379 matches
-
am spus și am pus receptorul în furcă. Parcă vorbeam cu pereții. Eram îngrijorată. În zilele următoare m-am întrebat care o să fie următoarea mutare a lui Gretchen Sallop-Saxton și cât de mult o s-o tachineze Patrick în legătură cu mine. Eram panicată, nervoasă și ușor deprimată. Nu voiam decât ca toată povestea cu Patrick-Gretchen-moi să se volatilizeze. —Te rooooog, vino diseară, încercă Jazz să mă convingă. Te înveselesc eu. Ți-am spus că Patrick e îngrozitor, dar nu poți să te lași
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
la bar. M-am repezit în stradă, uitându-mă îngrozită în urmă. Am alergat la cabina telefonică din colț și am ridicat receptorul. Nu avea ton. Timp de câteva secunde am încremenit în întuneric, întrebându-mă ce să fac. Eram panicată, disperată să ajung undeva unde să fiu în siguranță. New York-ul pare amenințător când nimeni nu-i acasă și n-ai unde să-nnoptezi. Un taxi a dat colțul și i-am făcut semn să oprească. I-am spus șoferului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
tine după prăbușire? Mă aplec pe balustrada balconului și privesc în jos, încordată. Simt cum o ghiulea ghimpoasă îmi străbate capul, șuierător. Amețitor. — Ce faci, Clara, acolo? N-ai înghețat? Hai în casă, ai să răcești din nou! Glasul mamei, panicat ca niciodată, parcă, mă face să mă în torc brusc, sprijinindu-mă cu coatele de balustradă. Ghiuleaua ghimpoasă mă înțeapă insuportabil. Nu mai sta lipită de balcon, draga mamei, mi se face frică să te văd, poți să cazi, continuă
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
încă privesc neîncrezători vălmășagul mulțimii crezând că au de a face cu o alarmă de exercițiu, aidoma celei care tocmai se petrecuse puțin mai înainte. Peste tot, mașini gonesc în viteză, claxonând neîncetat și slalomând cu greutate prin mijlocul mulțimii panicate. Tramvaiele înțepenite pe linii, par asemeni unor epave scufundate în adâncuri abisale. Țipetele isterice ale femeilor ieșite din minți se amestecă cu strigătele răgușite și înjurăturile bărbaților, cu nechezatul sfâșietor al cailor de la trăsuri, care se cambrează cu albul ochilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
excesiva prudență. În volumul acestuia, Mihail Kogălniceanu, o biobibliografie critică, Niculae Gheran e nevoit a înlocui, sub presiunea cenzurii, adnotarea "Protest către Rusia țaristă cu privire la răpirea Basarabiei", cu: "Mesaj către Rusia vecină asupra unor probleme de vie actualitate". La care, panicat, istoricul ieșean declară: Domnule Gheran, mi-ajung anii de închisoare pe care i-am făcut. ștergeți Ťde vie actualitateť". Bunul Ion Bănuță, deși "ilegalist", se arată mai curajos, lăsîndu-se scos dintr-o funcție directorială și rostindu-se cu o brevilocvență
O scriitură suculentă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8378_a_9703]
-
prudente și mai puțin sentimentale decât mine, deschiseseră bine ochii înainte de a face pasul... Era el inginer, băiat frumos și blând ca un mielușel, dar aflaseră ce cusur avea și nu se grăbiseră să se mărite... Eu, pe atunci, eram panicată, îmi intrase în cap ideea că, indiferent de părerea sublimă pe care o aveam despre mine, o să rămân nemăritată... Și tu mi-ai spus ceva în acest sens: femeile superioare nu sânt atractive. Adaugă la asta că perspectiva de a
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
am scuipat în sân și l-am părăsit. Când m-am dezmeticit, Kolea m-a încredințat că n-am dormit deloc și că în tot acest interval am discutat cu el despre Surikov. Minute în șir eram extrem de trist și panicat, așa că, la plecare, Kolea își făcea griji. Când m-am ridicat ca să încui în urma lui, mi-am amintit subit un tablou pe care-l văzusem dimineața la Rogojin, într-una din camerele cele mai sinistre din casa lui, deasupra unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
care îl uimiseră. Numai Aglaia era cam tristă; însă chipul ei mai ardea încă, poate și de indignare. Zău că-i foarte simpatic, bâigui iarăși bătrânelul spre Ivan Petrovici. — Am intrat aici cu un chin în inimă, continuă prințul, din ce în ce mai panicat, vorbind din ce în ce mai repede, mai bizar și mai cu însuflețire. Mi-era... mi-era frică și de dumneavoastră, și de mine. Mai mult de mine. Întorcându-mă aici, la Petersburg, mi-am dat cuvântul să văd negreșit elita, să-i cunosc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
