824 matches
-
izvoare. La început, cercetătorul biblic avea la dispoziție numai manuscrise medievale târzii și un anume „text primit” (textus receptus), așa cum apare în Bibliile tipărite 1. Cu timpul, au apărut manuscrise ebraice medievale care proveneau din tradiția masoretică, manuscrise grecești și papirusuri din secolul I. d.Hr. Mai târziu, interesul pentru studierea pasajelor biblice menționate în scrierile Părinților bisericești a adus informații valoroase despre textul biblic, așa cum a fost transmis în primele secole ale creștinismului. Descoperirea și cercetarea manuscriselor de la Marea Moartă
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
a textelor mai lungi, așa cum erau și textele Vechiului Testament, era sulul de pergament (rps tlygm) pe care textul se scria în coloane (twdld), fiecare coloană având 30-55 de litere pe rând. Nu se știe cu siguranță când a apărut papirusul pentru prima dată; era folosit probabil în timpul lui David, la redactarea scrisorilor. În Babilon, papirusul a fost folosit pentru prima dată în secolul al IX-lea î.Hr. Este posibil ca anumite texte ale Vechiului Testament să fi fost scrise pe
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
tlygm) pe care textul se scria în coloane (twdld), fiecare coloană având 30-55 de litere pe rând. Nu se știe cu siguranță când a apărut papirusul pentru prima dată; era folosit probabil în timpul lui David, la redactarea scrisorilor. În Babilon, papirusul a fost folosit pentru prima dată în secolul al IX-lea î.Hr. Este posibil ca anumite texte ale Vechiului Testament să fi fost scrise pe papirus chiar înainte de exil. Cercetarea sigiliilor din perioada biblică a luat un avânt deosebit în
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
pentru prima dată; era folosit probabil în timpul lui David, la redactarea scrisorilor. În Babilon, papirusul a fost folosit pentru prima dată în secolul al IX-lea î.Hr. Este posibil ca anumite texte ale Vechiului Testament să fi fost scrise pe papirus chiar înainte de exil. Cercetarea sigiliilor din perioada biblică a luat un avânt deosebit în ultimul timp datorită descoperirii neașteptate a câtorva colecții de bule ce poartă inscripții ebraice. O bulă ia naștere prin imprimarea unui sigiliu pe o bucată de
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
de important în evenimentele furtunoase de la curtea regală, înainte de distrugerea Ierusalimului în 586 î.Hr. Cea mai importantă descoperire de acest fel a avut loc în colonia militară de la Elefantine, în Egiptul de Jos, unde au fost scoase la lumină numeroase papirusuri aramaice din perioada persană (secolele V-IV î.Hr.). Acestea reprezentau documente juridice și administrative, ce cuprindeau scrisori, acte de vânzare, acte de căsătorie, documente financiare și altele. Papirusurile erau împăturite de mai multe ori și legate cu sfoară, pe care
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
Elefantine, în Egiptul de Jos, unde au fost scoase la lumină numeroase papirusuri aramaice din perioada persană (secolele V-IV î.Hr.). Acestea reprezentau documente juridice și administrative, ce cuprindeau scrisori, acte de vânzare, acte de căsătorie, documente financiare și altele. Papirusurile erau împăturite de mai multe ori și legate cu sfoară, pe care se aplica apoi o singură bulă imprimată de un sigiliu fără inscripție 2. O altă descoperire importantă a fost făcută în anul 1962 într-o peșteră din Wadi
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
drept refugiu pentru persoanele bogate din Samaria care au fugit din fața armatelor lui Alexandru cel Mare. Aceștia au adus cu ei documente juridice scrise în aramaică datând de la sfârșitul perioadei persane (a doua jumătate a secolului al IV-lea î.Hr.). Papirusurile, aflate într-o stare avansată de deteriorare, erau sigilate cu bule, din care s-a recuperat un număr de 128 de exemplare. Fiecare document era sigilat cu mai multe bule, iar unul dintre ele era legat cu o sfoară pe
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
32,9-15). Deși cumpărarea făcută de Ieremia era una simbolică, după cum reiese din ultimul verset, Biblia ne prezintă o descriere fidelă a procedurii legale de vânzare a pământurilor în vremea lui Ieremia. „Zapisul de cumpărare” (sefer hammiqnah), scris probabil pe papirus (fapt indicat și de bulele noastre) era pecetluit în cazul de față doar de sigiliul cumpărătorului. Se pare că martorii au aprobat numai actul de vânzare-cumpărare prin semnăturile lor în cerneală. Se presupune că și vânzătorul a semnat respectivul document
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
