1,962 matches
-
obosite care-mi ținea penisul în gură și al cărei păr spălăcit se revărsa printre spițele cromate ale volanului. Am împins-o în lături și m-am uitat peste balcon. Un autobuz al liniilor aeriene lovise din spate un taxi parcat în fața Terminalului European. Taximetriștii și un bărbat ce încă își ținea în mână servieta de plastic îl scoteau pe șoferul rănit din mașină. Un uriaș ambuteiaj de autobuze și taxiuri bloca drumul principal. Cu girofarurile pornite, o mașină de poliție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
bara de protecție o valiză. Deranjat de tremurul unei mișcări reflectate în stâlpul cromat al parbrizului, m-am uitat în dreapta. În parcare, la o distanță de optsprezece metri, un bărbat ședea cu un aparat de fotografiat pe capota unei mașini parcate lângă balconul de ciment. L-am recunoscut pe bărbatul înalt cu fruntea plină de cicatrice care mă privise lângă locul accidentului sub podul rutier, doctorul în halat alb de la spital. Desprinse becul opac din bliț și-l trimise cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
mașini al poliției din Northolt am arătat permisul paznicului, custode al acelui muzeu de epave. Am ezitat puțin, ca un soț care-și recuperează soția din magazia vis unui ciudat și pervers. În jur de douăzeci de mașini accidentate erau parcate în lumina soarelui lângă zidul din spate al unui cinematograf abandonat. În capătul îndepărtat al curții asfaltate se afla un camion a cărui cabină fusese zdrobită cu totul, de parcă dimensiunile spațiului s-ar fi contractat brusc în jurul corpului șoferului. Descurajat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
întuneric, cu o coapsă în fața razei farului din stânga. La un moment dat, neputând sta locului, se ridică și se plimbă în jurul mașinii, ținându-și capul ridicat peste privirile vizitatorilor de seară care plecau spre saloane. Privindu-l din mașina mea, parcată lângă a lui, îmi dădeam seama că acum Vaughan se dramatiza singur spre binele acelor trecători anonimi, păstrându-și poziția în lumina reflectorului ca și când ar fi așteptat să fie încadrat de niște camere de televiziune invizibile. Actorul frustrat era vizibil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
obiectivul transfocator prin geamul deschis pe când stăteam întins în pat, înfășurat în mai multe bandaje decât mi-am dat seama la momentul acela, fundalul tuturor fotografiilor era același - automobilul, înaintând pe autostrăzile din jurul aeroportului, blocat în ambuteiajele de pe podul rutier, parcat în fundături și pe străduțe pentru amorezi. Vaughan mă urmărise de la depozitul poliției și până la zona de recepție a aeroportului, de la parcarea supraetajată și până acasă la Helen Remington. Judecând după acele instantanee încețoșate, părea că toată viața mi-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
striga, atârnând din cabină, la cei doi portari. În remorcă era o berlină Citroën Pallas neagră, cu capota lungă zdrobită într-o coliziune frontală. - Tu ai comandat-o, James, mașina aia oribilă? mă întrebă Renata, ieșind la soare în timp ce eu parcam. - E nevoie pentru filmul cu Taylor - în după-amiaza asta filmăm o secvență cu un accident. - Și-o să conducă ea mașina aia? Fii serios! - Nu, o să conducă altă mașină - asta e pentru secvențele de după tamponare. Mai târziu în după-amiaza aceea, uitându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
din spate a mașinii, ea se îmbrăca din mișcări bruște, îndreptându-și fusta în jurul șoldurilor ca o vânzătoare dintr-un magazin universal care trage o haină pe un manechin din vitrină. În drum spre Laboratorul de Cercetări Rutiere, sugerasem să parcăm printre rezervoarele de la vest de aeroport. În cursul săptămânii precedente, Helen își îndepărtase de mine aria de interes, repartizându-ne parcă pe mine și pe accidentul acela unui trecut a cărui realitate n-o mai recunoștea. Știam că era pe cale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
a acelei seri de la mijlocul verii, o adevărată creatură a aerului electric. O coloană de mașini își așteptau rândul să treacă prin spălătoria automată. În întuneric, cele trei role de nailon se loveau ritmic de lateralele și acoperișul unui taxi parcat în stația de spălare, din suporturile metalice țâșnind apă și soluție pe bază de săpun. La cincizeci de metri mai încolo, cei doi îngrijitori de noapte ședeau în dughenele de sticlă de lângă pompele pustii de benzină, citind reviste cu benzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
