373 matches
-
a provocat, încă dinainte de debutul editorial, reacții dintre cele mai diverse din partea criticii (cea universitară, elitistă și estetistă, tradiționalist-eticistă și etnicistă sau critica mai tânără, entuziastă, și receptivă la nou), fiind respinsă vehement sau admirată elogios, fără rezerve, cu publicistica pamfletară lucrurile stau diferit. Dinspre critica matură, vocea autorizată a lui Lovinescu 314 va fi prima care îl va ataca pe Arghezi, într-o intervenție dură din 1916, anulând poetul și denunțând violența și trivialitatea pamfletului său. Fără a mai aminti
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
pe Arghezi, într-o intervenție dură din 1916, anulând poetul și denunțând violența și trivialitatea pamfletului său. Fără a mai aminti motivațiile obiective care au declanșat polemica Arghezi-Lovinescu, trebuie spus că acesta din urmă va desconsidera vehement ideea de literatură pamfletară într-un alt articol, de data aceasta cu ambiții teoretice 315, în care departajează, pripit, între pamfletul de idei (avându-l ca exponent pe Iorga), superior calitativ, prin conținutul vehiculat, și pamfletul de cuvinte (reprezentat de Arghezi), etichetat ca suburban
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
este beneficiarul ipso facto al prozei jurnalistice, a cărei componentă argumentativă caută să-l persuadeze și deci să-i câștige adeziunea. Pentru că, înainte de orice, discursul jurnalistic presupune manifestarea acută a funcției teleologice, iar în jurul acestui concept se circumscrie receptarea publicisticii pamfletare de către cititorul de rând, căruia îi este destinată, în mod direct. Din acest punct de vedere, succesul imediat pe care-l înregistrează, în contemporaneitatea interbelică, scriitura polemică argheziană este o certitudine pe care istoria literară și mărturiile congenerilor o susțin
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
formatul inedit, de literatura bună, și, mai ales, de condeiul incisiv al coordonatorului lor. Apariția Icoanelor de lemn (1929) și, apoi, a Porții negre (1930) va determina critica momentului să se exprime mult mai aplicat și mai nuanțat asupra producției pamfletare argheziene. Un nou val de dispute nu face altceva decât să-l mențină pe Arghezi, în atenția publicului receptor, ca pe un autor controversat, dificil de prins în tipare exegetice clasice. Dincolo de pozițiile pro sau contra, de profunzimea interpretărilor sau
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
littéraires, 11/1978. Constantinescu, Pompiliu, "Tudor Arghezi", în Vremea, București, an X, nr. 495, 11 iulie 1937. Daudain Claire, "Péguy et la dépassement de la littérature polémique", în Revue d'Histoire Littéraire de la France, nr.2/1997. Lovinescu, Eugen, "Cum devii pamfletar...", în Rampa nouă ilustrată, București, an I, nr. 215, 16 aprilie, 1916. Lovinescu, Eugen, "Doi pamfletari: N. Iorga și T. Arghezi", în Sburătorul, București, an I, nr. 16, 2 august 1919. Simuț, Ion, "Premise pentru un nou Arghezi", în România
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
littéraires, 11/1978. Constantinescu, Pompiliu, Tudor Arghezi, în Vremea, București, an X, nr. 495, 11 iulie 1937. Daudain Claire, Péguy et la dépassement de la littérature polémique, în Revue d' Histoire Littéraire de la France, nr.2/1997. Lovinescu, Eugen, Cum devii pamfletar..., în Rampa nouă ilustrată, București, an I, nr. 215, 16 aprilie, 1916; Doi pamfletari: N. Iorga și T. Arghezi, în Sburătorul, București, an I, nr.16, 2 august 1919. Simuț, Ion, Premise pentru un nou Arghezi, în România literară, București
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
