880 matches
-
fustă, de culoare bej. Întorcea mecanic, pe o parte și pe alta, reverele hainei. Chipul ei Încremenise Într-un surîs ușor crispat. Vorbi cu voce joasă, conspirativă. — Tipul de acolo... Nu te Întoarce! E În colț, la capătul rîndului de pardesie... Nu ți se pare că l cunoști de undeva? Contrar recomandării primite, Christina se Întoarse brusc spre locul indicat și-l văzu pe Khosmyn stînd cu brațele Încrucișate, ca un arendaș care Își supraveghează lucrătorii. — Nnnu, răspunse destul de nesigură. Nu
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
l-ar fi ajutat să-și sistematizeze mai bine ideile. Cu ei discuta numai În contradictoriu, ceea ce, În definitiv, Îi stimula gîndirea. Ce faceți voi, măi copii? Întrebă Îndată după ce intrase și Își agățase haina În cuierul dindărătul ușii, un pardesiu nou, aproape aidoma celui pe care i-l furase românul de la cîrciumă. Era Întrebarea lui obișnuită, numai că de data asta nimerise cam prost. Amîndoi lucrau. Vic, În camera lui, la calculator, iar Christina, la masa din bucătărie, unde Încerca
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
case ale „Coloniei americane“ i se păreau acum mici și neînsemnate. — Prima urgență: să-i agățăm doctorului o drăguță de „rădașcă“, propuse Smith, iar maiorul aprobă rîzÎnd sarcastic: he, he, o să-i agățăm! O să i-o punem taman sub căptușeala pardesiului!... O discuție serioasă despre suflet poate Începe oricum. Important e să ajungă acolo unde trebuie. Copleșită de avalanșa evenimentelor imprevizibile din ultimele săptămîni, Christina amînase o discuție serioasă cu Marychka pe această temă. Așa se Întîmpla de fiecare dată. Dorințele
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
rolandă, inclusiv de la radio Galaxy... (și totuși, cum vom vedea, despre Marea Spirală n-a apărut nici o știre, nicăieri), În fine, maiorul Smith, deghizat Într-un artist excentric aflat În căutare de inspirație, după ce aflase de la „rădașca“ ascunsă sub căptușeala pardesiului doctorului că acesta urma să Întîlnească doi extratereștri. Din motive imposibil de elucidat, mulțimea era tăcută. Cei care aveau ceva de spus vorbeau Încet, aproape În șoaptă. Ceilalți se Îngrămădeau unii În alții, ca niște pui de găină cărora le
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
Înseamnă asta, În afară de Valerian, care apăru Îndată din spatele grupului anarhist-comunist și-i puse În mînă un megafon. Figura lui i se păru cunoscută doctorului Thomas. Abia mai tîrziu Își dădu seama că nu era altcineva decît românul care-i furase pardesiul la cîrciumă, și o luă Îndată pe urmele lui. Joanna Jeni duse megafonul la gură, dar nu vorbi imediat. Se făcu o liniște perfectă. Vocea amplificată a Joannei-Jeni, groasă și nițel răgușită, din cauza excesului de tutun, răsună autoritar pînă la
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
mișca polii Pămîntului cu asemenea improvizații, lipsite de orice fundament științific, și ar fi trebuit să o prevină, dar deocamdată avea treburi mult mai urgente, iar prima dintre ele era să ajungă În preajma lui Valerian, pentru a-l Întreba de pardesiu. Îl pierduse, Între timp, din ochi. Se prea poate ca Valerian, conștient de riscurile expunerii În public, să se fi pitit anume undeva În rîndurile din spate, profitînd de Învălmășeala produsă atunci cînd Joanna-Jeni ceruse mulțimii să formeze cercuri concentrice
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
șaisprezece metri (care, În realitate, e un dreptunghi avînd una din laturi de treizeci și doi de metri), dr. Thomas se apropie tiptil de Valerian, pe la spate, și-l Întrebă În șoaptă, vorbindu-i foarte aproape de ureche: — Domnule, unde este pardesiul meu? În primă instanță, Valerian se prefăcu că nu a auzit. Atîta doar, că deveni și mai preocupat de exercițiul prin care se umplea de energie cosmică. — E vorba, totuși, de pardesiul meu! insistă doctorul, de această dată cu o
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
vorbindu-i foarte aproape de ureche: — Domnule, unde este pardesiul meu? În primă instanță, Valerian se prefăcu că nu a auzit. Atîta doar, că deveni și mai preocupat de exercițiul prin care se umplea de energie cosmică. — E vorba, totuși, de pardesiul meu! insistă doctorul, de această dată cu o voce mai decisă, ba chiar ușor indignată. Trebuie să mi-l dai Înapoi. — L-am vîndut! spuse Valerian fără să se Întoarcă, ceea ce arată că știa cu cine vorbește, chiar și fără
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
