613 matches
-
cu care se afirmaseră la tinerețe, atunci când își trăgeau seva din acea adevărată literatură mai veche sau din îndrăznelile moderniste ale secolului care începuse cu aripi spre inovație, nonconformism, avangardism, suprarealism și libertinaj de expresie câtă vreme ideile revoluționare mai palpitau sincer sub apăsarea dictaturii care-l făcea pe Maiacovski să se sinucidă strigând „nu trageți, tovarăși!”... În ceea ce privește, însă, reflectarea actualității entuziasmului muncitoresc al creației, îi vedeam cum se încântă, manifestându-și fericirea declarativă în fața criticilor-dirigenți, pe cei mai vocali din
CRITICA DE DIRECŢIE A LĂMURIRII ŞI DUMIRIRII (I) de CORNELIU LEU în ediţia nr. 745 din 14 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345172_a_346501]
-
fost doar un truc al unui amator, fascinat de unduirile focului, de suspinele unui gând rătăcit. Nu! Nu! Mi-am spus hotărât! Eu nu mai sunt eu. În sufletul meu locuiește el; cu trupul lui, cu sângele lui, cu trădarea... Palpită în mine și-l port ca pe-o minune, pretutindeni. Uneori, povara ce mi-a fost dăruită... devine ca o stâncă, grea, apăsătoare și gata să strivească orice gând. Vigilentă, mă așez la umbra unei lacrimi și-ncep să-l
DINCOLO DE PRAG, EA… de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1982 din 04 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377935_a_379264]
-
care l-am făcut a fost să verific telefonul: nici un apel pierdut. L-am luat cu mine și m-am dus în baie, să îmi refac machiajul. La lumina dată de becul de la oglinda de fardat, contururile obiectelor păreau că palpită, neclare. Am ales unul câte unul, fardurile. Când le-am avut pe toate la îndemână, am tras mai aproape suportul extensibil pe care era prinsă oglinda și am înclinat-o, în așa fel încât să îmi pot vedea bine, chipul
LOGODNICUL MEU, FRED (V) de CORINA DIAMANTA LUPU în ediţia nr. 1441 din 11 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376723_a_378052]
-
sau atingeri, dar mereu la umbră amenințătoare a aceeași creaturi fără nume, care, precum Proteu,se metamorfoza, ba harpie, ba caracatiță, care te înșfacă și refuză să -și abandoneze pradă... Mi se întâmplă** și să te regăsesc, cu inima-mi palpitând, si sa ne iubim,dar, fatalitate! În spate,deodată,în penumbra,se înalță o altă,si apoi încă o altă,care-și revendică drepturi legitime asupra- ți... .Și întrebări,aceleași, mereu aceleași, mă sfredeleau ,îmi ciocăneau tâmplele:" Dece altele da
DRAGOSTE PIERDUTĂ de ADINA ROSENKRANZ HERSCOVICI în ediţia nr. 2247 din 24 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376790_a_378119]
-
obosit, sastisit, definitiv încovoiat... Amintirile se strecoară tiptil printre ruine. Aștept să mă vindec de maladia de tine. Viața - o spaimă continuă în așteptarea unui început absolut fără încruntări, fără grimase fără urmă de rugina pe suflet, pe oase... Sângele palpita în rană, lacrimile vorbesc de la sine... Cuvânt suspendat: nici un loc neocupat unde poate gândul să se anine... Ignoranța, sfântă ignoranța ne mănâncă de vii, Doamne, iartă-mă! Tu nu vezi că te-nvârți într-un spațiu absurd? Din cele trei
TRATAT DE SINGURĂTATE, II (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 304 din 31 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/375142_a_376471]
-
dezvăluie un poet a cărui eu își pune problema existenței, croind cărare prin sinele dezorientat de avalanșa lipsei câmpiilor “răsfățate de râuri/câmpiile cu soare lipseau...” (Câmpiile cu soare lipseau...). Există o alunecare aforistică, în partea de jos a micro-poemelor palpită carnea răspunsurilor evidențiate în partea de sus, umplând clepsidra cu lumina cântecelor „născute/din sunetele ploii.../ copacii muriseră de sete.../“ Copacii muriseră de sete...). O răsucire obligă, o piruetă a versului și povestea dansului liric al cuvintelor începe rotunjindu-se