cu pensia!" S. B.: Ceaușescu ce a făcut? D. T.: Nu s-a panicat. S-a uitat la el și a zis: "coboară de acolo! Ce, vrei să vin eu la tine?" Elena Ceaușescu, când a văzut, l-a prins panicată de mână pe Enache: "Cine-i ăla, ce-i cu el?" Enache nu a știut ce să răspundă. Dar Ceaușescu a tratat problema cu sânge rece. Cetățeanul a înfășurat un memoriu în geacă și a aruncat geaca exact în fața lui
Două decenii de comunism în Iașul universitar by Sorin Bocancea, Doru Tompea () [Corola-publishinghouse/Science/84949_a_85734]
-
oamenii noaptea toaleta pentru prostata tovarășului, au vopsit ușa și nu au închis-o, ca să se usuce vopseaua. SPP-iștii și cu Gafițeanu l-au condus pe Ceaușescu la toaletă și, în scurt timp, îl vedem pe Gafițeanu că vine panicat tot și strigă: "Ce-ai făcut? Ai încuiat WC-ul! Unde-i MGN-ul, unde-i MGN-ul?" S. B.: Ce era "MGN-ul"? D. T.: Sigla numelui lui Marin Gheorghe Nicolae, directorul Trustului de Construcții ce se ocupase cu
Două decenii de comunism în Iașul universitar by Sorin Bocancea, Doru Tompea () [Corola-publishinghouse/Science/84949_a_85734]
-
UTC cu agricultura socialistă la Sibiu. Ea își făcea probleme. Teodora era mică, eu de-abia ieșisem din spital, unde stătusem internat cu o hepatită virală contactată în practica agricolă, am mai ieșit în vreo două permisii, și ea tremura panicată: "Ce să fac? Trebuie să merg la Sibiu". "Vin și eu cu tine, nu te las singură". "Păi, cui lăsăm fetița?" Am organizat cu dădaca, cu soacra mea, cu o nepoată sau o vară de-a ei și am plecat
Două decenii de comunism în Iașul universitar by Sorin Bocancea, Doru Tompea () [Corola-publishinghouse/Science/84949_a_85734]
-
nu ne-am fi speriat noi de sfîrșit dacă pe acesta nu l-am fi receptat ca pe ceva monstruos. Eram siguri că înainte de a veni sfîrșitul vom fi tare, tare schingiuiți de Ucigă-l Toaca și de aceea eram panicați. Cum Dumnezeu are grijă de toate, chiar în acele clipe vine la noi moșu' Vasile, un vecin de mai departe, de peste șapte case. Dragii moșului, haideți cu moșul, o să vă dau ceva. Doamne, cît de puțin ne-a trebuit ca să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
și chiar al tîrgului. Era treaz și eu așa nu l-am văzut niciodată. Mă abordează oarecum vesel și puțin cam malițios. Gata, ți-ai ales favoritul? Da, răspund cu arțag. Nu iese. Al meu iese sigur. Cine ? întreb puțin panicat. Ăla acuzat de hoții. De ce ? sar ca fript. Mie îmi plac hoții. Și eu mai ciordesc dacă se poate. Mă gîndesc la ăla, hoțul, și constat că ar avea chiar și el ceva șanse de izbîndă. Părul mi se zburlește
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
pregătită să pareze vicleșugul meu. Cad pe gînduri și-mi pun întrebări la care n-am răspuns. Am transmis oare gîndurile mele prin unde neînțelese pe care Mona le-a receptat? Fac un pas spre Mona și ea se îndepărtează, panicată puțin. Mi-o fi citit gîndurile ascunse? O servesc, ca de obicei, cu ceva bun, dar sînt refuzat categoric. Vicleșugul meu mi se pare hidos și am mustrări de conștiință. Mona e un suflețel delicat și este atît de fragilă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
că urgia s-ar potoli. Colac peste pupăză, a început să fulgere și Sfîntul Ilie s-a apucat să-i sperie rău de tot. Bradul era cam izolat și Guță este om citit. Aici ne poate pîrli un fulger, spune panicat. Unde să mergem? Pînă la brădetul ăla ne trăsnește sigur. Stau speriați de așa o dezlănțuire nebunească a naturii. S-a oprit cu gheața și s-au rupt zăgazurile cu apă. Curge apa din cerul negru. Șuvoaie se formează și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
fină ca o mătase chinezească. Cum Dinu se apropia curios, căprioara s-a îndepărtat puțin și s-a oprit. Ochii erau rugători și neputința îi imprima un fel de durere greu de suportat pentru Dinu. Ce ai, mititelule? întreabă puțin panicat. Puiul se ridică chinuit și abia atunci se vede cauza nefericirii căprioarei. Un picioruț era rupt și cînd efortul de a se ridica i-a provocat o mare durere puiuțul a țipat ca un copil. Doamne, ce necaz a dat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
trecere. Un bolid crește văzînd cu ochii. Fetița calculează și ajunge la concluzia că nu are timp. Așteptă și cînd este sigură, atacă trecerea. Dar mașinile pornesc în iureș, după ce scapă de la un stop aflat la 150 m. Se grăbește panicată. Dinspre Tîrgul Cucului vine vijelios celălalt șuvoi. Fetița se oprește, puțin speriată, pe linia continuă și așteaptă. Un șofer, ce minune, oprește și-i face semn să treacă. Fetița pornește, dar de pe cealaltă bandă apare un bolid într-un iureș
