20,853 matches
-
alta, și zbură drept spre ele. Ea se lăsă pe mâna unei copilițe pe care o pișcă, făcând-o să țipe. Aceasta o prinse numaidecât de aripioare, certând-o în glumă, apoi întorcând mâna, o așeză cu grijă în căușul palmei, rostind ca toate fetele: Gărgăriță riță, unde oi zbura, acolo m-oi mărita" Și, zicând acestea, o aruncă în sus" Gărgărița își reluă zborul prin văzduh. Și zbură așa peste pădurea verde, peste apele râulețului ce o străbătea și în
Prințesa urgisită (I) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12451_a_13776]
-
n-am să mă obosesc să le arăt obrazul comentatorilor obsedați să batjocorească gestul lui Stolojan și reacția emoțională (cât se poate de umană, de altfel) a lui Băsescu. Dacă mai au pic de conștiință, pot să-și tragă două palme singuri. Încerc cu totul altceva: să înțeleg în ce măsură lupta pentru putere a ajuns în România o confruntare pe viață și pe moarte. În după-amiaza și seara lui 2 octombrie 2004 s-a văzut cu claritate că interesele de-a ajunge
Mahalaua Armani by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12417_a_13742]
-
din încăpere în încăpere, nimeri într-una în care o femeie bătrână îmbrăcată în negru lucra la gherghef. Din înaltul odăii, Rița se lăsă să cadă drept pe gherghef făcând gesturi de naufragiată. Bătrâna, întrerupându-și lucrul, bătu tare din palme. Era semn bun, se vede. Și o întrebă: La ce veniși, fetița maichii, și ce gânduri bune îmi aduci? Vorbise cu palmele frumos împreunate sub bărbie, ca o ființă deprinsă să se roage. Atunci, gărgărița, - mare minune! - i se adresă
Prințesa urgistă (II) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12429_a_13754]
-
se lăsă să cadă drept pe gherghef făcând gesturi de naufragiată. Bătrâna, întrerupându-și lucrul, bătu tare din palme. Era semn bun, se vede. Și o întrebă: La ce veniși, fetița maichii, și ce gânduri bune îmi aduci? Vorbise cu palmele frumos împreunate sub bărbie, ca o ființă deprinsă să se roage. Atunci, gărgărița, - mare minune! - i se adresă omenește, deși cu un accent greoi, ardelenesc: No, că mi-s io, gărgărița Rița, și am de adus o voroavă luminată... - Ti
Prințesa urgistă (II) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12429_a_13754]
-
acestea de la ei; ei sunt totul: și acuzatori și judecători și călăi. Nu I-a fost batjocorit numai un mădular, ci tot trupul. Capul, cu o cunună de spini, cu lovituri de trestie, cu pălmuiri; fața, cu scuipări; obrajii, cu palme; tot trupul cu flagelări, cu îmbrăcare cu hlamidă roșie și închinăciuni fățarnice și batjocoritoare; mâna, cu trestia pe care I-au dat-o să o țină în loc de sceptru”12; în sfârșit, cu datul oțetului/vinului amestecat cu smirnă. Lecturând despre
Compătimirea și îngrijirea bolnavilor. In: Nr. 4, 2012 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/126_a_95]
-
putere 1) cu mare succes de public. Respectiv, în doar câteva zile, unui număr de peste 4000 de români aflați la muncă în occident, și reveniți în țară din diferite motive, li s-au confiscat pașapoartele. Degeaba explicații, degeaba bătăturile din palme filmate de-aproape de către cameramani indiscreți și antiputere, degeaba plânsete, degeaba mormăituri și chiar înjurături... Nimic, nici urmă de clemență. Au trecut 90 de zile petrecute în miraculosul și năbădăiosul ,spațiu Schengen"? Trecut. Înseamnă că... Ciao-Auf Wiederzehen pașaport, poate chiar
De la sublim la ridicol și înapoi spre... Schengen by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/11446_a_12771]
-
