1,950 matches
-
goală. CÎnd se Întîmpla asta, era dureros să te uiți. Îmi amintesc de o zi anume. I se ceruse o cărticică subțire ca o broșură, Balada cafenelei triste. Cea care o dorea era o pitică, o tînără Îmbrăcată Într-un palton de cămilă atît de larg că atîrna pe ea ca pe un cort de indieni și Îl tîrÎia pe pămînt. Partea de jos era murdară de noroi. Se afla de ceva timp În prăvălie, aparent uitîndu-se la cărți, dar eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
firmei Skew & Bragg Consulting erau situate într-una dintre cele mai înalte clădiri din Europa, la etajul 43. De unde Andreas Hartmann privea la oraș, la seară, la ploaie, la imaginea lui reflectându-se în fereastră. Închise computerul și își puse paltonul. Cu mânușile de piele în mână, ieși din birou. Colegii îl așteptau în fața liftului. Încheiaseră proiectul la care lucraseră în ultimele trei luni - o analiză de piață pentru o firmă de asigurări din Japonia - și hotărâseră spontan să meargă la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
de conversație care par să nu aibă altă funcție decât să prezinte viața cotidiană a unui oraș de provincie. - Și tu, Armida, ai semnat deja? - e întrebată femeia pe care o văd doar din spate, cu cordonul atârnând, într-un palton lung, bordat cu blană și cu gulerul ridicat, un fir de fum înălțându-se dintre degetele strânse în jurul piciorului unui pahar. - Cine v-a spus că vreau să instalez neon la prăvălia mea? răspunde ea - Dacă primăria crede că va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
ogradă se ridicau aburi în aerul înghețat. Argatul și-a băgat capul îmbujorat înăuntru și a anunțat: - Trăsura e la scară! — Gritzvi! Unde ești? Repede! - a strigat bunicul. Eu am făcut un pas înainte, către domnul Kauderer, care-și încheia paltonul de pluș. III Plăcerile oferite de folosirea unui coupe-papier sunt tactile, auditive, vizuale, dar mai ales mentale. Pătrunderea în lectură e precedată de un gest ce traversează materia solidă a cărții, permițând accesul la substanța ei spirituală. Pătrunzând de jos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
verde. Obișnuiții localului „Noul Titania“ umblau la început în grup, în urma instrumentiștilor, de parcă n-ar fi vrut să rupă legătura născută în local în timpul nopții între persoanele adunate acolo de întâmplare sau de obișnuință; înaintau în grup, bărbații cu gulerele paltoanelor ridicate, cu un aer cadaveric, de mumii scoase la aer din sarcofagele unde fuseseră păstrate vreme de patru mii de ani, care într-o clipă se preschimbă în praf. Un val de surescitare cuprindea, în schimb, femeile, care cântau fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
cadaveric, de mumii scoase la aer din sarcofagele unde fuseseră păstrate vreme de patru mii de ani, care într-o clipă se preschimbă în praf. Un val de surescitare cuprindea, în schimb, femeile, care cântau fiecare în legea ei, cu paltoanele neîncheiate peste decolteul rochiilor de seară, târând fustele lungi prin băltoace, cu pași incerți de dans, un proces propriu stării de beție care declanșează o nouă euforie, înainte de a se lăsa doborâte și epuizate de euforia precedentă. Părea că toți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
care trebuiau ridicate de oameni (ar fi făcut mai bine s-o ia pe Podul Căruțelor, cum le strigau pietonii, dar asta ar fi însemnat să lungească prea mult drumul) - când am observat femeia care cobora alături de mine. Purta un palton cu un pic de blană pe marginea gulerului și la mâneci, o pălărie ca un clopot, cu voaletă și un trandafir: elegantă, tânără și plăcută, cum am constatat imediat după aceea. Pe când o priveam din profil, am văzut-o încruntând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
atâta... Zvonul, lansat de Flannery, era că eu furasem un manuscris important: și unii și alții îl identificară cu obiectul căutărilor lor și se puseră pe urmele mele. Aripa Umbrei provocând abaterea avionului, Aripa Luminii a ascensorului... Tânărul, ascunzând în palton manuscrisul, a țâșnit afară din ascensor, mi-a închis ușa în nas și acum apasă butoanele ca să mă facă să dispar în jos, după ce mi-a lansat o ultimă amenințare: N-am încheiat socotelile cu tine, Agent al Mistificării! Ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
