314 matches
-
ironie) ceea ce este propriu/specific cu ceea ce este impropriu/străin acolo unde tradiția nu te ajută, ca în cazul cupolei de catedrală ortodoxă, reprodusă poate după Pantheonul parizian la Cluj. Prin urmare, campania de "românizare" a administrației își are un pandant vizibil în tentativa de a autohtoniza, rescriind-o în spiritul etniei majoritare, arhitectura orașelor intracarpatice ale României Mari. Un prim val (al anilor douăzeci și până la jumătatea anilor treizeci) este acela al catedralelor și marilor biserici ortodoxe în centre urbane
[Corola-publishinghouse/Science/85066_a_85853]
-
bulevardele capitalei să fie monumental-marmoreene (Călinescu), sau, oricum, bordate de trotuare ascunse în penumbra colonadelor (Martha Bibescu 24)? Un București monumental, "eroic" se ridica în Stilul Carol II, cum se grăbiseră să numească lăudătorii vremii maniera locală a clasicismului epurat. Pandantul său "civil" era însă Bucureștiul modern; unii cercetători, legănați de visări dulci și senine, încercând să îndrepte trecutul spre a-1 putea idealiza, îl numesc de-a dreptul modernist 25. Bulevarde, de felul celui numit Magheru/ Bălcescu astăzi, bordate de
[Corola-publishinghouse/Science/85066_a_85853]
-
care a trecut locul - neîntrerupt din 1935 până către 1960, sub supravegherea aceluiași Duiliu Marcu, devenit între timp din arhitect de curte academician și președinte al stalinistei Uniuni a Arhitecților din RPR - preconizau ca, dimpotrivă, clădirea respectivului "palat" și cea pandant de peste piață, care va fi camuflat (sau, ulterior, înlocuit) pe cea a Muzeului Antipa să fie clădiri de front pentru piesa de rezistență a pieței: absida amplă a Ministerului Aerului, care va fi surpasat Calea Victoriei și Calea Buzești, oprind perspectiva
[Corola-publishinghouse/Science/85066_a_85853]
-
complementarității față de politicile de integrare europeană și euro-atlantică. Înțelegând prea bine că România trebuia să confirme statutul său de furnizor de securitate pentru a putea intra în clubul statelor democratice europene, politica regională a noii administrații a procedat rapid, ca pandant la reconcilierea cu Ungaria, către normalizarea relațiilor cu Ucraina. La începutul lui iulie 1997, depășind toate rezervele interne încă foarte vii în ambele țări, președinții Constantinescu și Kucima semnau la Neptun tratatul politic de bază între România și Ucraina. Tot
by Catherine Durandin şi Zoe Petre [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
reuniune la Cotroceni a tuturor decidenților politici pentru ca, în ultimele zile ale lui 1999, legea inițiată de deputatul PNȚCD Vasile Lupu, de restituire a proprietăților rurale de până la 50 de ha, confiscate de regimul comunist, să fie în fine votată. Pandantul legii Lupu legea de restituire a proprietăților urbane și industriale a continuat să treneze în parlament, unde reprezentanții CDR nu avuseseră niciodată singuri majoritatea, și a fost votată abia după câștigarea alegerilor din 2000 de PDSR, astfel că inițiatorii și
by Catherine Durandin şi Zoe Petre [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
ca-ntr-un vers de Valéry, / de zei bătrâni purtată între mâini / te urci sub turme și sub bot de câini / până la stelele de sus ce nu-s / decât un joc secund în mări apus.” Rigoarea și cizelura formei devin pandantul obligatoriu al unui cosmos armonic, ale cărui principii sunt lumina (solară) și muzica, euritmia. „Panta clasică din miazăzi” coexistă cu melosul și plasticitatea divină a „viorii din Cremona”, cântată într-o îndrăgită poemă, lucrată cu scrupul prozodic: „Vioara-i ca
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285359_a_286688]
-
sunt "mâna invizibilă" a pieței pentru care a militat atât de ardent A. Smith, "cușca de fier" a birocrației asupra căreia a avertizat M. Weber, profeția necropolară făcută de K. Marx cum că proletariatul va fi "groparul burgheziei" - al cărei pandant stalinist este la fel de funebra sentință potrivit căreia "țarismul seamănă cu cocoșatul pe care nu-l mai poate îndrepta decât mormântul" (Cursul scurt de istorie a PC bolșevic al US, 1953, p. 131) -, sau formula "vieții ca scenă" prin care E.
