2,819 matches
-
viață. Bolnavul X: Florian nu fură și nici nu îți cere o pâine fără să lucreze. Soția Bolnavului X: Ești foarte naiv? (Florian își face apariția.) Florian: Florile mele sunt naive. Bolnavul X: Ai ajuns prietene? Florian: Am întârziat. Niște paraziți au urmărit o floare prin parc. Cunosc eu ce e mintea lor, numai spurcăciuni. Am prins floarea de mână, cu toate că ea s-a speriat inițial de mine, pe urmă mi-a înțeles jocul. Paraziții s-au depărtat. Au înțeles că
DE CE SE OFILESC FLORILE CÂND LE ATING? de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1818 din 23 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382280_a_383609]
-
ajuns prietene? Florian: Am întârziat. Niște paraziți au urmărit o floare prin parc. Cunosc eu ce e mintea lor, numai spurcăciuni. Am prins floarea de mână, cu toate că ea s-a speriat inițial de mine, pe urmă mi-a înțeles jocul. Paraziții s-au depărtat. Au înțeles că floarea nu e singură. Soția Bolnavului X: Ce floare? Florian: O fată. Bolnavul X: Ți-o prezint pe soția mea. (Florian a luat mâna Soției Bolnavului X și a sărutat-o. Ea și-a
DE CE SE OFILESC FLORILE CÂND LE ATING? de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1818 din 23 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382280_a_383609]
-
ce ai făcut? Florian: Am urcat pe bicicleta fratelui meu și am urmărit mașina. La periferia orașului era o clădire impunătoare cu o grădină plină de pomi fructiferi. Fata a fost dusă în clădire. Am studiat un timp obiceiurile acelor paraziți care trăiau pe spinarea victimelor asemenea căpușelor pe umerii vitelor. Paraziții aduceau cu ei domni ce păreau a avea o condiție socială bună și care plecau de acolo veseli ca după o plimbare prin Eden. La un moment dat i-
DE CE SE OFILESC FLORILE CÂND LE ATING? de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1818 din 23 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382280_a_383609]
-
am urmărit mașina. La periferia orașului era o clădire impunătoare cu o grădină plină de pomi fructiferi. Fata a fost dusă în clădire. Am studiat un timp obiceiurile acelor paraziți care trăiau pe spinarea victimelor asemenea căpușelor pe umerii vitelor. Paraziții aduceau cu ei domni ce păreau a avea o condiție socială bună și care plecau de acolo veseli ca după o plimbare prin Eden. La un moment dat i-am auzit discutând despre un transport. Se pregăteau să livreze marfa
DE CE SE OFILESC FLORILE CÂND LE ATING? de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1818 din 23 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382280_a_383609]
-
trai tot mai anost Cu biruri multe și durere o duce tot mai prost. Doar hoții și-au găsit tărâmul de vis și-ndestulare În tine țară, tu ești țărmul, nu da capitulare! Of, țară, scutură-ți grumazul, și-aruncă paraziții Fiindcă-ai întors destul obrazul să-l pălmuie bandiții! Ridică-ți fii-ntr-un moment cu gândul libertății Scandând cu forță-n Parlament:” Afară cu toți hoții!” Referință Bibliografică: Of, țară! / Nelu Preda : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1790
OF, ȚARĂ! de NELU PREDA în ediţia nr. 1790 din 25 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382909_a_384238]
-
România a murit cu 69 de ani înaintea morții Annei Antoinette Francoise Charlotte Zita Marguerite de Bourbon-Parma (acesta este numele ei adevărat) titularizată - fără nicio bază istorică și legală - „regină a României”. Membrii așa-zisei familii regale sînt doar niște paraziți care au aterizat cu cîntec în România după lovitura de stat din 1989 și cărora guvernele românești le-au cadorisit ilegal și cu nemiluita averi de tot felul - de la pămînturi la palate, inclusiv bunuri de patrimoniu! A murit un om
Dumnezeu s-o ierte, dar n-a fost regina României! [Corola-blog/BlogPost/92967_a_94259]
-
sclipesc pietricelele semiprețioase de olivină, pe care oricine poate să le adune de pe jos. Aș mai avea o mie de argumente de pus în balanță, dar mă opresc ca să nu pară că mă dau mai ... alungită decât sunt. N-am paraziți, nici plante otrăvitoare, nici animale de pradă și dacă veniți să verificați la fața locului, promit că voi fi bună și iubitoare, câtă vreme mă veți trata cu același sentiment. Iar dacă va fi să vă loviți din greșeală, voi
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92957_a_94249]
-
clădirilor Își arată uzura. Fețe Îmbătrînite Înainte de vreme pe care fardul aruncat neglijent și cu nepricepere le compromite definitiv. Au fost cutremure, au fost inundații, au fost glaciațiuni - au apărut boli noi, condensul, un fel de reumatism al pereților, și paraziții. Dar cine ia În considerație cauzele obiective, cine poate trece cu vederea sluțirea unei femei doar pentru că știe că ea a fost victima unei maladii necruțătoare? Să trecem peste asta. Lent și cu grijă coborîm pe pămînt. Alei, mașini, Îmbrăcate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
