830 matches
-
două morminte își simți brațul drept imobilizat. Era ca și cum cineva îl prinsese de manșeta de la mâneca pardesiului și îl trăgea înapoi nu mai putea înainta. În acele clipe simți panică și întoarse capul privind spre brațul său și spre manșeta pardesiului și constată că acel modelaș prins cu un nasture mare de la manșetă, i se înfășurase în jurul unei cruciulițe mici, ce era sudată în gărduțul unuia dintre morminte. De fapt acel gărduț era făcut frumos cu un model unde din loc
CUMPĂNA DIN NOAPTE (3) de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 2065 din 26 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/379140_a_380469]
-
pe cruce, ar putea fi privită ca un monument al jertfei ce trebuie să fie contemplat pentru a înțelege măreția jertfei Sale. Iar eu în acea noapte când mă îndreptam în căutarea împărăției întunericului și mi s-a prins manșeta pardesiului în acea cruciuliță din cimitir, și mai clar realizez acum că de fapt în mod providențial Iisus Hristos m-a prins ca eu să nu pot în acel loc să comunic cu spiritele. Abia acum îmi dau seama de gravitatea
CUMPĂNA DIN NOAPTE (3) de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 2065 din 26 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/379140_a_380469]
-
lasă să-ți vadă disperarea. Apoi scotoci prin buzunar și scoase altă listă: flori, lapte, tequila și prezervative. Decise că nu era lista bună, așa ca o băgă în gură și o mâncă. Tom intră în salon, îmbrăcat într-un pardesiu negru care-l făcea să arate ca un zeu. Ea-și aduse aminte de săptămânile în care-l pândise și-n care-și imaginase cum ar fi fost dacă ar fi făcut dragoste cu ea. Fusese doar un vis care
PACATE (FRAGMENT) de CARMEN SUISSA în ediţia nr. 2331 din 19 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/380408_a_381737]
-
din sufletul lui, era să moară ca un adevărat jihadist, ducând cu el în lumea de apoi, raiul lui Allah, cât mai mulți păgâni. Așa și sfârși viața lui. Explozibilul C-4, vreo cinci - șase kilograme, peste care îmbrăcase un pardesiu lung și soios, explodă într-unul dintre cele mai aglomerate aeroporturi din Europa occidentală, nouăzeci și patru de victime (în afară de el, firește), după care se văzu aspirat de tunelul morții, acel vortex - sau punte Einstein-Rosen - care îți trimite sufletul în
LĂSAŢI ORICE SPERANŢĂ ÎN ASTRAL, VOI, CEI CARE INTRAŢI ÎN VIAŢĂ ! de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1989 din 11 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381407_a_382736]
-
Acasă > Poeme > Dragoste > LITERA STACOJIE Autor: Lorena Georgiana Crăia Publicat în: Ediția nr. 2291 din 09 aprilie 2017 Toate Articolele Autorului Penița timpului azi moare; Cireșe-n slove stacojii, Grâu în lumini lumânărií, Un pardesiu pentru stafii, În ore reci și purpurii. La geamul vechi, o rândunea Așteaptă primul fulg de nea, Așa cum eu aștept, tăcut, Ecoul lumii desfăcut, Pe care iarbă a crescut În drumul nostru-aproape mut. Îmi sună-n minte-o mandolina. Pe
LITERA STACOJIE de LORENA GEORGIANA CRAIA în ediţia nr. 2291 din 09 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374022_a_375351]
-
în mine și-i închid, Apoi sertarul îl deschid... 14 septembrie-16 noiembrie 2016, Constantă Sursa foto: The #Letter - #Nibblefest #Contest #ACEO Într-un sertar, cu o scrisoare,Penița timpului azi moare;Cireșe-n slove stacojii,Grâu în lumini lumânărií,Un pardesiu pentru stafii,În ore reci și purpurii.La geamul vechi, o rânduneaAșteaptă primul fulg de nea,Așa cum eu aștept, tăcut,Ecoul lumii desfăcut,Pe care iarbă a crescutîn drumul nostru-aproape mut. Îmi sună-n minte-o mandolină.Pe coarda-ntinsă
LITERA STACOJIE de LORENA GEORGIANA CRAIA în ediţia nr. 2291 din 09 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374022_a_375351]
-
