1,794 matches
-
noastre, în ciuda rezistenței noastre înverșunate. Care sunt celelalte provocări pe care această traducere le aduce cu sine în mod implicit? C.B.: Ai spus tot. Nu văd nici o altă provocare, nici implicită, nici explicită. Mă bucur să văd însă efecte, efecte „palpabile” ale întreprinderii noastre. Au început să se propună teze de doctorat în România despre Septuaginta; unii preoți, „bărbați curajoși”, cu pricepere și bun-simț, au preluat în manualele lor traducerea și adnotările noastre; omul de rând începe să se lămurească ce
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
În timpul examenului fiecare membru al comisiei - cu excepția profesorului Hliboceanu - a fost un Sfinx. În cele din urmă, s-a retras și el, privind În urmă. De ce? Nu-și dădea seama. Poate pentru că În gândurile lui răspunsul comisiei devenise aproape ceva palpabil. I se părea chiar că acesta este un fel de sumum al hotărârii membrilor comisiei devenit un personaj a toate potent. Se aștepta ca din clipă În clipă să-l bată pe umăr și să-i spună: „Cu mare indulgență
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
explică jenată: "Nu vrea să se despartă niciodată de rucsac și de umbrelă... Dar, vă las, cred că doriți să fiți numai cu el. Nu este agresiv." Femeia se retrage, dar prezența ei în spatele ușilor aparent închise este ca și palpabilă. Marele profesor Grand se simte mic și neputincios, strivit de propria neputință. Trăiește cel mai greu moment al vieții lui, mai cumplit ca momentul în care i s-a spus că boala copilului său este incurabilă, mai negru ca momentul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
pentru mine. Îmi este teamă și sunt curioasă în același timp. Aș putea crede că Teodora este o vrăjitoare așa cum ea însăși a spus, mai în glumă mai în serios, aș putea crede... Dar iată că vin toate aceste dovezi palpabile, vizibile, credibile... Dragoș și Ciprian, băieții lui Ovidiu Frunză, prietenul tatii despre existența cărora abia auzisem de când eram de-o șchioapă și care într-un răstimp atât de scurt au reușit să ocupe un loc atât de important în ființa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
Le vedeam numai seara când așteptau, îngenuncheate, la ușa lui Gerhard căruia îi sărutau mâinile și îl implorau să îl aducă înapoi pe Vasili. În atmosfera asta de tristețe apăsătoare m-am apropiat mai mult de Gerhard. Am simțit, aproape palpabilă, slăbiciunea lui de bărbat care se voia imperturbabil și autoritar. I-am ghicit neputința dată de condiția lui de deținut. Și am simțit mai ales teama pentru Minodora, pe care o îndrăgise ca pe copilul lui așa cum a și devenit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
Domnul reprezentat în închipuirea lor concretă sub chipul unui bătrân cu barbă albă privindu-te din bolta bisericii, sub înfățășarea unui patriarh plutind pe nouri sau cineva cu arătătorul dojenitor, îndreptat către păcătoși și sprijinindu-se în toiag, oricum, ceva palpabil, perceptibil pe cale senzorială. Toate acestea, garnisite și cu o fărâmă de ignoranță, au determinat ca, la destule case din Huțulie, portretul lui Franz Ioseph, frumos înrămat, să fie păstrat pe peretele dinspre răsărit din casa cea mare, încă multă vreme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
o las. Era dorință. Și mă pregăteam s-o iau cu mine, și o atinsei. Avea sânge pe ea și sângele veni spre mine. Și văzui coborând ucigător din cer un fulger. În urmă rămase noaptea. Pe cât de real, carnal, palpabil mi se păruseră atunci acele clipe, pe atât de ireale mi se păreau acum, stând rezemată, ghemuită pe o canapea. Revăzui în minte, sacadat, în lumină și durere scenele petrecute: petrecerea, indivizii eleganți, atmosfera de vis. Apoi, tristețea, pustiul stropilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
partitura, odihnind, una peste alta, pe tejgheaua lucioasă. În ochii ei liniștiți, probabil că sunt un caucazian oarecare, cu părul lung și lipsit de maniere: există prea puține șanse ca eu să fi priceput ceva din secretele ritualului. Singurul semnal palpabil al schimbului nostru estetic este micul și rotundul obiect de lac, împachetat desăvârșit, însă mort, abandonat acum într-o plasă din plastic. Tamazawa Dulciurile furate sunt cele mai bune. Colley Cibber Când intrasem în încăpere, ochelarii mi se aburiseră. În
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
o hârtie nu rezistă în textele lui Mateiu Caragiale: dacă Pașadia își arde întreaga operă, Pantazi arde testamentul real al unchiului pe care l-a moștenit printr-o eroare, iar povestitorul din Remember arde hârtiile de la părinți, precum și singura dovadă palpabilă a trecerii concrete a lui Aubrey de Vere prin viața lui, deci a existenței înseși a tânărului. Dar tot referitor la Pașadia, Matei Călinescu menționează, criticând-o, și caracterizarea-clișeu cu privire la cafeaua fără zahăr și tare pe care acesta o "soarbe
Pirgu și dandismul by Alina-Nicoleta Ioan () [Corola-journal/Journalistic/8053_a_9378]
-
Lui era cu adevărat necesar. Puteai citi în ea nu doar speranța, ci vedeai și certitudinea de pe chipul celui ce rostea cuvintele. Rugămintea dobândea o materialitate pe care o percepeai instantaneu: simpla articulare sonoră a numelui divin instaura o realitate palpabilă. Chiar sub privirile tale se semna un contract între cel smerit și Deținătorul puterii de a împlini rugămințile. Nu încăpea nici o îndoială că lucrurile se vor desfășura așa cum sperai: cum să nu se termine totul cu bine, când Dumnezeu devenea
Credeți în Dumnezeu? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8065_a_9390]
-
acest gol caută să fie umplut. Tocmai asta încearcă să înfăptuiască poezia lui Valeriu Mircea Popa. Descoperind ici sclipirile de divin, colo, pasta grea a demonicului, dincolo picăturile unui uman insuficient crescut, totul integrat în peisajul vast al unui univers palpabil și familiar. Cu obiectele lui cu tot, cu apa, cu focul, cu pietrele, cu bijuteriile lui. Poezia lui Valeriu Mircea Popa șlefuiește îndelung câte un colț de lume până când aceasta, inspirat, începe să vorbească.
