999 matches
-
la școală decât o mâncare bună? Întoarce gâtul spre călăreț. — Suntem tratați în modul cel mai barbar cu putință. Statura uriașă a acestuia pare să-l fascineze, căci i se adresează numai lui: Ne pun să stăm de strajă în fața parapetului - la nevoie, chiar și răniți. Și Curtius Atticus nu mai vrea deloc să cheme medicul din oraș, mormăie cu ciudă Rufus. Evită să se uite la vreunul dintre ei. — Face economie, nemernicul! Ganymedes continuă cu o voce surdă: — Păzim chiliile
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
camarazii mei, ne-am apropiat înarmați de ziduri, pășind peste scuturi. Eram deopotrivă în înălțime cu apărătorii. Se lasă pe vine și încearcă să schițeze manevra cu un pai pe pământul bătucit de sub trapa deschisă. — I-am aruncat jos de pe parapet. Două ma nipule au trecut zidul deodată. Ridică spre Rufus ochii lui de un albastru senin. Prea spălăciți, gândește acesta privind cum bate lumina de deasupra. De-a dreptul bovini. Vezi prostia din spatele lor. — Singura deosebire era că ostașii din
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
sabia și mulțimea l-a huiduit. Al doilea a alunecat și taurul l-a Împuns În burtă, iar el s-a agățat cu o mână de corn, pe cealaltă ținând-o apăsată pe rană; atunci taurul l-a Împins În parapet și apoi și-a scos cornul. Matadorul zăcea În nisip, dar s-a ridicat ca un bețiv furios, a Încercat să-l Îmbrâncească pe omul care-l scotea afară din arenă și a urlat să i se aducă sabia, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
copilărie a stăpânei casei - frumoasa Placidia Maximina, care acum, plătind tributul unor prea abundente libații cu vin, stătea întinsă cu fața în jos pe canapea și se ținea de gura vasului cu ambele mâini, de parcă s-ar fi agățat de parapetul unei corăbii în furtună. Râzând prostește, închidea ochii pe jumătate și își ținea respirația, în vreme ce pe piciorul său urca mâna expertă a lui Emerentianus, chipeșul prieten al lui Cilonus. O însoțise tânărul ei frate Lucio, un tip grăsuliu, vlăstar efeminat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
apropierea Porții de Miazănoapte. Am fost toată noaptea pe bastioane să-i încurajez pe ai noștri. Până acum, zidurile au rezistat; asta și pentru că, urmând instrucțiunile pe care mi le-a dat Magister militum la Arelate, le-am întărit cu parapete și cu materiale luate din clădirile publice din apropiere: practic, comentă cu amărăciune, ne distrugem noi înșine cetatea, înainte să o facă barbarii. Am mărit grosimea porților și le-am întărit cu bârne. Am lărgit și am adâncit șanțul, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
Ah, așa zici tu? rosti pe un ton acid; după care, făcându-le semn ofițerilor care îl înconjurau să se dea la o parte, arătă cu degetul spre câmpie. Apropie-te și privește! O clipă mai târziu, Sebastianus fu la parapetul bastionului și, în sfârșit, sub cerul limpede, străbătut de nori cirus albicioși, mici și indolenți, putu să vadă tabăra lui Atila. Ceea ce văzu în îngrozi. Până unde putea distinge cu ochiul, așadar, până la linia îndepărtată a pădurilor ce înconjurau cetatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
roșu înainta rapid pe drum, înconjurat de o escortă compactă de buccellari splendid echipate. — Etius! Etius! striga mulțimea în delir. Nimeni nu l-ar fi putut recunoaște mai bine decât Sebastianus pe acel om: Magister militum. Duryodhan se întinse peste parapet. — Iată-l! anunță râzând. E chiar el! Vederea comandantului său îi provocă cea mai adâncă emoție: îl vedea înaintând sigur și hotărât, împărțind adjutanților săi, cu gesturi grăitoare ale brațelor, ceea ce probabil erau ultimele directive pentru acțiunea în curs. încercat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
salveze. — Dumnezeu ne-a salvat! preciză Anianus, corectându-l cu degetul ridicat. Dar Etius, acceptă zâmbind, e îngerul dreptății sale. îl luă pe Sebastianus de braț sau, mai bine zis, se sprijini de el. — Vino, îi spuse, apropiindu-se de parapet, vreau să-l văd pe comandantul tău! Escortat de ai săi buccellari, Etius înainta spre poartă, între două aripi ale mulțimii ce-l ovaționa. De pe bastion, episcopul ridică ambele brațe în semn de salut, iar el, deși se găsea încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
