351 matches
-
scenă extrem de încărcată simbolic în care cei trei naratori-personaj se apropie de frontiera cu Iugoslavia. Adrian Oțoiu face o trecere în revistă a teoreticienilor care s-au ocupat de "margine", "frontieră", "limită". Distincția lui Derrida între logica himenală și logica palisadei pare să servească foarte bine în acest caz. Nu trebuie însă uitat că "delficul" filosof își aplică teoria într-un context foarte precis: eseu despre prefață în Diseminarea. Oțoiu extinde (sau comprimă, cum doriți) ipoteza logicii himenale la o mișcare
Manual de postmodernism clasic by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16080_a_17405]
-
s-a retras din cetate. În timpul ocupației turcești, numeroase cete de țărani fugari nemaiputând suporta jugul ocupanților iau calea codrului, alcătuind cete de „lotri”. Denumită la acea vreme Pădurea de vânătoare, aceasta oferă, în 1716, lemn pentru turcii care întăreau palisadele cetății, dar și pentru construirea de numeroase poduri peste mlaștini de către trupele imperiale atacatoare, conduse de Eugeniu de Savoya. Din documentele Liceului Silvic aflăm că acesta „și-a așezat grosul armatei în fața cartierului Palanca Mare, cartier întins între Mehala și
Agenda2005-14-05-senzational1 () [Corola-journal/Journalistic/283565_a_284894]
-
Kungliga Bibliothek, intru cu mâinile 'n frigul de pe unul din acele manuscrise insulare suflate de evul mediu în aur scriu în hiragana peste peisajul ud din ecluza privirii care te adoarme: râuri și Carul Mare, obsesia, visul maori, valuri și palisade și case pe care le schimbi la apriga ruletă a nopții am uitat, țin minte în vis, la lumina fulgerelor, un flacon cu theriac venețian iar tu ești, în atriile casei, în suferință ca varga mă adâncesc într-un dâmb
Noapte bună, Katherine Mansfield by Nazaria Buga () [Corola-journal/Imaginative/14222_a_15547]
-
creația a cărei variantă în limba română aparține colegului nostru, gazetarul și scriitorul Dușan Baiski - nici măcar nu avea înfățișarea unui sat adevărat. Nu semăna nici pe puțin cu Timișoara. Părăsit de turci, acesta era o așezare săracă, în mlaștini, cu palisade arse, cu foișoare ruinate și cu ziduri cu multe bârloguri. Frumos era în Mehala numai un șir lung de salcâmi uriași, înfloriți. Aceștia se înălțaseră deasupra foișoarelor și colibelor raților și a bordeielor lor, precum și deasupra acoperișurilor de trestie ale
Agenda2005-17-05-senzational1 () [Corola-journal/Journalistic/283617_a_284946]
-
ale copacilor. Atunci când străbăteau zone deschise, însă, puteau vedea luciul alburiu al zăpezii ce încă stăruia pe înălțimile muntoase. întrucât erau nevoiți să ocolească satele și punctele fortificate - adesea, niște simple incinte, în care militarii încartiruiți acolo erau ocrotiți de palisade -, Audbert, ce se afla mereu a douăzeci de pași înaintea grupului, era deseori constrâns să schimbe traseul; mai mult, în acea zi trebui, în două rânduri, să-i oprească pe cei patru huni pe neașteptate și să-i împingă la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
al cărui emisar era torentul. Dacă malul ce se găsea în stânga sa era îmbrăcat de un desiș compact, de nepătruns, pe cel din dreapta se lărgea, în schimb, o porțiune mare de loc deschis acoperit cu iarbă, unde, la adăpostul unei palisade, burgunzii își ridicaseră tabăra. în ultimele licăriri ale zilei ce murea, Sebastianus putu să distingă barăci din lemn și pământ - i-ar fi fost fu greu să spună câte - și corturi de diferite mărimi, în mijlocul cărora mișunau bărbați înarmați. Stâncile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
toate zilele acelea o pierduse din vedere, de vreme ce încă din prima seară ea își găsise adăpost împreună cu Lucia în micuța comunitate de fugari, pe care Frediana îi găzduia în câteva corturi, la marginea taberei. în schimbul găzduirii, fugarii lucrau la perfecționarea palisadei ori săpau latrine, ori făceau soldaților mici servicii; firește, unele dintre femei ajungeau să facă ceea ce făcuseră și în tabăra lui Shudian-gun, însă fără constrângere ori, cel puțin, nu fără a obține în schimb o pătură, o bucată de carne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
Lugdunum pe care soțul ei o cumpărase pentru ea și de multe alte lucruri. Sufla un vânticel cald, ce mângâia frunzișul copacilor. Țârâitul neobosit al greierilor se suprapunea peste murmurul încet și regulat al cascadei. Se plimbară o vreme pe lângă palisada șubrezită, pe ale cărei trunchiuri, în vreme ce vorbeau, Lidania își lăsa să alunece distrată degetele. Ascultând-o, Sebastianus o privea ca și cum ar fi văzut-o pentru prima oară și constata, aproape minunându-se, că era într-adevăr frumoasă. O „iapă tristă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
