852 matches
-
fuseseră deturnate. Ziua greviștii erau mai degrabă singuri, cu câțiva ziariști, medici, curioși. Dar seara, mii de cetățeni se adunau, se salutau politicos cu "domnule" și "doamnă", ceea ce iarăși nu se pomenise de mult în România, strigau lozinci anticomuniste, afișau pancarte, ascultau discursurile foștilor disidenți pronunțate de la balconul Facultății de geologie, vizionau pe zidul Arhitecturii înregistrări, casete, documente, filme dezvăluind ceea ce publicul nu avea cum ști din secretele recentei revoluții: în Iliescu în discuții amicale cu Ceaușescu, pe care tocmai îl
Cum am spânzurat-o pe Emma Bovary by Doina Jela [Corola-publishinghouse/Science/937_a_2445]
-
studenților din Cluj. Mănșturul a fost unul dintre principalele puncte de rezistență împotriva instaurării comunismului în zonă. În perioada de început al comunismului satul era cunoscut pentru că la intrare (aproximativ în zona din fața fabricii de bere) sătenii au menținut o pancartă pe care scria cu litere mari: „"PÂNĂ AICI DEMOCRAȚIA, DE AICI MĂNĂȘTUR!"” „Democrația” se referea la "democrația populară", în fapt dictatura instalată de comuniști. În perioada 1965-1985 casele au fost demolate, iar pe teritoriul satului a fost dezvoltat actualul cartier
Cluj-Mănăștur () [Corola-website/Science/297968_a_299297]
-
Andrei Moisoiu (Google) Hackeri regimului sirian au postat mesaje pe site-ul de recrutare al U.S. Marines Corps, cerând soldaților să nu respecte ordinele președintelui american Barack Obama. Potrivit AFP, hackerii au publicat fotografii cu persoane în uniforme americane afișând pancarte scrise de mână pe care se putea citi că ei nu vor lupta pentru Al-Qaida în Siria. "Obama este un trădător care vrea să vă pună viețile în pericol pentru a salva rebelii Al-Qaida", arată mesajul conform unei capturi de
Site-ul U.S. Marines Corps, atacat de hackerii Siriei by Andrei Moisoiu (Google) () [Corola-journal/Journalistic/55457_a_56782]
-
au organizat demonstrații și contrademonstrații. Maggie, cu Încă o duzină de mame singure, au ieșit În stradă, cerînd ca statuia să rămînă așa cum era. Grupuri de enoriași, ridicate la luptă, au pichetat monumentul zi după zi, cîntînd imnuri și purtînd pancarte pe care scria „Tati, vino acasă!“ Cineva a pus, cu un spray de vopsea, sutien mamei și rochiță fetei. Ba chiar a pictat și un scutec bebelușului. Familia Tipică a devenit une cause célèbre despre care s-a vorbit chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
Susan, retușîndu-și machiajul cu un șervețel. Wakefield acceptă plin de recunoștință, dar cînd Împing ușa muzeului dau de un obstacol. Pe partea cealaltă a străzii, separați unii de alții de forțele de ordine, două grupuri de protestatari Îi Întîmpină, cu pancarte și megafoane. Tatăl lui Susan este În fruntea unuia dintre grupuri, purtînd o pancartă pe care scrie „Asta nu e Artă! E un Căcat!“. Un alt bărbat strigă Într-un megafon: „Dreptate pentru Serbia!“ și „Bombele americane sînt oarbe!“. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
ușa muzeului dau de un obstacol. Pe partea cealaltă a străzii, separați unii de alții de forțele de ordine, două grupuri de protestatari Îi Întîmpină, cu pancarte și megafoane. Tatăl lui Susan este În fruntea unuia dintre grupuri, purtînd o pancartă pe care scrie „Asta nu e Artă! E un Căcat!“. Un alt bărbat strigă Într-un megafon: „Dreptate pentru Serbia!“ și „Bombele americane sînt oarbe!“. În grupul advers sînt În majoritate femei, care strigă: „Criminali din Serbia, opriți omorul ACUM
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
În zorii zilei. Și autostopista aia, o fată brunețică, murdară care a făcut o baie Îndelungă la motel și a rămas cu el peste noapte. A lăsat-o la ieșirea de la Second Mesa către Old Oraibi, În Arizona, lîngă o pancartă care Îi avertiza pe albi să nu se aventureze mai departe. Ea i-a dat un turcoaz pe care l-a păstrat și Încă Îl mai are. În cea mai mare parte a timpului a mers singur, iar oamenii din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
adusese după ea o serie de responsabilități. Ziua precedentă fusese foarte plăcută. Foarte distractivă. Dar, și gândul ăsta m-a lovit fără ca eu să-l fi invitat, viața înseamnă mai mult decât distracție. Omulețul din creierul meu, pe a cărui pancartă scria de obicei „Sfârșitul e aproape“, mă anunța azi că „Viața înseamnă mai mult decât distracție“. Omulețul ăsta lucrează în cadrul departamentului Conștiință. Îl urăsc. Ticălos nenorocit. Tot timpul își face apariția cu pancarta aia și-mi strică cheful. Mai ales
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
