreze că nu stăteau acolo doar de decor. Yuko îi calmă mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
toată lumea afară. Nu conta cine era - Asano sau altul. Asano răspunsese că, dacă nu transmiteau mesajul, avea să intre cu forța. Pajii replicaseră că, dacă voia să treacă, n-avea decât să încerce. Or fi fost ei doar niște simpli paji, dar li se încredințase un post și aveau să demonstreze că nu stăteau acolo doar de decor. Yuko îi calmă mai întâi pe tinerii cei îndărătnici, apoi întrebă: — Senior Asano, ce s-a întâmplat? Asano îi arătă caseta de scrisori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
în tenebre, ar fi putut să fie stinsă numai de acele lacrimi. Hideyoshi tresări nervos, potrivindu-și mai bine greutatea. Își venise în fire și-și ținea buzele strânse cu putere. — Hei! Să vină cineva aici! strigă el spre camera pajilor. Era un strigăt destul de puternic pentru a străpunge tavanul și atât Hikoemon cât și Asano - doi oameni de mare curaj - fură atât de surprinși încât aproape săriră de pe perne. La urma urmei, Hideyoshi fusese atât de cufundat în lacrimi încât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
atât Hikoemon cât și Asano - doi oameni de mare curaj - fură atât de surprinși încât aproape săriră de pe perne. La urma urmei, Hideyoshi fusese atât de cufundat în lacrimi încât părea să aibă spiritul complet zdrobit. Da, stăpâne! răspunse un paj. Pași viguroși însoțiră răspunsul. Auzind acei pași și glasul lui Hideyoshi, durerea lui Kyutaro și a lui Hikoemon se spulberă dintr-o dată. — Stăpâne? — Cine-i acolo? întrebă Hideyoshi. — Ishida Sakichi, stăpâne. Sakichi cel scund de statură înaintă din umbra ușii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
să fi ajuns la o concluzie. Avea o șansă dintr-o mie, iar decizia de a-și miza viața pe acea unică posibilitate i se vedea pe fruntea hotărâtă. — Unde e acum mesagerul? îl întrebă Hideyoshi pe Asano, aproape imediat ce pajul plecă. — I-am ordonat samuraiului să-l pună să aștepte lângă templul principal, răspunse Asano. Hideyoshi îi făcu un semn lui Hikoemon: — Du-l la bucătărie și dă-i ceva de mâncare. Dar ține-l încuiat într-o cameră și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
stinsese, cu uleiul consumat. Kanbei îl trezi pe Hideyoshi și-i spuse: — Stăpâne, se luminează de ziuă. — E dimineață? întrebă Hideyoshi, ridicându-se buimac. Kanbei îi descrise imediat întâlnirea cu Ekei. Hideyoshi se încruntă, dar se sculă repede din pat. Pajii îl așteptau la intrarea băii, cu apă pentru toaleta de dimineață. De cum mănânc, voi face un rond al taberei. Aduceți-mi calul ca de obicei și vedeți ca ajutoarele mele să stea preăgtite, ordonă el, în timp ce se ștergea pe față
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
-ai spune, nu se lăsă Muneharu, nu te voi lăsa nici pe tine, nici pe altcineva, să-și facă seppuku în locul meu. Deși refuzase oferta lui Gessho, Muneharu îi permise să-l însoțească în barcă. Se simțea împăcat. Chemându-și pajii, le ordonă să-i pregătească un kimono albastru subțire, ceremonial, în care să moară. Și aduceți-mi o pensulă și cerneală, ceru el, amintindu-și să le scrie o epistolă soției și fiului său. Ora Calului se apropia cu repeziciune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
închis, în timp ce pe frunte i se formau broboane mari de sudoare. În vapori apăreau sute de mici curcubee. Hideyoshi sări din copaie, scoțând un zgomot ca de cascadă. — Hei! Veniți careva să mă spălați pe spate! strigă el. Cei doi paji care așteptau afară intrară în fugă. Muncindu-se din răsputeri, începură să-i frece spinarea, de la ceafă până la tălpi. Deodată, Hideyoshi spuse, râzând: — Ciudat mai iese! Privind în jurul picioarelor, văzuse că jegul pe care i-l răzuiau pajii de pe trup
