641 matches
-
un urlet teribil de agonie. MÎna i se desfăcu Într-un spasm și revolverul Îi căzu la picioare. Carax Îi făcu vînt cu piciorul În Întuneric. Oroarea acelei scene se derulase prin fața ochilor mei În doar cîteva secunde. Mă simțeam paralizat, incapabil să acționez ori să articulez un singur gînd. Carax se uită spre mine și Își aținti privirea În a mea. Privindu-l, am izbutit să-i reconstitui trăsăturile pierdute, pe care mi le imaginasem În atîtea rînduri, contemplînd portrete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
În fiecare clipă riscul de hemoragie sau de infecție, iar moartea poate surveni În câteva minute. Unele din rănile de la picioare sunt de nevindecat. La piciorul drept nervii nu mai funcționează. La fel la brațul stâng. Omul e ca și paralizat. - Își va reveni? - Cu câtă știință am eu, nu. - Va putea lupta vreodată? În cazul În care va trăi? - Nu. Exclus. Va fi o legumă. - Va vorbi? - Nu știu Încă. - Deci nu reprezintă nici un pericol! - Pericol? Nu știu ce Înțelegeți voi, oștenii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
lui de sânge. Era el și În același timp era altul. Un bărbat puternic, sigur pe el, care nu părea deloc impresionat de puterile neomenești ale Celor Patru. Mongolul Începuse să respire tot mai greu, dar amână ieșirea. Era ca paralizat. Cei Patru Îl priviră și ei, așteptându-se, poate, să facă ceva. Un gest de solidaritate sau o Încercare de salvare. Căci raportul de forțe era limpede: Cei Patru erau dominați de Anda. Deși nimeni nu se mișca, lupta Începuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Turcul căzu, străpuns În inimă de săgeata lui Pietro. Dar apucase să lanseze săgeata ucigașă. Oană Îi privi traiectoria, ca pe un blestem. Vârful ei luci umed În lumina roșiatică a soarelui care cobora peste păduri. Săgeată otrăvită... gândi căpitanul, paralizat. Secundele deveniră largi, ca niște catedrale. Săgeata traversă Încet văzduhul, coborând spre pieptul lui Ștefan. Oană văzu saltul lui Ștefănel și coborârea precisă a săgeții. Văzu cum fiul său și voievodul se prăbușesc În iarbă. Văzu cum ienicerii se opresc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
economice, facem doar frecții la toate picioarele de lemn pe care le întâlnim în cale. Nu voi aduce de fel aici vorba despre guvern, care sub comanda unui cap de lemn, supus unei mâini de fier, este pur și simplu paralizat, în voința de a lua vreo măsură constructivă, ci de cei care încearcă după puterile lor să pună ceva la digul contra crizei. Am găsit la nivel de țară și idei lăudabile, ca aceia a șturlubaticului primar de Constanța, care
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
mă amenința și care-mi voia răul. Și când încercam să mă trezesc ca să mă apăr, nu reușeam. Forța aceea se apropia din ce în ce mai mult, până când se apleca asupra mea și, chiar dacă eram îngrozită, tot nu reușeam să mă trezesc. Eram paralizată. încercam din răsputeri să ies la suprafață, dar mă sufocam sub pătura somnului. Am avut și visul ăla în care muream. Ăsta era un vis oribil fiindcă simțeam efectiv cum fluidul vital mi se scurgea din trup, ca o tornadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
rog, ticălosule! După asta, Luke mi-a smuls hainele de pe mine. Din secunda în care m-a pătruns, am început să am orgasm. Care a durat o veșnicie! Parcă nu se mai termina! Nu mi se mai întâmplase niciodată așa ceva! Paralizată, m-am încleștat de umerii lui, în timp ce tot trupul mi se contracta sub valurile de plăcere. Apoi, Luke a început să respire din ce în ce mai greu, să scoată niște sunete răgușite și să geamă, cotropit de plăcerea orgasmului. Ah, Rachel! gâfâia el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
ieșit din stația de metrou, am început să mă simt cu-adevărat ciudat. Mi-era când rece, când cald, mă durea tot trupul, iar privirea îmi era încețoșată. Abia m-am târât pe scări, către apartament. Picioarele îmi erau aproape paralizate. Sus, Luke a deschis ușa larg, mi-a zâmbit dezvelindu-și toți dinții și-a zis: —Bună, iubito! Ai ajuns acasă! M-a băgat înăuntru și m-a anunțat: — Am comandat de mâncare. E pe drum. N-am știut dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