Cucu: Păi dacă vrei să devii mamă, stai acasă, nu te duci la cros. Doamna Cucu iese din scenă. Cucu se apleacă și mai deretică puțin în urmă. Soneria. Temur zvâcnit la Cucu. Deschide ușa un personaj straniu într-un pardesiu de circ în carouri. Partea din față a pardesiului este mai scurtă, în timp ce partea din față atinge podeaua. Poartă cu el un pachet de catifea de vreo doi metri. ESCROCUL: Bu-bu-bu... Bună zi-zi-zi... noroc dom'le. CUCU: Ce mai e
COANA MARE SE MĂRITĂ, 2 de ION UNTARU în ediţia nr. 277 din 04 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/375346_a_376675]
-
nu te duci la cros. Doamna Cucu iese din scenă. Cucu se apleacă și mai deretică puțin în urmă. Soneria. Temur zvâcnit la Cucu. Deschide ușa un personaj straniu într-un pardesiu de circ în carouri. Partea din față a pardesiului este mai scurtă, în timp ce partea din față atinge podeaua. Poartă cu el un pachet de catifea de vreo doi metri. ESCROCUL: Bu-bu-bu... Bună zi-zi-zi... noroc dom'le. CUCU: Ce mai e și cu paparuda asta aici? (Tare): Târgul Moșilor la
COANA MARE SE MĂRITĂ, 2 de ION UNTARU în ediţia nr. 277 din 04 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/375346_a_376675]
-
Cu-cu! CUCU: Dacă nu te arăți una două îți dau foc la drăcovenie. Scoate și aprinde bricheta). ESCROCUL: (reapărând în interiorul cabinei sale improvizate): Cu-cu! Cucu: Unde ai fost mă' împestrițatule că ți-am dus dorul? (Escrocul își pune pardesiul și iese din cabină). ESCROCUL: Te inte... te inte... te inte... vrei și tu la fel? CUCU: Mă dau în vânt, nu alta. ESCROCUL: Mai dai niște ba... mai dai niște bani ca să te fac ne... ca să te fac ne
COANA MARE SE MĂRITĂ, 2 de ION UNTARU în ediţia nr. 277 din 04 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/375346_a_376675]
-
apropia venind din spate, incredibil de silențios. O fi șuierat ? Elisa nu auzi nimic și nu-i simți prezența până în momentul în care șinele începură să trepideze sub omida de fier ce-și croia drumul cadențat. Prea târziu ! Purta un pardesiu vernil, descheiat la nasturi și poate asta a fost șansa ei de salvare la întâlnirea cu moartea, acolo , pe calea ferată! Nici nu realiză impactul. Fu aruncată în lateral, cu o izbitură fulgerătoare! Eliberă pardesiul purtat pe umeri, descheiat , printr-
ZONA NEMURIRII de FLORICA PATAN în ediţia nr. 2250 din 27 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375452_a_376781]
-
cadențat. Prea târziu ! Purta un pardesiu vernil, descheiat la nasturi și poate asta a fost șansa ei de salvare la întâlnirea cu moartea, acolo , pe calea ferată! Nici nu realiză impactul. Fu aruncată în lateral, cu o izbitură fulgerătoare! Eliberă pardesiul purtat pe umeri, descheiat , printr-o răsucire ușoară și-l abandonă, dus de locomotiva ce i-l trase de pe brațele ridicate în cădere. Începu să plutească, precum un fulg în calde adieri de vânt. Tufele de ienupăr de pe marginea terasamentului
ZONA NEMURIRII de FLORICA PATAN în ediţia nr. 2250 din 27 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375452_a_376781]
-
ultimul trimestru?” „Școală particulară în București!”- îi răpunsese el sigur. „Sunteți neamț, cumva?” - mirat de limba germană pe care o vorbea perfect. „Nu, domnule, sunt român, am certificatul de calicie-n buzunar!” - glumise el. Și dăduse să scoată din buzunarul pardesiului legitimația, împăturită, pentru a i-o prezenta. O dată cu hârtia îi căzură jos și proaspetele fotografii făcute la Praga. Le adună de pe jos și le privi, râse când o văzu pe Aglăița stând țeapănă lângă maică-sa, cu rochia ei până-n
EMINESCU LA VIENA- ÎNTÂLNIREA CU VERONICA de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1191 din 05 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347746_a_349075]
-
