801 matches
-
față de regele Franței, iar creștinii europeni nu priveau cu ochi buni. Astfel, în 1323 izbucnește revolta Flandrei și se aliază cu englezii, fiind excomunicați de papa. Frământările de după marea ciumă s-au accentuat, iar biserica nu putea să gestioneze problemele. Papalitatea de la Avignon era văzută sceptic de crestinitate și de înalții prelați și apare ideea că papalitatea s-ar întări dacă s-ar întoarce la Roma. În 1377, este ales papa Grigore XI care va intră triumfal la Roma, dar va
Criza secolului al XIV-lea () [Corola-website/Science/332131_a_333460]
-
Flandrei și se aliază cu englezii, fiind excomunicați de papa. Frământările de după marea ciumă s-au accentuat, iar biserica nu putea să gestioneze problemele. Papalitatea de la Avignon era văzută sceptic de crestinitate și de înalții prelați și apare ideea că papalitatea s-ar întări dacă s-ar întoarce la Roma. În 1377, este ales papa Grigore XI care va intră triumfal la Roma, dar va muri în 1378. După moartea sa, începe lungă schismă a bisericii romano-catolice, ce va dura până în
Criza secolului al XIV-lea () [Corola-website/Science/332131_a_333460]
-
îl aleg că papa pe Urban al VI-lea la Roma, iar alții îl aleg pe Clement al VII-lea la Avignon. Dublă alegere izucneste schisma. Credincioșii, regii și ierarhia bisericească vor întâmpina problema obedienței față de cei doi papi. Adepții papalității de la Avignon erau Franța, până în 1398, Napoli, Scoția, Castillia , Aragon, Savoia și Cipru. Adepții papalității de la Roma erau Anglia, statele italiene din nord și centrul peninsulei, Imperiul Romano-German (tradițional, încoronarea împăratului trebuia să aibă loc la Roma), țările nordice și
Criza secolului al XIV-lea () [Corola-website/Science/332131_a_333460]
-
pe Clement al VII-lea la Avignon. Dublă alegere izucneste schisma. Credincioșii, regii și ierarhia bisericească vor întâmpina problema obedienței față de cei doi papi. Adepții papalității de la Avignon erau Franța, până în 1398, Napoli, Scoția, Castillia , Aragon, Savoia și Cipru. Adepții papalității de la Roma erau Anglia, statele italiene din nord și centrul peninsulei, Imperiul Romano-German (tradițional, încoronarea împăratului trebuia să aibă loc la Roma), țările nordice și central-estice, și Portugalia. Schismă este prelungită, ceea ce a generat o criză de legitimate gravă și
Criza secolului al XIV-lea () [Corola-website/Science/332131_a_333460]
-
criză de legitimate gravă și tentative de reforma. În Anglia, John Wyclif a negat rolul împărtășaniei și al bisericii prin mântuire, a afirmat biblia că sursă fundamentală a religiei, traducând-o în limba engleză și a negat rolul conducător al papalității și ordinele monastice. În Cehia, Ian Huș a negat rolul împărtășaniei, dar a cerut întoarcerea bisericii la idealurile primitive. Consideră că biserica nu trebuia să administreze bogații, ci să-i slujească pe credincioși pe plan spiritual. A atacat practică indulgențelor
Criza secolului al XIV-lea () [Corola-website/Science/332131_a_333460]
-
recunoscute secularizariile făcute de husiți în Cehia și li se acordau împărtășania în ambele forme (pe rit catolic pentru laici: numai cu pâine, clerici: pâine și vin; ori husiții nu au cerut diferențierea dintre clerici și laici). Husiții au recunoscut papalitatea și pe Sigismund ca rege al Ungariei în 1434. În 1437, Eugen al IV-lea și-a chemat adepții la Ferara și la Florența. Conciliul de la Basel a ales alt papa. Între 1436-1445 s-a desfășurat conciliul de la Ferrara-Florența. Prin
Criza secolului al XIV-lea () [Corola-website/Science/332131_a_333460]
-
se ducă la Florența că să se supună papei Eugeniu, și cu împăratul german Frederic III. În 1449, ultimii participanți la conciliu sunt alungați de la Basel și Laussane, și se supun noului papa Nicolae al V-lea, ceea ce semnifică victoria papalității asupra conciliilor și îngroparea tratativelor de reforma a bisericii din interior. Și din nou, biserica nu putea răspunde nevoilor credincioșilor.
