922 matches
-
prezentei cărți, fără acordul Editurii, constituie infracțiune și se pedepsește în conformitate cu Legea nr. 8/1996. Printed in ROMANIA Remus Bejan Bogdan C.S. Pîrvu PARANOIA Diacronie, sincronie, metodă INSTITUTUL EUROPEAN 2016 Cuvinte-cheie: psihiatrie, artă, Dali, psihopatologie Cuprins Prolegomenon paranoic / 7 Diacronie paranoică / 13 Sincronie paranoică / 43 Metodă paranoică (I) / 77 Metodă paranoică (II) / 101 Conclusio paranoic / 127 Bibliografie / 129 Prolegomenon paranoic Paranoia (mai strident în America, mai discret în Europa) și-a anunțat ieșirea de pe "scena" psihopatologiei pe la mijlocul secolului XX, s-a
[Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
acordul Editurii, constituie infracțiune și se pedepsește în conformitate cu Legea nr. 8/1996. Printed in ROMANIA Remus Bejan Bogdan C.S. Pîrvu PARANOIA Diacronie, sincronie, metodă INSTITUTUL EUROPEAN 2016 Cuvinte-cheie: psihiatrie, artă, Dali, psihopatologie Cuprins Prolegomenon paranoic / 7 Diacronie paranoică / 13 Sincronie paranoică / 43 Metodă paranoică (I) / 77 Metodă paranoică (II) / 101 Conclusio paranoic / 127 Bibliografie / 129 Prolegomenon paranoic Paranoia (mai strident în America, mai discret în Europa) și-a anunțat ieșirea de pe "scena" psihopatologiei pe la mijlocul secolului XX, s-a retras oarecum în
[Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
infracțiune și se pedepsește în conformitate cu Legea nr. 8/1996. Printed in ROMANIA Remus Bejan Bogdan C.S. Pîrvu PARANOIA Diacronie, sincronie, metodă INSTITUTUL EUROPEAN 2016 Cuvinte-cheie: psihiatrie, artă, Dali, psihopatologie Cuprins Prolegomenon paranoic / 7 Diacronie paranoică / 13 Sincronie paranoică / 43 Metodă paranoică (I) / 77 Metodă paranoică (II) / 101 Conclusio paranoic / 127 Bibliografie / 129 Prolegomenon paranoic Paranoia (mai strident în America, mai discret în Europa) și-a anunțat ieșirea de pe "scena" psihopatologiei pe la mijlocul secolului XX, s-a retras oarecum în fundal, sub masca
[Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
în conformitate cu Legea nr. 8/1996. Printed in ROMANIA Remus Bejan Bogdan C.S. Pîrvu PARANOIA Diacronie, sincronie, metodă INSTITUTUL EUROPEAN 2016 Cuvinte-cheie: psihiatrie, artă, Dali, psihopatologie Cuprins Prolegomenon paranoic / 7 Diacronie paranoică / 13 Sincronie paranoică / 43 Metodă paranoică (I) / 77 Metodă paranoică (II) / 101 Conclusio paranoic / 127 Bibliografie / 129 Prolegomenon paranoic Paranoia (mai strident în America, mai discret în Europa) și-a anunțat ieșirea de pe "scena" psihopatologiei pe la mijlocul secolului XX, s-a retras oarecum în fundal, sub masca "tulburării delirante" ori a
[Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
1996. Printed in ROMANIA Remus Bejan Bogdan C.S. Pîrvu PARANOIA Diacronie, sincronie, metodă INSTITUTUL EUROPEAN 2016 Cuvinte-cheie: psihiatrie, artă, Dali, psihopatologie Cuprins Prolegomenon paranoic / 7 Diacronie paranoică / 13 Sincronie paranoică / 43 Metodă paranoică (I) / 77 Metodă paranoică (II) / 101 Conclusio paranoic / 127 Bibliografie / 129 Prolegomenon paranoic Paranoia (mai strident în America, mai discret în Europa) și-a anunțat ieșirea de pe "scena" psihopatologiei pe la mijlocul secolului XX, s-a retras oarecum în fundal, sub masca "tulburării delirante" ori a "tulburării de personalitate paranoide
[Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
Bejan Bogdan C.S. Pîrvu PARANOIA Diacronie, sincronie, metodă INSTITUTUL EUROPEAN 2016 Cuvinte-cheie: psihiatrie, artă, Dali, psihopatologie Cuprins Prolegomenon paranoic / 7 Diacronie paranoică / 13 Sincronie paranoică / 43 Metodă paranoică (I) / 77 Metodă paranoică (II) / 101 Conclusio paranoic / 127 Bibliografie / 129 Prolegomenon paranoic Paranoia (mai strident în America, mai discret în Europa) și-a anunțat ieșirea de pe "scena" psihopatologiei pe la mijlocul secolului XX, s-a retras oarecum în fundal, sub masca "tulburării delirante" ori a "tulburării de personalitate paranoide" și nu mică să ne
[Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
paranoiei sâmburele inovației artistice, un răspuns la problemele artei moderne. În confruntarea cu "iraționalul", pictorul a găsit în psihiatrie și psihanaliză aliați. El a fost cel care a atras atenția suprarealiștilor, la începutul anilor '30, asupra resurselor "poetice" ale delirului paranoic. Folosind potențialul nebuniei, pictorul spaniol se înscria astfel în programul mișcării. Interogarea granițelor în continuă mișcare dintre normal și patologic este centrală pentru primul Manifeste du surrealism (1924). În acest context, Dalí își propune să reorienteze activitatea grupului, înlocuind dicteul
[Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
ale viziunii propuse, să descifrăm câteva din semnificațiile (simbolismul) lor. Urmează un studiu bazat pe lectură, nu un studiu clinic. Motivăm această abatere de la procedura standard prin exemplul lui Freud care, în "cazul Schreber", alegea deliberat această abordare, tocmai pentru că "paranoicii" (suntem conștienți că Dalí doar simulează această condiție), incapabili să își depășească rezistențele interne, devin accesibili doar pe baza propriilor declarații, în cazul nostru, creații. Având în vedere natura specială a temei abordate, metodologia se schimbă, de la o secțiune la
[Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
Având în vedere natura specială a temei abordate, metodologia se schimbă, de la o secțiune la alta a lucrării. Astfel, combinăm metoda istorică, cu o lectură critică a unui număr de contribuții teoretice din literatura de specialitate, clasică (în capitolul "Diacronie paranoică") și mai recentă (în capitolul "Sincronie paranoică"), a căror valoare explicativă o testăm în secțiunile următoare ("Metodă paranoică I" și "Metodă paranoică II"), în care ne concentrăm asupra "metodei paranoico-critice" promovate de Salvador Dalí. Termeni precum "paranoia" ori "paranoic" au
[Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
abordate, metodologia se schimbă, de la o secțiune la alta a lucrării. Astfel, combinăm metoda istorică, cu o lectură critică a unui număr de contribuții teoretice din literatura de specialitate, clasică (în capitolul "Diacronie paranoică") și mai recentă (în capitolul "Sincronie paranoică"), a căror valoare explicativă o testăm în secțiunile următoare ("Metodă paranoică I" și "Metodă paranoică II"), în care ne concentrăm asupra "metodei paranoico-critice" promovate de Salvador Dalí. Termeni precum "paranoia" ori "paranoic" au intrat de mult în vocabularul uzual și
[Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
Astfel, combinăm metoda istorică, cu o lectură critică a unui număr de contribuții teoretice din literatura de specialitate, clasică (în capitolul "Diacronie paranoică") și mai recentă (în capitolul "Sincronie paranoică"), a căror valoare explicativă o testăm în secțiunile următoare ("Metodă paranoică I" și "Metodă paranoică II"), în care ne concentrăm asupra "metodei paranoico-critice" promovate de Salvador Dalí. Termeni precum "paranoia" ori "paranoic" au intrat de mult în vocabularul uzual și desemnează mai curând un comportament caracterizat prin suspiciune ori irascibilitate, decât
[Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
cu o lectură critică a unui număr de contribuții teoretice din literatura de specialitate, clasică (în capitolul "Diacronie paranoică") și mai recentă (în capitolul "Sincronie paranoică"), a căror valoare explicativă o testăm în secțiunile următoare ("Metodă paranoică I" și "Metodă paranoică II"), în care ne concentrăm asupra "metodei paranoico-critice" promovate de Salvador Dalí. Termeni precum "paranoia" ori "paranoic" au intrat de mult în vocabularul uzual și desemnează mai curând un comportament caracterizat prin suspiciune ori irascibilitate, decât o boală psihică anume
[Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
