483 matches
-
poetica asupra chestiunii genurilor, de cutare sau cutare gen particular, precum Mimologii care se ocupă de imaginația lingvistică; m-am preocupat de practici literare destul de generale, precum paratextul în Praguri, de practici de imitație și de transformare a textului în Palimpseste. Așadar, de la Figuri I la Operă artei, m-am ocupat în esență de practici literare. Apoi a venit un moment cînd am crezut că nu mai pot continua să mă interesez de teoria literaturii că arta, fără să mă întreb
În exclusivitate cu Gérard GENETTE by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/18045_a_19370]
-
general, ce anume este arta. De unde aceste două volume... M.C.: Care dintre cărțile dumneavoastră va reprezintă mai bine? Pe care o iubiți cel mai mult? G.G.: E greu de spus... Poate că cea care mă reprezintă cel mai bine este Palimpseste. Nu aș putea să vă spun pe care o iubesc cel mai mult fiindcă nu sînt sigur că îmi iubesc cărțile. M.C.: Poate cea pe care ați scris-o cel mai ușor... G.G.: Ușor...? O, nu, nici una dintre cărțile mele
În exclusivitate cu Gérard GENETTE by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/18045_a_19370]
-
cititori: am cititori și unii dintre ei prelungesc munca mea. M.C.: O ultimă întrebare. Fiindcă mă aflu aici în calitatea mea de traducător, ea se va referi la traducere. Că poetician ați vorbit de mai multe ori despre traducere: în Palimpseste, considerînd-o că o scriitura de gradul doi, în Opera artei, ca o formă de transcendență. În ceea ce mă privește, în traducerea pe care o fac acestei lucrări, important este să redau conceptele dar, în același timp, stilul, "mîna lui Genette
În exclusivitate cu Gérard GENETTE by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/18045_a_19370]
-
concentrate, la frontiera cu ludicul. În calitate de autor tradus, cum vedeti dumneavoastră traducerea? G.G.: Eu nu mă consider un teoretician al traducerii, există teoreticieni ai traducerii pe care îi cunosc și îi stimez foarte mult. E drept că am vorbit în Palimpseste despre traducere, în măsura în care ea intra în categoria cutărei practici de transformare - traducerea era pentru mine un exemplu printre altele de transformare - iar în Opera artei - că despre un efect de transcendență. Nu sînt însă calificat să vorbesc despre traducere din
În exclusivitate cu Gérard GENETTE by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/18045_a_19370]
-
senzația de mortificare: "Încă te știe gură mea sărutînd lame subțiri/ încă te știu mîinile plînsul fără motiv/ vai mie rătăcitor prin oglinzi/ firimiturile cîntecului au amuțit/ și-i atîta liniște/ de parcă-as fi murit în mai multe trupuri/ deodată" (Palimpsest). Aprehensiunea bardului este de-a nu-și însuși viitorul altei ființe: "acum tot mai spăsit înaintez/ de teamă să nu trăiesc altcuiva viitorul" (ibidem). Un chip de-a scăpa de povară "emoțiilor" pe care le ascunde "cu rușine" îl reprezintă
Un supraromantism by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17549_a_18874]
-
pururi active: "Toate epitetele și-au luat cîmpii din poemele mele./ Singur extatic amar construit din bucurii retezate/ stau atent să văd unde-și mai înfige colții/ Metaforă./ Dimineață umbră ta seamănă cu un clopot/ mi se spune/ cu un palimpsest revoltat./ Deasupra întîmplării de-a nu fi/ nimic și nimic/ dedesubtul întîmplării de-a nu fi/ nimic și nimic/ oglinzile acoperă singurătăți voiajere/ pe limbă dulce-amară înflorește furtună/ singur extatic amar/ stau atent să văd unde-și mai înfige colții