românilor care nu fugiseră rupând pământul de propria țară spre Ungaria... Acum, după știutul și simpaticul model chinezesc: am tăiat - urmează numărătoarea pașapoartelor-pradă după războiul purtat împotriva românilor veniți acasă de pe la munci... - Vrei să-mi arăți din nou reportajul cu palmele bătătorite? mă ia la rost Haralampy. Are dreptate! APARIȚIE EDITORIALĂ DE EXCEPȚIE! Ioan Rus și Vasile Blaga: Emoționanta armonie dintre putere și opoziție când este vorba de a-i face rău contribuabilului. Cap.Vechi Ordonanțe de urgență. Prefață la prima
De la sublim la ridicol și înapoi spre... Schengen by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/11446_a_12771]
-
opiniuni, păreri. Numai că și aici apare o problemă. Dacă spui doar ce crezi, fără parti pris-uri, ești, care va să zică, independent. Și, ,evident, cînd prea mulți independenți se strîng laolaltă, interesele lor intră în conflict. Nu întîmplător, Costăchel Gudurău e ,atacat palme picioare" tocmai în ,piața endependenți". Dar bătălia e scurtă. Tot ,piața endependenți" e spațiul unei universale reconcilieri. ,Pupat toți". Căci independentul român nu e dogmatic. La o adică, știe să lase de la el". Pas de mai crede în dispute. Fraier
Cultura în poante by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11477_a_12802]
-
chipul, de mai multe ori, pe o bucată de pămînt alb./ Trebuie să crezi în amintirile imaginare (ele alcătuiesc adevărata ta memorie!)/ Trebuie să fii atent, fiindcă atenția e feminină./ Trebuie să te lupți cu amprentele carnivore, fiindcă liniile din palmele tale nu duc întotdeauna în locul unde femeia-grindină dansează pentru tine." Și iată și un foarte scurt fragment din breviarul rochiilor Lecadei cea care a găsit, în final, ,rochia filozofală": ,Rochiile de vis (: pe corpul gol se transcriu cele mai în
Spre Graalul suprarealismului by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11474_a_12799]
-
amprentă, Feen. Mai exact, Burcep este amprenta unei amprente. Altfel spus, Burcep este amprenta care își este sieși amprentă. Este singura amprentă din lume, Feen, care are și linii verticale. Imaginează-ți că, într-o bună zi, cîteva linii din palmele tale își abandonează orizontalitatea, se desprind de la unul din capete și încep să fluture în bătaia vîntului. Imaginează-ți că aceste linii au umbră." Acestea sînt și locurile de trecere dintre cele două cărți, spotul din oglindă pe unde se
Spre Graalul suprarealismului by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11474_a_12799]
-
la un colț de stradă și să începi să strigi la ea și, zece minute mai tîrziu, e înapoi la tine acasă, unde face tot felul de lucruri. Nu de puține ori primul contact fizic, prima atingere a fost o palmă sau o îmbrîncitură: mîna ei pleznind expresia de ușor... ce? nesaț? dispreț? de pe fața lui Tod " (p. 78). Iată cum insolitarea are cîștig de cauză (limbajul și construcția deopotrivă). Formaliștii să trăiască! O scenă extrem de banală devine expresivă o dată cu infuzarea
În sens invers by Florina Pîrjol () [Corola-journal/Journalistic/11549_a_12874]
-
amintiri despre acest articol. Profesorul de română m-a întrebat dacă eu sunt autorul și probabil că i-am răspuns cu o anumită infatuare juvenilă, cu anumită jactanță, iar rezultatul știți care a fost?! Mi-a tras două perechi de palme de m-a doborât pe bancă! Așa am debutat în literatură: pălmuit. M.I.: E un semn al destinului?! A.M.: Mă tem că da. M.I.: Mai erați încă elev la liceul militar, domnule Marino? A.M.: Nu, nu mai eram. Terminasem aventura
Adrian Marino:"Sunt un autor deviat, nu sunt critic literar" by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/11522_a_12847]
-
prelins de pe scaun sub măsuța cu televizorul, murmurând: -A noastră e izbânda!". Zadarnic l-am zgâlțâit și l-am stropit cu apă și cu pălincă de Bihor; degeaba nevastă-sa a profitat de ocazie trăgându-i cam un set de palme, iar soacră-sa încercându-l cu bombeul în zona superioară a sternului și-apoi interesându-se de-un copârșeu ieftin și de ștergare... Până la urmă, l-am transportat în comă la spital, iar nevastă-sa i-a lăsat pe noptieră