Bijuterii întoarse pe dos by Iulia Iarca () [Corola-journal/Journalistic/7385_a_8710]
-
onirică a unui regizor tînăr și pătimaș. Nu. Era construcția clară a devenirii sale. Grotowski și-a povestit destinul amicului său, Dinu Cernescu. A urmat o corespondență caldă, întinsă pe ani de zile, despre care habar n-am avut. Documente palpabile care pot fi citite în paginile acestei cărți. Cînd l-am invitat pe Patrice Chereau la Festivalul Național de Teatru din 2005, l-am simțit în preajmă și pe Dinu Cernescu. Am mers la repetiția tehnică pe care a făcut
Ce este infinitul pentru dumneavoastră? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/6848_a_8173]
-
nu vopsea roșie, mor femei, copii, nevinovați uciși de grenadele franctirorilor, aruncate în piețe publice, și se trece la exterminarea populației unor sate întregi, iar podurile de peste Dunăre sunt aruncate în aer... Totul era atât de incredibil și inexplicabil. Frica palpabilă, fizică a apărut în mine când am auzit că anumite proiectile au căzut pe teritoriul de dincoace al graniței ungurești. M-am trezit brusc din toropeală: războiul ne poate atinge și pe noi, poate porni oricând spre noi, iar această
Tibor Zalán: Poezie și dramă - interdependențe by Jenö FARKAS () [Corola-journal/Journalistic/6790_a_8115]
-
estompat, dacă sa estompat, actualitatea piesei în intervalul de un deceniu și jumătate de la război. În cadrul unui simpozion, piesa a fost analizată ca una tezistă, ce explorează funcționarea unor modele eterne. Sunt convins că deși în sufletul spectatorilor români frica palpabilă de război s-a mai estompat, teama și oroarea sunt date permanente, ce îi vor ajuta să recepteze mesajul piesei. În fine, sunt curios să aflu în ce măsură vor simți spectatorii români, care trăiesc în condiții geografice și sociale asemănătoare cu
Tibor Zalán: Poezie și dramă - interdependențe by Jenö FARKAS () [Corola-journal/Journalistic/6790_a_8115]
-
completare a unghiului de atac, versurile își recapătă culoarea grație unei reconsiderări a senzualității. A uneia discrete, pudice, deși pe alocuri cu cîte-o zvîcnire "subversivă" ce indică un rezervor de energie tăinuit. Contactul cu materia regăsită se vrea cît mai palpabil: seara e aprinsă aidoma unui trandafir pe care în loc de a-l mirosi ai vrea să-l muști, ceara roșie prelinsă pe trup îmbată, gustul sîngelui e o pradă ușoară, tălpile ating un pămînt roșu ca sîngele, primăvara e păgînă, umplută
Un postsimbolism by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7889_a_9214]
-
este Ana, soția autorului, dublată, în răstimpuri, de bunica poetului (dar asta, numai pentru cunoscători). Desigur, funcțională este și aluzia la legendara Ană a lui Manole, dar trimiterile nu sunt niciodată ostentative. În prefață, Mircea Petean explică (în măsura în care sublimul este palpabil) înfiriparea erosului și consecințele sale în viață și poezie, ca pe o prelungire a înclinației devoționale ce-l mânase inițial spre monahism: "Ana" devine, așadar, numele unui întreg cosmos, al unui conglomerat de fapte, afecte și idei, dar și, deopotrivă
Vocația iubirii by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/7894_a_9219]
-
ce s-au petrecut în spatele ușilor închise. Astfel, au rezultat transferuri, contracte cu jucători ori contracte comerciale foarte păguboase pentru club, dar extrem de avantajoase pentru unii dintre foștii acționari sau firmele acestora. Rezultatul jafului a fost unul extrem de dureros și palpabil: un club afundat în datorii, aproape fără nicio șansă la viitor", a mai declarat acționarul dinamovist.