cabină telefonică, pentru a asculta puținele minute Înregistrate pînă atunci pe casetă. Era și un bun prilej de a verifica dacă sistemul funcționează și a-l regla la parametrii optimi. — Apropo, l-am Întîlnit pe tipul care mi-a furat pardesiul! spunea doctorul. — Lasă-l dracului de tip, ce treabă mai ai cu el? — Ba nu, l-am avertizat foarte serios că e dator să mi-l Înapoieze. De fapt, el susținea că l-a vîndut, dar cred că spunea asta
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
față de America. Mai ales că era nu doar cetățean american, ci și În serviciul armatei americane. Cum să-i convingă că o ura tocmai În calitate de cetățean american? Dacă ar fi fost, de exemplu, cetățean român, ca individul care-i furase pardesiul, i ar fi păsat prea puțin de America. Probabil că și acela ura, la rîndul lui, România, din motive oarecum asemănătoare. Dar e sigur că ura, de asemenea America, la fel cum o urăsc de altfel toți cei care nu
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
va convinge să introducă În studiul experimental ideile sale curajoase despre transferul telepatic al memoriei prin rezonanță. Dar Nut și Feder, care după accent păreau să fie mai degrabă albanezi sau români (poate chiar complici ai celui care Îi furase pardesiul, cum de nu-i venise mai demult ideea asta?...), Îl tot duseseră cu vorba, cerîndu-i noi și noi amănunte, ca și cum n-ar fi avut Încredere, practic Îi blocaseră destinul. Acum Însă doctorul hotărîse să-și ia destinul În propriile mîini
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
cu jumătate de metru mai Înalt decît el - ceea ce Îi procură neplăcuta presimțire că aici prețurile erau exagerat de mari. Abia cînd duse mîna la buzunar, doctorul Thomas descoperi, mirîndu-se, că nu avea portmoneul la el, fiindcă Îl uitase cu tot cu pardesiu la depozit. Iar asta era abia a doua surpriză. A treia surpriză din ziua aceea a fost că, Întorcîndu-se la depozit, ca să-și ia pardesiul, doctorul Îi găsi acolo pe Nut și Feder... Totul pornise de la interviul cu acel așa-
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
buzunar, doctorul Thomas descoperi, mirîndu-se, că nu avea portmoneul la el, fiindcă Îl uitase cu tot cu pardesiu la depozit. Iar asta era abia a doua surpriză. A treia surpriză din ziua aceea a fost că, Întorcîndu-se la depozit, ca să-și ia pardesiul, doctorul Îi găsi acolo pe Nut și Feder... Totul pornise de la interviul cu acel așa-zis misionar evanghelic, care susținea că extratereștrii sunt buni; el Însuși mîncase unul și de aceea Își permitea să depună mărturie. Firește, Christina Îl crezuse
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
Totuși, cîteva măsuri de minimă precauție se impuneau. Christina aduse dintr-un șifonier uniforma de camuflaj a lui Vic și, după ce Îi scoase tresele de ofițer, i-o dădu lui Pablo să se Îmbrace, iar ea Însăși Își puse un pardesiu mai vechi și Își acoperi capul cu un batic roșu cu buline. Pentru a se asigura că nu va fi recunoscută, mai adăugă și niște ochelari de soare cu rame mari, care Îi acopereau aproape jumătate din figură. În așa
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
treziră și pe Kiki care, somnoros și nedumerit Întrebă: — Mami, cine e moșul ăsta? Seamănă cu Bow-Bow. Christina nu-i răspunse imediat, ci mai Întîi Îl ridică În brațe, Îl strînse la piept, apoi se descheie și Îl acoperi cu pardesiul, ca să nu-i fie frig. — Acest domn În vîrstă, Îl corectă ea, este un prieten al bunicului Como. De fapt, cred că ar putea fi chiar fratele lui, dacă ar vrea. De aceea Îi seamănă atît de bine. Și, după
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
căci pisicile părea să fi fost crescute special pentru un astfel de trafic și, mai mult, antrenate pentru a avea un gîtlej cît mai larg și un stomac cît mai Încăpător. Mai curios era că doctorul Thomas, În al cărui pardesiu se afla ascunsă (cel puțin teoretic) „rădașca“, nu participase la aceste discuții, vocea lui nu se auzise nici o clipă pe banda Înregistrată, element care mai Întîi Îl miră pe maior, apoi Îl conduse la concluzia banală că doctorul, boem, distrat
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
participase la aceste discuții, vocea lui nu se auzise nici o clipă pe banda Înregistrată, element care mai Întîi Îl miră pe maior, apoi Îl conduse la concluzia banală că doctorul, boem, distrat și, la drept vorbind, cam prostănac, Își lăsase pardesiul agățat pe undeva, unde rămăseseră numai cei doi colaboratori ai săi. În momentul cînd Înțelese acest lucru, maiorul se pomeni prins și Înghesuit Între două posibilități. Avea suficiente dovezi că doctorul Însuși fusese racolat de rețeaua traficanților de droguri, pentru