Omulețul din creierul meu, pe a cărui pancartă scria de obicei „Sfârșitul e aproape“, mă anunța azi că „Viața înseamnă mai mult decât distracție“. Omulețul ăsta lucrează în cadrul departamentului Conștiință. Îl urăsc. Ticălos nenorocit. Tot timpul își face apariția cu pancarta aia și-mi strică cheful. Mai ales atunci când fac cumpărături. Îmi zice chestii profunde de genul „Ai deja patru perechi de cizme“ și „Cum poți să explici faptul că ai cheltuit douăsprezece lire pe un ruj“. Și-așa-mi strica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
și m-a scos pe cauțiune sau m-a „răpit“, cum am preferat eu să numesc respectivul gest, nu mi-a venit să cred că pe stradă nu mă așteptau nici camere de filmat, nici vreo mulțime în delir agitând pancarte. În fața secției nu a apărut decât o altă mașină de poliție care a frânat brusc zgâriind bordura. Din ea s-au rostogolit cinci bețivi. James m-a dus acasă. A făcut rost de la un prieten de numele unui avocat și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
celor din Buggycisers 1, un grup de mame cu aspect stresat și cu cearcăne negre sub ochi, care se strângeau în fiecare dimineață pentru o serie de exerciții violente, realizate fără să lase din mână mânerele cărucioarelor. „Buggycise“ scria pe pancarta portabilă care stătea postată lângă grup. „Recâștigați-vă rapid silueta de dinainte de naștere.“ Alice presupunea că acele cărucioare de poveste erau adevărate Maserati în domeniul lor: erau acoperite cu kilometri de materiale de camuflaj în gri și kaki, erau pline
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
băncile verzi de lemn s-au mai ridicat vreo douăzeci de elevi purtând Îmbrăcăminte din pânză albă - sacouri largi, pantaloni și pălării, costume rămase de la ultimul carnaval de primăvară. S-au Încolonat În spatele orchestrei. Doi băieți mai solizi purtau o pancartă cu fotografia mea mărită, cea cu coafura din Himalaya. O coroană de flori Încadra fața mea umflată și zâmbetul prea larg. Vai mie, arăta de parcă aș fi candidat la primăria lumii de dincolo! În scurt timp, cortegiul funerar, la care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
ridicându-se de la pământ li se ridica și moralul. Scăpaseră de toate necazurile doar cu câteva mușcături de țânțari și ușurați de câteva mii de kuai. Noul lor ghid, domnișoara Kong, i-a Întâmpinat la aeroportul din Mangshi cu o pancartă pe care scria: „Grupul Bibi Chen“. Eu am tresărit de plăcere, dar prietenii mei au fost cu siguranță luați prin surprindere. Bennie s-a prezentat imediat ca noul conducător de grup, ținându-mi locul. —O, domnișoara Bibi nu a putut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
-și arăta sprijinul pentru Întoarcerea lui Wyatt acasă. Copii cu căciuli galbene tricotate și salopete groase, În sănii trase de mamele lor, Îmbrăcate și ele În galben. Trei bărbați, care scoteau nori de aburi când râdeau și vorbeau, duceau o pancartă pe care scria: „Cei 1 981 de locuitori din Mayville se roagă pentru fiul orașului“. În amfiteatrul liceului May-Port CG, avea loc Încă o vânzare de prăjituri, a patra În acea săptămână, cu produse făcute de profesori, de data asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
liceului May-Port CG, avea loc Încă o vânzare de prăjituri, a patra În acea săptămână, cu produse făcute de profesori, de data asta. Clătite ornate cu funde galbene de zahăr se vindeau ca pâinea caldă, iar În spatele meselor era o pancartă imensă pe care scria: „American Crystal Sugar Company transmite cele mai bune gânduri familiei Fletcher“. —Brrr! Câte grade or fi În Mayville azi? o Întrebă reporterul pe una dintre profesoare. Am auzit că ar fi minus 15 grade, răspunse femeia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
ultimele știri despre „cei unsprezece dispăruți“ și noul lor rol de luptători pentru libertate și democrație.... Urmau scene scurte din orașe din toată America, unde se țineau un fel de parade. Erau mitinguri și demonstrații, cu oameni care mărșăluiau purtând pancarte și bannere: „Eliberați-i pe cei unsprezece americani“, „Trăiască luptătorii pentru libertate“, „Bravo, Karen“, și unul care spunea „Bombardați SLORC“. Apoi imagini filmate la diferite seri de veghe și post din Tokio, Oslo, Madrid și Roma, iar În Germania, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
sub braț. Uneori, reprezentația scăpa complet de sub control. Fugeam de la ore în Herăstrău, unde goleam câte-un „Brifcor“ sub sălciile de pe mal. Cezar se dezbrăca imediat și sărea în apă, fâlfâind din chiloții lui albi, tetra, gigantici. Scria limpede pe pancartă: „Scăldatul interzis!“ Nu treceau nici două minute, și venea patrula: „Ce faceți domne aici?“ „Bem și noi un suc.“ Cezar apărea din lac, vesel, cu apa bolborosind din chiloți. „Și dumneata?“ „Fa-fac și eu o baie.“ Se scărpina după cap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
