7,370 matches
-
exercițiu ok în genul thriller - de fapt, "de groază" - și Anatomie de l"enfer, într-adevăr dramă, dar nu pentru personaje, ci pentru spectatori. Rețeta succesului lui Patrice Leconte (regizorul lungmetrajului L"Homme du train) se poate rezuma astfel - cupluri paradoxale - și ea se aplică în ambele filme prezentate (al doilea fiind Confidences trop intimes). De data aceasta, e vorba de un delincvent de profesie, Milan (Johnny Hallyday) care vine într-un orășel de provincie pentru a jefui o bancă, și
Invazia francofonă by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12411_a_13736]
-
Becky, din Aventurile lui Tom Sawyer ("Da, Tom Sawyer și Becky Thatcher! Cel mai fermecător, mai auroral, mai pur și mai sfîșietor-dulce cuplu, pentru mine din întreaga literatură!" - p. 177). Mereu imprevizibil, poetul transformat în infatigabil corespondent reușește o performanță paradoxală: aceea de a pleda simultan pentru dreptul cuvintelor considerate la vremea respectivă (pentru unii și astăzi) însăși expresia trivialității de a face parte din marea literatură, dar și de a aduce un elogiu iubirii platonice. De altfel, în doar trei-patru
Inefabilul alfabet al delicateții by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12396_a_13721]
-
speciei, cît și la nivel individual. Ca structură generală și ca sensibilitate cromatică, el este un expresionist, însă unul cu nostalgia ordinii și cu vocația geometriei. Fără părinți culturali și fără nici un reper didactic în istoria artei, el se învecinează, paradoxal, cu doi artiști savanți care au marcat în mod diferit (și , mai ales, pe spații diferite) ultima jumătate de secol: Paul Klee și Ion }uculescu. Energia frustă a culorii, o latență magico-simbolică abia protejată în spatele țesăturilor de linii și de
Sabin Opreanu, un amator profesionist by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12412_a_13737]
-
întrucît ea nu făcuse decît să spulbere "încrederea și sinceritatea trăirii religioase". Ne rețin acești termeni, "încredere" și "sinceritate", deoarece ele denotă că autorul nu se lăsa pradă unui ateism pripit, probînd ceea ce mai tîrziu a fost specificat drept o paradoxală "credință infidelă", altfel zis o credință ce mocnea sub asprul rechizitoriu adresat sistemului religios, aparatului eclesiastic, noianului de convenții adunate în contul lor. în speță, demonia mistică a lui Cioran denunța nu esența religiei, ci mai curînd insuficiențele religioase ale
Despre Nae Ionescu și Cioran (III) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12423_a_13748]
-
întrucît ea nu făcuse decît să spulbere "încrederea și sinceritatea trăirii religioase". Ne rețin acești termeni, "încredere" și "sinceritate", deoarece ele denotă că autorul nu se lăsa pradă unui ateism pripit, probînd ceea ce mai tîrziu a fost specificat drept o paradoxală "credință infidelă", altfel zis o credință ce mocnea sub asprul rechizitoriu adresat sistemului religios, aparatului eclesiastic, noianului de convenții adunate în contul lor. în speță, demonia mistică a lui Cioran denunța nu esența religiei, ci mai curînd insuficiențele religioase ale
Întoarcerea poetei by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/12424_a_13749]
-
doar niște supremi orgolioși, iar de deschis se deschideau numai spre ei, trecînd prin dedublare sau prin divinitate. Dar cum se face atunci că tristețea și solitudinea sînt o realitate atît de bogată din care artele extrag, de secole, o paradoxală plenitudine? Cum de poate Schubert în acea "Călătorie de iarnă" (Winterreise) să suprapună peste versurile unui poet amator, Wilhelm Müler, elegia implacabilă a unui sfîrșit mai bogată decît începutul lumii? Orice pedagogice estetică știe că trebuie să renunțe la analize
De la interdicția de a fi trist la obligația de a fi singur by Dinu Flămând () [Corola-journal/Journalistic/12462_a_13787]
-
