1,340 matches
-
cadrele propriei scriituri, stiluri și tehnici diverse, îmbinând referențialitatea trucată cu autoreferențialitatea, mimesisul și fantezia, într-un demers narativ ce pune în discuție chiar limitele și libertățile artei de a scrie. Breviarul e, în fond, o imagine contrasă, ironică și parodică, a istoriei. Ultimul episod al volumului transcrie cuvintele directorului spitalului, care pune tulburările din pavilionul numărul trei pe seama gazetelor pe care le citesc pacienții. Toxicologia sau Dincolo de bine și dincoace de rău (1983), ultimul volum al tetralogiei, transcrie, la început
Mircea Horia Simionescu – Dimensiuni ale prozei by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/5400_a_6725]
-
al volumului transcrie cuvintele directorului spitalului, care pune tulburările din pavilionul numărul trei pe seama gazetelor pe care le citesc pacienții. Toxicologia sau Dincolo de bine și dincoace de rău (1983), ultimul volum al tetralogiei, transcrie, la început, în spirit ludic și parodic, câteva „date și coincidențe” de aspect biografic, fiind structurat sub forma unei confesiuni cu caracter filosofic, contrapunctată de diverse linii narative secundare, de digresiuni și fapte relatate cu mai multă sau mai puțină obiectivitate. Se contopesc, în textura romanului, evenimente
Mircea Horia Simionescu – Dimensiuni ale prozei by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/5400_a_6725]
-
volume de însemnări de călătorie, Răpirea lui Ganymede, Ulise și umbra, dar și al unor „file de jurnal” (Febra). Povestirile lui Mircea Horia Simionescu se caracterizează, și ele, printr-un amestec indisociabil de fantezie, spirit ludic și reflex ironic și parodic, constituindu-se în tot atâtea avataruri ale metaliteraturii. Autorul intră în scenă cu dezinvoltură, recurgând la numeroase elemente de regie textuală, prin care sunt puse în lumină personaje, situații, scene, dar și, în egală măsură, procedee și ticuri ale literaturii
Mircea Horia Simionescu – Dimensiuni ale prozei by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/5400_a_6725]
-
să vezi numa’ cum începe să înceapă să-și revină” (ziare.com). Construcțiile cu a începe au, așadar, grade diferite de acceptabilitate: unele sunt tolerabile, pentru că se focalizează asupra procesualității; altele sunt încălcări voite ale normei, cu intenții ironice și parodice.
Începe să pornească... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5418_a_6743]
-
Indicele de nume, util în hățișul de destinatari, e întocmit de Andra Cărbunaru. Însă cartea mai conține o secvență, oarecum exterioară ca problematică. Anume aceea a celor Opt sau nouă sfaturi înțelepte pentru compunerea scrisorilor (1890), un foarte amuzant exercițiu parodic instrumentat de Carroll. (Traduse de Mihaela Sipoș și Oana Andreea Ștefan.) În oglindă față de acesta, ultima parte a volumului cuprinde o serie de reguli și modele autohtone (foarte serioase, și tocmai de aceea de un ridicol înduioșător), redactate în perioada
Alice în țara cuvintelor by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5361_a_6686]
-
din Sankt Petersburg, regia fiind semnată de Yuri Alexandrov, iar coregrafia de Gali Abaydulov. Pe lângă prestația artistică a invitaților ruși, începând cu Tatiana Taranetz, în rolul Boulette, și alături de fantezia bogată a costumelor pictorului Veaceslav Okunev, este de remarcat viziunea parodică a acestei montări, care nu ocolește nici una dintre imaginile emblematice ale Rusiei de ieri și de astăzi, începând cu un fragment din Lacul lebedelor (pe muzică de Offenbach!) la debutul spectacolului, continuând cu eroina principală, Boulette și colegele ei, purtând
Viața e frumoasă la Operetă by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/6652_a_7977]
-
