2,639 matches
-
e plin cu flori de salcâm) este dedicat Timișoarei, amintind de șirurile de salcâmi ale orașului. Respingând poezia modernă, în prezent, este mai cunoscut datorită disputelor literare avute cu Ady Endre și tinerii poeți din jurul revistei literare „Nyugat” (Vestul) și parodiilor celebrului umorist Karinthy Frigyes. De altfel, autorul prezentării concluzionează: „A rămas până în zilele noastre una din cele mai controversate, discutate și defăimate personalități ale literaturii maghiare, fiind catalogat drept cel mai înverșunat reprezentant al conservatorismului și epigonismului literar”. În localitatea
Agenda2006-03-06-senzational3 () [Corola-journal/Journalistic/284650_a_285979]
-
a noii raportări la referent: temele metafizice, abordate abstract, cedaseră terenul pînă și faptelor de cronică. Se renunțase hotărît la pretenția de a deține adevărul asupra existenței plurivoce, nu doar pluriformă. În sprijinul antiretoricii programatice pasoliniene (Trasumanar e organizzar), veneau parodiile, colajele, zigzagarea între registre expresive, ostentarea oralității ale unor Elio Pagliarani (La ragazza Carla), Edoardo Sanguineti (Laborintus), Antonio Porta (Rapporti) și ale altora. Clasicii în viață nu se puteau sustrage atacului. Dar pe cît de zgomotos debutase iconoclasta neoavangardă - și
Contra curentului? by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/3930_a_5255]
-
fost abordat print-un dans alcătuit din partituri întinse de mișcare, larg desfășurate în spațiu pe verticală, amalgamate adesea cu desfășurări la nivelul podelei, unele sugerând târâtura sau saltul unui animal. Am revenit într-o zonă a jocului și a parodiei împreună cu Magdalena Chowaniec și partenerul ei, Mathieu Grenier (PL/AT/FR), care au conceput și interpretat lucrarea When I Don’t Dance I Collect Crystal Balls. Totul a debutat cu un joc abil al dansatorilor pe o serie de cuburi
eXplore dance festival (II) by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/4211_a_5536]
-
I Don’t Dance I Collect Crystal Balls. Totul a debutat cu un joc abil al dansatorilor pe o serie de cuburi mari albe - și corpurile și cuburile continuu într-un echilibru precar - și a continuat cu o suită de parodii ale diferitelor forme de dans la modă de-a lungul timpului, de la tango la rock. Cei doi au fost tot timpul plini de vervă, iar ea de-a dreptul încântătoare. Tot ca o parodie, dar cu mijloace cu totul neașteptate
eXplore dance festival (II) by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/4211_a_5536]
-
a continuat cu o suită de parodii ale diferitelor forme de dans la modă de-a lungul timpului, de la tango la rock. Cei doi au fost tot timpul plini de vervă, iar ea de-a dreptul încântătoare. Tot ca o parodie, dar cu mijloace cu totul neașteptate, cu mijloacele tehnice ale unui șantier - scară dublă, betonieră, roabă, plăci de carton, sape, nisip și pietriș - și-au conceput performance- ul intitulat Don Kiewicz & Sancho Waniec (cu trimitere la Don Quijote și Sancho Panza
eXplore dance festival (II) by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/4211_a_5536]
-
s-au luptat cu morile de vânt ale tehnicii, toate puse în mișcare direct de „artiste” sau cu ajutorul unor frânghii, însoțite de muzica de fond sau creând cu instrumentele „muzica” pe care o poți auzi adesea pe un șantier. O parodie involuntară a fost piesa Series, a dansatorului Marco Milic (RS), începând de la costumul dorit șocant, dar de prost-gust și continuând cu calupurile de mișcare la nivel de dans de grădiniță, a căror legătură cu subiectul abordat era complet nulă. În
eXplore dance festival (II) by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/4211_a_5536]
-
uită niciodată de tot scriitorii. Ieri, Feydeau, azi Anouilh, sunt urcați pe scenă, în straie noi, în interpretări noi, ca să nu mai vorbim de viziunea regizorală, mereu alta. Piesa lui Sofocle era o tragedie. A lui Anouilh e aproape o parodie a situației originare. Regizorul actual redă acțiunii din piesa lui Anouilh o parte din seriozitatea tragediei grecești, mutând-o în lumea noastră, nici ea lipsită de conflicte între spiritul de datorie și compromisul, nu religios, ci politic. Actuală, mai degrabă
Încă o dată, Jean Anouilh () [Corola-journal/Journalistic/4236_a_5561]
-
Horia Gârbea, care escortează volumul, se recunoaște și el ispitit când și când de un asemenea experiment. Fiecare proză-pretext a fost mai întâi o preferință de cititor, o iubire. Intervine apoi scriitorul și o deturnează cu instrumentar propriu, ocolind abil parodia (ironia lipsește din peisaj), dar și pastișa, deși avem de-a face cu un exercițiu mărturisit de afecțiune. În cele din urmă, e o pledoarie pentru relativism și diversitate. Nicio întâmplare cu oameni nu are final unic și absolut, mai
Proză pe teme date by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/4285_a_5610]
-
a declarat Bendeac pentru Click! Înainte de a anunța spre ce televiziune se va îndrepta, actorul a scris, tot pe Facebook că: „Este vorba despre două ediții speciale de comedie în această primăvară, o serie de apariții în show-uri de parodie în toamnă și, posibil, un talent show revoluționar”, a anunțat Bendeac. „Cât despre Internet, am bucuria să pot realiza pe YouTube, timp de un an, varianta românească a conceptului american “Epic Rap Battles”.