cu optimism, cu succes social, cu participare, cu gîndire pozitivă etc. - înseamnă că faimoasa diversitate, unicitatea fiecărui individ rămîn de fapt vorbe goale. Paradoxul unei societăți care îi disprețuiește pe cei trecuți la categoria învinșilor nici nu este atît de paradoxal. Ea înlocuiește doar o fostă presiune socială cu una nouă, fiindcă vieții umane i se impune o normă ce abuzează de misterul acestei vieți. O astfel de societate fals tolerantă te obligă, de fapt, să începi să-ți cauți singurătatea
De la interdicția de a fi trist la obligația de a fi singur by Dinu Flămând () [Corola-journal/Journalistic/12462_a_13787]
-
reglat sistemul de relații, artistul contemporan se va afla mereu într-o stare de insatisfacție mai mult sau mai puțin manifestă, pentru că noii colecționari nu se dau în vînt după arta ,,proaspătă�. Ei caută maeștri și vînează mitologii. În mod paradoxal, singurul domeniu în care moartea poate fi percepută pozitiv este acela al artei. Sună sinistru, dar, din păcate, așa este: se consideră că un artist mort este un artist bun. Sînt, evident, și colecționari care caută artă contemporană fără nici un
Iarăși despre piața de artă by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12457_a_13782]
-
participanți au fost dezamăgiți: pariaseră pe ideea că premierul nu va pierde ocazia să exploateze electoral împrejurarea, lucru care nu s-a întâmplat. în centrul Festivalului s-a aflat colocviul cu tema "", aproape toate expunerile întâlnindu-se în constatarea că, paradoxal, cu cât se înmulțesc, datorită noilor tehnologii, posibilitățile de cunoaștere interumană, cu atât crește, sub felurite forme, singurătatea individului. Eugen Uricaru spunea în cuvântul său de deschidere: "Suntem informați asupra marilor orori ce se petrec în altă parte a satului
Singuri în satul global by Reporter () [Corola-journal/Journalistic/12441_a_13766]
-
epifanie. Noțiuni precum: verticală, orizontală, acțiune, repaos, înălțime, stabilitate, excentric, concentric, rotație, punct, centru, mișcare, linie etc. etc. ies abrupt din virtualitatea lingvistică, din convenția lor lexicală, și se preschimbă în imagini, în arhitecturi, în repere senzoriale. Într-un mod paradoxal și greu de reprezentat în cadrele unei imaginații de tip fabulatoriu, pictorul reface aici, prin Cuvînt și prin Linie, adică prin instrumentarul absolut al Creației celei dintîi, lumea, firea întreagă, mișcarea și umanitatea. În discursul său global, acest episod al
Ultimul Mattis Teutsch by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12435_a_13760]
-
oferiți de fenomenologia imaginarului, rămânând astfel în același cerc vicios. Consecința acestei stări de lucruri este cât se poate de bizară: unul din poeții care a contribuit decisiv la "diferențierea" (în sens lovinescian) a liricii noastre interbelice este, în mod paradoxal, captivul unui canon mitofil și arhaizant, care se refuză istoricității. Văzută ca expresie a unui lirism aseptic, poezia lui Blaga inspiră astăzi respect, dar nu entuziasmează, dovadă chiar reticența optzeciștilor în a-l asuma pe poet drept precursor. Firește, e
Ruptura de utopia moderinistă by Andrei Terian () [Corola-journal/Journalistic/12468_a_13793]
-
tăcerii", încercând să-l încadreze într-o serie lirică europeană (din păcate, destul de imprecisă): "din artă a cuvântului poezia devine o artă a necuvântului, este produsul unei zone de umbră, infraverbale, oricum cuvântul derivă dintr-o obligație obiectivă și, totodată, paradoxală". Confuzia din fraza precedentă este ușor sesizabilă: din repudierea cuvântului ca temă, criticul deduce absența cuvântului ca instrument liric. Negarea statutului de vehicul poetic al cuvântului (substituit, în opinia lui V. Fanache, de tăcere) este însă exagerată. Firește, nu e
Ruptura de utopia moderinistă by Andrei Terian () [Corola-journal/Journalistic/12468_a_13793]
-