sau adversarul este pus să vorbească) într-un text polemic literar, op. cit., pp. 284-285. 312 Ibid., p. 244. 313 Tudor Arghezi, "Rezultate", în Scrieri 41, p. 237; până la sfârșit citatele sunt extrase din acest articol. 314 Eugen Lovinescu, "Cum devii pamfletar ...", în Rampa nouă ilustrată, București, an I, nr. 215, 16 aprilie, 1916, p. 1. 315 Eugen Lovinescu, "Doi pamfletari: N. Iorga și T. Arghezi", în Sburătorul, București, an I, nr. 16, 2 august 1919, pp. 353-355. 316 E. Lovinescu, Critice
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
pentru el, într-o divină strălucire, autoritatea, caritatea și fecunditatea. Poporul ar putea fi Ruy Blas." Investit cu o înaltă funcție morală, teatrul romantic va permite educarea poporului. Este o artă politică, care nu trebuie din această cauză să devină pamfletară, pericol împotriva căruia Hugo, în nenumărate rânduri în prefețele sale, îi pune în gardă pe autorii dramatici. "Teatrul, nu o spunem îndeajuns, declară Hugo în Prefața la Lucreția Borgia, are în zilele noastre o importanță imensă și care tinde să
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
directă. Foarte apropiat de indignarea care genera causticitatea Scrisorilor eminesciene și construit pe aceeași antiteză subliniată în Epigonii, între trecutul glorios al jertfei dezinteresate și prezentul decadenței și al căpătuielii nemeritorii, textul Toxin și toxice este un exemplu de virulență pamfletară caragialiană: A! generoși patrioți, care vă jertfeați și pe voi și pe copii voștri pentru viitorul neamului, voi întemeietorii partidului liberal clasic, voi nu știați desigur în ce mâini avea să cază drapelul vostru. [...] Iată urmașii voștri liberali. Iată haitele
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
indiferență impinsă până la impasibilitate, verosimilitatea crește"32, după aprecierea lui E. Lovinescu dintr-un studiu în care demonstrează "superioritatea satirei obiective a d-lui Brăescu asupra satirei lui Caragiale"33. La polul opus, al atitudinii refractare explicite, redate cu vervă pamfletară, se disting dintr-o lungă suită de reprezentări, cu fundament politic în special, diatribele antimonarhice ale lui N. D. Cocea din Facla, unele articole ale lui Panait Istrati din România muncitoare și, pe această linie destul de fecundă, "biletele" sau "tabletele
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
scandaloase, injurioase, la limita grobianismului din Săptămâna prin care "valetul ideologic"34 Eugen Barbu își exercita slugarnic sarcina autoasumată de "corifeu al adulării regimului impus de soviete"35 și, prin contrast, în extrateritorialitate, gazetăria proromânească și anticomunistă de înaltă ținută pamfletară a lui Pamfil Șeicaru. În privința caracteristicilor discursului publicistic românesc de factură pamfletară, s-au făcut notabile etapizări în funcție de stilul și limbajul specific marilor reprezentanți. În acest sens, cartea Ruxandrei Cesereanu, Imaginarul violent al românilor, interesează ca ghid de orientare diacronică
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Eugen Barbu își exercita slugarnic sarcina autoasumată de "corifeu al adulării regimului impus de soviete"35 și, prin contrast, în extrateritorialitate, gazetăria proromânească și anticomunistă de înaltă ținută pamfletară a lui Pamfil Șeicaru. În privința caracteristicilor discursului publicistic românesc de factură pamfletară, s-au făcut notabile etapizări în funcție de stilul și limbajul specific marilor reprezentanți. În acest sens, cartea Ruxandrei Cesereanu, Imaginarul violent al românilor, interesează ca ghid de orientare diacronică, de la izbucnirile de "profet mânios"36 ale lui Eminescu de la Timpul, în calitate de
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
care se folosește cu predilecție de registrul "putrefact-excremențial"39, până la "fratricidul lingvistic"40 concretizat atât în revistele extremei drepte, cât și în cele prin care comuniștii apelau la imaginarul "castrator și violator" împotriva așa-numiților "dușmani ai poporului". În afara disputelor pamfletare cu substrat politic, de un mare interes sunt cele pe teme literare, pentru care exemplul cel mai adecvat este derutantul volum de eseuri critice al lui Eugen Ionescu, intitulat dezarmant de contestatar Nu. Negația axiologică încurajată de "furia distrugerii"41