Te iubesc, a strigat din nou Luke începând să urce scările. în secunda aia s-a auzit o explozie de aplauze și de ovații și vreo câteva oftaturi adânci. —Și eu te iubesc, am murmurat stând în fața ușii camerei mele paralizată, privindu-l pe Luke cum se apropia. Luke a ajuns pe palier și a continuat să înainteze spre mine. Fetele s-au retras în camere ca să-i facă loc să treacă, apoi au ieșit din nou afară ca să-i admire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
aruncându-și peste umăr părul ca făcut din bumbac cu asemenea forță încât am auzit, realmente, șuierul biciuitor al mișcării. Câțiva dintre editori au zâmbit agitați, foindu-se pe scaune. Ceasul de pe perete ticăia zgomotos. În mod straniu, toată lumea părea paralizată de prezența ei. Într-un final, Dawn și-a regăsit calmul. — Bună, Vivian! a spus ea cu voce tare. Avem multe de discutat în după-amiaza asta. Dac-ai fi urmărit scena fără sonor, după care ți s-ar fi cerut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
generos din partea ei, dar a devenit așa de insistentă... — Claire? Tish? a spus o voce familiară în spatele nostru. Luke. Am simțit că mi se înmoaie picioarele. Luke trecuse pe lângă noi, apoi se oprise din mers. O clipă, eu am rămas paralizată - nu eram sigură ce trebuia să spun sau cum să abordez subiectul pe care at fi trebuit să-l abordez cu mult timp înainte... — Luke! a zis mama, sărutându-l. Ce mă bucur să te văd! Speram să reușesc să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
încăpere“. — Poftim, Claire, mi-a zis mama, întinzându-mi o batistă. Jacques ar fi făcut apoplexie dac-ar fi văzut cât de uzi îmi erau obrajii. De ce plângi, draga mea? — Sunt doar emoționată, am reușit să răspund, cu gâtul aproape paralizat. Era prea târziu pentru orice alt răspuns. Lăsasem ca lucrurile să meargă prea departe. Viața mea devenise un tren de mare viteză, iar eu eram singura vinovată de asta. Mașina s-a oprit. Ajunsesem la intrarea din piatră neagră, din spatele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
da, da, văzuse, până la urmă, statuia Afroditei, bineînțeles, e foarte interesat, zău așa, clap-clap, zgomot sec în laringe, saliva vâscoasă, bâiguială sufocată, șarpele cravatei și iar bătaia fără sunet a gurii crustaceu, până însoțitorul înțelege comanda și o transmite manechinului, paralizată cum rămăsese, cu sânii goi pe tavă și asurzită de strigătele mustăciosului. Doar ea le aude, se pare, căci pasagerii rămân impasibili, neînregistrând, s-ar zice, nimic, nimic. Capsomanilor! strigă agentul însoțitor, adresându-se agentului însoțit și lumii necunoscute pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
așa slobod la muzicuță, glontele nu-l nimerește, bea otrava și dansează Charleston. Să te dai în lături și să scuipi în sân, ca la vederea împielițatului. Numai de n-ar trece săraca Vasilica tocmai acum pe la recepție! Publicul stă paralizat, în așteptare. Ți-ai găsit! Iat-o, adusă pe firul nevăzut de Nichipercea, uite-o, tocmai deschide ușa. — Coană mare, ai uitat miercuri să-mi dai punga. Nu mai am combustibil! Criza de energie! Așa că: stânga împrejur, adă punga! Fă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
întâmplat ceva care n-a fost în puterea lor. Ceva inevitabil, imprevizibil, care contestă Autoritatea atotstiutoare si atotputernica. Surprizele mamei noastre, Natura! Mai există încă, închipuie-ți, încă în stare de surprize. Funcționarii sunt șocați, săracii, crede-mă. Șocați, parasiti, paralizați.“ Era într-o stare specială, se vedea: strănutatul. La fiecare câteva minute își înfunda adânc capul în reverul de blană al paltonului său vechi,boieresc, mâncat de molii. Scotea, de la rever, o marebatistă albă, un fel de șervet, pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
că, din clipă În clipă, am să izbucnesc În plâns. Îi Întâlnesc privirea lui Jack și el Îmi zâmbește ușor, gen bravo, i-ai arătat tu ! Apoi risc și arunc o privire scurtă spre mama și tata. Sunt ca și paralizați, de parcă habar n-au ce naiba ar putea face. Ideea e că familia noastră nu e obișnuită cu izbucniri emoționale de asemenea gen. Adevărul e că nici eu nu știu ce ar trebui să fac acum. — Păi, Îhm... cred că am să plec
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
buhul ? Secretarele noastre n-au altă treabă, decât să-i informeze pe toți cei care sună despre cine e vorba ? — Emma, tatăl tău la telefon, spune Nick. Zice că trebuie neapărat să vorbească cu tine, urgent... Nu pot, zic ca paralizată. Nu pot să vorbesc cu nimeni. Trebuie să... Trebuie să... Îmi Înșfac haina și ies aproape În fugă din birou și pe hol, spre scări. Peste tot, oamenii se Întorc la birourile lor după ce au vizionat interviul și se holbează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