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
Întîmplase cu doctorul Thomas care, de două zile, nu mai trecuse pe la cabinet. Avea o bănuială, Îi veniseră anumite idei pe care dorea să le verifice În teren. Cu puțin Înainte de Întreruperea Înregistrării, probabil atunci cînd descoperiseră „rădașca“ sub căptușeala pardesiului, unul dintre ei Întrebase: Ce-i asta? - vocea părea să fie a lui Feder - după care se lăsase o liniște suspectă, cu atît mai suspectă cu cît ceva mai devreme Își vorbiseră pe un ton ridicat și Își adresaseră reciproc
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
Feder se arătau nemulțumiți de modul În care doctorul Își Îndeplinea obligațiile de Îngrijitor al pisicilor, care tocmai trebuiau livrate, În vreme ce acesta se arăta dezamăgit de misiunea pe care i-o Încredințaseră. Se Întorsese acolo numai pentru a-și recupera pardesiul și Îi anunță oarecum ostentativ că nu mai e dispus la nici o concesie. N-aveau decît să se descurce singuri. Cedase și așa prea mult. Rezulta suficient de clar, din scurtele ezitări dintre fraze, că nu aștepta decît o nouă
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
avansare, pe care Îl așteptase și Îl visase ani de zile; dintr-o dată Își dădu seama de ce abia acum: reușise, În sfîrșit, să ucidă un om! Doctorul Thomas era de fapt victima lui. Căci el Îi pusese emițătorul În căptușeala pardesiului. Din momentul cînd cei doi descoperiseră așa-zisa „rădașcă“, suprimarea nu mai era decît o chestiune formală, În conformitate cu Împrejurările. Ei Îl crezuseră desigur spion, iar doctorul nu apucase să le explice și nici nu se știe dacă ar fi avut
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
l Înapoiez, cu o explicație oarecare - că-l găsisem prea tîrziu etc. Doream, În plus, să aflu cum intrase În posesia Memoriilor și dacă erau sau nu autentice. Purta același costum de tergal cu dungi, peste care Își pusese un pardesiu din doc, era Încălțat cu adidași, iar pe cap avea o pălărie de vară. Nu exagerez deloc dacă afirm că, În momentul cînd am privit prin vizor și l-am văzut, aproape că m am bucurat. L-am invitat În
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
petrecut astfel. Fiindcă În cele din urmă, ușor intrigat, m-am Întors să văd de ce Întîrzie. Mai auzisem și un chiot scurt, ca un tril curios de pasăre, urmat de lătraturile cățelului. Pablo stătea cu spatele la mine, cu mîinile În buzunarele pardesiului său, și privea În lungul aleii - În primă instanță nu mi-am dat seama la ce anume. PÎnă la banca unde o lăsaserăm pe Christina erau ceva mai mult de cincizeci de metri, prin urmare nu aveam motive să presupun
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
realizat. În timp ce specialistul clasei îl bărbierea și tundea pe cel grăbit să ajungă la întâlnire, ceilalți colegi căutau costumul de haine cel mai elegant, la care asortau cămașa și cravata, ghetele cele mai bune, lustruite cu cremă Gladys, pălăria și pardesiul le asortau cu ghetele, iar briantina și apa de colonie, folosite fără zgârcenie, încheiau gama pregătirilor. Astfel, gătit ca un mire în fața altarului, fericitul îndrăgostit pleca în mare grabă, pe potecile cele mai scurte, ca să nu întârzie la mult visata
Lumina Educaţiei by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Science/1635_a_3037]
-
I, 12). Apoi, la distanța numai câtorva rânduri: „Acum câteva zile... Mă pregăteam să ies și, ca să-mi aranjez fularul, mă privesc în oglindă. Brusc, o spaimă cumplită: cine e omul ăsta? Cu neputință să mă recunosc. Mi-am recunoscut pardesiul, fularul, pălăria, însă degeaba, tot nu știam cine sunt; căci nu eram eu. Am rămas așa vreo treizeci de secunde. Când am reușit să-mi revin, spaima n-a încetat imediat, dar a scăzut puțin. A rămâne cu mintea întreagă
[Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
comunicării, ale corectitudinii sintactice, îndreptându-se către claritatea desemnării. Discurs al sinelui cu sinele, el poate să se desprindă și de tot ceea ce presupune comunicare publică și relația cu alți subiecți. Să analizăm următorul fragment de Dujardin: Pe un scaun, pardesiul și pălăria mea. Intru în cameră; cele două sfeșnice în formă de barză, cu două brațe; să le aprindem; gata. Camera; albul patului de bambus, la stânga, acolo; și vechea tapițerie de deasupra patului, cu desenele roșii, vagi, estompate, albastru-violaceu, atentuate
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]