diferența între adevăr și fals e doar o prejudecată a noastră, simte nevoia să vadă pe cineva care face cărți, așa cum planta de dovleac face dovlecei, așa spunea ea... Ușa se deschide pe neașteptate. Ludmila intră, aruncă pe un fotoliu paltonul, pachetele. — Ah, grozav! Ce de lume! Iertați-mi întârzierea! Luați ceaiul împreună. Ar trebui să fie și Irnerio pe-aici, dar fotoliul e gol. — Era aici. Unde s-a dus? — Oh, o fi plecat. Vine și pleacă fără să spună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
În parcul din capitala Ircaniei suflă un vânt înghețat. Ești așezat pe o bancă în așteptarea lui Anatoli Anatolin, care trebuie să-ți încredințeze manuscrisul noului său roman Ce poveste își așteaptă finalul? Un tânăr cu barbă lungă și blondă, palton lung, negru și beretă de mușama se așază lângă tine. — Fă pe prostul. Parcul e întotdeauna supravegheat Un gard viu vă apără de ochi străini. Un mic fascicul de hârtie trece din buzunarul interior al paltonului lung al lui Anatoli
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
barbă lungă și blondă, palton lung, negru și beretă de mușama se așază lângă tine. — Fă pe prostul. Parcul e întotdeauna supravegheat Un gard viu vă apără de ochi străini. Un mic fascicul de hârtie trece din buzunarul interior al paltonului lung al lui Anatoli în buzunarul interior al pardesiului tău scurt. Anatoli Anatolin scoate alte foi dintr-un buzunar interior al jachetei. — A trebuit să împart paginile între diferitele buzunare, pentru ca să nu atragă atenția, spune scoțând un sul de pagini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
dar și șefii de serviciu, directorii generali, viceinspectorii, substituții, funcționarii titulari și temporari, am făcut-o deoarece cred că existența lor e nocivă sau superfluă în armonia ansamblului. E ora când mulțimea personalului funcționăresc părăsește birourile supraîncălzite, își încheie nasturii paltoanelor cu guler de blană sintetică și se înghesuie în autobuz. Închid ochii și au dispărut: numai rari trecători se mai disting în depărtare, pe străzile pustii, de unde am avut grijă să elimin mașinile, camioanele și autobuzele. Îmi place să văd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
recunoaște, suntem încă prea departe unul de altul. Avansez cu pași mari, cel puțin cred că avansez, dar îmi lipsesc punctele de referință. Iată că pe-linia dintre mine și Franziska se profilează niște umbre: sunt niște bărbați îmbrăcați în paltoane și cu pălării pe cap. Mă așteaptă. Oare cine sunt? Când m-am apropiat suficient de ei, îi recunosc: sunt de la Secția D. Cum de au rămas aici? Ce fac? Credeam că-i suprimasem și pe ei când am suprimat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
ipocriții să crape-n hainele lor” și multe altele. - Ce zici de asta? se bălăngănește Tavi spre mine. „Ca niște iepuri cu urechile tăiate, pe sub geamuri, femeile noastre-și poartă ovarele la vedere, scâncesc fetușii plutind în lichide, pe străzi paltoane uzate conduc camioane... trec și mă-ntorc cu borcane, bine legate...” - E tare, mă! E tare de tot! Beton! Scrie-o, să n-o uiți... Zi și tu, Sclivi, dacă nu-i așa... se întoarce Anatol, în vreme ce-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
de a evoca atmosfera de familie din căminul unui geometru concediat În timpul ocupației (postul micului dejun cu cicoare și pesmet) ca și prezentarea „modei“ din anii 1943‑1944, când se purtau pantofi cu tălpi de lemn, apărători pentru urechi și paltoane făcute din pături cazone. Și faptul că odată tata ne‑a adus, sub poala paltonului, cu mare risc, niște melasă de la fabrica lui Milisić, unde lucra ca zilier, avea pentru Enciclopedia morților o Însemnătate la fel de mare ca diversiunea militară provocată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
dejun cu cicoare și pesmet) ca și prezentarea „modei“ din anii 1943‑1944, când se purtau pantofi cu tălpi de lemn, apărători pentru urechi și paltoane făcute din pături cazone. Și faptul că odată tata ne‑a adus, sub poala paltonului, cu mare risc, niște melasă de la fabrica lui Milisić, unde lucra ca zilier, avea pentru Enciclopedia morților o Însemnătate la fel de mare ca diversiunea militară provocată la Clinica de oftalmologie din apropiere sau ca isprava unchiului meu, Cveja Karakašević, din Ruma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
ochii și în părul ei. Îi ceruse o țigară pe care n-o avea. Luând bongul de pe podea, el mai aprinsese niște iarbă însă ei nu-i oferise nici un fum. Apoi ea se îmbrăcase și ascunsese bongul fiului ei în palton. Își pusese o năframă să-și ascundă părul năclăit și dăduse să plece. În urma ei, în timp ce deschidea ușa, domnul Whittier îi va spune: — Știi, nici muie n-am dat niciodată... În timp ce ieșea din cameră, el râdea. Râdea. Apoi, va fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