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
se face în cultura noastră e 99% rizibil și 1% lizibil"44 etc. Pe dimensiunea comicului satiric, Arghezi, a cărui admirație pentru satira caragialiană se deduce cu ușurință din numeroasele articole elogioase 45, amintește de Caragiale mai întâi prin virulența pamfletară din tablete sau "bilete de papagal". Pe linia inaugurată de "Moftul român" și uzând de aproximativ aceleași dimensiuni care subliniază o comună repulsie pentru "spanacografie", Arghezi trece de la simpla "înghimpare" a viciilor nației, la folosirea cu predilecție a registrului "putrefact-excremențial
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
în care să condamne demagogia politicienilor burghezi"100. Cu excepția finalului axat pe un deznodământ moralizator decurgând din spectacolul prăbușirii paiațelor politicianiste ca piesele unui domino și a câtorva replici vizionare ale atotputernicului răzbunător Pamfil, această piesă cu un pronunțat caracter pamfletar se susține prin situații verosimile și bine gradate din punct de vedere dramatic. Din suita de reprezentări ale temei politicului, dintre care am precizat contribuțiile lui Liviu Rebreanu și Tudor Mușatescu, la care trebuie adăugate și piese precum Ultima oră
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
V. anumite aspecte din acest subcapitol în Ilie, Loredana, "Satira caragialiană și postcaragialiană", în volumul Crossing Boundaries in Culture and Communication, vol. 1, nr. 2, Editura Universitară, București, 2010. 8 Cornel Regman insistă asupra incisivitătii verbului caragialian, analizând violența, tonul pamfletar și batjocura tăioasa din bucăti precum 1907. Din primavară până-n toamnă, Caradàle și Budalàle, Toxin și toxice, Cerințe absurde, O lichea, Energie și sațiu, Monumentele lui Brătianu, Dim. A. Sturdza (Cornel Regman, Caragiale pamfletar și parodist în Selecție din selecție
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
bine conturat dintre toți universitarii. Criticul debutează la "Facla literară" în 1923 (avea 21 de ani), angajat cronicar literar de N. D. Cocea, care după ce i-a citit articolele i-ar fi spus: Cred că ai stofă de critic." Temutul pamfletar îl impresionează "cu aerul lui ștrengăresc de satir chelbos, dar ale cărui șuvițe de păr temporale, mereu răzvrătite, aduceau a coarne." în anii studenției, Șerban Cioculescu îl cunoaște pe Vladimir Streinu, care-i va deveni prieten pe viață. Poate nicăieri
"Mâncătorul de cărți" by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/8653_a_9978]
-
unei haite netrebnice de oameni fără nume sau cu nume furat, fără merite, fără nici o garanție de legătură cu pământul țării, fără nici un pic de demnitate omenească. O adunătură de pe poduri, oameni fără altă meserie decât deputăția, samsarii moșiilor statului, pamfletari fără să știe alfabetul cum se cade, plagiatori nerușinați, oameni cu nume și cu titluri de contrabandă, profesori fără pic de știință, patrioți-calpuzani, toată lepădătura socială, cu atât mai primejdioasă cu cât a știut mai bine para dispozițiile din condica
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
prin infernul adaptării, dacă va fi chiar infern, după părerea mea, marii maeștri vor da din capetele lor albite de înțelepciune și vor zice: aiasta este foarte bine, alții vor întîrzia să vadă dacă nu vin anglo-americanii, pe urmă geniul pamfletar al unuia va spurca pe trădătorii de țară transfugi și dușmani plătiți. În general, toți vor fi înghițiți de stomacul tare al partidului comunist, cum a spus Lenin..." "Chiar așa a spus Lenin?", l-am întrerupt eu. "Da, chiar așa