pe care le-a publicat înainte, apărute toate la Editura Piemme: Il legato romano, ale cărui drepturi au fost cedate peste hotare, La legione invincibile, L’onore di Roma îpremiul Selezione Bancarellaă și Il centurione di Augusto. Coperta 4 De la parapetul bastionului, Sebastianus putu cerceta, în sfârșit, tabăra dușmană. Ceea ce văzu în îngrozi. Până unde putea distinge cu ochiul, câmpia mișuna de oameni înarmați. Dinspre corturile câtă frunză și iarbă, dinspre hoardele în marș pe câmpie sau aflate în așteptare la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
cadavre. Mirosul era ca de carton ud. Hainele morților, maro-verzui, pulovere, tunici, cămăși, erau Întinse de umflare, de gaze, de fluide. Brațe, picioare, gigantice umflate, prăjindu-se la soare. Câinii mâncau prăjeală de om. În tranșee, trupurile se sprijineau de parapete. Câinii veneau șovăitori, târâș. Locuitorii fugiseră din taberele pe care le vedeai ici și colo - corturile joase, ca de beduini, dar făcute din acoperitori de lăzi aruncate din vapor, bucăți de polistiren, foi de celuloză murdare ca niște carcase năpârlite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
vale, spre mine, un băiețandru ghemuit pe patine cu rotile care imita din gură sirena unei mașini de poliție. În stînga, pietrele desprinse din povîrnișul abrupt formau un zid protector destul de Înalt, În-timp ce În dreapta, dincolo de un șanț și un parapet scund, plasat mai mult de formă, se deschidea un abis cu peretele aproape vertical. Am zărit chipul palid și crispat al băiatului și l-am văzut pe puști rostogolindu-se de parcă era gata-gata să ia balustrada sub braț. M-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
resort aerian. Mi-am mutat greutatea de pe vîrful piciorului stîng pe călcîiul drept și apoi din nou pe stîngul... În stînga, pietrele desprinse din povîrnișul abrupt formau un zid protector destul de Înalt, În timp ce la dreapta, dincolo de un șanț și un parapet scund, plasat mai mult de formă, se deschidea un abis cu peretele aproape vertical. Puțin mai Încolo drumul se Înscria toto-o curbă mare spre stînga și ajungea imediat la platoul din vîrful pantei. Dacă mai făceai cinci-șase pași, priveliștea ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
lichid mai greu fusese trimis să alunece pe suprafața apei, nelăsând nici urmă de îndoială că fluviile sunt ființe vii. Și ele mor. Am ținut balustrada până când mi-a trecut greața pe care am simțit-o scurgându-se prin fierul parapetului în aer. Vezi, eu provin din clasele de criminali. Așa e. E în mine, în sângele meu. O, n-ai cum să înțelegi! Unul ca mine nu se poate detașa de închisoare. Singurul lucru pe care îl pot pune între
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
tramvaiului, din capătul Căii, pe cheiul gârlei, în dreptul blocului unde Ester locuise în ultimul an de studenție. Intrasem de mai multe ori în acel bloc. De multe ori, în anii care au urmat, venind spre casă, așteptând tramvaiul, sprijinit de parapetul metalic al cheiului, priveam spre ferestrele blocului aceluia. De undeva, de pe la etajul patru sau cinci, privisem de nenumărate ori orașul cum se deschidea spre dealul Patriarhiei, spre Antim, spre podul Izvor și spre tot labirintul acela de străduțe urcând spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
de badminton.. Dinlăuntrul sânilor izvora gâtul care, rotindu-se ca o spirală, străpungea planșeul de beton, urcând Încă două etaje. Capul femeii, răzbătând prin ultimul planșeu, se clătina mișcat de curent printre rufele și norii prinși În cârlige direct de parapet. Femeia Își deschidea și Închidea Încet buzele, privind cu un ochi În sus, altul În jos. Văzându-l pe Oliver stând meditativ În salonul lui pe taburet, ea Își coborî unul dintre coarnele prevăzute cu ventuză și-l apucă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
printre dealurile acoperite cu o vegetație pitică, brăzdate de râulețe și scăldate în soare. Era un drum îngust. În stânga se puteau vedea taberele pentru copii, câteva grajduri și, din când în când, câte un club de noapte, iar în dreapta un parapet pus în calea pădurii verzi-maronii. Diverse semne indicau direcții spre poienițe, case și oameni. Danny zări acoperișurile unor vile în stil Tudor și coșurile unor cabane de lemn extravagante. Încet-încet, calitatea terenului scădea - fără vedere la ocean, fără briza mării
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
Gordean le plătea șpăgi serioase celor de la LASD, Divizia Moravuri. Danny o porni spre Chateau Marmont, o casă ce incorpora un complex hotelier cu apartamente închiriate, clădit ca o fortăreață renascentistă opulentă. Corpul principal al clădirii se înălța falnic, cu parapete și creneluri, și exista o curte interioară, cu bungalow-uri decorate în mod similar, ce erau legate printr-un sistem de alei mărginite de garduri vii înalte și perfect tunse. Lămpile cu gaz cocoțate pe stâlpi din fier forjat iluminau plăcuțele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