Era mai mare în manualele lui de istoria artei. Era în fața celei mai faimoase picturi din lume, și ea era mai mică decât o pernuță de canapea. Oriunde altundeva, ar fi fost atât de ușor să ți-o strecori în palton și să-ți încrucișezi brațele. Atât de ușor s-o furi. În timp ce coada se târa lent înspre tablou, pictura nici nu mai părea nu știu ce minune. Iată capodopera lui Leonardo da Vinci și nu părea să merite o zi întreagă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
și în mirosul dulceag al fructelor putrezite, printre muștele care bâzâiau, omul a spus că i-ar plăcea să-i vadă lucrările. — Foarte bine, a spus criticul, privind pânză după pânză, fiecare îndeajuns de mică încât să încapă sub un palton. Foarte, foarte bine. Muștele negre tot dădeau roată, aterizând pe merele atinse de putregai și pe bananele negre, apoi zumzăiau în jurul celor doi. Criticul purta ochelari cu lentile groase cât niște hublouri de vapor. Îți venea să strigi când îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
duminică dar numai în prezența Luanei. În ziua fericitului eveniment, Anita veni să-și ia prietena, pregătită să dea piept cu Săndel. Domnișoara Leon căuta zadarnic o ținută care să-i fie pe plac. Nerăbdătoare, Anita o zori. Îmbrăcase un palton nou, din stofă neagră, legat cu cordon. Își aranjase pe-o ureche o pălăriuță drăguță, din același material. Ghetele, noi nouțe, îi întregeau aspectul plăcut. Luana o privi lung. Ești superbă, dar nu merge. Ce nu merge? Stai așa. Îți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
făcea planuri să le ducă la un film și la adăpostul întunericului din sală să mângâie mâna Anitei. Visând cu ochii deschiși la apropiata încântare, le văzu îndreptându-se grăbite spre locul stabilit. Și rămase interzis. Luana înota într-un palton negru, legat cu cordon, pe care-l ținea de poale să nu-l târâie pe jos. Avea pe cap un chipiu de o formă neidentificată iar în picioare purta o pereche de cizme supraelastice, ultimul răcnet în modă, care, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
ieftine și de proastă calitate. Luana bănuia cât de îngustă putea fi viziunea unui tonetar vizavi de lumea din afară. Iarna zgribuleau ca vrăbiile, sub mușcătura cruntă a gerului. Se înfofoleau în pături și se ascundeau la căldura înșelătoare a paltoanelor uzate. Vara îi topea soarele și ziua lungă îi țintuia la tonetă până însera, toate astea pentru un procent insignifiant din vânzările zilnice. Ștefan nu știa dacă să râdă ori să plângă văzând-o ajunsă în pragul disperării. Mai așteaptă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
se poate exprima astfel și că, la rându-i, nu avea motive s-o vorbească de bine pe femeia de care divorțase. Văzând-o, însă, realiză că Ștefan nu exagerase deloc. Lumina și căldura din ochii Luanei erau unice. Pe sub paltonul descheiat îi văzu trupul subțire, îmbrăcat într-un costum negru, asortat la o cămașă de mătase, culoarea cerului senin, al cărei guler, răsfirat peste reverele sacoului, îi înviora cu eleganță ținuta. Părul blond, adunat într-o înmănunchere dezarmantă de bucle
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
pentru prima oară, după lungi ani de iarnă petrecuți În Statele Unite și În Europa, ușoară, eliberată de greutatea hainelor groase. Pe vaporul cu care venea de la Rotterdam, dăruise toate hainele de iarnă, una câte una, oricui dorea să le primească. Paltonul ei gri fusese primul pe care-l oferise cu mare bucurie unei mămici libaneze cu cinci copii de Îndată ce trecuseră de Aden, de trei pulovere se descotorosise În Oceanul Indian În favoarea unor marinari indonezieni. Când ajunsese la Jakarta, valiza ei era aproape
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
o poți refuza când te îmbia la o musaca, la o iahnie. Îl primea pe fiul ei atunci când se întorcea acasă pe două cărări, ca pe un copil năzbâtios, cu dojeni blânde, amestecate cu vorbe de alint, îl dezbrăca de palton apoi se apleca icnind să-i desfacă șnururile la pantofi, mărimea 45, comandă specială, îl îndemna cu mâncare, venea întotdeauna cumplit de flămând, de, prietenii se îngrijeau să toarne în el băutură, dar nu-l întreba nimeni dacă mâncase sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]