Ionuț Negoiță, scrisoare deschisă pentru fanii dinamoviști by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/74219_a_75544]
-
virtuozitate. Singura însușire pur literară a scrisului său este oferită de talentul trecerii suave între trecut și prezent, al aducerii în imediat a documentului rece, peste care s-a depus cenușa timpului. El transformă cu ușurință o amintire în corp palpabil; textul lui Odobescu înfățișează un perpetuu prezent, ce capătă valoare în ochii cititorului doar pentru că se referă la trecut. Arta lui Odobescu: magia de a reînvia semne de mult pierdute. În Cîteva ore la Snagov, aceste semne sunt vestigiile unei
Estet până la capăt by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7434_a_8759]
-
astfel se ivesc - Odobescu, încîntat de propria-i descoperire, a utilizat-o îndelung. O face și în scrieri cu pretenții științifice, precum Istoria arheologiei, unde singurele pagini interesante rămîn cele în care imaginația autorului aduce pînă la noi, sub forme palpabile, opere de artă din trecut. "Arheologie" înseamnă, sub pana lui Odobescu, altceva decît ceea ce înțelegem astăzi prin această disciplină: ea este un fel de istorie a artei generalizată. Aplecat ca prozator spre trecut, era poate normal ca autorul să aibă
Estet până la capăt by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7434_a_8759]
-
speriați din celebre desene animate, ca un Charlot multiplicat în stări și infinite expresii, cei patru intră, temător și înduioșător, în cea mai teribilă aventură a vieții lor. Ei sînt singurii care visează, iar visul, pentru ei, devine cea mai palpabilă realitate în care talentul și masculinitatea sînt prelungirea firească și dintotdeauna a ființelor lor. Transformarea de la anonimi și bieți meșteșugari, la artiști-staruri este un prilej de actorie de cea mai înaltă clasă. Gesturile, expresiile, detaliile fiecărui actor în parte sînt
Vise și visuri by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/7938_a_9263]
-
al lui Derrida, din eseul său Fors1, pare a fi pur și simplu o absență. "Cripta" implică tot ceea ce nu este la suprafața textului; este acea absență ocultă, sugerată sau virtual reprezentată de text, acesta din urmă rămînînd singura prezență palpabilă într-un sistem dat de referințe simbolice. Cripta poate deveni dimensiunea textului pierdută în prefață/la suprafață. Ea este adîncimea către care se deschide orice avanpost simbolic ori lucru-în-sine care, în loc să vină spre, angajează înaintarea înspre. De aceea, trebuie "să
Povestiri din criptă by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/7672_a_8997]
-
noi ar trebui să știm, să practicăm și să vorbim poate fi numit "gramatica vieții". Iar cuvintele cheie ale acestei gramatici sunt libertate, adevăr, dreptate, dragoste, prietenie, suflet, iertare pentru că ele dau sens vieții. Ele transformă ceea ce este material și palpabil în spirit și inefabil; ceea ce este trecător în etern; ceea ce este nesemnificativ în peren. Aceste valori reprezintă conștiința care ne ajută să înțelegem că identitatea noastră reală nu este ceea ce suntem - trup și sânge - ci este ceea ce ar trebui să
Rob Riemen „Educația este noblețea spiritului“ by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7582_a_8907]
-
pentru Mușina, clipele și veșnicia au rămas aceleași dintotdeauna. Oare să fi aflat poetul optzecist puterea de a opri timpul? Poezia lui Marius Oprea are muzicalitatea visării și a curgerii apelor. În America! America! întâlnim adeseori imagini cu o sonoritate palpabilă, care se repetă simbolic. Un asemenea refren este "clipa ce vine va fi rază în râu". Repetat pe tot parcursul cărții, refrenul induce acea senzație hibridă pe care o avem în prezența amestecului luminii cu apa și care naște o
America nu crede în lacrimi by Iulia Iarca () [Corola-journal/Journalistic/7089_a_8414]
-
în mână or, mă îndoiesc că Blanche a jucat vreodată tenis. A dat o a doua audiție. Margaret Sullavan era o persoană agreabila, o actriță lipsită de orgolii. Am ascultat-o încă o dată și rachetă de tenis, desi invizibilă, era palpabil prezenta. Irene a preluat misiunea de a-i spune că îi eram profund recunoscători, dar nu mergea în spectacol. Pe urmă am auzit că o actriță al cărei nume mi-era total necunoscut, o doamnă numită Jessica Tandy, stârnea senzație
Tennessee Williams - Memorii by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/7113_a_8438]
-
vals între delator și securist. Ea funcționa într-un cadru cât se poate de oficial, deși invizibil. Delațiunile n-au rămas niciodată fără urmări. Prin urmare, Drumul Damascului, invocat de atâția apărători ai turnătorilor-victime, trebuie să producă și el efecte palpabile. Altă cale, pur și simplu, nu există. Nu cred în regenerare și convertire "interioară", pentru că prezența acestor oameni e cât se poate de... exterioară. Și mai e un aspect. Prezența alături de noi, a celor care n-am turnat, a personajelor
Iar îi apărăm pe turnători?! by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7120_a_8445]