Criza secolului al XIV-lea () [Corola-website/Science/332131_a_333460]
-
și printre istorici din cauza circumstanțelor în care a fost construită. Zona din jurul bisericii a fost reconstruită de mai multe ori ca urmare a diferitelor prădări ale Romei și apoi iarăși după ce s-a deteriorat din cauza pierderii prosperității în urmă mutării papalității la Avignon în cursul secolului al XIV-lea. Ca urmare a tuturor acestor reconstrucții, zona din fața micii curți a Bazilicii Sfanțul Petru a rămas un labirint de structuri înghesuite și de ălei înguste.
Via della Conciliazione () [Corola-website/Science/333265_a_334594]
-
fost în stare să se protejeze împotriva Occidentului, totodată detractorii lui Alexie au dat uitării imensele achiziții teritoriale, mai exact, redobândirea pământurilor din Orient, datorate exclusiv ajutorului cruciaților. La drept vorbind, promisiunile lui Alexie erau, într-adevăr, ademenitoare, însă, fiindcă papalitatea nu a reacționat imediat, iar Bizanțul i-a zdrobit pe pecenegi cu forțele proprii, multe din cele făgăduite și-au pierdut sensul și anume primii cruciați își dădeau limpede seama de acest fapt, consimțind să depună jurământul de vasalitate în fața
Alexie I Comnenul () [Corola-website/Science/313291_a_314620]
-
erau proaste. De altfel, problema economică a cruciadei era lăsată să fie rezolvată de conducătorii ei, care urmau să fie aleși ulterior. Totodată, conciliul a definit situația juridică a cruciaților, ei și bunurile lor fiind fiind luați sub protecția bisericii. Papalitatea se temea de înrolarea unor elemente nedorite care ar fi semănat dezordini pe drum și ar fi devenit o povară pentru armată, de aceea, tot la Clermont s-a stabilit ca nimeni să nu poată participa la cruciadă fără asentimentul
Alexie I Comnenul () [Corola-website/Science/313291_a_314620]
-
erau proaste. De altfel, problema economică a cruciadei era lăsată să fie rezolvată de conducătorii ei, care urmau să fie aleși ulterior. Totodată, conciliul a definit situația juridică a cruciaților, ei și bunurile lor fiind fiind luați sub protecția bisericii. Papalitatea se temea de înrolarea unor elemente nedorite care ar fi semănat dezordini pe drum și ar fi devenit o povară pentru armată, de aceea, tot la Clermont s-a stabilit ca nimeni să nu poată participa la cruciadă fără asentimentul
Alexie I Comnenul () [Corola-website/Science/313291_a_314620]
-
ducele Pandulf și-a îndreptat atenția către abația de Montecassino. Abatele anterior, care îl sprijinise pe Pandulf, fusese nevoit să fugă în fața invaziei din 1024 a trupelor imperiale, iar noul abate, Theobald, se bucura de încrederea Imperiului occidental și a papalității. După ce l-a invitat la Capua, Pandulf l-a aruncat pe abate în închisoare. În 1032, Pandulf a întreprins o altă acțiune, de această dată împotriva fostului aliat al lui Sergiu al IV-lea. anume ducele Ioan al V-lea
Pandulf al IV-lea de Capua () [Corola-website/Science/324492_a_325821]
-
cauza Poloniei împotriva cavalerilor teutoni, context în care s-a remarcat din nou atât ca orator cât și ca diplomat. Misiunea a fost profitabilă prin avantajele pe care le-a obținut, atât pentru Polonia cât și pentru el, obținând din partea papalității recunoașterea titlului de „legati nati” pentru arhiepiscopul de Gniezno. În ultimii ani, sprijinul pe care l-a acordat nepotului său, Hieronymus Laski, care favoriza candidatura lui Ioan Zapolya (voievodul Transilvaniei și aliatul turcilor) împotriva Habsburgilor la conducerea Ungariei, l-a
Jan Łaski (1456–1531) () [Corola-website/Science/328092_a_329421]
-