Lansarea va fi urmată de o sesiune de autografe. În proza lui Adrian Voicu umorul se combină în chip fericit cu elanul epic și cu o mare inventivitate verbală. Și aceste calități sunt puse tot în serviciul unor acțiuni comice, parodice, dar din care nu lipsește suspansul. Adrian Voicu nu acceptă să se plictisească în proza lui și, drept urmare, nu îl poate plictisi nici pe cititor. Horia Gârbea Vineri, 1 iunie, ora 18.30, spațiu evenimente - pavilion C5 Editura Galaxia Copiilor
Bookfest 2012: Evenimentele editurii ALL () [Corola-journal/Journalistic/66655_a_67980]
-
Iov și, în același timp, sugerează "coincidența de destin" Abăluță-Iov (felul în care sunt editate titlurile pe copertă este mai mult elocvent în acest sens). Introducerea celor două "decoruri" moderne ale poveștii lui Iov ("ascensorul" și "funicularul") are, pe lângă efectul parodic în planul modernității, și rolul de a sugera o cruce a destinului personajului abăluță-iov. Altminteri ideea de claustrare ar fi fost foarte bine exprimată de oricare dintre cele două mecanisme de ascensiune. Așa însă, ascensorul sugerează o deplasare în plan
Tristețea orfevrului by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/6669_a_7994]
-
este vorba la acești autori de o "nostalgie a fricii"? Există numeroase definiții date nostalgiei. Poate că acestor ultimi nostalgici li s-ar potrivi cel mai bine definiția dată de Jean Baudrillard, pentru care nostalgia ar fi o: "fantasmatică reabilitare parodică a reperelor pierdute". Răbdarea Cu răbdarea treci marea". De-atâtea ori am auzit vorba asta, spusă și răspusă în copilărie, dar, cu toate că m-am născut doar la câțiva pași de stâncile în care mureau valurile, n-am trecut niciodată marea
„Prezent Trecut, Trecut Prezent” by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Journalistic/6707_a_8032]
-
mijlocirea bancurilor și a anecdotelor amuzante. Dincolo de motivația strict comercială a proiectului, merită să ne întrebăm dacă filosofia poate face casă bună cu aerul jovial al teatrelor de comedie. Neîndoielnic că orice temă din lume poate fi tratată în chip parodic, umorul putînd contamina chiar și cele mai serioase probleme. Singura condiție este existența unui temperament îndeajuns de hazliu ca umorile lui să molipsească tema atinsă. De pildă, ca o muchie aspră să capete pelicula încleiată a unei urdori lipicioase e
Copioasa abureală by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6709_a_8034]
-
problemă cu miez speculativ ca profilul ei să prindă mîzga unei dispoziții hazoase. Atîta doar că ceea ce se pierde e conștiința întîlnirii cu un irevocabil mister. Hohotul mucalit nu predispune la meditații înfiorate, iar filosofia, cînd e luată ca pretext parodic, îți dă senzația stînjenitoare că asiști la o contrafacere voită: amputezi un orizont reducîndu-l la mărunțenia plată a unei poante facile. De aceea, în orice banc făcut pe seama filosofiei există un fond de alterare bufonerească cu efect micșorător. Sînt teme
Copioasa abureală by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6709_a_8034]
-
valoare ce s-ar cuveni acordat creațiilor ce-l ilustrează... Dacă încercăm totuși a stabili (deși e dificil) un numitor comun definițiilor, prea adesea deconcertante, care s-au dat postmodernismului, am putea vorbi despre o reluare, neevitînd registrul ironic și parodic, al formelor anterioare, un eclectism voios ce s-ar putea să semnaleze o sleire a invenției, o ocultare a „originalității“. De unde un soi de histrionism („un simulator de emoții și de trăiri“ zice Al. Mușina), degajarea caracterului de artefact al
Postmodernism? by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6713_a_8038]
-
12.2009, text reprodus de hotnews.ro). Contrastul între așteptările firești în context (un discurs pragmatic și de analiză) și vorbele politicianului a fost suficient de șocant pentru ca sintagma să devină curând o formulă la modă, în comentarii ironice și parodice: „flacăra violet îl arde la foc mic" (realitatea.net, 18.01); „flacăra violet atacă năpraznic" (ftr.ro), „Flacăra Violet lovește din nou!" (Academia Cațavencu = AC, 22.12.2009); „Cum arăta flacăra violet când era mică și albă!" (AC, 27.01