Un supraromantism by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17549_a_18874]
-
orice altă imagine a mea/ lipsește imaginea mea despre tine” (Neputința luminii). Semantismul reflectării, al reprezentării corporalității e cât se poate de elocvent în Portret de femeie, desen emblematic al organicului pur, al concreteții carnalului ce adastă, ca într-un palimpsest, dinaintea unor sugestii și irizări ale unei transcendențe abia bănuite: „Ne-am desfăcut atunci. Ne-am închinat/ ca după o masă cu bucate curate,/ ca după o mărturisire spusă cu buzele celuilalt,/ deci fără ocolișuri./ Tu nu știi că în
Scriitura ca depoziție by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/3121_a_4446]
-
Tudorel Urian Ce-ar fi dacă, în loc de a lansa pe piață noutăți dubioase, ne-am consacra rescrierii capodoperelor? Dacă am actualiza, în felul nostru, arta medievală a copierii comentate, a scrisului în palimpsest. Ce ar fi dacă cititorul ar ști din capul locului la ce să se aștepte atunci cînd deschide romanul?" - se întreabă, aparent retoric, Mihai Zamfir, pe ultima copertă a romanului său Fetița. Roman care, în spiritul noii poietici enunțate de
Jocuri periculoase by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14034_a_15359]
-
aș construi o alee plină de licurici. De-aici până-n strada mare. ZOE (mirându-se sincer): Mie? De ce tocmai mie? CETĂȚEANUL T.: Pentru că... pentru că dumneavoastră aveți curtea cea mai mare din oraș. ZOE: Ah!... (În curs de publicare la Editura Palimpsest.)
A DOUA SCRISOARE PIERDUT| sau TRENUL TOGOLEZ NU OPREȘTE LA PARIS Comedie post-caragialiană în patru acte (fragmente) by Eugen Șerbănescu () [Corola-journal/Journalistic/4434_a_5759]
-
rînd, tradiția poetică obligă: nu poți pricepe intertextul fără text. Sigur, e și puțin din răsfățul și orgoliul auctorial, dar notele și trimiterile ce însoțesc fiecare poem din Rebis au un rol foarte clar de aide-livresc/lingvistic, un manual de palimpsest așa cum rebusurile (spre deosebire de integrame) sînt însoțite întotdeauna de un mic dicționar de termeni rari. Să luăm, aproape la întîmplare, două exemple. Primul: ultima strofă din al VIII-lea poem: ,Ostroave-n aburi: nor de tern,/ ŤIslande casteť, nu Lipare;/ Islande
Ceci n'est pas une poésie! by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11316_a_12641]
-
lumii!) nu doar către Porto, Guimarăes, Coimbra, Tomar, Sintra, Évora, Santarém, Braga, Viseu, Aveiro, Viana do Castelo, Bragança, Lamego, Silves, Faro, Portimăo, Tavira, Lagos ... dar și "peste mări niciodată înainte navigate", cum zice poetul autohton. Splendoarea Lisabonei are caracteristici de palimpsest. Înainte de a "exporta" către alte continente știința locuirii frumoase și civilizate, urbea Olissiponiană (mitul ei fondator îl are ca protagonist pe Ulisse) a acumulat straturi de influențe din multiple orizonturi: elene, feniciene, celto-iberice, romane, vizigote, maure, ebraice etc. În glorioasa
Frânturi lusitane - O artă suverană by Virgil Mihaiu () [Corola-journal/Journalistic/9068_a_10393]
-