orice sorginte ar fi fost ea. Mai mult, se purta ca o robă ce visa fastuos, dar care trăia fastidios. 4. Muzica de gabardină a Renașterii, cu pronunțate nervuri oblice aplicate și pe față și pe dos, s-a purtat, paradoxal, cu lejeritate, în ciuda buzunarelor cusute cu ață albă, în care se ascundeau cheile centurilor de castitate migălos securizate. 5. Muzica de brocart a Barocului s-a distins prin podoabele și înfloriturile ei, garnisite cu fir de aur și de argint
Muzică și vestimentație by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/12478_a_13803]
-
în sensul că mai păstrează o tentă academică. Sfărîmarea ordinii date, a prescripțiilor de tot felul ce decurg dintr-însa, nu-și arogă un limbaj zguduitor, apocaliptic și nici unul plebeian, ci se slujește de elementele culturii persiflate. E o rebeliune paradoxal civilizată, protocolară: "Nu-i a bine, o, nu,/ bătrîn nenorocit, vai de tine,/ ca un Demostene cu piatra uitată-n gură,/ ai ajuns, iată, să scuipi/ nisip și sînge.// Și vîntul, zburdalnicul și neînțeleptul,/ începînd să vorbească, de la o vreme
De la "cumințenie" la necumințenie și înapoi by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12489_a_13814]
-
și prea puțini mai rămăseseră cei dispuși să-și piardă timpul cu citirea unor opere fictive în care adevărurile politice și sociale erau învăluite în complicatele înțelesuri ale parabolei. În anul 1999 scriitorul a emigrat în Statele Unite și, în mod paradoxal, acest act a coincis cu momentul impunerii sale decisive pe piața literară românească. Apariția Trilogiei lui Theophil Magus (Polirom 2000-2002) și republicarea cărților scrise înainte de 1989, Radiografia clipei (Curtea Veche, 2003), Cămașa de forță (Curtea Veche, 2004), evenimente amplu comentate
Hans Castrop în România comunistă by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12484_a_13809]
-
fine umane, pe care o întrețin intelectualii francezi de stînga vehement. Pe care îi urăsc din răsputeri ! Mai mult decît comuniștii din România, sunt simple lichele, simpli criminali. Detest intelectualul francez de stînga care e și rafinat e subtil, e paradoxal. L.G.: Care credeți că e sincer de stînga? Al. P.: Eu nu știu ce e aceea om de stînga! Știu că un om de stînga este un om care are ciudă pe alții. Ăsta e omul de stînga : are ciudă și invidiază
Musafiri în casa Paleologu by Laura Guțanu () [Corola-journal/Journalistic/12473_a_13798]
-
un singur cuvînt, acela ar fi "familism". Dacă îmi dai două cuvinte, aș spune "familist fericit", dacă vrei mai multe cuvinte, atunci citește toată cartea. Eu găsesc că familia, orice familie, este instituția cea mai misterioasă din lume, cea mai paradoxală, cea mai tragică, cea mai amuzantă și cea mai absurdă, așa încît tot ce scriu eu gravitează în jurul misterului familiei. A.R.: Familia e microcosmul care reproduce macrocosmul? A.O.: Nu-i un microcosmos, e un cosmos. Dacă adaugi și
Amos Oz: "Cred că există o similitudine între un romancier și un agent secret" by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/12453_a_13778]
-
cel puțin două din cărțile publicate de el în ultimii ani, Al treilea discurs. Cultură, ideologie și politică în România (dialog cu Sorin Antohi) și Pentru Europa. Integrarea României. Aspecte ideologice și culturale, demonstrează fără echivoc acest lucru. În mod paradoxal, Pentru Europa se dovedește a fi o carte mai actuală astăzi decît în urmă cu zece ani, cînd a fost publicată prima ediție. Față de versiunea apărută în anul 1995, autorul a mai adăugat un studiu, Idei ,simple" despre Europa, scris
Pledoaria unui extremist de centru by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11425_a_12750]
-
cincizeci și trei de ani n-ar mai avea condiție fizică, are, face gimnastică aerobică de cîteva ori pe săptămînă, fetița a cunoscut prea multe - dragostea, matematicile, drobul de Paște, tocurile cui și cele pătrate, durerile facerii, șoferia, divorțul" (p. 49). Oarecum paradoxal, deși nu este, cîtuși de puțin, un roman autobiografic, Degete mici are un personaj memorabil: naratorul însuși. Departe de prototipul naratorului omnisicient din secolul al XIX-lea, acesta este un om obișnuit, care nu își ascunde crizele de ulcer și