Violet by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/6516_a_7841]
-
modificând chiar expresii deja existente: „tricolorul României e cusut, zilele astea, cu ață violetă" (voxpublica.realitatea.net). Contextele sunt adesea minimalizante: „rețeta de păstrăv făcut la foc violet' (simonatache.ro); „flacăra violet de la aragaz" (ibid.). Clișeul lexical apare în formule parodice de urare sau de imprecație - „Fie ca flacăra violet să fie cu voi!" (simonatache.ro); „Trăzni-o-ar flacăra violet pe colegă" (dono.ro), ca și în jocuri de cuvinte, contaminări de sintagme („Cenaclul Flacăra Violetă", AC, 1.02.2010) sau creare
Violet by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/6516_a_7841]
-
estetice ale comicului. Tipologia cultural-istorică a ironiei și, în sfârșit, Instrumentarul comic al Țiganiadei. Nici Iulian Boldea nu se abate de la o atare regulă simplistă. Ion Budai-Deleanu, comicul epopeic se numește contribuția lui. Păcat. Daniela Petroșel urmărește, fără nerv, dimensiunile parodicului. Altă Daniela, Filip, e încă și mai jos, cu o analiză școlărească și opacă a Metaforei ca unitate minimală de sens în cânturile X și XI ale epopeii. Dacă acestea (și altele, pe care nu le mai enumăr) sunt, totuși
Încremenirea în prejudecată by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6089_a_7414]
-
Cred că am o anumită competență (pe care, vai! n-am mai verificat-o de mult prea multă vreme!) în comediile sale, cred că, dacă mi-aș împrospăta notele de lectură, aș fi, iarăși, cum îmi plăcea să mă... paranoizez parodic la terminarea facultății, „cel mai strașnic specialist din România în materie de A douăsprezecea noapte." Dar toate astea nu înseamnă mare lucru. Nu l-am predat niciodată în facultate - și nici măcar nu mi-am pus problema să-l predau. Am
Industria Shakespeare by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6418_a_7743]
-
nostru se intitulează un poem al lui Mircea Ivănescu din primul său volum de Versuri (1968). Dedicat lui Nichita Stănescu și alcătuit din mai multe părți (șase, fiecare funcționând aproape independent), acesta pune în scenă un ritual, în esența lui, parodic. Este una dintre puținele ocazii când Ivănescu renunță temporar la propria voce, împrumutând, postiș, o alta, aparținând, totuși, unui concurent direct. A doua secvență capătă chiar inflexiuni vag sentimentale: „dar când coboară în fața noastră, de pe treptele/ mult prea înalte,/ o
Despre micile animale by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4798_a_6123]
-
a eluda implicațiile teologice). Apocalipsa nu este singura temă a romanului. Personajul principal, naratorul-scriitor (clișeu vechi, asumat conștient), este un mare fustangiu și cuceritor (sexualitatea, altă temă de interes major pentru umanitate). Cosmin Cârciova s-a inspirat poate din stilul parodic al unor regizori postmoderni, amalgamând fragmente, clișee și tipare ale marii literaturi și ale literaturii de consum contemporane, toate acele ingrediente care asigură succesul unei producții, de la temă, motive, stil, personaj, problematică, numai că într-un registru parodic-absurd. De aici
Neo-Avangarda se apropie by Raluca Dună () [Corola-journal/Journalistic/4997_a_6322]
-
a eroului salvator este rizibilă, iar orice abordare în gen SF-utopian nu poate decât să denunțe genul din interior. Nu știu care este ideologia omului din spatele scriitorului Cosmin Cârciova, care este poziția sa teologică, mi-ar plăcea să cred că una ne-parodică, dar romanul este destul de ambiguu pentru a nu oferi o cheie de interpretare „serioasă”. Ceea ce ni se oferă este doar parodia unor rețete de succes, parodia apocalipticului contemporan, sub diversele sale forme și speculații, literare, mediatice, politice, parodia parodiilor. E