rebel, foarte ondulat, imposibil de domolit, îi cobora mereu în dezordine pe umeri și părea să cheme prezența unui bărbat care să-l mângâie. Asta și făcu Sebastianus, mânat de o pornire neașteptată, în vreme ce încă vorbea, cu spatele rezemat de palisadă. Ea se întrerupse și se încordă. Totuși, nu se sustrase mângâierii. — Mâine plec, Lidania. Femeia își încrucișă cu nervozitate degetele. — Pleci? Ce înseamnă că pleci? Și azi ai fost plecat, și ieri și... Sebastianus scutură din cap — Nu. Frediana mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
în direcția în care se găsea cortul Fredianei, acelei mici călugărițe! Scândura aceea în armură! De acum, Sebastianus o dorea. Nu dădea prea mare atenție la ce-i spunea ea. Fără să-i răspundă, sprijinindu-se cu o mână de palisadă, cu cealaltă îi mângâie obrazul, în vreme ce își apleca spre ea capul, continuând să o fixeze și căutându-i gura. Nu izbuti: Lidania se trase într-o parte și, cu un gest scurt al brațului, îi îndepărtă mâna. Apoi, cu mâinile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
Se opri și, întorcându-se să o privească, îi spuse cu un surâs melancolic: — „Iapa tristă“ e o poreclă urâtă și nu ți se potrivește deloc. Tu ești o femeie frumoasă. O femeie minunată. Ea, încremenită cu spatele lipit de palisadă, cu mâinile la spate și gura încă strânsă de mânie, ridică din umeri. Sebastianus zăbovi încă puțin. — Ei, spuse, șovăitor, atunci adio. — Adio, îi răspunse ea, scurt. Nu mai era nimic de spus. Se întoarse și o apucă, demoralizat, nemulțumit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
mulțimii în continuă mișcare. Altele se aflau la carele cu provizii și încercau să dea apă și hrană războinicilor ce se înghesuiau în jurul lor, căutând să se mai întremeze. în lumina torțelor, Balamber constată că dublul cerc de care și palisada rudimentară care fusese ridicată pentru a-l proteja erau apărate de sute de arcași preocupați să scruteze agitați întinderea câmpiei din care răzbătea încă un zgomot confuz. Veneau încontinuu ați și alți războinici spre acea baricadă mare, transportând cu febrilitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
plate o ladă de piatră, în care fusese depusă căpetenia unui clan, dotată cu toate însemnele înaltului rang - pumnal și sabie, am însemnat mormintele neamurilor din împrejurime care s-au adăugat ulterior și tocmai aveam de gând să înfig o palisadă circulară din crengi de lungimea unui deget în jurul acelei suprafețe, pe care urma s-o acopăr apoi cu o moviliță de pământ. Și tocmai atunci am văzut-o pe mama străbătând grădina cu peluzele cosite recent și răzoarele pline de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
frumos ca-n filmele americane- la asta visase cu ochii deschiși cu mulți ani În urmă, la București. La vizionare fuseseră invitați doar câțiva potențiali investitori În distribuirea filmului. Nu cunoștea pe nimeni, mai puțin pe Victor Robertson, președintele Pan Palisade Pictures, cel pe care Îl oprise pe Fifth Avenue. Robertson Îi aruncă o privire fugară, plăcut surprins de transformarea puștoaicei Într-o doamnă stilată, dar era prea ocupat pentru mai mult de un scurt schimb de amabilități. Scopul lui era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
se adăposteau tunurile Măriei Sale. De aici, în spate, pe culmi de codri întunecați, se poate merge până la Cetatea Neamțului. Acolo aștepta mama lui Ștefan. Adică îl aștepta doar victorios sau pe scut. Cum spune legenda. Ionică povestește pe unde trecea palisada și, lângă mine, parcă a încremenit și galbenul amar din florile de corn. Imaginația o ia la goană și aud tropote... mai departe nu pot să ajung. Mi-aș fi dorit să am viziunea acelei zile cumplite. Oare cum a
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
al zonei.S-au descoperit astfel așezări fortificate de la Pescari-Culă și de la Stenca- Liubcovei, avanposturi atât în vremea statului dac condus de Burebista cât și, în timpul lui Decebal( mai târziu). Cele două fortificații erau întărite cu val de pământ și palisade, ba chiar cu zid de piatră. Au mai existat și câteva așezări identice în localitatea Sichevița, Gornea și Moldova Veche. EPOCA ROMANĂ Se știe că încheierea războaielor care au dus la cucerirea Daciei de către romani( 101- 102 și 105-106) arată
Moldova Nouă şi împrejurimi : monografie by Apostu Albu Liliana () [Corola-publishinghouse/Administrative/91821_a_93184]
-