de diferite culori, cu ciocolată, pișcoturi, acadele, susanuri etc. Vocile lor stridente nu reușeau să acopere sunetele puternice ale trompetei, flautului, saxofonului, acordeonului și tobei, o formație a Căminului cultural care era angajată de organizatorii horei și instalată pe un parapet construit special pentru astfel de evenimente. Hora de pe toloacă aduna aproape întreaga suflare a satului. Adulții și vârstnicii se așezau în cerc în jurul dansatorilor care, în ritmuri săltărețe, frământau cu voioșie pământul, transformându-l într-un strat gros de praf
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
magazinele bijutierii. La fel ca pilotul Roy, care lasă în urmă fumul negru peste îndepărtata Londră, boala apasă în mijlocul acestei atmosfere generale marcate de moarte, asupra unei case impresionante, adăpostită de zgomotul străzii prin pereți înalți de cărămidă. Coboară peste parapetul împodobit cu olane din sticlă pisată, pe o terasă plată și joasă, unde un băiat stă întins într-un charpai, cu o mână trebăluind în interiorul pantalonilor de pijama. Pran Nath Razdan nu se gândește la moarte. Ba din contră. Bazarurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
câteva scări, care ajung într-un turn sub bolta cerului, unde este întâmpinat de un vânt rece și de o priveliște a dealurilor care-i taie răsuflarea. Pagină separată Khwaja-sara, hijra șef din Fatehpur, stă sub umbrar și privește peste parapetul trandafiriu al palatului, în jos, spre câmpurile uscate acum, iarna. Un chip ofilit, ridat, înfășurat într-un sari decorat cu fir de aur. Își face un paan după o rețetă ce pare complicată. În fața lui se află o tavă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
nou foarte bătrân și se îndreaptă spre Pran cu cuțitul întins. — E o idee grozavă, știi și tu. Nu trebuie să te temi. Cu mâinile duse involuntar la scrot, Pran se dă înapoi până când se lovește de peretele jos al parapetului. Khwaja-sara șonticăie înspre el cu ochii săi înnegriți de kohl, străpungându-l de pe chipul bătrân, înroșit de fard. Încă tremurând de atâta agitație, face un efort să se calmeze, apoi își dă pe spate părul lung și flutură din mână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
Loch Lomond, Jonathan Bridgeman urmărește cum acesta se pune în mișcare, o dungă de vopsea albă pe albastrul apei. Deși traversează apa întunecată, „kala pani“, nu simte nimic rău, nu se simte secătuit de merite sau de valoare. Chiar sub parapet, spuma albă a apei pare de un verde pal, fosforescent, culoarea nălucilor sau a curei cu radium. Aerul nopții este cald și sub puntea bine lustruită turbinele acționează elicele gigantice, ca să facă milioanele de alge emițătoare de lumină să strălucească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
Dacă ar ști ce reprezintă pentru el, probabil că Amanda ar forța lucrurile. Pentru Jonathan, este excelentă, o revelație, ca și această traversare cu vaporul. Parfumul ei, culorile, textura părului, sunt mici victorii pentru el și, cum stă acum la parapet cu mirosul ei în nări, de fiecare dată când ridică țigara, se simte ca un explorator. Oricât ar încerca, Jonathan tot nu poate beneficia de un nivel primar de intimitate, este greu de obținut pe un vapor. Bagajul său este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
în care se află un lichid maro, alcoolizat, și o alta mai mică, plină de rufe murdare. Racheta de tenis aplatizată, o pușcă, niște muniție și craniul unei căprioare, constituie întreaga sa avere și odată ce a golit conținutul sticlelor peste parapet, acestea formează o grămadă jalnică pe patul din cabina sa. Dar cel mai rău este că nu i se potrivesc hainele. Adevăratul Bridgeman avea o talie mai mare. Picioarele îi erau mai mari și brațele mai scurte. Pentru o persoană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
se mai înveselesc (cu toate că se vede de ceva timp coasta engleză) și încep să discute despre frumusețile de acasă și despre primul lucru pe care-l vor face când vor pune piciorul pe uscat. Amanda Jellicoe stă lângă Jonathan la parapet și-l întreabă: nu te bucuri că te întorci acasă? Jonathan spune: ba da, realizând cât de neconvingător îi sună vocea. Aruncă o privire peste întinderea de apă, la stâncile ca de cretă cu marginile verzi și este lovit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]