Neo-Avangarda se apropie by Raluca Dună () [Corola-journal/Journalistic/4997_a_6322]
-
cluburi. Spiritul Crăciunului s-a regăsit în costumația animatoarelor” (Adevărul, 25.12.2011); „Machiaj roșu în spiritul Crăciunului” (Antenă 1, 16.12.2011). Extinderile semantice și de uz au provocat și destule reacții de enervare, vizibile în textele ironice și parodice din presă și din internet: „Știri - Spiritul Crăciunului a luat-o razna!” (Libertatea , 13.12.2011); „În spiritul Crăciunului. S-au călcat în picioare la colindat la poarta lui Gigi Becali” (rtv.net); „Pierdut spiritul Crăciunului...” (Dilemă veche, nr. 411
Spiritul... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5003_a_6328]
-
cu o femeie mult mai tânără l-a umplut de fiere. Chick nu răspunde însă portretului: e un bărbat agreabil și deloc acrit. Felul, apoi, în care apare Ravelstein în roman nu e nici caricatural, nici nu suferă de emfază parodică. E un personaj extraordinar de complex și de contradictoriu, interesant sub raport uman și intelectual. A-i atribui lui Chick intenția de a-l batjocori și compromite în Ravelstein cel fictiv pe Bloom cel real denotă o gravă neînțelegere a
Ravelstein și bietul Ioanide by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/4396_a_5721]
-
acestor citate din marii autori latini, este interesantă și sugestia dintrun pasaj eliminat la redactarea versiunii finale a textului. În capitolul Pe Șestina figura inițial o adresare către tovarășul de drum cu o referință ironică la eposul homeric în versiunea parodică din Războiul șoarecilor cu broaștele: Aș avea prilejul, ce e drept, să-mi îndeplinesc ușor fantazia de a te vedea transformat într-un personaj de Batracomiomahie, aș putea, de exemplu, să-ți alcătuiesc un peptar de brustur [...] și dacă bozul
Un călător „anacronic” by Alexandra Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/4403_a_5728]
-
substantivul pisică și numele unei prăjituri) și Sir Oliver B. Bumble (Bommel în original). Deși creatorul belgian de benzi desenate Hergé (Tintin) inventase deja bulele de dialog, Toonder a rămas fidel textului apărut sub ilustrație și unui stil literar elaborat, parodic, destul de greu de tradus. Lui Toonder i se datorează și inventarea câtorva cuvinte care au rămas până azi în limba neerlandeză, cum ar fi zielknijper pentru psihiatru (literal: „(cineva) care ciupește sufletul”). Literatura străină, văzută din Franța Dosarul numă rului
Meridiane () [Corola-journal/Journalistic/4413_a_5738]
-
cina de la Sebeș, într-un vechi han de prin secolul al XV-lea, renovat și modernizat, Leul de aur, pe unde ar fi trecut și Mihai Viteazul la 1600. Bună dispoziție și degustare de vinuri de la Domeniile Boieru. Plus „trufandaua” parodică, după Moartea căprioarei. Autor și interpret: Horia Gârbea. Personaje principale ale parodiei: Nicolae Manolescu („tata”), Horia Gârbea („fiul”), Varujan Vosganian („vânător”). Loca- ția întâmplării din poem: Jariștea. Căprioara? Habar n-am. Am reținut doar că avea nevoie de-un foc
Colocviul romanului românesc by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/4642_a_5967]
-
dădea pe orășenește, dar un ușor damf din vechiul grai rămânea ” (Ochiul căprui al dragostei noastre, pp. 79 - 80). Odată cu acest paragraf, Levantul, o epopee piezișă, se încarcă deodată de lirism. Îndepărtarea de canonul genului nu stă numai în atitudinea parodică, deci. Ci în însăși esența acestei epopei, scrisă, iată, așa cum au fost scrise toate poemele lui Mircea Cărtărescu. (Dintre care o parte chiar au fost topite în Levantul. O spune Cărtărescu câteva pagini mai încolo). Ipoteza e provocatoare. Levantul devine
Poeme vechi, nouă by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4582_a_5907]