Diacronie paranoică") și mai recentă (în capitolul "Sincronie paranoică"), a căror valoare explicativă o testăm în secțiunile următoare ("Metodă paranoică I" și "Metodă paranoică II"), în care ne concentrăm asupra "metodei paranoico-critice" promovate de Salvador Dalí. Termeni precum "paranoia" ori "paranoic" au intrat de mult în vocabularul uzual și desemnează mai curând un comportament caracterizat prin suspiciune ori irascibilitate, decât o boală psihică anume. La sfârșitul secolului al XIX-lea, "paranoia" desemna o clasă distinctă de maladii mentale, astăzi însă termenul
[Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
subiectului discutat. Folosim, așadar, termenul pentru a ne referi la toate formele de deliruri megalomanice, erotomanice, somatice, gelozice, sau litigioase -, uzaj ce corespunde ediției a zecea din ICD (1992), respectiv ediției a V-a din DSM (2013). Uneori, folosim termenul "paranoic" cu sensul lui din limbajul comun, cu referire la sentimentul de a fi persecutat - atribut dezaprobator ce vizează pe cei prea sensibili la critică, sau suspicioși - neuitând nicio clipă că paranoia este o boală, nu o trăsătură de caracter. Nu
[Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
cei prea sensibili la critică, sau suspicioși - neuitând nicio clipă că paranoia este o boală, nu o trăsătură de caracter. Nu neglijăm nici faptul că paranoia este o entitate dinamică, un continuum (sindrom) de forme, ceea ce presupune nuanțări atente. Diacronie paranoică Asociată cu suspiciunea, iritabilitatea ori neîncrederea pe care unele persoane le manifestă în relațiile cu alții, paranoia a pătruns de mult în limbajul obișnuit și pare un fenomen atât de familiar, încât uităm că desemnează o afecțiune psihică serioasă. Folosim
[Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
specific unei stări de febrilitate caracterizată, în primul rând, prin temperatura foarte mare a corpului, astfel sugerându-se că, într-o asemenea situație, individul nu își mai poate controla rațional comportamentul. Pentru anticii greci Eschil, Euripide și Aristotel, a fi "paranoic" înseamnă a nu fi în toate mințile: de la grecescul παρά "alături de/dincolo de" și νοũς "spirit" (Aubrey 1970: 2-12). "Furia poetică" caracteristică bardului antic grec, despre care Platon vorbește în pasajul celebru din dialogul Ion, tocmai de acest aspect pare să
[Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
a unui sistem delirant permanent și de nezdruncinat care rezultă din cauze interne și care este însoțită de perfecta păstrare a unei gândiri, voințe și acțiuni clare și ordonate" (1920: 212-213). În altă parte (1919: 252), psihiatrul german diferențiază tulburările paranoice de dementia præcox, prin aceea că pacienții cu paranoia nu suferă și de o tulburare a formei gândirii, ca opusă conținutului delirant, și că principalul defect rezidă în modul de judecare. Personalitatea este bine păstrată, chiar dacă boala durează câteva decenii
[Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
niciodată (pp. 131-142). Diferitele forme ale delirului de interpretare sunt subiectul unor elaborate subclasificări - nu mai puțin de nouă clase sunt identificate și descrise (pp. 154-212) - pe baza obiectului delirului. În ceea ce privește cauzele fundamentale ale bolii, autorii invocă degenerescența, ereditatea, constituția paranoică, anomaliile intelectuale și afective; iar printre cauzele determinante, șocurile emoționale ori conflictele sociale (pp. 231-240). Interesant și în același timp semnificativ ni se pare faptul că, într-o anexă a studiului, cei doi psihiatri consacră câteva pagini analizei unor personaje
[Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
cât și pentru a atrage atenția autorităților asupra condiției sale. Schreber se consideră un fel de profet, cu misiunea de a regenera spiritual și sufletește omenirea cristică (1959: 408-417). În "Introducere", Freud își justifică abaterea de la practica obișnuită, observând că paranoicii sunt accesibili doar în acest fel (pe baza propriilor declarații), "deoarece ei nu pot fi obligați să-și depășească barierele interioare și, pentru că oricum spun doar ceea ce vor să spună, reiese că aceasta este, fără îndoială, o dereglare în care
[Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
identificau impulsurile homosexuale ca fiind esențiale pentru acest proces. Freud a legat, de asemenea, paranoia de narcisism, investirea exagerată a energiei psihice în propriul eu, cu consecințe asupra stimei de sine și asupra propriei identități; el sublinia sensibilitatea exacerbată a paranoicilor, care tind să se simtă răniți la cea mai mică provocare, la așteptările lor că vor fi abuzați ori umiliți în orice situație, la grija și preocuparea permanentă față de vreun atac la propria persoană, la pregătirea unor contra-argumente și reacții
[Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
greșit, deși o percepe corect. Această experiență constituie experiența patogenică primară, caracterizată prin sentimentul unor insuficiențe jenante, resimțit ca un atac la stima de sine. Psihiatrul german extinde, în Paranoia und Empfindlichkeit (1950), cercetările sale asupra caracterului relațional al delirului paranoic la indivizii sensibili, identificând trei niveluri de răspuns: a) caracterul sensibil, descris prin etică scrupuloasă, delicatețe excesivă și astenie trăiește experiența unor traume afective legate de viața sa intimă sau activitatea sa profesională; b) un eveniment dramatic dezvăluie subiectului propria
[Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
nu perturbă grav afectivitatea și procesele de cunoaștere, nu e de regulă însoțită de halucinații și nu duce numaidecât la demență. Cele două maladii se intersectează, cu mențiunea că procesualitatea schizofreniei e mai largă și mai fragilă, câtă vreme procesualitatea paranoică, cu o stranietate mai discretă, nu presupune perturbări. De la psychose paranoïaque dans ses rapports avec la personnalité, teza de doctorat pe care Jacques Lacan a susținut-o în 1927 și a publicat-o în 1933 se situează la interfața dintre
[Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
figuri feminine pe care le admiră, dar pe care le suspectează că o plagiază, tocmai pentru că le percepe drept dubluri ale ei. Lacan circumscrie individualitatea pacientei sale tipului "sensibil" descris de Kretschmer, dar hașurează totuși personalitatea ei psihastenică și dispoziția paranoică, tocmai pentru a pune cât mai bine în lumină trăsăturile bine-cunoscute ale bolii - megalomania, suspiciunea, animozitatea, acuzația de plagiat etc. - întrucât ele joacă doar un rol secundar în etiologia maladiei. Legătura între personalitatea lui Aimée și delirul ei este localizată
[Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
ea. Totuși, teza lui Lacan se deschide spre preocupările literare ale epocii, spre ceea este astăzi cunoscut sub denumirea de "literatura înstrăinaților" (littérature des aliénés), suprarealiștii și îndeosebi Dalí fiind atrași de ideile avansate de tânărul psihiatru (2005e: 207-208). Sincronie paranoică "Nici o noțiune nu este mai paradoxală" decât paranoia (Lacan 1993:16). Dacă în prima jumătate a secolului XX, ea reprezenta un grup important de boli psihice, în a doua jumătate a veacului însă, datorită tendinței de a asimila cazurile de
[Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
esențial pentru boală - deosebind-o de psihozele afective ori de schizofrenii. Alături de "starea paranoidă involutivă" (numită și "parafrenia involutivă"), clasa cuprinde și paranoia, despre care se spune că este "o stare extrem de rară", caracterizată "prin dezvoltarea graduală a unui sistem paranoic, complex și elaborat, de regulă bazat pe interpretarea greșită a unui eveniment real". Pacientul se consideră adesea "înzestrat cu o abilitate deosebită, unică". În ciuda evoluției cronice, "starea nu pare să interfereze cu gândirea ori cu personalitatea pacientului". Totuși, parcă pentru
[Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]