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
că lucrează în Universitate, la fel ca prietena lui. Îmi plăceau luciditatea și-acreala mărturisirii, văicăreala se transformase în adrenalină, încă puțin și ascultai blestemele la adresa orânduirii nedrepte. Cum plănuia s-o zdrobească părea oarecum confuz, dar intențiile contau, efortul pamfletar se punea și el la socoteală. Tipul arăta ca noi toți: juca fotbal, mergea pe munte, bea bere, se revolta. Cu iubirea nu stătea el prea bine (dar, haideți să fim cinstiți: cine stă?). Protestatarul social rula o filosofie sănătoasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Gălățanu sau, la cealaltă extremă, un Corneliu Vadim Tudor acesta din urmă vulnerabil prin acuza de poet al național-comunismului ceaușist. Corneliu Vadim Tudor a fost timp de 15 ani (și încă mai este) focarul demonizării naționalismului. Nu știu dacă temutul pamfletar de la România Mare a conștientizat vreodată în ce capcană a antitezelor eșuate a fost atras și la ce rezultate contrare renașterii naționale a dus antinomia monstruoasă dintre el și "elitele" internaționaliste, care și-au făcut o glorie din batjocorirea ideii
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
lui Carol și venirea la putere a regimului Antonescu - Garda de Fier, fiind apoi ciuruiți de către Echipa Morții în celulele lor de la Jilava. N. Iorga nu s- a aflat pe aceste liste, nefiind acuzat de crime împotriva legionarilor. În afara accentelor pamfletare la adresa Legiunii, singura vină care i se putea găsi lui Iorga era plângerea penală pentru calomnie pe care i-o făcuse lui Corneliu Zelea Codreanu în 1938, deoarece acesta îl calificase drept „necinstit sufletește”. Codreanu se referea la faptul că
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912-1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
Energia lui, spiritul polemic, dar și pregătirea de istoric al Banatului și al Imperiului Austro-Ungar își pun pecetea asupra revistei. Primul articol-program pe care îl semnează, Drumul unei generații, încearcă să inițieze un dialog cu confrații care dezbat, cu deschidere pamfletară, acest subiect la ordinea zilei la începutul deceniului al patrulea. Vizate sunt „celebritățile” generației tinere, precum și revistele sau gazetele în care ele se exprimă: „Azi”, „Cuvântul”, „Gândirea”. Autorul articolului crede că generația sa s-ar putea numi „generație de tranziție
VREREA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290658_a_291987]
-
recreator de lume, paradis, recuperat prin simțul nealterat de secolul grăbit, al candorilor și frăgezimilor. Un capitol aparte îl constituie poezia de inspirație națională și socială pe linia George Coșbuc - Alexie Mateevici - Octavian Goga, versul strigăt existențial, oracular, mesianic sau pamfletar: „Sunt pata cea de sânge, zisă/Republica Moldovenească,/Ce-n loc să frigă ucigașii/Încearcă veșnic să zâmbească” ( Sunt). Pe versurile lui, de o mare cantabilitate, au fost compuse numeroase cântece, cu predilecție de Ion Aldea Teodorovici (Melancolie, Reaprinde-ți
VIERU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290559_a_291888]
-
fac amintirile, cu nostalgia duioasă a copilăriei (Un Crăciun, Mogâldea ș.a.). Proza are un caracter reflexiv, liric și confesiv. Sentimentale, chiar melodramatice, într-o atmosferă sumbră la început, schițele și nuvelele câștigă treptat sub raportul realismului, adăugându-și energice note pamfletare și protestatare. După 1900 V. scrie mai anevoie, preferând să-și fixeze impresiile în epistole sau în carnete de însemnări zilnice. Meditația etică e predominantă. Regresiunea în timp, desconsiderată până prin 1895, intră acum în preocupările scriitorului, care își încearcă pana
VLAHUŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290607_a_291936]