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
lui sudic, capătul de jos, stînca e capătul de sus, frontiera nordică" (E.S.). Lirica sa erotică, banală altfel, propune un amor etic scăldat în lumini dalbe, unde dulcele exprimă misterele feminității: "Iubirea, în sens larg, trece în urma moralei, devine un pandant al datoriei. Inima este condiționată de simțul moral, dragostea devine o formă de manifestare a virtuții. Iar virtutea cea mai de preț este asceza. O asceză provizorie, cînd e vorba de amor, un scurt armistițiu pînă ce codul moral e
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
marii majorități a locuitorilor, pentru care identitatea națională românească a reprezentat catalizatorul fără ajutorul căruia unirea nu putea fi imaginată. Perfect legitimă, atâta timp cât genera coeziunea simbolică a unei acțiuni politice ce viza construirea și legitimarea statului național, etnicitatea românească (cu pandantul său metafizic în tema "purității" ca sursă unică de legitimitate) va fi, după edificarea unirii, și principala sursă de confuzii, derapaje și încetiniri ale dezvoltării instituțiilor și programelor politice din perioada interbelică, cu repercusiuni neașteptate până în contemporaneitate. Deși construcția și
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
Clar conturată este, de pildă, figura feminității ce asociază o morală intratabilă. S-o numim: figura iubirii onorabile. Ea depășește sfera erosului și se adresează cu precădere vîrstei mature a feminității. Iubirea, În sens larg, trece În urma moralei, devine un pandant al datoriei. Inima este condiționată de simțul moral, dragostea devine o formă de manifestare a virtuții. Iar virtutea cea mai de preț este asceza. O asceză provizorie, cînd e vorba de amor, un scurt armistițiu pînă ce codul moral e
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
Lovell: 1986, 188-197; Ionescu: 1999, 205-208). Așa cum se pronunță și Giovanni Sartori, pentru Lenin nu a contat "Marx ca gânditor, ci Marx- revoluționarul" (Sartori: 1999, 405). Dar, pentru Marx, revoluția socială era cea mai importantă: revoluția politică nu era decât pandantul său (Tucker: 1969, 10-11). Dimpotrivă, pentru Lenin, state înapoiate ca Rusia aveau nevoie de revoluție politică sub patronajul unei elite revoluționare (partidul comunist), eveniment care ar fi antrenat ulterior dinamica socială corespunzătoare. Marx nu ar fi fost niciodată de acord
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
la problematica înarmării revoluționarilor, observațiile făcute de către istoricul Adrian Pop sunt interesante. Acesta consideră "suspectă" ușurința cu care protestatarilor le-a fost facilitat, în diferite împrejurări, accesul la arme de foc, ajungând la concluzia că KGB-ul, "în colaborare cu pandantul său maghiar, ÁVÓ" au acționat "la ordinele exprese ale adversarilor staliniști ai lui Hrușciov, interesați în producerea unei situații de haos în Ungaria" în vederea demonstrării limitelor și dezavantajelor destalinizării și a compromiterii, respectiv neutralizării politice a prim-secretarului PCUS, Nikita
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
pronunța în favoarea alianțelor politice, dublate de un consens social profund, apt de a antrena progresiv transformări majore în interiorul structurii capitaliste a societăților occidentale, în primul rând prin demantelarea monopolurilor și a hegemoniei intelectuale "burgheze" (Cioabă: 1988, 192-193). Pluralitatea politică reprezenta pandantul, cel puțin în primă fază, a unei pluralități ideologice. Este ceea ce comuniștii italieni au numit "compromis istoric" între, pe de o parte, "forțele populare de inspirație comunistă", respectiv, pe de altă parte, mișcările "socialistă, catolică" și "de altă vocație democratică