Mihai Bendeac revine la PRIMA iubire () [Corola-journal/Journalistic/44691_a_46016]
-
omoare pe fratele său, pe prietenul său și pe muma sa”- Exodul, 32, 37), pentru creștini Mohamed e un analfabet îngăimînd aberații infantile, iar pentru evrei Pavel e primul antisemit care și-a trădat neamul, în vreme ce Paștele creștin e o parodie blasfemică a Pesah-ului iudaic. Așa se face că „provocarea monoteistă este din nou reflectată, mai devreme sau mai tîrziu, de către cei provocați. Niciun cult al lui Aton fără reacția preoțimii lui Amon, niciun iudaism fără aversiunea față de celelalte popoare, niciun
Secundum non datur by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4471_a_5796]
-
rostul și lecturile. Influența lui Bacovia, în acest sens, nu poate fi decât una de natură catalitică. Dar să analizăm "stridențele". Spuneam că personajele, la fel ca oricare alte elemente poetice, în opera lui Emil Botta, cunosc o turnură derutantă. Parodia, degringolada ar fi doar o problemă. Ele se pot prezenta "în negativ", ca pe o peliculă cinematografică. Cele "albe" sunt îngroșate sfidător cu "negru": Luceferi sunteți? Sau tigri și hiene? (Aedificabo et destruam) Uite, nemângâiatule, un trandafir. Ți-l dau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
nu este acela de a produce sens, ci forme, forme perisabile, grotești, iluzorii, pentru ca apoi să se dezică de ele, în căutarea durabilului și a siguranței. O gândire poetică tributară metaforismului romantic, de care în același timp se dezice prin parodie, face ușor sesizabilă evoluția sensibilității din adăpostul pleoapei spre exteriorul mecanic, din miezul luminii spre întunericul sumbru: Ochii în flăcări stăteau mărturie că încă nu-s mort (A fost un mister) Înecatul a cuprins marea în brațe. (Jaf) Între extremele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
alții în versiuni combinatorii, "intertextuale". Sînt în manifestul lui Horia Gârbea nu doar elementele unei "rețete" literare, ci și ale unei teorii a comicului. "Sîntem cópii din ce în ce mai îndepărtate ale primului troglodit" este propoziția-cheie a demonstrației. Existența este și ea o parodie multiplicată a unor existențe anterioare, iar teatrul, literatura în general, nu poate fi altceva decît o parodie a parodiei. Oricît ar părea de lejeră, teoria este profund sceptică: în locul oricărei agitații eroice ori lamentații lirice, singura șansă a omului de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
ci și ale unei teorii a comicului. "Sîntem cópii din ce în ce mai îndepărtate ale primului troglodit" este propoziția-cheie a demonstrației. Existența este și ea o parodie multiplicată a unor existențe anterioare, iar teatrul, literatura în general, nu poate fi altceva decît o parodie a parodiei. Oricît ar părea de lejeră, teoria este profund sceptică: în locul oricărei agitații eroice ori lamentații lirice, singura șansă a omului de a-și apăra demnitatea este să ia totul în rîs. Tot ce ar părea grandios este, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
ale unei teorii a comicului. "Sîntem cópii din ce în ce mai îndepărtate ale primului troglodit" este propoziția-cheie a demonstrației. Existența este și ea o parodie multiplicată a unor existențe anterioare, iar teatrul, literatura în general, nu poate fi altceva decît o parodie a parodiei. Oricît ar părea de lejeră, teoria este profund sceptică: în locul oricărei agitații eroice ori lamentații lirice, singura șansă a omului de a-și apăra demnitatea este să ia totul în rîs. Tot ce ar părea grandios este, la exigența imensă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
mîndria ridicolă pentru propriile suferințe. Toată această dramomanie nu are nici o semnificație în raport cu spațiul și timpul infinit, pare a spune Horia Gârbea și era bine s-o spună de-a dreptul pentru mai multă claritate. Dacă în textele dramatice propriu-zise parodia dramei este extrem de relevantă, cauza ei metafizică este absentă. Atitudinea este, moralmente vorbind, la mijloc de rău și bun: între eroic (unde binele este triumfător) și tragic (unde răul este destin), infinitul ne face ridicoli. Oricum, spune Horia Gârbea (un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
a suferinței și nevoia de autoterapie. Gârbea denunță ipocrizia sentimentelor (Charles-Bovary îi spune Emmei că o iubește, dar ea îl oprește: Dacă mai spui o dată cuvîntul ăsta sau orice altă vorbă răsuflată, chem poliția") care provoacă drame și tragedii de parodie. Deși autorul pretinde că Doamna Bovary sînt ceilalți, el poate repeta după Flaubert "Emma c'est moi". Victimele lui Horia Gârbea (este și aici o problemă) sînt celebre personaje feminine: Emma, Cleopatra, Nora, iar cuplul pare așezat sub semnul unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