benzile pline de mașini în viteză. De-a lungul elegantei sculpturi mobile a autostrăzii de ciment, carapacele colorate ale miilor de mașini se mișcau precum centaurii bineveniți ai unei insule arcadiene. Vaughan mă aștepta deja în parcarea studioului, cu Lincolnul parcat în locul meu. Cicatricele de pe abdomenul său străluceau în soarele dimineții, la câțiva centimetri de degetele mele strânse pe rama portierei. O aureolă albă de mucoasă vaginală uscată îi încercuia prohabul jeanșilor, demarcând locul unde vulva soției mele îi apăsase pubisul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
polițistul coborî din mașină, i-am ignorat protestele și am accelerat. Sătul de Lincoln, Vaughan închiria alte mașini din parcările aeroportului, folosind un set de chei universale pe care i le dăduse Vera Seagrave. Urcam și coboram din vehiculele acestea parcate pe timpul zilei, ale căror proprietari erau în Paris, Stuttgart sau Amsterdam, ducându-le seara înapoi la locul de parcare, după ce ne terminam treaba cu ele. Deja nu mai eram în stare să mă adun și să fac un efort pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
de pneuri de pe marginea șoselei. Asculta detaliile coliziunii triple transmise pe frecvența poliției, ridicând treptat volumul ca și când ar fi vrut să audă într-un crescendo maxim confirmarea radiofonică finală. O jumătate de oră mai târziu, ajunși la locul accidentului, am parcat în iarba de pe marginea drumului de sub pasajul superior al șoselei Harlington. Trei mașini intraseră în coliziune în mijlocul unei intersecții de mare viteză. Primele două - o mașină sport modificată, din fibră de sticlă, și un coupé Mercedes argintiu - se ciocniseră în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
Am așteptat cât timp urcă acești primi gradienți ai excitării și panicii, plimbându-și ochii rătăciți de jur împrejurul cuștii de sticlă a mezaninului și culegând din aer primele particule topite de lumină și mișcare. Ne-am dus împreună la mașina lui, parcată pe al doilea rând lângă un autocar al liniilor aeriene. Mergând înaintea mea cu câțiva pași, cu o precauție excesivă de somnambul, se uita țintă când la o parte, când la alta de cer, trăind - așa cum îmi aminteam mult prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
la fel de clar ca și despicătura rotunjită dintre fesele tari ale lui Vaughan, la fel de bine definit ca și anusul strâmt pe care încă-l mai simțeam pe penis când aveam erecție. Oare o urmărise Vaughan intenționat pe Catherine, lovindu-i mașina parcată într-un prim gest de curtare? M-am uitat la pielea ei palidă și la corpul ferm, gândindu-mă la mașina lui Vaughan avântându-se spre mine printre pilonii de ciment ai pasajului superior. Asemenea lui Seagrave, aș fi murit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
mai limpezi și mai pline, ca și când fiecare celulă sangvină și granulă de pigment, cartilajele feței sale, ar fi fost reale pentru întâia oară, strânse laolaltă de mișcarea mașinii. Pielea de pe obrajii ei, indicatoarele stradale care ne îndrumau spre autostradă, mașinile parcate pe acoperișul supermarketului, toate erau clare și bine definite, ca după retragerea mult așteptată a apelor unui uriaș potop care ar fi lăsat pentru prima oară fiecare lucru izolat - trăsăturile unui peisaj selenar, o natură moartă compusă de o echipă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
sfârșit singur, putând să colinde orașul gol în epava mașinii sale. Nesigur dacă s-o trezesc sau nu pe Catherine, am așteptat o jumătate de oră, apoi m-am îmbrăcat și-am coborât în curtea blocului. Mașina lui Vaughan era parcată sub copaci în stradă. Lumina zorilor se reflecta palidă în caroseria prăfuită. Scaunele erau pătate de ulei și murdărie, iar în spate era o pernă soioasă acoperită de resturile unei pături de tartan rupt. Sticlele sparte și cutiile de mâncare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
mică ar putea face insolație dacă merge dimineața la plajă. Valul nu le putea face nimic, hotelul era o construcție stabilă. Altceva? Un apartament în Drumul Taberei, luat din banii părinților lui Aurel, și un Volkswagen Passat Kombi din 1996, parcat pe faleză. Astea erau constantele. Creierul își luă avânt și începu să calculeze variabilele: mărimea și forța valului, viteza vântului, țipetele pescărușilor, traseul stelelor și multe alte lucruri. Era prima și ultima ecuație universală pe care o făcea, și rezultatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