proliferarea unei ideologii nefaste, fatală pentru multe națiuni. Intrinsecă operei de artă, universalitatea a fost încă o dată evidențiată de Lecția ionesciană într-o montare globalizantă semnată de Niky Wolcz, regia, Jun Maeda - decorul și Ulla Wolcz - costumele. Ambianța sugerează un palimpsest, iar desfășurarea provoacă o insolită retrospectivă a tuturor lecturilor virtuale ale textului, lucru posibil și datorită celor trei interpreți excepționali Jennifer Plante, Erika Iverson și George Drance, antrenați ca pentru variațiuni de commedia dell'arte. Cum spectacolul a fost realizat
Descoperind AMERICI cu Andrei Șerban by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/16988_a_18313]
-
pentru păstrarea unei medii între „arhaizare” și „familiarizarea” textului. Italienistul a găsit în mod ideal o cale de mijloc, neutră, în care sunt conciliate cuvinte vechi și împrumuturi moderne, fără a da senzația de exces. De acord cu ideea de palimpsest, prin care să fie redată, subiacent, dinamica și culoarea limbii din care se face traducerea, C.D. Zeletin sublinia cât de necesară este, pentru traducător, o vastă și complexă cultură; din acest punct de vedere traducerea lui Marian Papahagi fiind o
Transparentă, aspră, vie: traducerea Infernului în hermeneutica lui Marian Papahagi by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/4720_a_6045]
-
generație și cu o clasă literară peste cele deja discutate. Nu-l veți găsi aici pe experimentalul Perec din OULIPO (de altfel, va intra în acest atelier mai tîrziu), dar veți fi provocați de un roman fără intrigă, o carte palimpsest inteligentă și poetică unde se încrucișează subtil o întreagă tradiție literară, de la mitul lui Sisif (Perec dă aici un Sisif urban memorabil) pînă la Proust (în titlu), Kafka, Sartre ș.a. Brusc conștient de predeterminarea socială, eroul lui Perec alege automatismul
Și ei au debutat odată by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11426_a_12751]
-
Mă ascult cu nemulțumire." Sigur, nu e nimeni îndreptățit să-l condamne pentru spaimele pe care, probabil, le-a avut, pentru cedările în fața tensiunilor și presiunilor vremii, dar nici falsificările nu sînt o soluție, iar omisiunile, nici atît. "Lectura în palimpsest" a textelor călinesciene este uneori abuzivă, grila devenind în multe cazuri inoperantă. Libertatea canarului, un eseu din 1934, este văzut, de pildă, ca o premoniție a destinului său de "vultur în colivie", dar iată cum se încheie textul: "Canarul meu
În apărarea lui Călinescu? by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/8122_a_9447]
-
nostalgie postmodernă a logosului platonician. Joc de tenis, aventură cosmică într-o parte, devoțiune casnică în cealaltă, expansiv vs. retractil, febrilitate vs. blazare, metaforă vs. notație și transcriere a realului, rostire augurală vs. crepuscul, sensibilitate vs. clișee livrești, post-literatură și palimpsest. Concluzia? Postmodernismul e, pentru Ivănescu, manifestarea unei "patologii a spiritului", în structura intimă el rămâne un modern alungat din cetate, bântuit, renegat Meci nul. Urmează scurte scheme pentru structura tematică a ceea ce ar putea fi o lucrare de mari dimensiuni
Adulație în cerc restrâns by Cătălin Sturza () [Corola-journal/Journalistic/12716_a_14041]
-
însoțește un nume de acțiune, într-o construcție impersonală în care "posesorul" nu mai este deloc pomenit, deci nu ar putea fi reluat printr-un pronume: "ceva asemănător indiferenței față de propriul trup atunci când e perfect sănătos" (Ana Blandiana, Autoportret cu palimpsest).