1882 sunt reluate relațiile cu Sfântul Scaun. În 1887, legile severe împotriva bisericii au fost abrogate. Iezuiții însă nu mai puteau să revină în Germania. Papa ceruse partidului Zentrum pentru ca Bismark să voteze bugetele militare. Curând, Zentrum obținuse autonomie în raport cu papalitatea. La guvernare nu au fost până în 1914, dar în anumite cazuri au constituit anumite majorități.Principalul lider al Zentrum este Ludwig von Windhorst Partidul Social Democrat German avea cea mai puternică politică socialistă din Europa și asta datorită industrializării și
Istoria Germaniei () [Corola-website/Science/300128_a_301457]
-
acest avantaj ca preț de negociere, în schimbul obținerii legitimării sale ca rege al Siciliei din partea papei Celestin al III-lea. În schimbul acestei recunoașteri, papa nădăjduia ca, prin asigurarea trecerii libere a Constanței spre Roma, Henric ar fi mai binevoitor față de papalitate; de asemenea, pontiful spera să împiedice unirea dintre Imperiu și Regatul Siciliei. Cu toate acestea, soldații imperiali au izbutit să intervină înainte ca împărăteasa să ajungă la Roma, după care s-au întors teferi la nord de Alpi. Henric lăsase
Tancred al Siciliei () [Corola-website/Science/328297_a_329626]
-
la nord de Alpi. Henric lăsase garnizoane de-a lungul frontierei regatului. În ce îl privește, Tancred căuta acum să câștige de partea sa orașele prin acordarea și lărgirea de privilegii. La Gravina (iunie 1192), el a întărit sprijinul din partea Papalității prin predarea către papă a poziției de legat asupra Siciliei. În 1192 și 1193, el a condus personal campanii reușite împotriva baronilor din Apulia. Însă moartea sa, la Palermo (20 februarie 1194), la doar câteva zile după cea a tânărului
Tancred al Siciliei () [Corola-website/Science/328297_a_329626]
-
1499 și înainte de a obține o mai mare autonomie colectivă în cadrul Sfântului Imperiu Roman, inclusiv scutirea de reformele imperiale din 1495 și imunitea asupra corupției imperiale. În 1506, Papa Iulius al II-lea angajat Garda Elvețiană, care continuă să servească papalitatea până în prezent. Extinderea Confederației și reputația de invincibilitate dobândite în timpul războaielor anterioare au suferit un regres în 1515 cu prima înfrângere elvețiană în Bătălia de la Marignano. Reforma în Elveția a început în 1523, condusă de Huldrych Zwingli, preot al Bisericii
Istoria Elveției () [Corola-website/Science/303435_a_304764]
-
de Spoleto, în acesta din urmă instalându-l pe Thrasimund I în 665. Ca politică religioasă, Grimoald s-a menținut pe pozițiile sale de apărător al arianismului, în pofida căsătoriei sale cu o catolică și s-a ținut la distanță față de papalitate. Cu toate acestea, el a continuat să îl perceapă pe Arhanghelul Mihail — al cărui cult era larg răspândit în rândul longobarzilor — ca războinic-protector al națiunii longobarde. Grimoald a murit în 671, după ce încheiase un tratat cu francii și a fost
Grimoald I al longobarzilor () [Corola-website/Science/324799_a_326128]
-
ziua de Rusalii din 1609 și mai 1610. Nereușind să-l întâlnească pe Henric al IV-lea și aflând de decizia regelui de a invada cele Șapte Provincii Spaniole, François a interpretat decizia regelui ca o declarație de război împotriva papalității. Decis să-l oprească pe Henric al IV-lea, care voia să spele rușinea înfrângerii de la Cateau-Cambrésis, a hotărât să-l ucidă pe rege. Cu câteva săptămâni înainte de crimă, Ravaillac a furat un cuțit dintr-o pensiune. S-a răzgândit
François Ravaillac () [Corola-website/Science/330989_a_332318]
-