Tonurile minore ale istoriei by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11450_a_12775]
-
O apă de botez cam tulbure și acrișoară, în care eroul - pentru că e un experimentator (sic!) acolo - lui Andrei Pleșu se scaldă cu o plăcere nebună. Și iese suspect de vesel la mal. Sigur, aventurile lui printr-o țară ordonat paradoxală, chiar dacă riguros omogenă, în fond, nu arată toate la fel. Unele sînt mici povestiri de atmosferă, altele ,moralități" însăilate văzînd și făcînd, apoi mai rămîn, în fine, și amintiri șprițate (sau șprițuite...). De-ar sta pe-o assiete anglaise, cum
Cultura în poante by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11477_a_12802]
-
după cele dumnezeiești, unite, în 1 Sf. Grigorie de Nyssa, In Canticum canticorum, X, P. G. XLIV, col. 992D-993B. 2 Ibidem, XI, P. G. XLIV, col. 996AD; PSB 29, p. 256; cf. Tomáš Špídlik, Spiritualitatea Răsăritului Creștin ..., p. 395. chip paradoxal, într-o fericitoare durere. În acest sens, Sfântul Grigorie de Nyssa vorbește despre o „dulce rănire”3 și despre „o bucurie de nuntă”4, care dau prilej miresei „să se laude cu rana când primește în adâncul inimii acul dorului
Experienţa extatică a sufletului în Dumnezeu după Sfântul Grigorie al Nyssei: beţia trează, somnul treaz, rana şi zborul sufletului (III). In: Nr. 8/2012 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/140_a_94]
-
fel gândită, încât obligă la lectura simultană a notelor care îl acompaniază. întrucât au și ele partea lor de ficționalitate, ca invenții ale autorului, notele nu pot fi separate de textul purtător. în afara lui, ele nu mai au nici o valoare. Paradoxal, cu toate contestările și dezbaterile ce ar putea pune la îndoială valoarea textului, tocmai prin aceasta, autorul se arată foarte sigur de sine și, de astă dată, nu în șagă. }inta ironiei e în afara operei și a creatorului ei. Edițiile
Adnotările "Țiganiadei" by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/11543_a_12868]
-
orbește cu capul dat pe spate, cu mâinile întinse, făcând pașii mici, cât mai mici cu putință; era o înaintare înșelătoare, întoarsă parcă spre el, și atunci în vârful degetelor simți că îl împinge îndărăt zidul." (p. 20). Printr-un paradoxal efect al hiperrealismului, cu cât descrierea unui cadru e mai minuțioasă, cu atât ambiguitatea prozei e mai mare. Povestirile din Trompete după-amiază sunt, prin chiar configurația lor, greu de rezumat și articulat într-un story critic, la a doua mână
Un meci de old boys by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11560_a_12885]
-
onoruri pe care simpla civilie nu are cum să le ofere? Deși posesori ai unei ideologii ,tari" (cam oricine știe ce înseamnă liberalismul și cum ar trebui el să funcționeze), în practică PNL-ul e mai mult o ficțiune. E paradoxal, fiindcă ideea liberală a atras, în utlimii cincisprezece ani, foarte mulți oameni de bună calitate profesională și morală. Cu toate acestea, structurile din teritoriu ale partidului sunt dezamăgitoare - poate și datorită lungii istorii facționiste a liberalilor, adunați sub un singur
Țara împăraților goi by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11553_a_12878]
-
critică regionalistă mi se pare un nonsens, atâta vreme cât una din menirile ei este să faciliteze dialogul valorilor, peste limitele provinciilor și chiar peste limitele militantismelor naționale. Discuția ar merita redeschisă (a mai fost purtată), din moment ce s-a putut observa un paradoxal fenomen de enclavizare culturală tocmai într-o epocă a celei mai euforice comunicări. Dincolo de orice teorie sau opinie, pentru mine e foarte clar că există o literatură basarabeană, care a evoluat izolat și în sincope, timp de o jumătate de
Există o critică regională? by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11540_a_12865]