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
Cei doi paji care așteptau afară intrară în fugă. Muncindu-se din răsputeri, începură să-i frece spinarea, de la ceafă până la tălpi. Deodată, Hideyoshi spuse, râzând: — Ciudat mai iese! Privind în jurul picioarelor, văzuse că jegul pe care i-l răzuiau pajii de pe trup semăna cu găinațul de păsări. Cum putea fi acel om cuprins de o înfățișare atât de demnă pe câmpul de luptă? Trupul său gol părea foarte nevolnic și împuținat. Era adevărat că se consumase peste măsură în cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
unui om obișnuit. Atât pielea cât și constituția îi erau pline de vitalitate. Fie că era fericit sau furios, existau chiar și momente în care arăta ca un bărbat tânăr. În timp ce se ștergea, relaxându-se după baie, Hideyoshi chemă un paj și-i spuse: — Afișați umediat următoarele: „La primul semnal de corn, toată armata trebuie să-și consume rațiile; la al doilea, corpul de intendență trebuie să pornească; la al treilea, toată armata să se adune în fața castelului.” Apoi, Hideyoshi îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
să intre la Hideyoshi, ci întreaga națiune. — A spus că Seniorul Hideyoshi doarme, dar cred că e cât se poate de treaz. Se poartă cam grosolan, orice-ar face, se plânse Ukon. Tocmai se pregăteau să plece, când unul dintre pajii lui Hideyoshi alergă la ei și-i invită în templul care-i servea lui Hideyoshi drept cartier general. Hideyoshi nu se găsea în camera unde fură conduși, dar era clar că se trezise de câtva timp. Din apartamentul abatelui se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
întru totul diferit. În ziua aceea, trupele inamice de la Castelul Sawayama abandonaseră fortăreața și fugiseră înspre Wakasa. Generalul raportă că Sawayama revenise sub controlul fostului său comandant, Niwa Nagahide. Deodată, Ishida Sakichi și alți patru sau cinci membri ai grupului pajilor se întoarseră în mare grabă dintr-o direcție necunoscută. Înainte de a merge în camera lui Hideyoshi, de pe culoar și din odăile pajilor se auziră bolborosind glasuri fericite, iar Hideyoshi îi întrebă pe cei din jur: — S-a întors Sakichi? De ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
sub controlul fostului său comandant, Niwa Nagahide. Deodată, Ishida Sakichi și alți patru sau cinci membri ai grupului pajilor se întoarseră în mare grabă dintr-o direcție necunoscută. Înainte de a merge în camera lui Hideyoshi, de pe culoar și din odăile pajilor se auziră bolborosind glasuri fericite, iar Hideyoshi îi întrebă pe cei din jur: — S-a întors Sakichi? De ce întârzie atât de mult să vină aici? Și trimise un om să-l muștruluiască. Ishida Sakichi se născuse la Nagahama și cunoștea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
stăpâne, așa că l-am pus pe un tânăr foarte iute de picior să vină înainte și să comande pregătirea mesei pentru cincizeci de oameni. Sakichi fusese acolit la Templul Sanjuin dar, la vârsta de doisprezece ani, Hideyoshi îl primise ca paj în Castelul Nagahama. Trecuseră de-atunci opt ani, timp în care devenise un samurai de douăzeci de ani. Sakichi avea o logică excelentă și un spirit mai ager decât al celor mai mulți dintre oameni. În zori, conturul Muntelui Ibuki se putu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
la dreapta, demonstrând cu un zâmbet că era sănătos și nevătămat. Soției sale, Nene, îi aruncă o singură privire și intră pe poarta templului fără a-i vorbi. Dar, din acel moment, bărbatul fu însoțit de silueta modestei sale soții. Pajii care-i urmau buluc și membrii familiei fie se duseră să se odihnească, după cum îi instruise Nene, fie se mulțumiră să-l salute de pe verandă, fiecare dispărând apoi în camera sa. În templul principal, cu plafon înalt, o lampă solitară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