O găină rahitică și Miron Cozma by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/11596_a_12921]
-
de întâmpinare a filmelor. Dar de data asta mi-am luat toate precauțiile și am văzut - de câteva ori - o peliculă care 1. a fost prezentată anul acesta la Cannes în secțiunea greilor ca Wenders și Cronenberg, dar a pierdut Palme d'Or și a plecat acasă doar cu Marele Premiu Tehnic, 2. va veni pe marile ecrane din România (din câte știu eu). Cu alte cuvinte, un film numai bun ca să îmi aduc aminte de vremurile în care făceam cronică
Orașul Păcatului, zis și al Virtuozității by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11591_a_12916]
-
se rupe inima când vezi că un regizor poate strica într-atât niște scenarii excelente... A fost odată ca niciodată un film violent cu gangsteri, de fapt cel mai violent din epoca sa: Scarface de Howard Hawks. Apoi Brian de Palma l-a transformat din nou pe Pacino în mafiot, pe fundalul unui script de Oliver Stone. O pildă rarisimă: un remake din 1983 la fel de bun ca originalul din 1932.De data aceasta violența e organică 100%, iar personajele o prizează
Violența de la ordinea zilei by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11637_a_12962]
-
și suită ne întâmpinară cu brațele ridicate, "Conducătorul" începu niște cuvinte de bun venit. Keyserling însă, cu un râs răsunător, fără a răspunde la salutul pretorienilor, îi aplică Ducelui genevez un pumn ușor în regiunea stomacului, apoi două lovituri cu palma peste umăr și spate, ceea ce produse instantaneu o pierdere de autoritate și le provocă o indignată surpriză acoliților. Dar filosoful nu le lăsă timp să se manifeste. Bătu din palme și strigă: "Aduceți imediat șampanie, Lanson brűt!" Paladinii priviră spre
Carl J. Burckhardt: Contele Hermann Keyserling by Mihnea Moroianu () [Corola-journal/Journalistic/11615_a_12940]
-
un pumn ușor în regiunea stomacului, apoi două lovituri cu palma peste umăr și spate, ceea ce produse instantaneu o pierdere de autoritate și le provocă o indignată surpriză acoliților. Dar filosoful nu le lăsă timp să se manifeste. Bătu din palme și strigă: "Aduceți imediat șampanie, Lanson brűt!" Paladinii priviră spre maestru, acesta însă dădu din cap. "La hotelul de alături", porunci el, "două sticle de Lanson brűt într-o găleată cu multă gheață. Grăbiți-vă, în curând trebuie să începem
Carl J. Burckhardt: Contele Hermann Keyserling by Mihnea Moroianu () [Corola-journal/Journalistic/11615_a_12940]
-
duel și o "să-i strice bietei fete tot rostul" Încă un duel ratat în spațiul cultural românesc. Pînă la urmă, conflictul se rezumă la o bătaie sănătoasă, o trîntă fără urmări ireversibile. Cei doi crai își trag unul altuia "palme, pumni și picioare", ca doi argați. La începutul secolului al XVIII-lea, Cantemir observa faptul că în loc de duel românul preferă să "astupe gura semeață a potrivnicului cu ciomagul, cu bîta și cu pumnii". Mateiu Caragiale găsește explicația în coordonatele mentalitare
DUELUL LA ROMÂNI (urmare din nr. trecut) by Andrei Oișteanu () [Corola-journal/Journalistic/11656_a_12981]
-
Daniel Cristea-Enache Înainte de 1989, poezia adevărată se afla într-un underground figurat, cu autori deveniți clasici în viață, studiați în manuale, editați și reeditați în tiraje considerabile, de la cota cărora nu se sfiau - unii - să aplice palme și alte corecții morale regimului politic. Poetul, chiar și cel mai ermetic, reprezenta o voce în spațiul nostru public, o autoritate consacrată și recunoscută, un model, fie și malgré lui, pentru toate categoriile de cititori. Situația s-a schimbat radical