formule, oricît ar fi aceea. Dincolo de enormitatea faptului că Nora lui Ibsen este nepoata Unchiului Vania și se crede "pescăruș" asemenea eroinei lui Cehov, este în Pescărușul din livada de vișini un crescendo acvatic de sfîrșit de lume, după cum în "parodia egipteană" Stăpînul tăcerii Thot, zeul fertilității, este un intelectual printre analfabeți, politician machiavelic ce îi transformă pe regi în zei, pe muritori în divinități, sfîrșind prin a înlocui monarhia cu republica. Febra intertextualistă nu amestecă doar personaje, ci și stiluri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
din Hamlet), păstrîndu-și caracterele originare dar puse în dramă altfel decît în textele care le-au impus în memoria noastră, tensiuni și conflicte aparent emoționale, foarte puțin teatrale sau, mai bine zis, de o teatralitate paradoxală, dezvoltări tematico-stilistice în marginea parodiei, dar o parodie ce-și conține negația, toate acestea pot să însemne o sfidare adresată unei anume idei de teatru, însă sînt fără îndoială și altceva, cu mult mai important: o provocare a teatrului însuși ca literatură. Teatrul de citit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
caracterele originare dar puse în dramă altfel decît în textele care le-au impus în memoria noastră, tensiuni și conflicte aparent emoționale, foarte puțin teatrale sau, mai bine zis, de o teatralitate paradoxală, dezvoltări tematico-stilistice în marginea parodiei, dar o parodie ce-și conține negația, toate acestea pot să însemne o sfidare adresată unei anume idei de teatru, însă sînt fără îndoială și altceva, cu mult mai important: o provocare a teatrului însuși ca literatură. Teatrul de citit vor spune unii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
pentru țară". Acest text este, pînă acum, cel mai ambițios text pentru teatru al dramaturgului, cel mai "serios", deși în prefața primului volum autorul n-are o părere prea bună despre piesele serioase (jucîndu-se desigur): "piesele istorice încep să fie parodii proaste de cum își propun să fie serioase". Presimțeam (am și spus-o) că voi reveni la prefață. În "falsul tratat" destinat "spectatorului de școală nouă", Horia Gârbea "trădează" multe din "secretele" scrisului său. Vorbește despre parodie, despre intertextualitate, despre "arta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
istorice încep să fie parodii proaste de cum își propun să fie serioase". Presimțeam (am și spus-o) că voi reveni la prefață. În "falsul tratat" destinat "spectatorului de școală nouă", Horia Gârbea "trădează" multe din "secretele" scrisului său. Vorbește despre parodie, despre intertextualitate, despre "arta criticii", despre retorică, despre gramatica teatrală, despre teze, antiteze și proteze. Încă o dată, ne scutește pe noi să aducem în discuție parodia, intertextualitatea, arta citirii și celelalte teze, antiteze și proteze ale teatrului său. Voi semnala
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
spectatorului de școală nouă", Horia Gârbea "trădează" multe din "secretele" scrisului său. Vorbește despre parodie, despre intertextualitate, despre "arta criticii", despre retorică, despre gramatica teatrală, despre teze, antiteze și proteze. Încă o dată, ne scutește pe noi să aducem în discuție parodia, intertextualitatea, arta citirii și celelalte teze, antiteze și proteze ale teatrului său. Voi semnala doar cîteva cum să le spun? infantilisme, evidente în hiperstrăveziul (încă din titlu) text Ion Vodă sau implementarea (unde tocmai starostele băcanilor găsește niște înscrisuri îngropate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
pare că nu e de glumit decît în spiritul ei, coborînd sau urcînd un exercițiu superior de pierdere a iluziilor, de la text la text. "Așadar, ce este o piesă de teatru, se întreabă Horia Gârbea în continuarea falsului tratat. Este parodia unor existențe care sînt parodia altor piese care...", notează el, vizibil intimidat de "viziunea" integralistă a oului lăsat să-și caute singur echilibrul într-un castron și care, eludînd faptul că totul e deja scris, e deja vorbit, ar tranșa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
Gârbea: "ironie mereu și mereu parodie!" și să închidem subiectul. Nu-i pot acorda șansa, necondiționat. Doamna Bovary sînt ceilalți, Pescărușul din livada de vișini din primul volum și Mereu Electra, Pisica de lîngă Baskerville din volumul Mephisto nu sînt parodii, cel puțin eu nu le citesc astfel. Sigur că a aduce un personaj vechi în actualitate te trimite cu gîndul în primul rînd la intenția parodică. Tonul lejer și desele alunecări comice intertextuale ale limbajului cer încă o dată: parodie. Este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]