În scop defensiv, cele mai multe din comunitățile nordice au format o coaliție, cunoscută ca "Liga Lombardă", alianță prin care își mențin autonomia. Totuși influența germanică va continua timp de 30 de ani, perioadă marcată de războaie neîntrerupte între împărații germani și papalitate. Renașterea (care a debutat în Italia, mai ales în Florența) este marcată de o revoluție în artă, arhitectură, știință, filozofie, societate. Trebuie semnalată contribuția meritorie a poetului Dante Alighieri în formarea unei limbi italiene unitare, literare, prin celebra sa capodoperă
Istoria Italiei () [Corola-website/Science/314059_a_315388]
-
1889, s-a adoptat un Cod Penal în care erau prevăzute pedepse împotriva clerului care încurcă viața politică. Preoții erau sancționați dacă îi sfătuiau pe italieni să nu participe la viață politică. Ziua națională a Italiei era 20 septembrie. Pentru papalitate însemna pierderea Statului Papal. Relațiile Italiei cu Germania s-au intensificat financiar și economic în timp ce relațiile cu Austro-Ungaria erau tensionante din cauza teritoriilor italiene aflate sub stăpânirea austroungara, ca Trieste. Crispi, fiind francofob, relațiile franco-italiene s-au deteriorat. Economia italiană și
Istoria Italiei () [Corola-website/Science/314059_a_315388]
-
votând împotriva anticlericalilor. Acest proces de abandonare a interzicerii catolicilor de a participa la viață politică cunoaște deznodământul în 1913, când liberalii lui Giolitti, tocmai pentru a-și asigura voturi împotriva socialiștilor, începeau negocieri cu liderii catolicilor italieni (cu acordul Papalității) și se încheiase un acord electoral. În principiu catolicii vor să participe la vot în toate circumscripțiile electorale și, fie în anumite locuri au candidaturi proprii, fie îi sprijna pe liberalii care duc o politică favorabilă Bisericii. Alegerile sunt câștigate
Istoria Italiei () [Corola-website/Science/314059_a_315388]
-
al lui Carol cel Mare la sfârșitul secolului al VIII-lea. Francii au contribuit și la formarea Statului Papal în Italia centrală. Până în secolul al XIII-lea, politica italiană a fost dominată de relațiile dintre împărații Sfântului Imperiu Roman și papalitate, majoritatea orașelor-state italiene implicându-se în conflict, fie de partea primului (ghibelinii) fie de partea celei de a doua (guelfii) după cum le convenea pe moment. În această epocă haotică, în Italia a apărut o instituție caracteristică ei, . Dat fiind vidul
Italia () [Corola-website/Science/296633_a_297962]
-
acuzațiile împotriva Papei Vigiliu sunt oarecum nefondate, dar câteva lucruri rămân adevărate, anume că a fost creația împăratului Iustinian și împărătesei Teodora și că a contribuit enorm la decăderea Papei Silveriu. Acest episod care arată cât de mult a decăzut papalitatea are câteva cauze bine determinate, între lupta dintre încercările Constantinopolului de a cuceri Roma și de a-și impune supremația în fața regilor goți care conduceau Italia, între lupta creștinismului apusean cu doctrina monofizită răsăriteană, papalitatea a încercat cu greu să
Papa Vigiliu () [Corola-website/Science/305406_a_306735]
-
cât de mult a decăzut papalitatea are câteva cauze bine determinate, între lupta dintre încercările Constantinopolului de a cuceri Roma și de a-și impune supremația în fața regilor goți care conduceau Italia, între lupta creștinismului apusean cu doctrina monofizită răsăriteană, papalitatea a încercat cu greu să nu fie servitorul puterii laice, însă prin lucrurile pe care le-a făcut vigiliu ca să fie papă, orice opoziție părea să fie stinsă. Lucrurile au luat însă altă întorsătură când, deși promise, Papa Vigiliu nu
Papa Vigiliu () [Corola-website/Science/305406_a_306735]