adîncuri de vasul de război scufundat. O rază de lumină aluncă de-a lungul cheiului, ca o ghiulea silențioasă. Jim se Întinse lîngă tatăl lui. Adunați deasupra lor, pe Bund, se aflau sute de soldați japonezi. Baionetele lor formau o palisadă de săbii care luceau În soare. 5 Fuga din spital — Mitsubishi... Zero-Sen... ah... Nakajima... ah... Jim era culcat pe tînărul soldat japonez rostind numele avioanelor care zburau deasupra spitalului. Cerul de deasupra Shanghai-ului era plin de avioane. Deși soldatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
caii și luptătorii să fie mai odihniți! Voința domnitorului este ca În trei zile să nu mai fie picior de turc În Moldova! Doar două mii de răzeși din Țara de Jos sunt Îngăduiți a pleca spre Dunăre, unde vor ridica palisade pe mal, pentru organizarea ambuscadelor! Împăratul Mahomed Cuceritorul nu trebuie să mai aibă puterea de a lovi Moldova În anul care Începe! Curierul dădu pinteni și porni mai departe, spre podul surpat. În rândurile răzeșilor se lăsă liniștea. Înțelegeau abia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
desen obsesiv, de parcă tot ce se-n-tâmplă în jur nu ar servi decât să mă mascheze, să mă ascundă, la fel ca baricadele din saci de nisip înălțate pretutindeni (orașul pare că se pregătește să se lupte stradă cu stradă), ca palisadele acoperite în fiecare noapte de manifestele diferitelor grupări, muiate imediat de ploaie și ilizibile din cauza cartonului buretos și a cernelii decolorate. De câte ori trec prin fața clădirii sediului Comisariatului pentru Industria Grea îmi spun: „Acum mă voi duce să-l caut pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
așezate pe mobila veche. Mergem prin hol și ne așezăm pe terasa care cu vedere la ocean, desfătându-ne cu mâncarea delicioasă, și desfătându-ne unul pe altul. După prânz mergem înapoi acasă, luăm mașina și Brad mă duce la Palisadele Pacificului, unde parcăm mașina și mergem într-o excursie de două ore prin munți. Ei bine, asta da viață: respir aer curat și proaspăt și pășesc alături de bărbatul meu cel superb. Ne întoarcem, facem baie împreună și normal că dintr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
până aici? Kumataro îngenunche respectuos, aparent, fără nici un strop de mândrie pentru că făcuse ceva vrednic de laudă. — Ne-a fost puțin cam greu să ieșim din castel, dar adevăratele probleme au început după aceea. Forțele clanului Araki erau postate la palisadele de lemn, ici și colo, așa că ne-au înconjurat de mai multe ori și, câteodată, am fost despărțiți unii de alții, în mijlocul săbiilor și al lăncilor inamice. Într-un târziu, am reușit să ne croim drum, dar, în timpul uneia dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
urmașii săi ar purta rușinea provinciei, ajungând de râsul lumii întregi și mai multe nu. Astfel își încuraja Goto oamenii, când văzu doi-trei soldați alergând spre castel. Aceștia îl informară grăbiți că generalul inamic, care-și anunțase vizita, ajunsese la palisada din josul pantei. Kanbei sosi, purtat într-o lectică. Lectica era ușoară, făcută din lemn, paie și bambus. Nu avea acoperiș, iar panourile laterale erau joase. Învățase să-și agite sabia lungă din lectică, în timpul bătăliei, când se lupta cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
o manta albă cu broderie argintie. Noroc că era scund, cam de un metru și jumătate, și mai ușor decât media, astfel că oamenii care-l purtau nu făceau eforturi și nici el nu stătea înghesuit. Curând, de dincolo de poarta palisadei se auziră pași. Câțiva soldați din castel fugiseră înapoi în josul pantei. — Poți intra, solule! anunțară ei. În momentul când Kanbei auzi acest strigăt sever, poarta palisadei se deschise în fața lui. I se păru că vedea, în întuneric, cel puțin o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
purtau nu făceau eforturi și nici el nu stătea înghesuit. Curând, de dincolo de poarta palisadei se auziră pași. Câțiva soldați din castel fugiseră înapoi în josul pantei. — Poți intra, solule! anunțară ei. În momentul când Kanbei auzi acest strigăt sever, poarta palisadei se deschise în fața lui. I se păru că vedea, în întuneric, cel puțin o sută se soldați îmbulzindu-se laolaltă. De fiecare dată când valul de oameni se înălța și se rostogolea, lucirile lăncilor îi străpungeau ochii. — Îmi pare rău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
vorbi fiului său, Shojumaru, singurul aghiotant care-l însoțise, ordonându-i: — Pornește în fața mea. — Am înțeles. Ocolind lectica tatălui său, Shojumaru intră drept printre lăncile inamicilor. Cei patru soldați care duceau lectica pe umeri îl urmară pe Shojumaru prin poarta palisadei. Când văzură cât de calmi arătau băiatul de treisprezece ani și războinicul infirm în timp ce intrau în tabăra lor, sângeroșii și flămânzii soldați nu mai prea putură simți nici un strop de mânie, cu toate că aveau în față dușmanii. Acum înțelegeau că inamicul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]