Minimalism by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11674_a_12999]
-
al cumulării de imagini, concepte, impresii din numeroase domenii, cu o dispoziție a varietății menită a asigura augustului apetit textual un meniu pe măsură. Iată o elegie compusă din materii eteroclite, cu o seducătoare înfățișare babilonică: "îmi lipesc urechea de palma ta ascultînd, ca dintr-un ghioc/ adînc, cum se ivesc din lut pretexte ca, nervură cu nervură să/ mă invoci pe mine, copacul meu gînditor// acest stetoscop le știe pe toate/ cum mă respiri pînă la intoxicare și vomiți/ cum
Pasionalitate livrescă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11696_a_13021]
-
nicicînd asupra noastră nu s-a coborît roiul acela de fluturi/ ce reface pointillista harmonie/ nicicînd/ pășești cu ezitare de agorafobic te deschizi ca un spațiu/ căruia toate axele i s-au curbat și atunci/ eu îmi lipesc urechea de palma ta și te aud cum plîngi/ nervură cu nervură, copacul meu gînditor" (refăcînd pointillista harmonie). Manifestînd o frenezie a compoziției textuale insolite, în macro ca și în microstructura poemelor, autoarea trece de la o asociere la alta, pe direcția unui "descriptivism
Pasionalitate livrescă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11696_a_13021]
-
a primit în Moldova "drept de împămîntenire", astfel că nu s-a născut o formă demnă de a răspunde la insulte și umilințe. "Ciocoismul" fanariot îndemna pe om la "umilire servilă". "El primea zîmbind insulte cît de grave și chiar palme, fără a sîmți nevoie de vreo satisfacere. Acele palme se spălau cu apă din ibric; căci duelul, întrodus în societate de tinerii crescuți în Germania și Franția, inspira o groază salutară ce nu-i da drept de împămîntenire". Se pare
DUELUL LA ROMÂNI de la Dimitrie Cantemir la Lucian Blaga by Andrei Oișteanu () [Corola-journal/Journalistic/11679_a_13004]
-
nu s-a născut o formă demnă de a răspunde la insulte și umilințe. "Ciocoismul" fanariot îndemna pe om la "umilire servilă". "El primea zîmbind insulte cît de grave și chiar palme, fără a sîmți nevoie de vreo satisfacere. Acele palme se spălau cu apă din ibric; căci duelul, întrodus în societate de tinerii crescuți în Germania și Franția, inspira o groază salutară ce nu-i da drept de împămîntenire". Se pare că Eminescu avea dreptate: de la Paris, "ai noștri tineri
DUELUL LA ROMÂNI de la Dimitrie Cantemir la Lucian Blaga by Andrei Oișteanu () [Corola-journal/Journalistic/11679_a_13004]
-
unei nostalgii, punctează distanța morală a neparticipării, a intemporalizării: "acești bărbați minunați și femeile lor roditoare/ de la ultimul etaj rotitor al poemului de dragoste/ rostogolesc soarele printre vitrine/ snopind trecătorii/ cu iluzia unor plaje celebre/ asmuțindu-i a bate din palme ca la un înec de gală/ las la apă cabina telefonului tramvaiele strada/ chioșcurile de ziare cenaclurile literare tot/ ce se mai zbate în chilimbarul acestui fin de sičcle". Abstras din realul a cărui efervescență îl tulbură, Lucian Vasilescu e
Cei șapte magnifici by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11789_a_13114]
-
se sufocă și mii de ace îi înțepau țeasta. O singură dată în viață, în copilărie, a mai trecut printr-o asemenea stare: s-a jucat cu umbra ei de pe perete și umbra a coborât și i-a tras o palmă. Lucian se retrase cu câțiva pași și Miriam-Lieba își dădu seama că el o așteptase ascuns după salcia de lângă magazie. Zgâlțâită de strigăte mute, se îndreptă spre ușa casei lor. Intră în tinda cufundată în întuneric și începu să urce
Isaac Bashevis-Singer - Conacul by Anton Celaru () [Corola-journal/Journalistic/11777_a_13102]