slabe sub abajururi de tablă, Își scotea sacoul, Își trăgea pe brațe mînecuțele negre, Își freca mîinile, punea ibricul de cafea pe reșou. Se simțea stăpîn peste acest cimitir În care dormeau legile bune și legile proaste laolaltă, mîncate de paraziții hîrtiei, dirija de acolo din subsoluri o putere pierdută. Își privi chipul În oglinda pătată de muște, atîrnată de un raft. Nu degeaba Îi spuneau ei la școală cavalerul tristei figuri - da, da, chiar așa, semăn, semăn bine cu nebunul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
forme logice, concrete, reale - impropriu mod de receptare pentru mesaje atît de derutante ca mersul Într-un labirint cu direcții infinite „să exiști În oglinzi paralele / șansa de-a răsplăti două patrii deodată“ - și iată cum nu pot scapă de parazitul ironic care-mi gîdilă chiar acum cerul gurii - Omama ar fi replicat prompt: „cînd alergi după doi iepuri deodată nu te alegi cu niciunul“ sau „nici cal, nici măgar“. Ori de cîte ori mă las prinsă În meandrele unui vers
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
au fost țiganii și evreii. Înțelegi acum de ce ți-am spus toate astea? Pentru că nu mai suport să-ți văd rînjetul ori de cîte ori vine vorba de refuzul meu de a mă angaja. Nu, domnule, nu am fost un parazit. Ți-am mai spus. Am ales mizeria materială ca să mă salvez de mizeria morală. Dacă mă angajam Îmi creeam o dependență față de locul de muncă, de salariu - Înțelegi mata, semnam un pact tacit pe care eram obligat să-l respect
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
după mișcare. Ar trebui să-i respect șansa, dar strivesc iar și iar, pînă netezesc totul. Ce Înspăimîntat este acest picior cînd devine el Însuși destin al altor existențe, lovind haotic, fără alegere, fără criterii. Va fi folosind și viața paraziților la ceva, de vreme ce s-a ivit În spațiul acesta, fie și numai ca să-mi biciuiască nervii și creierul, să-mi dezgroape de undeva din străfunduri niște gînduri aberante, să mă purifice și să mă redea primei copilării, cînd credeam că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
poate să i-o coacă și ei. Aștepta un pic să o reținem și, dacă nu o rețineam, din glumă, făcea o pâine și mai bună, dar mormăia apoi toată ziua, așa că nu merita. Uneori simțeam că eram ca niște paraziți pentru ea. Dar dacă n-am fi fost paraziții ei, ar fi murit. O singură dată s-a îngroșat gluma, când Engelhard a fotografiat-o pe ascuns. Tocmai fluiera la un turist care se bălăcea incorect și a apărut pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
pic să o reținem și, dacă nu o rețineam, din glumă, făcea o pâine și mai bună, dar mormăia apoi toată ziua, așa că nu merita. Uneori simțeam că eram ca niște paraziți pentru ea. Dar dacă n-am fi fost paraziții ei, ar fi murit. O singură dată s-a îngroșat gluma, când Engelhard a fotografiat-o pe ascuns. Tocmai fluiera la un turist care se bălăcea incorect și a apărut pe coperta revistei Vremuri fericite. Am suferit de foame patru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
un medalion cu o fiolă conținînd apă sfințită adusă de la Lourdes, cu autobuzul, de o soră a ei care trăia la San Adrián del Besós. Uneori, În timp ce se Îndeletnicea cu examinarea părului meu, În căutare de lindine și de alți paraziți, Îmi vorbea În șoaptă. — Domnișoara Clara e tot ce-i mai bun pe lumea asta, și să dea Domnul să pic eu răpusă dacă Într-o zi mi-o da prin minte s-o critic, Însă nu-i bine ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
Africii Orientale și Australe. După alte trei milioane de ani, în aceeași regiune, doi dintre descendenții săi, Homo habilis și Homo rudolfensis, selectați de exigențele mersului biped, stau deja mai drept - așadar pot purta un creier mai greu. Culegători, hoitari, paraziți, ei învață să cioplească pietre pentru a se servi de ele ca de niște unelte și migrează dintr-o zonă în alta de-a lungul și de-a latul continentului african. Supraviețuiesc doar primatele cel mai bine adaptate peregrinării și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
individualiste, care și-a făcut din drepturile omului un ideal absolut. O ordine capabilă să producă, prin violarea neîncetată a propriului ideal, bogăție mai mult decât oricare dintre cele anterioare ei. La început, această ordine nu este decât un minuscul parazit în interiorul societăților teocratice sau imperiale. Apoi, ea le face concurență principilor și-i înlocuiește treptat cu negustorii, toate serviciile devenind produse în serie. Pe un spațiu din ce în ce mai extins, cu tehnologii din ce în ce mai eficiente, prin violență sau nedreptate, dar și prin splendoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