mumificați în cimentul statuilor. Ne cercetau cu ochii lor calcaroși, bulbucați romantic, fiecare de pe soclul lui. Pe-al lui Eminescu, scria „MIHAIL EMINESCU - POET NAȚIONAL“; pe-al Veronicăi Micle, doar „Iubita poetului“. Nimeni nu-ți oferea detalii, nu întâlneai nici o pancartă care să-ți explice că „iubita poetului“ era căsătorită atunci când îl iubea pe poet sau că insista să-i rezolve nu știu ce petiții financiare prin parlament, drept răspuns la scrisorile lui înfierbântate. Cam în același timp, Macedonski zăcea în dizgrație, uitat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
ea, nici ce fel de chiloți purta. Ultima oară când am văzut-o, era într-o seară de toamnă. Ne adunasem pe bordură, strategic, de partea ailaltă a piațetei. Căscam și noi gura, așteptând să închidă magazinul. Tanti Leana întorcea pancarta mare cu „ÎNCHIS“, după care punea lacătul și controla clanța. Atunci se apleca puțin, dacă bătea lumina cum trebuie și încuia din profil, i se zăreau țâțele mișcându-se frumos pe ecranul ușii, ca-n filmele indiene de la „Floreasca“. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
și le supravegheau adolescența, după care nu mai știai ce se întâmpla. Băieții se strângeau seara la biliard, într-o sală de graniță între Dămăroaia și Bucureștii Noi. Locul se numea „Texas“ sau „Tutti Frutti“, nimeni nu știa exact, oricum pancarta căzuse de la prima bătălie. În general, anunțai simplu: „Mergem în Tutti!“ Bătăile izbucneau spontan, luminos, cu sticle, lanțuri și săbii. O dată la patru-cinci seri, localul era făcut praf, mai puțin tacurile și mesele de biliard (cu bilele se mai arunca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
ironia soartei făcuseră ca strada pe care unii își supraâncărcau creierele, iar alții își eliberau vezica, să debarce în dreptul unui loc agreat de toți. O minte isteață, perversă sau pur și simplu neatentă, combinase numele pașoptist al instituției mele cu pancarta unei cârciumi de cartier. Alături, o librărie minusculă, strivită de cofetăria „Capșa“, purta și ea un titlu asortat cu zona: „Cărturești“. Găseai acolo tot ce vroiai, de la ghidul Bucureștilor la albume de pictură, și de la CD-uri cu Pink Floyd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Bucureștilor la albume de pictură, și de la CD-uri cu Pink Floyd la cutii de ceai din Sumatra, ca într-o prăvălie orientală. Zvonurile spuneau că numele fusese, inițial, „Cărtărești“, dar scriitorul intervenise și ceruse drepturi de-autor sau schimbarea pancartei. Studenții fugeau din librărie și se adăposteau în cârciumă, la o halbă ieftină sau o salată bulgărească. Mi-am scuturat umezeala de pe hanorac, apoi mizeria de pe ghete. Am împins ușile batante și mi-am făcut apariția în salon. Eram așteptat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
șoptit], da’ câteodată... Și rămânem cu regret. S. P.: - Am înțeles... Vreau să îmi mai spuneți câte ceva, să-mi povestiți cum decurgeau sărbătorile oficiale în Nicolina ? 1 Mai, 23 August ? A.M.: - A, ce frumos era, mai frumos, nu știu. Făceam pancarte, înainte de 1 mai, chiar pregătiri, câteodată eram, când eram mai tânără, la coloana sportivă. Se ducea fanfara Nicolinei și cânta pe Splaiul Bahluiului și noi defilam, da’, era o mare plăcere, chiar ! Ne dădeau premii, și la 23 August, și
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
D. G.: - Da, deci, aici, e-o problemă foarte..., eram obligați să mergem la..., de 1 mai, de 23 august, să mergem la un loc anume, unde să încercăm să fim..., să însoțim grupul care va avea un număr de pancarte, să-i urmărim, eventual, s-o facem pe-a pârâcioșii, să-i spunem secretarului de partid despre ce-i vorba, ceea ce..., vreau să spun că m-am dat la dos, întotdeauna. Nu c-aș fi eu, acu’, eu mă dau
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
perfect semnalizat: lumini față-spate, cască, vestă reflectorizantă, presiune optimă în pneuri, sonerie. Omul circulă atent și respectuos. Flori de plastic galbene sunt prinse cu bandă scotch pe ghidon. Vârstă nedefinită, profesiune idem. Profesor? Bancher? Animator social? Actor? Pe porbagaj, o pancartă din placaj pe care scrie "No War!", bine atașată, eventual refolosibilă la alte manifestații. Prototipul perfect al intelectualului de stânga angajat din Occident. Dar angajat pentru ce? Stânga fără muncitori se plimbă în bicicletă cu flori. Criticii de "stânga" ai
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]