doilea document, „zapisul deschis”, era o copie a versiunii legate și sigilate și era destinat cercetării contractului ori de câte ori se dorea. Astfel, putem vorbi în mod sigur de două texte, un original și o copie, scrise pe două bucăți diferite de papirus. Ambele au fost date spre păstrare scribului Baruh, care era prezent la semnarea contractului 1. Practica scrierii documentelor în două exemplare era foarte veche. Era cunoscută încă de timpuriu în Mesopotamia, unde textul cuneiform original era scris pe o tăbliță
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
în timp ce copia era scrisă pe „un plic” de argilă care înfășura originalul (totuși pe timpul lui Ieremia această practică nu mai exista nici chiar în Mesopotamia). Prima menționare a scrierii unui document în două exemplare pe un material pliabil (adică pe papirus) este într-adevăr pasajul de la Ieremia citat mai sus. Nu s-au descoperit însă rămășițe ale unor astfel de documente datând din perioada primului Templu. Singura mărturie arheologică a „documentelor sigilate” din acea perioadă pare a fi însăși existența bulelor
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
sus. Nu s-au descoperit însă rămășițe ale unor astfel de documente datând din perioada primului Templu. Singura mărturie arheologică a „documentelor sigilate” din acea perioadă pare a fi însăși existența bulelor, care constituiau o parte integrantă a documentelor pe papirus legate și sigilate. Cuvintele lui Ieremia evidențiază atât depozitarea, cât și păstrarea cu grijă a documentelor în perioada primului Templu. Proorocul Ieremia i-a spus scribului Baruh să pună ambele documente ale contractului său de cumpărare, pe cel deschis și
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
la scrierea cu cerneală. Se cunosc două tipuri de cerneală: una pe bază de funingine de la lampă, iar alta pe bază de metal și acid; primul tip era folosit la scrierea pe pergament, cel de-al doilea la scrierea pe papirus 1. Este clar că astfel de materiale de scris puteau fi cauza multor greșeli care se produc în procesul de copiere a textelor: tăblițele de lut se puteau sparge, foile de pergament se puteau uza în urma unei folosiri repetate, papirusul
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
papirus 1. Este clar că astfel de materiale de scris puteau fi cauza multor greșeli care se produc în procesul de copiere a textelor: tăblițele de lut se puteau sparge, foile de pergament se puteau uza în urma unei folosiri repetate, papirusul se putea rupe. Pergamentele se întăresc cu timpul, pentru ca în cele din urmă să se desprindă din ele bucăți mici care ar putea conține prima sau ultima literă dintr-un rând, sau chiar o corecție completă care a fost scrisă
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
din Mesopotamia, sudul Turciei și Siria; arhivele de la Ugarit și Ebla sunt doar două exemple în acest sens1. Și din Egipt au fost recuperate multe surse scrise, incluzând inscripții în piatră, tăblițe de lut, scrieri „pictate” pe pereții cavourilor și papirusuri care au supraviețuit în special în zonele cu umiditate scăzută de pe teritoriul Egiptului. În mod surprinzător, zona care prezintă cel mai mic număr de scrieri găsite este zona Țării Sfinte, pe teritoriul și în jurul Israelului antic. S-au descoperit doar
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
zona care prezintă cel mai mic număr de scrieri găsite este zona Țării Sfinte, pe teritoriul și în jurul Israelului antic. S-au descoperit doar câteva texte vechi care sunt în mare parte foarte scurte. Din cauza condițiilor climatice, textele scrise pe papirus sau pergament au dispărut. Ceea ce a supraviețuit sunt câteva inscripții în piatră și rocă, câteva tăblițe de lut, bucăți de vase inscripționate și, mai nou, colecția de bule ebraice din timpul lui Ieremia 2. Papirusul se obținea din tulpinile plantei
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
condițiilor climatice, textele scrise pe papirus sau pergament au dispărut. Ceea ce a supraviețuit sunt câteva inscripții în piatră și rocă, câteva tăblițe de lut, bucăți de vase inscripționate și, mai nou, colecția de bule ebraice din timpul lui Ieremia 2. Papirusul se obținea din tulpinile plantei de la care și-a luat numele, foarte întâlnită mai ales pe malurile Nilului, în Egipt. Tulpina era tăiată în fâșii subțiri, după care se formau două straturi de fâșii încrucișate așezate unele peste altele, fixate
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
de fâșii încrucișate așezate unele peste altele, fixate prin presare și cu ajutorul unui clei. În acest fel se confecționau „foile de scris”, care puteau fi prinse unele de altele, formând un sul. Înălțimea sulului depindea de lungimea fâșiilor de tulpină. Papirusul se folosea în Egipt încă din mileniul III î.Hr. Cel mai vechi papirus scris care s-a păstrat datează din timpul celei de-a cincea dinastii egiptene (2470 î.Hr.). Nu putem spune cu exactitate când a fost adus papirusul pentru