produse în serie. Pe un spațiu din ce în ce mai extins, cu tehnologii din ce în ce mai eficiente, prin violență sau nedreptate, dar și prin splendoare, este instaurată piața și democrația, democrația de piață. Cu toate reacțiile contrare îcare închid încă pentru mulți perspectiva), acest minuscul parazit pune bazele Ordinii economice. El face să triumfe un ideal de libertate pentru fiecare ființă umană - în orice caz, pentru cele mai bine pregătite s-o cucerească. De la un secol la altul, el pune la punct toate instituțiile sale, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
multe eforturi, fără a uita, ah, fără a uita, capul blestemat al teniei, acela care se află ascuns oriunde, atâta timp cât nu-l descoperim în interiorul dezgustător al conspirației, atâta timp cât nu-l vom scoate la lumină, pentru a fi pedepsit așa cum merită, parazitul mortal va continua să-și reproducă inelele și să submineze forțele națiunii, dar ultima bătălie o vom câștiga noi, cuvântul meu și cuvântul dumneavoastră, astăzi și până la victoria finală, vor fi garanția acestei promisiuni. Hârșâindu-și scaunele, miniștrii se ridicară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
care se află între două bunicuțe. Hans, la rândul lui, își face hotărât loc prin mulțime, cu pumnii, ca s‑o smulgă pe Sophie din ghearele unui coleg cu care aceasta tocmai plutește pe acordurile bătrânului și bunului vals. Cu parazitul ăsta care n‑a câștigat un ban în viața lui, Sophie a deschis astă iarnă balul de la Filarmonie. Dar el n‑o să devină membru al orchestrei filarmonice, ci înalt magistrat. O ține pe Sophie rece și obiectiv - calități de bază
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
Foarte bine, iată tot atâtea griji mai puțin, tot atâtea neliniști evitate, tot atâtea griji de care suntem scutiți. Ne-au lăsat fără puterea de care dispuneam? Perfect, noua situație ne va scuti să mai avem de-a face cu paraziți, numeroși în locurile unde există putere și bani. Ne-au luat prietenii? Nu-i nimic, cine știe dacă nu cumva erau niște viitori dușmani, scoși astfel, din fericire, din joc... Vom încerca de asemenea să nu ne considerăm buricul lumii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
Totuși, nu lipsesc sufletele milostive care să umple aceste spații albe cu presupuneri una mai extravagantă ca alta. Cei mai preocupați să dea o umbră de veracitate acestor presupuneri extrapolează plecând de la poezia lui; cei mai puțin frecventabili dintre acești paraziți, creștini angajați în luptă, se mulțumesc cu calomnii, bârfe și defăimări. Astfel încât primii, sprijinindu-se pe analize sintactice, concentrându-și atenția pe vocabular, luând ca martori turnurile gramaticale și ca dovezi descrierile de peisaje, propun ca loc de naștere Campania
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
cuceriri ale științei și tehnicii îi depășiseră puterea de sinteză și începuse să vorbească prostii, fiind în cele din urmă mutat ca magaziner la magazia UNIVAX-ului, unde ruginea încet, fiindcă treptat-treptat îl părăsiseră și roboții TESA, nemaicurățându-l de paraziți. Singura care mai stătea în magazie cu el era o marțiană bătrână, numai pielea și circuitul, Șari-neni, cu care juca adesea șeptic american. — Nea Gică, plecăm în misiune, am venit după materiale, spuse robotul Felix S 23. N-am! răspunse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
mai tulburat pilotul. Poftim, am oprit și motoarele și viteza nu scade. — Ia legătura cu baza! ordonă Aciobăniței. Spune-le să dea instrucțiuni. Și să trimită depanarea. Amărășteanu își puse căștile pe urechi, învârti butoanele, chemă baza: nimic. Numai pocnituri, paraziți și, din când în când, un post cu muzică turcească. — Tovarășe comandant - spuse el palid -, nu reușesc... Ia dă la mine! zise comandantul cu un ton rău prevestitor și-i smulse căștile pilotului de pe cap, apoi urlă în microfon. Baza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
și cauți motive pentru o strâmbă? Adică ce, dacă tu poți să fii soția mea și încă una model, eu de ce n-aș putea să fiu gospodina ta și încă una model? Sau mă consideri și tu un fel de... parazit? Fac alergie ori de câte ori aud cuvântul ăsta. Parazit social. DOAMNA CUCU: Cuculeț, nu mai suferi dragule, că la urma urmei sunt și paraziți absolut necesari și de care nu te poți dispensa. Și eu n-am văzut nici un fel de parazit
COANA MARE SE MĂRITĂ, 1 de ION UNTARU în ediţia nr. 269 din 26 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361480_a_362809]