secret scoțian dezvăluit În toată splendoarea lui În mii de ziare, poate că atunci vei afla și tu cum e să fii trădat ! Și poate c-o să-ți pară rău. Spune-i, Emma ! Spune-i ! Dar eu sunt ca și paralizată. În clipa În care a pronunțat cuvântul „scoțian“, l-am văzut pe Jack schimbându-se la față. Pare absolut interzis. Parcă l-a plesnit cineva. M-a privit În ochi și i-am citit uimirea crescândă. — Poate că tu crezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
rău. Nu știu ce pot face. Respir adânc. Am să fac tot ce pot. Nu poți să faci nimic, zice Luke categoric. Intră baie și, câteva clipe mai târziu, aud dușul curgând. Nu mă mișc. Nu pot nici măcar să gândesc. Mă simt paralizată, de parcă aș sta ghemuită pe marginea unei stânci, încercând să nu alunec. În cele din urmă iese din baie și, fără să‑mi arunce vreo privire, își trage pe el o pereche de jeanși negri și un pulover negru pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
de bucăți, dar spiritul meu nu va înceta niciodată să se lupte! Norocul meu a luat repede sfârșit. În vara lui 1937, Shanghaiul se află sub ocupație. Steagul Japoniei flutură pe vârful celei mai înalte clădiri din oraș. Metropola e paralizată. Își închide porțile și ultimul studio. Sunt complet lefteră și m-am mutat cu Zhang Min. Am ajuns să ne purtăm o mare afecțiune unul față de altul. Soția lui l-a părăsit din cauza mea. Dar eu nu vreau să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
Urăsc această atmosferă, umiditatea ei. Eu am poftă de lumini puternice, fierbinți. Nu voi lăsa ca răceala unui mausoleu să se infiltreze în pielea mea. Kang Sheng este cel care mă informează de sifilisul lui Mao. El, din nou. Sunt paralizată de mânie. Mă holbez la bărbuța lui de țap și la ochii de pește. Rezistența este cheia succesului, îmi reamintește el. Vrei să-ți fac o programare la un doctor, să te consulte? Adică, pentru ca să fii sigură... Degetul lui îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
care li se par lor că ar face parte din clasa de sus. Ei sfâșie hainele confecționate din mătase, rup pantalonii cu tur îngust și taie pantofii din piele cu botul ascuțit. Poliția e atacată ca „mașinărie reacționară” și e paralizată. Studenții și muncitorii alcătuiesc facțiuni și încep să se atace unii pe alții pentru controlul teritoriilor. Economia țării stagnează. La ședința Biroului Politic din Beijing, vocea vicepreședintelui Liu e răgușită. În fața întregului său cabinet, el formează din nou numărul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
ei încep să meargă singure. Se îndreaptă involuntar spre stâlp. Se vaietă: Tovarășe președinte Mao! Șeful plutonului de execuție merge și o trage la o parte pe Fairlynn, apucând-o de guler. O târăște de acolo. Mintea lui Fairlynn e paralizată. Se simte ca un pește gătit, zăcând pe o farfurie, cu șira scoasă. Soldații ridică armele. Se aude zgomotul făcut de vânt. O prizonieră se întoarce. Ochii ei o caută pe Fairlynn. Este colega ei de celulă, Lotus. Fairlynn se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
M-a toropit somnul, din cauza căldurii... Își desface și Își pune la loc centura În care a adormit, ca un cal În ham. Zdrențe incomprehensibile din vis Îi flutură În fața ochilor În timp ce strigătele mute zac, Înecate În salivă, Între mușchii paralizați ai gâtului, ai limbii. Bănuiește, de fapt, care este visul, se tot repetă ori de câte ori Îl doare piciorul, e bolnav sau doarme În condiții inconfortabil. Și, În plus, l-a auzit povestit de sute și sute de ori, În atâtea variante
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
scofâlcit, pe care Îl știe de pe toate panourile, din toate jurnalele de știri, Îi este la fel de familiar ca al lui Walter, al Christei, e bucuroasă să-i recunoască fața mică, micșorată, zvâcnind de ticuri și Încearcă să Îi ghicească mâna paralizată. Vocea lui, strigând printre aplauze, Îi este la fel de cunoscută ca vocile celor pe care În fiecare dimineață Îi vede În jurul mesei ovale, În fața celor patru, a celor trei cești de ceai cu felii egal tăiate de pâine umedă. — Așa cum se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]