aici - dacă - lucrul acesta va înceta cât de curând. În societatea tradițională din Botswana, menținerea ordinii și a curățeniei din curte cade în sarcina femeii și, în mod clar, ea nu dorea să fie asociată cu o astfel de curte. Parcară la scară, sub un fel de adăpost rudimentar al mașinii, pe care domnul J.L.B. Matekoni îl confecționase din plasă de camuflaj. După standardele zilei, era o casă mare, ridicată într-o vreme când constructorii nu aveau nici un motiv să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
Când sosi el, Mma Potokwane era în biroul ei. Se aplecă pe fereastră și-i făcu semn cu mâna să intre. — Ceaiul este gata, domnule J.L.B. Matekoni, îl anunță. Dacă te grăbești, mai prinzi și o bucată de prăjitură. Își parcă camioneta sub ramurile umbroase ale unui baobab. Câțiva copii își făcuseră deja apariția și țopăiau în jurul lui în timp ce se îndrepta spre clădirea cu birouri. Ați fost cuminți, copii? îi întrebă domnul J.L.B. Matekoni scotocindu-se prin buzunare. — Am fost foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
mediocru, înfățișa capul și umerii unei femei strălucitoare, ce purta un colier migălos lucrat și niște cercei mari. Femeia zâmbea strâmb, cu capul înclinat, în ciuda greutății cerceilor și a disconfortului evident provocat de colier. Domnul J.L.B. Matekoni și Mma Ramotswe parcară vizavi, la umbra unui salcâm. Întârziaseră puțin și căldura după-amiezii își făcea deja simțită prezența. Până-n amiază, orice vehicul lăsat la soare avea să fie aproape imposibil de atins, cu banchetele prea fierbinți pentru pielea pasagerilor și cu volanul ajuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
sau kenyenilor, cărora le plăcea o astfel de muncă; boșimanii erau mai fericiți dacă se ocupau de animale - puteau fi ajutoare de nădejde la creșterea vitelor sau a struților. Bijutierul le zâmbi. — V-am văzut de-afară, spuse el. Ați parcat mașina sub copacul acela. Domnul J.L.B. Matekoni știa că avea dreptate. Bărbatul vorbea o setswana corectă, dar accentul lui îi confirma semnele vizibile de la o poștă. În spatele vocalelor, se simțeau plescăiturile și șuierăturile care se chinuiau să iasă la suprafață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
ceașcă de ceai. O să meargă acolo, să vadă cum stau lucrurile. Cât despre restul zilei, o să vadă el ce-o să facă până seara, când avea să se întoarcă Mma Ramotswe. Mma Potokwane îl zări, ca de obicei, în timp ce el își parca mașina sub unul dintre arbuștii de liliac. — Te văd! strigă ea de la fereastră. Te văd, domnule J.L.B. Matekoni! Domnul J.L.B. Matekoni îi făcu semn cu mâna în timp ce-și încuia mașina. Apoi merse cu pași mari spre birouri, de unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
În spatele casei, lipite de gardul din sârmă ghimpată care împrejmuia proprietatea, se aflau locuințele servitorilor și un garaj rudimentar. Era greu de găsit un loc potrivit pentru pândă, dar, în cele din urmă, Mma Makutsi ajunse la concluzia că, dacă parcau chiar după colț, pe jumătate ascunși de ghereta unde se vindeau porumb copt, fâșii înguste de carne uscată bâzâite de muște și, pentru cei care vroiau o delicatesă, pungi cu viermi de mopani gustoși. Nu vedea de ce n-ar parca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
parcau chiar după colț, pe jumătate ascunși de ghereta unde se vindeau porumb copt, fâșii înguste de carne uscată bâzâite de muște și, pentru cei care vroiau o delicatesă, pungi cu viermi de mopani gustoși. Nu vedea de ce n-ar parca o mașină acolo; era un loc bun pentru întâlniri amoroase sau pentru cineva care așteaptă ca o rudă de la țară să coboare dintr-un autobuz rablagit ce se apropie gonind haotic dinspre Francistown Road. Unchiul era până peste poate de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
văzură din mers cum coboară din mașină și cum se îndreaptă cu pași mari spre veranda umbroasă. Apoi grădina luxuriantă, atât de stufoasă în comparație cu arbuștii de papaia din fața măcelăriei, le obstrucționă privirea. Asta, însă, le fu îndeajuns. Dădură colțul și parcară sub un palisandru de la marginea drumului. Și acum ce facem? se interesă unchiul. Așteptăm aici până pleacă? Mma Makutsi nu era sigură. — N-ar avea nici un sens să stăm aiurea aici, răspunse ea. Ar fi mai interesant dacă am afla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
Ce-o să se aleagă de Botswana, Mma, dacă îi învățăm pe băieți să se comporte așa? Unde ajunge Botswana dacă vom avea mulți băieți necinstiți? Dumnezeu o să ne pedepsească, sunt sigură. Nu credeți? Mma Makutsi se întoarse gânditoare la Austin-ul parcat la umbră. Unchiul adormise și din colțul gurii i se prelingea un firicel de salivă. Îl atinse ușurel pe mânecă, iar el se trezi tresărind. — Aaa! Nu ți s-a-ntâmplat nimic rău. Mă bucur că te-ai întors. — Putem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]