VISUL POETULUI GHEORGHE A. STROIA ŞI „SETE” DE VIAŢĂ PE RAMURA „VERDE” de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1687 din 14 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373246_a_374575]
-
Acasă > Stihuri > Cugetare > UNEORI VIAȚA E Autor: Eleonora Stoicescu Publicat în: Ediția nr. 1604 din 23 mai 2015 Toate Articolele Autorului Uneori viață este un murmur- Abia palpita, abia o percepi, abia o trăiești. Alteori e ca o muzică- O asculți uimit, o pătrunzi, o fredonezi cu interes. De cele mai multe ori e ca un scâncet, ca o strigare, ca un țipat înăbușit, ca o durere- Si suspini. Vine
UNEORI VIATA E de ELEONORA STOICESCU în ediţia nr. 1604 din 23 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/373252_a_374581]
-
Que sont-ils devenus? Et où etes-vous donc, Etincelantes neiges De leur enfance? Fondues... à jamais figées? La vie à deux n'était pas pour moi; Et la maternité? Je leș ai aimés, Je leș aime toujours; j'ai palpité, Je palpite pour eux... Ça ne suffit pas, hélas... Nés pour de grands exploits, Leurs ailes ne poussèrent pas, Ou elles furent arrachées... Bien dans leur peau, Mal dans leur peau? Que sont-ils devenus, Que sont-ils devenus? Reviens -moi, mon petit, Tout
AU VIEUX COUNTRY- CLUB AUJOURD HUI( POÈME BILINGUE FRANÇAIS-HÉBREU) de ADINA ROSENKRANZ HERSCOVICI în ediţia nr. 1677 din 04 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/372120_a_373449]
-
și azi unicul romantism, speranța mea și spiritul rebel. La umbra altora nu stau vreodată, n-am fugit de încercarea vieții; truda mi-o asum și azi curată, urc spre culmi, ca zorii dimineții. Și azi, și mâine, inima-mi palpită, adăugându-mi impulsuri tinerești; existența mea mi-o declar fericită și urc, și urc prin anii mei onești. Mă tot așteaptă împliniri pe măsură, și vreau iubirea să n-o înșel; nu păstrez în mine invidie sau ură, eu poeziei
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/376038_a_377367]
-
și azi unicul romantism,speranța mea și spiritul rebel.La umbra altora nu stau vreodată,n-am fugit de încercarea vieții;truda mi-o asum și azi curată,urc spre culmi, ca zorii dimineții.Și azi, și mâine, inima-mi palpită,adăugându-mi impulsuri tinerești;existența mea mi-o declar fericităși urc, și urc prin anii mei onești.Mă tot așteaptă împliniri pe măsură,și vreau iubirea să n-o înșel;nu păstrez în mine invidie sau ură,eu poeziei mă
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/376038_a_377367]
-
ca de o clipă ce a trecut demult. Ce putea să-i ofere viitorul fără adevărata picătură de ceară ce a abandonat-o? Cu siguranță nu-i putea oferi nimic. Nu poți oferi viață trupului ce a refuzat să mai palpite lăsându-și simțurile putreziciunii. Ar fi început o luptă pe care nu ar fi câștigat-o. Cei care trăiesc într-un viitor inexistent se luptă fără izbândă. Își jelesc soarta și nu primesc ajutor. Această categorie de oameni nu se
PICĂTURA DE CEARĂ de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1494 din 02 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376209_a_377538]
-
analitică, scepticismul, acționează, de preferință, la suprafață, în fenotext. Iată ce aflăm: “Capricornul (autoarea e, într-adevăr, Capricorn, n.n., ED) are antidot (la Melancolie, n.n., ED) surâsul mefistofelic, ironia sprințară întru umor triplu-sec”. În adâncime, în mrejele complicate ale genotextului, palpită, drept contrapondere, între altele, ceea ce Maria Nițu numește, foarte inspirat, definindu-și, indirect, și măcar parțial, prozele, “sinesteziile emoționale” (topite, disimulate, în ironie amară, în referințe cultural-livrești, în jocuri de cuvinte, în antifraze etc.). Să ne amintim renumita sentență a
EUGEN DORCESCU, PROZA UNEI LUMI INTERMEDIARE de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1520 din 28 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374703_a_376032]