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
clei. În acest fel se confecționau „foile de scris”, care puteau fi prinse unele de altele, formând un sul. Înălțimea sulului depindea de lungimea fâșiilor de tulpină. Papirusul se folosea în Egipt încă din mileniul III î.Hr. Cel mai vechi papirus scris care s-a păstrat datează din timpul celei de-a cincea dinastii egiptene (2470 î.Hr.). Nu putem spune cu exactitate când a fost adus papirusul pentru prima dată în Grecia. Interesant este însă faptul că vechiul oraș fenician Gebal
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
tulpină. Papirusul se folosea în Egipt încă din mileniul III î.Hr. Cel mai vechi papirus scris care s-a păstrat datează din timpul celei de-a cincea dinastii egiptene (2470 î.Hr.). Nu putem spune cu exactitate când a fost adus papirusul pentru prima dată în Grecia. Interesant este însă faptul că vechiul oraș fenician Gebal, situat pe coasta Mediteranei, puțin mai la nord de actualul Beirut, fusese numit „Biblos”1 de către greci întrucât era portul de unde importau papirusul adus din Egipt
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
a fost adus papirusul pentru prima dată în Grecia. Interesant este însă faptul că vechiul oraș fenician Gebal, situat pe coasta Mediteranei, puțin mai la nord de actualul Beirut, fusese numit „Biblos”1 de către greci întrucât era portul de unde importau papirusul adus din Egipt 2. În limba greacă, carte se spune b...blion, un derivat de la numele materiei care desemnează papirusul, b...bloj. În limba latină, cuvântul liber, desemnează atât cartea, cât și materialul pe care este scrisă: liber se spune
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
coasta Mediteranei, puțin mai la nord de actualul Beirut, fusese numit „Biblos”1 de către greci întrucât era portul de unde importau papirusul adus din Egipt 2. În limba greacă, carte se spune b...blion, un derivat de la numele materiei care desemnează papirusul, b...bloj. În limba latină, cuvântul liber, desemnează atât cartea, cât și materialul pe care este scrisă: liber se spune și la pelicula de lemn care se află imediat sub scoarța copacului 3. Până la descoperirea hârtiei în China și răspândirea
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
și materialul pe care este scrisă: liber se spune și la pelicula de lemn care se află imediat sub scoarța copacului 3. Până la descoperirea hârtiei în China și răspândirea ei în Siria și Egipt, în secolele VI-VIII d.Hr., papirusul era cel mai la îndemână material de scris din lumea veche. Papirusul egiptean a condus la dezvoltarea unei adevărate industrii exportatoare; din nefericire, climatul umed al celorlalte țări făcea practic imposibilă păstrarea îndelungată a papirusurilor scrise, excepție făcând regiunea Mării
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
de lemn care se află imediat sub scoarța copacului 3. Până la descoperirea hârtiei în China și răspândirea ei în Siria și Egipt, în secolele VI-VIII d.Hr., papirusul era cel mai la îndemână material de scris din lumea veche. Papirusul egiptean a condus la dezvoltarea unei adevărate industrii exportatoare; din nefericire, climatul umed al celorlalte țări făcea practic imposibilă păstrarea îndelungată a papirusurilor scrise, excepție făcând regiunea Mării Moarte, cu un climat foarte uscat, unde s-au descoperit câteva papirusuri
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
secolele VI-VIII d.Hr., papirusul era cel mai la îndemână material de scris din lumea veche. Papirusul egiptean a condus la dezvoltarea unei adevărate industrii exportatoare; din nefericire, climatul umed al celorlalte țări făcea practic imposibilă păstrarea îndelungată a papirusurilor scrise, excepție făcând regiunea Mării Moarte, cu un climat foarte uscat, unde s-au descoperit câteva papirusuri biblice importante. Pergamentul este un material pregătit din piele de vită, capră, oaie sau cerb, ale cărui începuturi datează din mileniul al III
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
Papirusul egiptean a condus la dezvoltarea unei adevărate industrii exportatoare; din nefericire, climatul umed al celorlalte țări făcea practic imposibilă păstrarea îndelungată a papirusurilor scrise, excepție făcând regiunea Mării Moarte, cu un climat foarte uscat, unde s-au descoperit câteva papirusuri biblice importante. Pergamentul este un material pregătit din piele de vită, capră, oaie sau cerb, ale cărui începuturi datează din mileniul al III-lea î.Hr. Potrivit lui Pliniu, care îl citează pe scriitorul roman Varro (sec. I d.Hr.), pergamentul a fost
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]