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
e tixit cu fel de fel de răcoritoare și cu bere din belșug. Stăm în fotolii, cu fețele spre apele fiordului, și pacea se așterne în sufletele noastre. Telefonul sună discret. Ți-a crăpat o țeavă în apartament, mă anunță panicat amicul meu din România. E atît de grav? Apa a ajuns cu două etaje mai jos. Ai lăsat cheile la cineva? Nu. Ce facem? Sparge ușa, distruge totul, fă ce vrei. Amicul meu e puțin derutat și închide telefonul nemulțumit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
de aburi. Tot n-avea ce face cît era ziua de lungă. M-a privit cu o ură, de parcă i-am ucis-o pe mamă-sa, plîngea Héctor. Ăsta este un ucigaș, un hoț, un om foarte periculos, continuă povestea panicat. Dar lucrurile astea tangențiale se uită de obicei foarte repede. Nu s-a întîmplat așa și cu Héctor. Și-a pus lacăt la bicicletă și rar se despărțea de ea. Nici o clipă vigilența lui nu s-a relaxat. Mă întîlneam
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
și smirnă, o iconiță plastifiată, un mini-flacon de ulei sfințit, din candela Sfântului, asemănător cu mostrele gratuite de parfum, plus o minusculă bucățică de vată, tot de la Sfântul și ea, după cum precizau călugării cu claritate. Unul dintre ei este foarte panicat, mă roagă pe mine (oare de ce, de ce tocmai eu ?) să nu-i scap din ochi geanta de pânză neagră în care a depozitat „stocul” de marfă. Îmi spune direct, ca și cum ne-am fi cunoscut de când lumea, că la Iași i-
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
sărute moaștele, iar acest lucru detensionează atmosfera. La intrarea în rând, undeva într-un punct de unde eu estimam minimum opt-zece ore de așteptare, un bărbat singur, neras, cu haine ponosite, nu înceta să-i întrebe pe cei din jurul său, puțin panicat: „Măi tată, la ce distanță suntem noi acuma de raclă, în kilometri ? Nu, nu ore de așteptat, kilometri, asta vreau să știu...”. O premieră a terenului din 2012 : acum se fumează în rând, mai ales cei care fac parte din
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
deasupra clădirii unde își desfășoară activitatea un banner uriaș, pe care scrie „Angajăm confecționere”, resursă rară într-o regiune profund atinsă de migrație, puțin atrasă de salariile de maxim 200 de euro oferite pentru acest tip de activitate), o vânzătoare panicată de numărul mare de pelerini care încearcă să-și găsească acolo o haină groasă și o clipă de răgaz după ploaia râncedă de afară, strigă cu voce înaltă, panicată : „Nu e voie, nu e voie, ieșiți, ieșiți ! șefa a zis
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
200 de euro oferite pentru acest tip de activitate), o vânzătoare panicată de numărul mare de pelerini care încearcă să-și găsească acolo o haină groasă și o clipă de răgaz după ploaia râncedă de afară, strigă cu voce înaltă, panicată : „Nu e voie, nu e voie, ieșiți, ieșiți ! șefa a zis să nu rămână nimeni aici în interior !”. Banzai ! Spre sfârșitul dimineții am surprins una dintre cele mai „tari” imagini ale acestui an de pelerinaj. Chiar spre partea de început
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
picioare pe motocicleta sa BMW, mândru ca un ulan din armata chezaro-crăiască, spune scurt, lătrat, jandarmilor responsabili cu paza intrării : „Nu le mai da drumul”. Imediat, unul dintre jandarmi se întoarce către colegul său care dirija mulțimea în mișcare, puțin panicat : oprește-i, nu le mai da drumul, trece coloana oficială și apoi e prea mare calupul. „Coloana” este din ce în ce mai aproape de intrare, condusă de o mașină de poliție cu girofar și sirenă în funcțiune. Sirena scoate sunete ascuțite, mușcă din aerul
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
să se încălzească. Maicile de la mănăstire și tinerele de la seminar aleargă și ele în toate părțile, slujba se va termina în curând, iar arhiereii prezenți, însoțiți de „oficialități”, vor trebui să ia masa. O aud pe una dintre ele spunând panicată : „Cum servește Preasfințitul salata, cu ulei de măsline, lămâi sau oțet ?”. Așezat confortabil pe o bancă acoperită cu niște pături uzate, dar călduroase, din lână, mănânc cu poftă din pachetul primit la plecare de la grupul din Suceava, cei pe care
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]