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
4 luni, 3 săptămâni, 2 zile -, fie de o analiză adecvată limbajului cinematografic ca în mai toate cazurile, chiar în puținele publicații de specialitate. Reiterez faptul că regizorul a venit în fața publicului cu un proiect complex film de actualitate în pandant cu scenariul unei posibile ecranizări care nu poate fi discutat aprofundat decât în întregul său. Alexa Visarion își construiește filmele de la Năpasta la Luna verde, până iată, la Ana, dar cu accente pe Înainte de tăcere și Înghițitorul de săbii pe
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
specifică a matricei perinatale III este un activism impetuos, gata să pună capăt acestei experiențe aspre, adeseori agonizante. Pasărea Phoenix care moare prin foc și apoi are curajul și energia de a renaște din propria cenușă poate constituie un prețios pandant simbolic la trecerea către ultima secvență a nașterii. Matricea perinatală IV (MPF IV) Privită din perspectivă biologică, această etapă se referă la expulsia copilului în afara uterului și întreruperea coabitării sale în interiorul trupului matern, odată cu secționarea cordonului ombilical. Este un deznodământ
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
NDE înțelege că singurele solemnități perene ale vieții sunt iubirea și cunoașterea. Cât privește perspectiva epistemică, putem rezuma că NDE-ul constituie dovada cea mai fezabilă cu privire la ideea supraviețuirii conștiinței după moartea creierului și implicit a trupului. Iar ca un pandant de final pentru această problemă, să apelăm la gândurile unui specialist de marcă, precum C. Wilson (apud Grof, 2007, p. 263), care afirma: „volumul dovezilor pentru viața de după moarte este imens. Dacă îl ignori e ca și cum ai sta la poalele
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
o mare figură: "... pe el da! le răspundea Cioran, avîndu-l în vedere pe vechiul său prieten Mircea Eliade, pe el să-l serbeze lumea; Eliade e quelqu'un, nu ca mine, un pîrlit, ha, ha, ha, nu-i așa?" Ce pandant, peste vreme, cu pișicherul humuleștean din Țicău, nu? Servituțile diplomației. Fiind pe rol trudnicul tratat cu Ucraina, este pusă în balanță o dureroasă alternativă: ori blocăm tratatul și atunci ne blocăm integrarea în structurile euroatlantice, ori acceptăm concesiile (care nu
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
a magnificei Anglii contemporane, centenara e înconjurată de dragostea sinceră a "supușilor" ei, veniți s-o felicite de peste tot (pe cont propriu, nu aduși cu garnituri speciale și în camioane), dragoste perpetuînd, de veacuri, credința în divinitate și monarhie. (Ce pandant mizerabil oferă azi dictaturile de inspirație sovietică, Coreea de Nord, Siria, Irak, Cuba, instaurînd supraviețuirea dinastică a primitivilor despoți locali; sub ce dramă prelungită își duc viața state ca însăși uzurpatoarea de propriul tron Rusie, secondată, printre altele, de o Românie ce
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
și dantura precară, și buzele provocator vulgare, și mersul needucat, și mîinile nerasate, și coafura de mahala, ei bine, tocmai aceste "carențe" au făcut din B.B. mitul care ne-a înfierbîntat imaginația acum patruzeci de ani. Iar dacă Marilyn Monroe, pandantul american al franțuzoaicei, nu s-a bucurat decît de eternizarea capului ei dumnezeiesc și a bustului ei diavolesc doar într-o serigrafie oarecare, B.B. a fost, și aici, mai norocoasă, un pictor de lascive mondenități, unul de rasă totuși, olandezul