campanie la umbra copacilor, puse să se întindă o perdea de la un copac la altul și, la adăpostul ei, își scoase armura. Apoi, se întoarse cu spatele spre fiul său adoptiv, Katsutoshi, și spuse: — Șterge-mă pe spate, Katsutoshi. Doi paji cu ridicară evantaie mari și începură să-l răcorească pe coaste. Când transpirația i se uscă, începu să-l mănânce trupul. — Katsutoshi, freacă-mă mai tare, se agită el. Mult mai tare. Băiatul încă nu avea decât cincisprezece ani. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
se ridică să-l oprească. Dimpotrivă, ceilalți seniori găseau mai înțelept din partea lui că plecase și erau ușurați de senzația de pericol intens pe care o simțiseră. Deodată, din camera de lângă ușă, unde erau postați, ieșiră și-l urmară doi paji. Simțiseră, chiar din odaia lor, atmosfera care domnise în castel timp de două zile. Dar Hideyoshi nu le permisese prea multor servitori de-ai săi să intre în castel, așa că, văzând că stăpânul lor era în siguranță, cei doi paji
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
paji. Simțiseră, chiar din odaia lor, atmosfera care domnise în castel timp de două zile. Dar Hideyoshi nu le permisese prea multor servitori de-ai săi să intre în castel, așa că, văzând că stăpânul lor era în siguranță, cei doi paji se mai liniștiră. Ieșiseră deja și chemau slugile și caii, când un glas strigă din spate: — Senior Hideyoshi! Senior Hideyoshi! Cineva îl căuta în curtea largă, întunecată. Pe cer plutea un corn de lună. — Aici sunt. Hideyoshi încălecase deja. Recunoscând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
I-am spus Seniorului Katsuie că sunteți un om cu inima mare și nu e nici un pericol să vă lăsați ofensat de glumele unui tânăr beat, cu o ocazie mai deosebită. Calul lui Hideyoshi pornise. Să mergem! le strigă el pajilor, aproape trântindu-l pe Takigawa la pământ. Locuința lui Hideyoshi se afla în cartierul apusean al orașului. Consta dintr-un mic templu Zen și casa unei familii bogate, pe care o închiriase. Încartiruindu-și oamenii și caii la templu, el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
înăuntru era fum. Ordonând să se deschidă ferestrele, aproape că-și aruncă pe jos robele ceremoniale, cu blazonul de paulownia. Apoi, se dezbrăcă repede și ceru să i se pregătească o baie. Gândindu-se că stăpânul său era prost dispus, pajul turnă prudent o găleată de apă peste spatele lui Hideyoshi. Acesta, însă, căscă pe când se cufunda în covată. Apoi, întinzându-și brațele și picioarele, scoase un mormăit. — Mă relaxez puțin, comentă el, după care bombăni în legătură cu anchilozarea din ultimele două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
pe când se cufunda în covată. Apoi, întinzându-și brațele și picioarele, scoase un mormăit. — Mă relaxez puțin, comentă el, după care bombăni în legătură cu anchilozarea din ultimele două zile. Plasa de țânțari a fost ridicată? — Am și pus-o, stăpâne, răspunseră pajii, care-l așteptau ținându-i kimonoul de culcare. — Bine, bine. Ar trebui să vă culcați devreme și voi, toți. Și spuneți-le la fel și oamenilor care stau de gardă, mai ordonă Hideyoshi, dinăuntrul plasei. Ușa fu închisă, dar ferestrele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
ieși de la toaletă, găsi un alt om ținând un mic căuș cu apă pe care, apropiindu-se, i-o turnă peste mâini. În timp ce-și ștergea mâinile, Hideyoshi privi poziția lunii deasupra streșinilor, apoi se întoarse spre cei doi paji și întrebă: — Gonbei e aici? Când apăru omul pe care-l chemase, Hideyoshi întoarse capul spre scara de la etajul întâi, apoi îl privi pe Gonbei din mers: — Du-te la templu și spune-le oamenilor că plecăm. Divizia de soldați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]