-
în pielea a doua doamne deosebite: Poeta Renata Verejanu și Directoarea Liceului Ion Liceul Teoretic Ion Creangă, Lia Păscări. Și eram fericită, ca bucuria era de partea noastră, a tuturor! Suflet trecător Într-un oraș cu mult soare, azi, simt palpitînd inimi într-un tempo democrat. Un trecător banal balansează într-un colaps, spulberîndu-mi gîndurile, politizate și ele, pentru salvarea unui vis prăbușit. Reculeg materia din cer și o preschimb în cosmos anesteziat. Aici, într-un spațiu poetizat, nici nu ți-
FESTIVALUL INTERNAŢIONAL DE POEZIE RENATA VEREJANU, UNICUL PRODUS SĂNĂTOS AL POEZIEI de LILIA MANOLE în ediţia nr. 2082 din 12 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379233_a_380562]
-
Autor: Leonid Iacob Publicat în: Ediția nr. 209 din 28 iulie 2011 Toate Articolele Autorului pictura din suflet Ca să fie mai frumoase, și eu și tu am pictat sufletele noastre. Tu vedeai albastrul din sufletul meu, eu culorile-ți purpurii palpitând de atâta iubire. De aceea mi se părea că la tine, acolo, e mai frumos ca niciunde în lume și mi-aș fi dorit, măcar pentru o clipă, să pipăi cu degetele inimii mele culorile tale. Mă tot întrebai ce
PICTURA DIN SUFLET de LEONID IACOB în ediţia nr. 209 din 28 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/369262_a_370591]
-
memoriei furată ...> Tremură în cădere frunzele arțarului din fața ferestrei mele, tremură, plâng și se duc îngălbenite în tăcerea singulară, în lumea Uitării de unde nimeni nu știe nimic. Rând pe rând, pe șoaptele vântului Timp, vor pleca toate. Inconștiența face să palpite ultimele lor clipe de vrajă, freamată, dansează, plutesc agățate firav de firul subțire de viață, se leagănă aninate de vise irealizabile, ca, mai apoi, să se desprindă în dansul final, iluzoriu ... Totu-i o trecere spre ceva, un sens ascuns
POEM FINAL PE FRUNZE DE ARŢAR ... de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 392 din 27 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362145_a_363474]
-
Încerc din răsputeri să țin privirea sus Măcar pentr-o secundă să fiu lângă altar. De la o vreme, Doamne, parcă îmi caut loc Mă simt ades străin în casă și obor, Aștept de nu știu unde semnal spre alt soroc, Iar sufletul palpită atins de plâns și dor. Să-mi spui acum Părinte de ce voiesc în taină Să zbor cât mai aproape de zorii noi ce vin? De ce îmi este sete de rouă și lumină, Iar ochii mei visează doar univers divin? Dar ispitirea
AŞTEPT de RODICA CONSTANTINESCU în ediţia nr. 2165 din 04 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378730_a_380059]
-
adevăr cel ce-a încheiat-o? Acest alibi e lesne de făcut. Luni, la 30 iuniu 1875, "Romînul" a apărut cernit cu margini negre, în doliu. Ieri, 29 iuniu, s-a înfipt cuțitul până în mâner în pântecele României; corpul ei, palpitând încă, fu îmbrîncit la picioarele comitelui Andrassy. În ziua de 29 iuniu 1866, Camera a făcut cel mai mare act de autonomie, a dat țării Constituțiunea. În ziua de 29 iuniu 1875, Camera a votat actul prin care se dă
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
liberali. Din contra, a ținut-o in suspenso unsprezece luni de zile, aproape un an. Deci, al liberalilor este meritul de-a fi supus sancțiunii domnești un act prin care "s-a-nfipt cuțitul până-n mâner în pântecele României; iar corpul ei, palpitând încă, a fost îmbrîncit la picioarele contelui Andrassy"; un act, în fine, pentru care "toți românii creștini, și chiar izraeliții pământeni, au trebuit să-mbrace veșminte de doliu și să zică: Contele Andrassy este Domn, suveran absolut al robitei Romînii
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