ca vârstă - mai tânăr, poate, cu mult față de cum părea, sau invers - te obliga să te controlezi, să păstrezi distanța, să fii reținut, jovial, malițios chiar, absolut reținut: impunea, injecta, inocula un respect glaciar. Îl zăream zilnic venind sau placând: pardesiul și costumul negru, pălăria neagră, nelipsita lui mapă neagră, barba nefiresc de neagră, ochii negri ca de fosfor și tăciune... Ne intersectam adeseori accidental pe alee, la intrare, în hol, în lift, pe stradă, prin stații, nu arareori în metrou
PROZĂ SCURTĂ de ROMEO TARHON în ediţia nr. 397 din 01 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/347021_a_348350]
-
RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Cultural > Artistic > DETECTIVUL PARTICULAR Autor: Ion Untaru Publicat în: Ediția nr. 315 din 11 noiembrie 2011 Toate Articolele Autorului Claudia urcă în fugă scările, locuia la etajul întâi al unui bloc cu patru etaje, își aruncă pardesiul în cuier cum făcea de obicei direct din prag și, tot ca de obicei, aceste se încăpățânează și cade. - Astăzi te descalific, spune cu voce tare. Nu mai ești în formă. Pentru o greșeală ca asta, un jucător de la Harlem
DETECTIVUL PARTICULAR de ION UNTARU în ediţia nr. 315 din 11 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/345097_a_346426]
-
de câte două ore, timp de zece zile. Lasă sacoșele în hol, trece pe la baie, se schimbă rapid, intră în bucătărie, se spală pe mâini și golește sacoșele cu legume care nu erau prea arătoase. Se întoarce cu gândul la pardesiu și-și acordă cu nonșalanță circumstanțe atenuante. Generozitatea este cartea de vizită a învingătorului. Un baschetbalist de la Harlem nu muncește opt ore pe zi cum muncesc eu, topind policlorura de vinil, inspirând ani și ani de zile aerul ei nociv
DETECTIVUL PARTICULAR de ION UNTARU în ediţia nr. 315 din 11 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/345097_a_346426]
-
turnând-o în niște forme aproape primitive ca s-o transforme în piepteni, sandale, papuci, articole de plajă, ghivece, piepteni și tot ce-ți trece sau nu-ți mai trece prin gând. Drept pentru care se întoarce și ridică înțelegătoare pardesiul recalcitrant agățându-l ca de fiecae dată, de același cârlig al cuierului. Pendula bate de cinci. Mă simt totuși obosită. După masă fac un duș și pe urmă măcar o oră de somn. Nu mai are fetița douăzeci de ani
DETECTIVUL PARTICULAR de ION UNTARU în ediţia nr. 315 din 11 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/345097_a_346426]
-
de vizită pentru dumneavoastră. E important. Un astfel de om nu sună la ușă cu intenții ascunse. - Poftiți înăuntru. Eram într-adevăr la bucătărie. Arată jenată spre șorț pe care și-l scoate un-doi, îl înghesuie în buzunarul conciliant al pardesiului și-l invită în sufragerie. Îi oferă un scaun, mută vaza cu flori, prea mare pentru o masă de dimensiuni modeste și care i-ar fi împiedecat să se privească în față. - Despre ce ziceați că este vorba? Oaspetele pe
DETECTIVUL PARTICULAR de ION UNTARU în ediţia nr. 315 din 11 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/345097_a_346426]
-
Tine” - am răspuns. Reflectând un moment la ce ii spusei, ea zise: “Mi-ar face plăcere și mie acest lucru”. Când am sosit la casa ei din Parcul Traian, am văzut că mă aștepta în poarta, îmbrăcată cu vechiul ei pardesiu, isi aranjase părul și îmbrăcase o rochie cu care mai rar umblă. Fața ei râdea și iradia lumină că un înger. “Le-am spus prietenelor mele că o să ies cu fiul meu și au fost foarte bucuroase” îmi povești ea
IEȘIND CU ALTĂ FEMEIE de IONEL CADAR în ediţia nr. 2084 din 14 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376094_a_377423]
-
sub pernă nemulțumit. Era nu numai obosit, ci și fără chef! Zău așa, ce treabă avea el cu Ghiță, cu Buna și cu Jean? Nici măcar nu avea o haină potrivită pentru o astfel de vreme. La oraș era simplu! Un pardesiu și o umbrelă rezolvau problema! În timp ce reuși să coboare din pat și să înceapă să se îmbrace, se gândi că el, unul, nu mai mâncase carne de porc nici nu mai știa de când. Cel mai probabil de când pieriseră ai săi