Propriu by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10138_a_11463]
-
pentru noi toți, soarta revistelor de cultură: poetul face o binevenită paralelă între situația de acum și cea din anul 1992, alt vârf al crizei acestor atât de periclitate instituții de cultură care sunt revistele de tradiție ale țării. Oameni palimpsest Am urmărit, la TVR, dialogul purtat de Eugenia Vodă, în emisiunea Profesioniștii, cu colegul nostru de redacție Sorin Lavric. Ne-a făcut plăcere să descoperim că, dincolo de știutul comun, dincolo de înfățișarea sa de zi cu zi, egală cu decența, discreția
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/2608_a_3933]
-
echilibrul, colegul nostru de redacție are atâtea și atâtea straturi de profunzime, nu totdeauna bănuite. Discuția a fost plină de miez și, cum spuneam, a avut darul să pună în lumină dimensiuni noi ale acestui eseist care, ca orice om palimpsest, are totdeauna ceva surprinzător și revelator de arătat. Criticii literari au de lucru Am primit, în ultima vreme, mai multe cărți valoroase pe care ținem să le semnalăm și aici. Unele dintre ele au avut deja meritata receptare în paginile
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/2608_a_3933]
-
acesteia, act notarial prin care Creația dovedește calificarea creaturii auctoriale. La Alexandru Paleologu, "dincolo de austeritatea de viziune și de stil, găsim, în chipul cel mai sugestiv, efigia autorului, aristocratică și ceremonioasă uneori, alteori ironică ori cu subînțelesuri polemice", prevăzută, "în palimpsestul textului, cu lecturile, cu obișnuințele cu aprehensiunile și preferințele sale". În pofida împrejurării că autorul Simțului practic repudia cu specifica-i cochetărie interesul autoscopic, "sinceritatea" ce nu s-ar cuveni a constitui "cîtuși de puțin ocupația unei conștiințe libere" deoarece, în
O voce imperturbabilă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6823_a_8148]
-
Gabriel Dimisianu Potrivit titlului noii cărți a lui Cornel Ungureanu: Petre Stoica și regăsirea Europei Centrale (Ed. Palimpsest, 2010), în ea poate fi vorba despre importantul poet din generația șaizecistă raportat la un anume cadru de manifestare. Cartea are totuși o deschidere mai largă. Vorbește de mai mulți poeți, prozatori, critici și eseiști români, sârbi, cehi, maghiari, germani
Filobănățenii by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/5204_a_6529]
-
dublată de afectarea inteligenței. Nu doar aici, voința critică nu deține premise autoanalitice de o egală acuitate. Nu lipsesc poetizarea, moralismul general și abstract. În timp (Eu scriu, tu scrii, el, ea scrie, 1976, Coridoare de oglinzi, 1984, Autoportret cu palimpsest, 1986), identificăm o luciditate mai largă, atât în idee, cât și în expresie. Structura acestor mărturii, însoțite de rare mărturisiri, se fixează și se răsfrânge într-un discurs intermediat între diarism și jurnalism. Avem aici, în fapt, un diarism filtrat
Dincolo de poezie by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Journalistic/8990_a_10315]
-
îmi spusese cu un aer al lui, goethean, mefistofelic, că Nego i-ar fi spus, bâlbâindu-se... Dragă Doinaș,... tot un fel de aici... Pe fața lui Negoițescu însă, - Doinaș nefiind de față în acel moment - scria ca pe un palimpsest, în timp ce se înfrunta sever: îmi pare rău, dragă Doinaș, dar mi s-a spus că n-am voie să spun... Ceea ce era în atmosfera vremii. Nici una din cele două fraze nu pare, cert, o invenție. Asemenea replici nu pot fi
De Dincolo by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10825_a_12150]
-
care se repetă sau figuri care par a fi din același registru, realizarea propriu-zisă le diferențiază. Printr-o schimbare a perspectivei, prin tipul de punere în pagină, prin orchestrarea tonurilor sau amenajarea detaliilor se obține, finalmente, un alt discurs. O.O. Palimpsestul sau polipticul integrează elemente din registre diferite, schimbîndu-le sensul. P.Ș. Palimpsestul și polipticul sînt două realități diferite. Dar ele sînt, într-adevăr, foarte interesante în discuție. Polipticul este un fel de palimpsest pe orizontală, iar palimpsestul este un fel
Un dialog despre Ilie Boca la Galeria Eleusis by Oana Olariu () [Corola-journal/Journalistic/6743_a_8068]
-
realizarea propriu-zisă le diferențiază. Printr-o schimbare a perspectivei, prin tipul de punere în pagină, prin orchestrarea tonurilor sau amenajarea detaliilor se obține, finalmente, un alt discurs. O.O. Palimpsestul sau polipticul integrează elemente din registre diferite, schimbîndu-le sensul. P.Ș. Palimpsestul și polipticul sînt două realități diferite. Dar ele sînt, într-adevăr, foarte interesante în discuție. Polipticul este un fel de palimpsest pe orizontală, iar palimpsestul este un fel de poliptic în profunzime. Așa cum se adiționează ele în palimpsest, straturile de
Un dialog despre Ilie Boca la Galeria Eleusis by Oana Olariu () [Corola-journal/Journalistic/6743_a_8068]