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
de la mine: anonimatul e condiția țuț a surfer-ului pe web, așa că nu voi intra pe nici un char room ca să nu trebuie să ascult gigabiții de inepții ai gagiilor în rut. Ce zici?" El: "Și-așa-i mișto." Edvard Munch, tenebrosul, pandantul celuilalt tenebros, Strindberg, cu seria lui de "madone" încercănate, sfidătoare și seducătoare, în stare a castra bărbatul cu luciditatea lor crudă. Justificarea pictorului: "Eu am pus mereu arta înainte de toate și am simțit femeia ca un obstacol pentru munca mea
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
la coliva lui Mihai Viteazul, și descinderea, pionierească, între bobocii începutului de an, și compătimirea formală arătată... patronilor americani îndoliați. Prea mult. Patronajul ăsta să nu cunoască oare, și el, răul de înălțime? Îl va cunoaște. Sigur. 4 octombrie Dacă pandantul unui monstru al istoriei, Marx, e hazosul cuartet Frații Marx, de ce n-am descoperi insolitul pandant întrupat în chiar același individ? Fiind acesta (... întîmplător) de aici, din spațiul nostru vital. Și nu-i neapărată nevoie să depistăm în persoana vizată
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
arătată... patronilor americani îndoliați. Prea mult. Patronajul ăsta să nu cunoască oare, și el, răul de înălțime? Îl va cunoaște. Sigur. 4 octombrie Dacă pandantul unui monstru al istoriei, Marx, e hazosul cuartet Frații Marx, de ce n-am descoperi insolitul pandant întrupat în chiar același individ? Fiind acesta (... întîmplător) de aici, din spațiul nostru vital. Și nu-i neapărată nevoie să depistăm în persoana vizată tot ce decurge din proasta-i alcătuire (în fond, cîți semeni de-ai noștri nu-și
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
fi fost, în ultimă instanță, groaznic de triste, dacă ochii n-ar fi rămas aceiași din anii flanărilor cu Cioran, pline de sapiențiale farse. Triste, dacă ochii aceștia n-ar fi jubilat, finalmente, în fața statuii lui Stalin, eșuată între bălării. Pandant lugubru la rîsul celui ce cunoscuse cealaltă Românie. Inocenta. Rîsul lui Ceaușescu rînjet circumstanțial. Impus de moment. Necunoscînd în existența lui plebeu încrîncenată rîsul firesc, al celui ce s-ar bucura sincer de existență, și-a confecționat un rictus înghețat
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
violență. Una servită într-un staniol ce s-ar vrea de Oscar, dar nu e decît de Vacanța Mare. Consolarea ar putea veni de la constatarea că și pe la case mai mari cam tot așa stau lucrurile. (Numai că pe-acolo, pandantul vulgarității agresive e un masiv front al valorilor autentice, în stare a menține activ un estabilshment demn de tot respectul.) Nu știu (ba știu) cît de mare e literatura nobelizatului german Günther Grass (1927), dar invariabla lui schimă stropșită fie
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
1989, discursul public. Unul (Liiceanu) asumîndu-și postura gravă și patetică în fața comunismului remanent, celălalt (Pleșu) costumîndu-se în rezoneur disponibil și fascinant deopotrivă al aceleiași realități. Regăsindu-se însă amîndoi, permanent, într-o riguroasă dar și relaxată convivialitate sapiențială. Dar, ca pandant burlesc t.v., Pleșu-Dinescu? Atît de radical opuși ca factură intelectuală: Pleșu, cu asumată cultură noiciană, Dinescu, incongruent pînă la comic/tragic. Pleșu, ascultîndu-l pe celălalt cu aerul părintelui îngăduitor cu tomnatica odraslă, talentată oricum, dar gesticulînd incontinent. Dinescu, frînîndu-și
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]