PORCUL de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1441 din 11 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376748_a_378077]
-
îmbrace, se gândi că el, unul, nu mai mâncase carne de porc nici nu mai știa de când. Cel mai probabil de când pieriseră ai săi în accidentul acela stupid de mașină. Alungă amintirile negre, ca pe niște păsări sâcâitoare. Își trase pardesiul peste umeri, apucă umbrela și coborî în parcare grăbit. Ca să ajungă pe ora șase la Buna trebuia să tragă tare. Șoseaua era udă, iar frigul pătrunzător de afară aburea constant geamurile mașinii. Se strădui să își aducă aminte pe unde
PORCUL de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1441 din 11 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376748_a_378077]
-
e ora șase, flăcău! Ghiță și-a dat duhul în lipsa ta. Ce te-ai îmbrăcat așa, ca un marțafoi? Ia de-aici și treci la treabă. Din acel moment, Cezar nu mai înțelese ce se întâmplă cu el. Îi dispăru pardesiul și se trezi îmbrăcat într-un fâș albastru, cu gluga pe cap. Fu tras în curte, împins spre trupul gălbui, imens, răsturnat pe o folie groasă de plastic, în mână îi apăru o perie de rădăcini și unchiul Jean îl
PORCUL de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1441 din 11 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376748_a_378077]
-
să o lase baltă așa! - Vineri e „Spărgătorul de nuci”! - Da, e seară de balet! Te gândești că Cheaikovski ar putea avea un altfel de efect decât Donizetti? Alexandru zâmbi în colțul gurii, ca unui gând ascuns. Studie un moment pardesiul simplu de sub care se zărea fusta plisată, bleumarin, ciorapii cu modele rombice și pantofii pe care-i purta colega lui. - Mă gândesc că știam de la început că nu am nimic în comun cu Mara și tocmai am găsit ceva în
CONCERTUL de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1491 din 30 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374266_a_375595]
-
sărit în aer însă chiar în acea secundă, iar Ricco, care se pregătea s-o deschidă, fu aruncat într-o parte. În fața mașinii lor, cinci mitraliere automate stăteau gata să tragă. În întunericul nopții, o siluetă masculină, îmbrăcată într-un pardesiu lung, trăgea din trabuc. Pălăria îi era îndesată bine pe cap, iar lumina aproape că nu lăsa să i se vadă chipul. Eduardo însă, îl recunoscu și în clipa aceea își dădu seama că pierduse totul. Bruno Orteca, fratele celui
CEEA CE NE APARŢINE de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 1346 din 07 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362170_a_363499]
-
putere și...gata, zbor mai departe! Lucia Magadaș merge încet , cu pași rari. O oboseală adîncă și grea îi cuprinde trupul firav.Parcă un fior de frig o străbate .Privește cerul senin și se roagă de puțină căldură de la soare.Pardesiul albastru i se pare -dintr-o dată - prea greu. Se ruga lui Dumnezeu să o ajute să facă și ultimii 127 de pași.Atît. Doar 127 de pași. Știa précis cîti pași a facut si cîți pași mai are de făcut
ASTEPTAREA de MIRELA PENU în ediţia nr. 1418 din 18 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377730_a_379059]
-
oameni buni pe străzi la ore târzii... Așa a început conversația. După câteva fraze, s-a răsucit încet, încet, către mine, m-a fixat cu privirea si m-a examinat îndelung. Era de înălțime medie, pană la 1,70, în pardesiu lung până mai jos de genunchi, aproape de gleznă, cu guler lat și răsfrânt larg peste umeri și pulover de mohair cu guler tip helancă. În picioare purta cizme ușoare, de culoare neagră, ceea ce mă făcuse să cred, în prima fază
CUTREMUR (4 MARTIE 1977) ÎN AMINTIRI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1890 din 04 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377722_a_379051]