Sărmanul Dionis: "... am putea trăi aevea în trecut și am putea locui lumea stelelor și a soarelui". Ochiul "ars" eminescian este parcurgerea unui ciclu complet. O nouă naștere poate să înceapă, un nou "dialog cu invizibilul". Sub cenușa acestor ochi palpită jarul absolutului: căci, spune Heidegger, "ceea ce este astfel sfâșiat, prin sfâșierea sa, este deschis invaziei absolutului". 4. "Eresul" din ochii iubirii. Dacă pentru un pictor (precum Cezanne) e important "când vederea devine gest", pentru Eminescu este important ca "vederea" să
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
foarte bătrîn. Tineretul micii comunități, numită azi Veneția, trăiește departe de părinți, în orașele vecine, cu dinamică modernă. Stau de două săptămîni aici și n-am văzut deschizîndu-se o fereastră, n-am văzut un cap în pervazul în care, încîntător, palpită în culori fragile mai ales rozul glastra. Întreținută, aceasta, cu mania celui ce nu poate călca o palmă de pămînt, un răzor, o peluză. Cum să deschid fereastra reproduc eventuala replică a venețianului dacă, peste drum, la trei metri, și-
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
orele de var alb ale rezervei. De jos, de lîngă picioare, s-a ridicat unul din ei, respirînd precipitat, de fugă și de rîs. Ochii mi-au căzut pe calota rasă, nebandajată: petecul căruia de-abia i se scoseseră copcile palpita în ritmul accelerat al bătăilor inimii: lipsind osul, sub pielea plăpîndă inima își divulga activitatea cu o înspăimîntătoare lipsă de precauție. Ar fi fost de-ajuns nu o lovitură, ci o simplă atingere a acelei membrane, ca viața spiridușului, care
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
unei teze de doctorat susținută în SUA34. În afara studiului despre Dali, Lupasco scrie și despre Frédéric Benrath 35 și Karel Appel 36. Regăsim în aceste studii ideile deja evocate de Lupasco. De exemplu, el scrie în legătură cu picturile lui Benrath: "Antagonismul palpită în ele. ... ontologia pare a fi exclusiv de resortul artiștilor, care nu o caută, nu o discută, ci o fac; ea va scăpa mereu filosofiei și, mai de-parte, desigur, celebrărilor didactice! Să fie, oare, astfel de opere de artă
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
toate perechile conștiențiale: perceptive, conceptuale, noționale; conștiințele contradictorii se vor limpezi reciproc ... Iar eu voi fi, în același timp, o activitate subiectivă ambivalentă, o întreagă suită și un ansamblu de subiecte observatoare antagoniste, care ies din umbra inconștientului, pentru a palpita la baza unei fine subconștiințe în echilibru, interferînd în fiecare clipă cu conștiința conștiinței, stimulînd-o, modificînd-o"43. Cuvinte de poet, lucru firesc pînă la urmă pentru cel care a debutat cu un volum de poeme 44. Am ajuns la concluzia
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
în fiecare cotlon al universului pe care tocmai îl exploram. Limba aceasta care modela oamenii, sculpta obiectele, șiroia în versuri, răcnea pe străzile invadate de mulțime, o făcea să zâmbească pe tânăra țarină venită de la capătul lumiii... Dar, mai ales, palpita în noi, în inimile noastre, asemenea unei grefe miraculoase, deja plină de frunze și de flori, purtând în ea rodul unei întregi civilizații. Da, grefa aceasta era franceza. Și grație acestei ramuri înflorite în noi am pătruns, seara, în loja
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
considerat clasic. Charlotte, trimițându-mi mărturiile ei, fusese probabil captivată, ca și ceilalți, de beția cuvântului descătușat. Zădărnicia mișcătoare a acelui pachet mi-a făcut rău. Am măsurat din nou nepăsarea disprețuitoare a timpului. Femeia aceea închisă cu copilul ei palpita la hotarul uitării definitive, dăinuind doar prin paginile acelea manuscrise. Dar Charlotte, ea însăși? Am împins ușa. Un curent de aer a mișcat cu un pocnet surd canaturile unei ferestre deschise. M-am dus să o închid în camera bunicii
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]